Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 4
I. Ţesutul epitelial:
- este format din unul sau mai multe straturi de celule strâns legate între ele, aşezate pe o
membrană bazală;
- nu este vascularizat, nutriţia lui se face prin difuziune, pe seama ţesutului conjunctiv
aflat sub membrana bazală;
- funcţional, epiteliile se clasifică în epitelii de acoperire, glandulare şi senzoriale:
epiteliile unistratificate ale căror celule sunt dispuse într-un singur strat şi pot avea forme
diferite. Ele pot fi:
epitelii pavimentoase simple: format din celule turtite ce formeaza pleura, pericardul,
tunica interna a vaselor sangvine, limfatice, endoteliul (peretele) capilarelor, alveolelor
pulmonare;
epitelii cubice simple: intră în structura bronhiolelor, a pereţilor unor canale mici ale
glandelor salivare;
1
epitelii cilindrice simple: intră în constituţia mucoasei tubului digestiv de la cardia până
la rect, a trompelor uterine.
epitelii pseudostratificate sunt formate din celule asezate intr-un singur strat, dar nuclei
acestora sunt situati la nivele diferite, ceea ce creaza impresia de stratificare. Intră în structura
mucoasei ce captuşeşte nazofaringele, traheea, bronhiile mari;
epiteliile pluristratificate conţin mai multe straturi de celule aşezate pe membrane bazală.
Pot fi :
3
c. ţesut conjunctiv dur (osos):
Morfologia oaselor
Suprafaţa externă deţine o mare semnificaţie descriptivă, prezentând o serie de repere
cu rol în determinarea oaselor, în identificarea poziţiei anatomice şi a raporturilor. Pe
suprafaţa oaselor se află două tipuri de repere: proeminenţe şi cavităţi.
Proeminenţele sunt de 2 tipuri:
4
SÂNGELE:
Caracteristici:
1. Plasmă: reprezintă 55% din volumul sanguin, este un lichid gălbui, vâscos, care
poate fi separat de elementele figurate prin sedimentarea acestora, în condiţiile
în care se împiedică procesul de coagulare prin amestecarea sângelui cu o
substanţă anticoagulantă (oxalat de sodiu). Din punct de vedere chimic, plasma
conţine 90% apă şi 10% reziduu uscat (9% substanţe organice şi 1% substanţe
anorganice).
Substanţele organice sunt reprezentate prin:
Substanţele anorganice sunt reprezentate prin săruri aflate în stare disociată: Na +, Clˉ,
HCO3ˉ, etc.
6
b. Globule albe (leucocite):
- sunt celule nucleate, de forme şi mărimi variate, în număr de aproximativ 5-10000/ mm 3
sânge, mobile (pot emite pseudopode şi trece în ţesuturi prin diapedeză), cu rol esenţial
în imunitate
- toate leucocitele se produc în maduva osoasă, cu excepţia limfocitelor şi a monocitelor,
care se produc şi în organele limfopoietice (splină, amigdale, ganglioni limfatici, timus);
se clasifica în:
acidofile: se mai numesc eozinofile, sunt celule sferice cu nuclei bilobaţi şi diametru de
10-14 microni, au în citoplasmă granule care se colorează intens în roşu cu coloranţi acizi,
numărul creşte în boli parazitare şi alergice, reprezintă 1-3% din totalul leucocitelor;
monocite: sunt celule sferice, cu diametrul de 12-24 microni, cu nuclei ale căror forme
variază de la rotundă la lobată, migrează în ţesuturi unde se transformă în macrofage şi
fagocitează bacterii şi resturi celulare, reprezintă 25-35% din totalul leucocitelor;
limfocite: sunt celule sferice cu nuclei mari şi diametru de 5-17 microni, produc
anticorpi, substanţe cu rol în imunitatea naturală a organismului, au o durată de viaţă
cuprinsă între câteva ore şi câţiva ani, reprezintă 25-35% din totalul leucocitelor.
sunt cele mai mici elemente figurate, sunt aplatizate, nu au nucleu, aderă la suprafaţa
endoteliilor vasculare lezate şi eliberează factori ce intervin în coagularea sangelui, se
formează în măduva hematogenă din megacariocite, au o durată de viaţă de
aproximativ o săptămână, după care sunt distruse de splină. Numărul: 150000 –
300000/mm3. Dimensiuni: 2-4 μ
7
Hematopoieza: reprezintă procesul de formare a celulelor sangvine. Elementele figurate se
formează continuu din celule speciale, hematopoietice, care provin din sacul vitelin al
embrionului uman şi migrează apoi în ficat. În cursul dezvoltării fetale, celulele hematopoietice
migrează în maduva osoasă. După naştere, ficatul încetează să mai producă elemente figurate.
Acest proces este de doua tipuri: eritropoieză (formarea eritrocitelor) şi leucopoieză
(formarea leucocitelor).
Formarea eritrocitelor este stimulată de un hormon numit eritropoietină secretat de
rinichi. Secreţia de eritropoietină creşte de câte ori cantitatea de oxigen care ajunge la rinichi
sau la alte organe este insuficientă. Creşterea cantităţii de eritrocite permite mărirea cantităţii
de oxigen necesar ţesuturilor.
După procesul de refacere a peretelui vascular, cheagul va fi descompus sub acţiunea unei
enzime – plasmină.
Grupele de sânge:
1.Sistemul A, B, O
2.Sistemul Rh
8
1. Sistemul A, B, O este determinat de existența pe globulele roșii a unor antigene
(aglutinogene), notate cu A si B, și de existența în plasmă a unor aglutinine notate cu α si β.
Pentru ca o transfuzie sau un transplant să fie considerat reușit, fără risc este important ca
antigenele de un tip să nu vină în contact cu aglutininele de același tip.
A ( II ) LA LA; LA l; A ( II ) ; AB ( IV ); A ( II ); O ( I );
AB ( IV ) LA LB AB ( IV ) toate grupele
2.Factorul Rh:
Un alt grup de antigene care se găsesc pe suprafața eritrocitelor constituie factorul Rh. A
fost descoperit pentru prima dată la maimuța Rhessus (Macacul rhesus). Indivizii care au
respectivele antigene se numesc Rh pozitivi. Aceştia pot fi homozigoţi DD sau heterozigoţi Dd.
Indivizii care nu prezintă aceste antigene sunt Rh negativi. Aceştia sunt numai homozigoti dd.
Majoritatea oamenilor sunt Rh pozitivi, deoarece gena pentru Rh negativi este recesivă.
Factorul Rh are importanţă deosebită în cazul transfuziilor şi al mamelor Rh negative, care
poartă copii Rh pozitivi. În mod normal, în timpul sarcinii, placenta izolează sistemul imunitar
al mamei Rh negative de antigenul Rh al fatului. În timpul naşterii, sistemul imunitar al mamei
poate fi expus acţiunii respectivului antigen şi să poducă anticorpi împotriva acestuia.
Anticorpii respectivi traversează placenta, provocând hemoliza eritrocitelor fătului. În
consecinţă, copilul se naşte anemic (maladia hemolitică a noului-născut), necesitând înlocuirea
sângelui Rh+ cu sânge Rh−.