PUNCȚIA RAHIDIANĂ reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în spaţiul

subarahnoidian, printre vertebre.

Puncția rahidiană se execută de către medic!

Trei membrane captușesc creierul si măduva spinarii:

 dura mater – dura mater, stratul meningeal cel mai extern, este format
din două straturi: stratul meningeal interior și stratul periostal exterior.
Spațiul potențial dintre straturile dura mater se numește spațiu epidural.
Administrarea epidurală este o cale de administrare medicală în care un
medicament precum analgezia epidurală și anestezia epidurală sau
agent de contrast este injectat în spațiul epidural din jurul măduvei
spinării.
 arahnoida – Spațiul subarahnoidian este spațiul dintre arahnoidă și pia
mater, care este umplut cu lichid cefalorahidian (LCR) și continuă în
măduva spinării.
 pia mater

Scop
Explorator:
 Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
 Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.
 Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.

Anestezic:
 Introducerea substanţelor anestezice –rahianestezia.

Terapeutic:
 Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de hipertensiune
intracraniană.
 Administrarea de medicamente.
Indicaţii puncția rahidiană
 Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită, encefalită
 Scleroză multiplă
 Hemoragie subarahnoidiană
 Tumori cerebrale
 Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.

Contraindicații puncția rahidiană

 Infecţii ale tegumentului sau ale spaţiului peridural în vecinătatea locului
de puncţie;
 Tratamentul cu anticoagulante sau existenţa unei coagulopatii;
 Come de etiologie neprecizată;
 convulsii tonico-clonice.

Locul puncţiei
 Puncţia lombară → L3/L4 – L4/L5
 Pentru aceasta se va alege ca reper anatomic linia orizontală care
uneşte cele două creste iliace (linia Tuffier), care corepunde apofizei
interspinoase L4.

Materiale necesare
 Câmpuri sterile;
 Mănuşi sterile;
 Alcool, tinctură de iod;
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;
 Trocar şi seringi sterile;
 Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt;
 Medicamente – soluţii anestezice;
 Manometru Claude (pentru măsurarea presiunii L.C.R);
 Materiale necesare pentru recoltări: eprubete sterile;
 Soluții pentru injectat (dacă este cazul);
 Tăvițe renale;
 Comprese sterile.

Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu
coapsele flectate pe abdomen, bărbia în piept.
 Sau poziţie şezând cu bărbia în piept, capul în flexie maximă, braţele
pe genunchi, spatele arcuit în vederea unei deschideri cât mai mari a
spaţiilor interspinoase. Această poziţie poate fi menţinută de un asistent
medical plasat în faţa bolnavului.
 Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul
procedurii să nu se mişte.
Execuţia puncţiei
Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical;
 Se spală şi se dezinfectează mâinile;
 Se îmbracă mănuşi de protecţie sterile.
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia pătrunzând cu acul cu
mandren perpendicular pe linia mediană, în mijlocul spaţiului
interspinos;
 La scoaterea mandrenului se observă scurgerea picăturilor de LCR pe
ac;
 Se recoltează LCR în eprubete sterile pentru analiză/ se introduce
medicația (după caz);
 Se retrage acul și se aplică un pansament steril la locul puncției.

Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei:

 Asigură poziţia bolnavului.
 Dezinfectează locul puncţiei;
 Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul
funcţie de scopul urmărit;
 Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;
 Serveşte manometrul Claude;
 Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele
recoltate;
 Aplică un pansament la locul puncţiei;
 Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul,
eventualele incidente şi accidente.

Îngrijiri după tehnică

 Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără pernă 6
ore;
 După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.
 Se supraveghează funcţiile vitale;
 Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
 Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee;

Incidente şi accidente
 Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii – datorat
scăderii presiunii LCR
 Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care
puncţia se realizează în şezând
 Lichid sanguinolent pe ac – prin lezarea unui vas din plexul peridural;
 Durere violentă în membrele inferioare, determinată de atingerea unei
rădăcini nervoase cu vârful acului.
 Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei
cervicale când s-a executat puncţia sub occipital.
 Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.
 Scurgere foarte lentă a LCR prin pătrunderea insuficientă a acului în
spaţiul subarahnoidian – impune împingerea uşoară a acului.
 Puncţia “albă” (nu apare LCR): cauzele pot fi poziţia necorespunzătoare
a pacientului, obstruarea acului cu un fragment tisular, obstacol osos,
lungimea insuficientă a acului, direcţia lateral a acestuia, hipotensiunea
marcată a LCR;

Observaţii
 Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei.
 Asistenta menţine pacientul în poziţie în timpul puncţiei.
 Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea,
aspectul, presiunea lichidului – normal lichidul este limpede, clar ca apa
de stâncă, se scurge picătură cu picătură. În stări patologice, lichidul
cefalorahidian poate fi hemoragic, purulent, iar viteza sa de scurgere
poate creşte.
 După câteva picături de sânge apare lichid clar – se recoltează lichid
limpide pentru examene citologice, biochimice, bacteriologice fără a-l
suprainfecta.
 Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.
 Mandrenul acului trebuie menţinut steril până la terminarea tehnicii.
 În cazul evacuărilor mari de lichid – se aşează în poziţie Trendelenburg.
 Nu se modifică poziţia bolnavului în timpul tehnicii → pericol de rupere a
acului sau traumatizare a substanţei nervoasă.