Locul și rolul BNM în procesul de insolvabilitate

Procesul/procedura de insolvabilitate

Tradițional doctrina [120, p. 39] recunoaște patru faze obligatorii pe care le parcurge procesul civil în
examinarea unei cauze civile, și anume:

1. Faza intentării procesului civil

2. Faza pregătirii pricinii pentru judecată

3. Faza dezbaterilor judiciare

4. Faza executării hotărârii judecătorești

Procesul de insolvabilitate - proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul
patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii
falimentului şi prin distribuirea produsului finit.

Convențional putem diviza procedura de insolvabilitate în două faze majore:

1. Faza primirii și examinării cererii introductive (Anexa 3) – reprezintă etapa în cadrul căreia are loc
verificarea existenței temeiurilor de insolvabilitate și intentarea, după caz, a procedurii de insolvabilitate
corespunzătoare;

2. Faza examinării procedurilor de insolvabilitate propriu-zise (Anexa 4) – reprezintă etapa în cadrul

căreia are loc desfășurarea propriu-zisă a procedurii de insolvabilitate în dependență de tipul de
procedură determinat de instanța sau creditori și anume: procedura de restructurare, procedura de
faliment, procedura de faliment simplificat sau procedura accelerată de restructurare.

Participarea obligatorie a BNM

Cauză de insolvabilitate – reprezintă o categorie distinctă de cauze civile, generată de

solicitarea adresată instanței de judecată de a recunoaște de jure starea de incapacitate de plată a

unui subiect de drept.

În mod normal obiectul procedurilor de insolvabilitate îl formează cauzele de

insolvabilitate. Totodată urmează să concretizăm că sintagma „cauză de insolvabilitate” este una

generică, care poate cuprinde o multitudine de pricini civile, începând de la constatarea judiciară

a unei stări economice a debitorului și terminând cu soluționarea eventualelor litigii dintre

debitor, creditori și terți, generate de distribuirea masei debitoare. Prin urmare, în timp ce cauza
civilă în sensul clasic este generată de un litigiu concret sau o solicitare distinctă a petiționarului,

în cazul procedurii speciale, cauza de insolvabilitatea este o categorie mult mai complexă care

cuprinde toate aspectele ce țin de pornirea și desfășurarea unui proces judiciar în privința unui

debitor aflat în incapacitate de plată.

Participarea facultativă a BNM

Concluziile autorității publice competente, care se expun obligatoriu în formă scrisă, constau din trei
părți componente: introductivă, descriptivă și concluzia propriu-zisă.

În partea introductivă se indică data emiterii, autoritatea publică emitentă, numele părților și ale
celorlalți participanți la proces și obiectul examinării.

În partea descriptivă sunt expuse informațiile despre faptele ce au fost acumulate de către funcționarii
autorității publice competente referitoare la cazul cercetat.

În concluzia propriu-zisă este expusă opinia autorității publice privitor la caracterul litigiului de drept sau
de fapt supus examinării judecătorești și înaintată propunerea privind soluționarea cauzei. De exemplu,
la examinarea litigiilor privind educația copilului, autoritatea tutelară este obligată să examineze
condițiile de trai ale copilului și ale persoanei care pretinde la educația copilului și să prezinte instanței
judecătorești avizul respectiv (art.73 alin.(2) CF RM).

Elementul cel mai important al concluziilor depuse la proces de către autoritățile publice competente
sunt concluziile propriu-zise, deoarece organele respective sunt în drept să dea o apreciere juridică
circumstanțelor cauzei în baza informației acumulate, de exemplu: depunerea concluziei la desfacerea
căsătoriei cu cine dintre părinți vor trebui să locuiască copiii minori, cine dintre ei va putea să asigure
condițiile adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului. Depunerea acestor concluzii constituie un
mijloc de realizare a atribuțiilor și sarcinilor autorităților publice și contribuie la apărarea drepturilor și
intereselor legitime ale altor persoane, a intereselor statului și ale societății. În acest sens, autoritățile
publice menționate participă la procesul civil nu doar pentru a prezenta unele probe, dar și pentru ca
judecătorul să primească o elucidare competentă a circumstanțelor cauzei de către autoritatea publică
învestită cu atribuții în acest domeniu.

Autoritatea publică competentă împuternicește un reprezentant care participă la proces pentru a

depune concluziile. Concluziilor date de autoritățile publice li se dă citire în ședința de judecată.
Împuterniciților acestor autorități judecătorii, precum și participanții la proces și reprezentanții lor, le pot
adresa întrebări pentru clarificarea sau completarea concluziilor (art.231 CPC RM). Indubitabil, pentru a
răspunde la întrebările adresate pentru clarificarea concluziilor și elucidarea circumstanțelor cauzei,
reprezentantul împuternicit de către autoritatea publică trebuie să fie un specialist ce activează în
domeniul respectiv. În susținerile orale, reprezentanții autorităților publice care participă la proces
pentru a depune concluzii iau cuvântul după părți și intervenienți (art.233 alin.(4) CPC RM).

Deși concluziile depuse în conformitate cu art.74 CPC RM sunt importante pentru soluționarea justă a
cauzei civile, ele totuși nu au un caracter obligatoriu și judecătorul nu este legat la adoptarea hotărârii de
concluzia depusă de autoritatea publică competentă. Instanța de judecată poate pronunța hotărârea și
contrar concluziei autorității publice. Însă, în acest caz, judecătorul urmează să argumenteze respingerea
totală sau parțială a concluziilor depuse.
Entitățile supravegheate:
Bănci comerciale

Asigurători

BIC

DCU

Societățile de plată

Societățile emitente de monedă electronică

Furnizorii de servicii poștale

AEÎ

OCN

USV

1 Societățile de plată

Legea nr. 114/2012:

Articolul 5. Prestatorii de servicii de plată

(1) Prezenta lege distinge următoarele categorii de prestatori de servicii de plată:

a) băncile şi sucursalele înfiinţate în Republica Moldova de băncile din alte state, care activează în
conformitate cu Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor;

b) societăţile de plată şi sucursalele înfiinţate în Republica Moldova de societăţile de plată din alte state;

c) societăţile emitente de monedă electronică şi sucursalele înfiinţate în Republica Moldova de

societăţile emitente de monedă electronică din alte state;

d) furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea comunicaţiilor poştale nr.36/2016;

e) Banca Naţională a Moldovei (în continuare – Banca Naţională) – în cazul în care nu acţionează în
calitate de autoritate a politicii monetare sau în calitate de altă autoritate publică;

f) Trezoreria de Stat din cadrul Ministerului Finanţelor (în continuare – Trezoreria de Stat).

societate de plată – societate comercială, alta decît banca, furnizorul de servicii poştale sau societatea
emitentă de monedă electronică, ce deţine licenţă, în conformitate cu prezenta lege, pentru prestarea
serviciilor de plată;

Articolul 9. Constituirea societăţii de plată

(1) Societatea de plată poate fi constituită sub formă de organizare juridică de societate pe acţiuni sau de
societate cu răspundere limitată şi, dacă prezenta lege nu prevede altfel, cade sub incidenţa legislaţiei ce
reglementează activitatea societăţilor comerciale.
Articolul 11. Autoritatea competentă de a elibera licenţe

Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera şi a retrage licenţe societăţilor de plată.

Articolul 25. Activităţi suplimentare permise societăţii de plată

(1) Pe lîngă prestarea de servicii de plată, societatea de plată are dreptul să desfăşoare următoarele
activităţi:

a) prestarea unor servicii operaţionale şi conexe legate de serviciile de plată, cum ar fi: asigurarea
executării operaţiunilor de plată, operaţiunile de schimb valutar, de custodie, precum şi stocarea şi
procesarea datelor;

b) administrarea (operarea) sistemelor de plăţi;

c) activitatea de întreprinzător, alta decît prestarea serviciilor de plată, conform legislaţiei.

(2) În cazul în care societatea de plată desfăşoară şi activităţi de întreprinzător, altele decît prestarea
serviciilor de plată, Banca Naţională poate cere constituirea unei societăţi separate pentru prestarea
serviciilor de plată dacă constată că celelalte activităţi de întreprinzător prejudiciază sau ar putea
prejudicia fie stabilitatea financiară a societăţii de plată, fie capacitatea Băncii Naţionale de a
supraveghea respectarea tuturor obligaţiilor impuse de prezenta lege.

2 Societatea emitentă de monedă electronică

Legea 114/2012

societate emitentă de monedă electronică – societate comercială, alta decît banca, ce deţine licenţă, în
conformitate cu prezenta lege, pentru emiterea monedei electronice;

Articolul 75. Emitenţi de monedă electronică

(1) Persoanele juridice care au dreptul de a emite monedă electronică (în continuare – emitenţi de
monedă electronică) sînt:

a) băncile şi sucursalele înfiinţate în Republica Moldova de băncile din alte state, care activează în
conformitate cu Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor;

b) societăţile emitente de monedă electronică şi sucursalele înfiinţate în Republica Moldova de

societăţile emitente de monedă electronică din alte state;

c) Banca Naţională – în cazul în care nu acţionează în calitate de autoritate monetară sau în calitate de
altă autoritate publică;

d) furnizorii de servicii poştale, care activează în conformitate cu Legea comunicaţiilor poştale

nr.36/2016.

(2) Activitatea de emitere a monedei electronice şi alte activităţi suplimentare prevăzute la art.88 alin.(1)
lit.a)-c) reprezintă activităţi pe piaţa financiară.
Articolul 79. Constituirea societăţii emitente de monedă electronică

(1) Societatea emitentă de monedă electronică poate fi constituită sub formă de organizare juridică de
societate pe acţiuni sau societate cu răspundere limitată şi, dacă prezenta lege nu prevede altfel, i se
aplică legislaţia ce reglementează activitatea societăţilor comerciale.

(2) Prevederile art.9 alin.(2) se aplică în mod corespunzător şi societăţii emitente de monedă electronică.

Articolul 80. Obligativitatea licenţei

Persoana care intenţionează să emită şi să transfere monedă electronică în calitate de societate emitentă
de monedă electronică pe teritoriul Republicii Moldova este obligată să obţină licenţă înainte de a începe
această activitate.

[Art.80 în redacţia Legii nr.208 din 12.10.2018, în vigoare 23.12.2018]

Articolul 81. Autoritatea competentă de a elibera licenţe

Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera şi a retrage licenţe pentru activitatea de
emitere a monedei electronice.

Articolul 88. Activităţi suplimentare permise societăţii emitente de monedă electronică

(1) În afară de emiterea monedei electronice, societatea emitentă de monedă electronică are dreptul să
desfăşoare următoarele activităţi:

a) prestarea serviciilor de plată prevăzute la art.7 alin.(2);

b) prestarea serviciilor operaţionale şi serviciilor auxiliare, inclusiv a operaţiunilor de schimb valutar în

strînsă legătură cu emiterea de monedă electronică sau cu prestarea serviciilor de plată menţionate la
lit.a);

c) administrarea (operarea) sistemelor de plată;

d) activităţi de întreprinzător, altele decît emiterea de monedă electronică, cu respectarea legislaţiei.

(11) Societatea emitentă de monedă electronică poate acorda credite (împrumuturi) legate de serviciile
de plată menţionate în art.4 alin.(1) pct.4) şi 5) în condiţiile art.25 alin.(3) şi (4).

(2) Asupra fondurilor primite pentru activitatea prevăzută la alin.(1) lit.a), nelegată de activitatea de
emitere a monedei electronice, prevederile art.24 alin.(1) şi (2) şi ale art.26 se aplică în mod
corespunzător.

Referitor la societatea de plată, societatea emitentă de monedă electronică și furnizorul de servicii

poștale Legile 114, 36 și 149 nu consacră dreptul BNM de a depune cerere de intentare a procesului de
insolvabilitate și nici nu este stabilită participarea obligatorie a BNM într-un proces de insolvabilitate
ce vizează aceste societăți.

3. Furnizorii de servicii poștale

Legea comunicaţiilor poştale nr.36/2016
Articolul 17. Drepturile furnizorilor de servicii poştale

(1) Furnizorul de serviciu poştal universal are următoarele drepturi:

a) de a instala, întreţine, înlocui şi muta, cu titlu gratuit, cutii poştale pentru scrisori fie pe drumuri
publice, fie pe imobilele aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale,
în urma coordonării cu autorităţile responsabile de gestionarea drumurilor publice sau imobilelor
respective;

[Lit.b) abrogată prin Legea nr.41 din 06.03.2020, în vigoare 01.09.2021]

c) de a acţiona în relaţiile internaţionale în calitate de furnizor de serviciu poştal universal şi de a încheia

acorduri operaţionale în această calitate;

d) de a utiliza, în mod exclusiv, formularele şi documentele Uniunii Poştale Universale pentru exploatarea
serviciilor poştale şi pentru schimbul internaţional de trimiteri poştale;

e) de a presta servicii de plată şi de emitere de monedă electronică conform prevederilor Legii

nr.114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică.

4 Asociația de economii și împrumut

Legea 139/2007

Art.3

asociaţie de economii şi împrumut, denumită în continuare asociaţie, – organizaţie necomercială cu

statut juridic special, constituită benevol de persoane fizice şi juridice, asociate pe principii comune, care
acceptă de la membrii săi depuneri de economii, le acordă acestora împrumuturi, precum şi alte servicii
financiare, în conformitate cu categoria licenţei pe care o deţine;

Articolul 32. Retragerea licenţei

(1) Licenţa se retrage printr-o decizie a autorităţii de supraveghere, în conformitate cu prevederile

prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere

(2) Temei suplimentar pentru retragerea licenţei serveşte cazul în care:

a) asociaţia nu a început activitatea pentru care a fost licenţiată în decurs de 1 an de la data deciziei
privind eliberarea licenţei;

b) numărul membrilor asociaţiei, în decurs de 6 luni, este mai mic decît numărul membrilor specificat la
art.4 alin.(3) sau, după caz, la art.54 alin.(2);

c) împotriva asociaţiei este intentat un proces de insolvabilitate;

d) asociaţia solicită retragerea licenţei sau renunţă expres la aceasta.

Articolul 49. Încălcări, sancţiuni şi măsuri de stabilizare

(2) Dacă se constată că asociaţia de economii şi împrumut, asociaţia centrală şi/sau administratorii
asociaţiei/asociaţiei centrale au admis încălcări, autoritatea de supraveghere poate aplica următoarele
sancţiuni:
7) plasarea asociaţiei sub administrare specială în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative
emise de autoritatea de supraveghere în vederea executării legii.

Articolul 50/1. Administrarea specială

(1) Administrarea specială este un regim de administrare a asociaţiei, instituit de către autoritatea de
supraveghere în conformitate cu actele sale normative, în vederea prevenirii stării de insolvabilitate şi
evitării deschiderii procedurii de insolvabilitate, care presupune un complex de măsuri administrative,
financiare, juridice şi organizatorice ce au drept scop conservarea valorii activelor asociaţiei, protecţia
depunerilor de economii ale membrilor, eliminarea deficienţelor din administrarea asociaţiei şi a
patrimoniului său, încasarea creanţelor şi asigurarea continuităţii activităţii asociaţiei.

(2) Autoritatea de supraveghere are dreptul să instituie administrarea specială în cazul în care se
constată cel puţin una dintre următoarele situaţii:

a) există riscul de imposibilitate a rambursării în termen a mai mult de 10 la sută din depunerile de
economii ale membrilor asociaţiei;

b) asociaţia nu se conformează prescripţiilor repetate, emise de către autoritatea de supraveghere,

privind înlăturarea aceloraşi încălcări ce pot cauza riscul de nerambursare în termen a depunerilor de
economii ale membrilor asociaţiei;

c) măsurile de stabilizare aplicate nu au dat rezultate;

d) administratorii asociaţiei împiedică sistematic exercitarea atribuţiei de supraveghere prin tăinuirea

conturilor, a activelor, a registrelor, a rapoartelor, a documentelor şi a informaţiilor sau prin refuzul
neîntemeiat de a le prezenta ori prin prezentarea eronată a acestora la solicitarea autorităţii de
supraveghere;

e) administratorii nu asigură gestiunea asociaţiei în conformitate cu cerinţele actelor normative pe motiv

de demisie a acestora (a directorului executiv şi/sau a membrilor consiliului), de retragere a confirmărilor
în funcţie a acestora sau de urmărire penală a acestora;

f) se constată nerespectarea actelor normative, fapt ce poate afecta onorarea obligaţiilor asumate şi
interesele membrilor asociaţiei.

(17) Încetarea procedurii de administrare specială a asociaţiei se dispune printr-o decizie motivată, emisă
de către autoritatea de supraveghere, atunci cînd, după caz:

a) se constată înlăturarea motivelor care au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale
conform alin.(2);

b) măsurile aplicate în cadrul administrării speciale nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în

termenele şi în condiţiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, în perioada pentru care au
fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-au generat.

(18) Prin decizia de încetare a procedurii de administrare specială, autoritatea de supraveghere dispune,
după caz:

a) revocarea deciziei de instituire a administrării speciale;

b) intentarea procedurii de insolvabilitate a asociaţiei;

c) lichidarea silită a asociaţiei.

(19) Prin decizia de încetare a procedurii de administrare specială, autoritatea de supraveghere dispune
revocarea administratorului special desemnat în condiţiile prezentei legi şi încetarea atribuţiilor acestuia.

5 Organizația de creditare nebancară

organizaţie de creditare nebancară – societate pe acţiuni sau societate cu răspundere limitată, care
desfăşoară cu titlu profesional: a) acordarea de credite nebancare; b) leasingul financiar.

Articolul 18. Registrul organizaţiilor de creditare nebancară autorizate

(1) Organizaţia de creditare nebancară este în drept să desfăşoare activităţi de creditare nebancară doar
după înregistrarea în Registrul organizaţiilor de creditare nebancară autorizate (în continuare – Registru),
ţinut de autoritatea de supraveghere în conformitate cu legislaţia cu privire la registre.

(2) În Registru se înscriu următoarele date despre organizaţia de creditare nebancară:

j) data intentării procesului de insolvabilitate, numele şi numărul de identificare de stat (IDNO) ale
administratorului insolvabilităţii, datele lui de contact (număr de telefon, de fax, adresă electronică) – în
caz de intentare a procesului de insolvabilitate.

(3) Autoritatea de supraveghere actualizează Registrul în baza datelor şi a informaţiilor primite de la

organizaţiile de creditare nebancară, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora.

(4) Autoritatea de supraveghere asigură vizualizarea publică a informaţiei din Registru pe pagina sa web
oficială. Informaţia publică conţine date privind denumirea persoanei juridice, forma juridică de
organizare, numărul de identificare de stat (IDNO), data înregistrării de stat, sediul, numărul de telefon,
numele şi prenumele conducătorului, activităţile de creditare nebancară desfăşurate, numele şi
prenumele sau denumirea fondatorilor (acţionarilor/asociaţilor), date privind sucursalele/oficiile
secundare, starea persoanei juridice (în proces de reorganizare, insolvabilitate, lichidare sau suspendare
a activităţii) şi date privind radierea acesteia. Actualizarea informaţiilor se efectuează săptămînal.

6 Casa de schimb valutar

Articolul 41. Prevederi generale referitoare la unităţile de schimb valutar

casa de schimb valutar – persoană juridică rezidentă constituită conform legislaţiei Republicii Moldova,
avînd ca gen unic de activitate efectuarea pe teritoriul Republicii Moldova a operaţiunilor de schimb
valutar în numerar cu persoane fizice prin ghişeele casei de schimb valutar/sucursalei acesteia şi/sau prin
intermediul aparatelor de schimb valutar;

(6) Activitatea CSV se desfăşoară în baza licenţelor pentru activitatea de schimb valutar în numerar cu
persoane fizice eliberate de Banca Naţională a Moldovei.