Modelarea acţionării pneumatice cu cilindru cu simplu efect

Cilindru cu
simplu efect Se consideră acţionarea pneumatică cu cilindru cu simplu efect,
C comandat printr-un distribuitor cu două poziţii (Fig.1). In starea
iniţială, cilindrul se află în repaus, tija acestuia fiind complet retrasă;
această stare corespunde situaţiei în care distribuitorul D nu este
0 1 Distribuitor comandat (starea 0 ). Pentru deplasarea tijei în cursa de avans (spre
D
a stânga) se comandă distribuitorul (bobina a este alimentată): acesta
comută în starea 1 şi permite alimentarea cilindrului cu aer
comprimat de la sursa de energie. Tija cilindrului se deplasează la
Sursă de până la capăt de cursă, rămânând în această stare atât timp cât se
energie
menţine comanda distribuitorului D. Pentru revenirea tijei în poziţia
Fig.1 Cilindru pneumatic cu simplu efect iniţială, se anulează comanda lui D. Acesta revine în starea 0, aerul
comandat cu distribuitor cu două poziţii
acumulat în camera activă a cilindrului fiind evacuat în atmosferă.
Un nou ciclu complet (avans – revenire) se derulează printr-o nouă comandă a distribuitorului D,
secvenţele de mai sus fiind repetate periodic.
Se doreşte reprezentarea acestui sistem printr-o Reţea Petri discretă, care să surprindă secvenţele
de funcţionare, conform scenariului de mai sus.
Modelul sintetizat este prezentat în Fig.2

Cilindru
T6
P3 P6

P7
T3 T5

T4
P4 P5

P10

T1

P2 P1

T2
P8 P9

Distribuitor

Fig.2 Modelul cilindrului cu simplu efect, comandat cu distribuitor cu două poziţii

Semnificaţia elementelor conţinute în model este indicată în Tab.1

1
 Tab.1 Semnificaţia elementelor din model

P1 Distribuitor necomandat, când M(P1) = 1

P2 Distribuitor comandat, când M(P2) = 1
P3 Cilindru la capăt de cursă cu tija complet retrasă, când M(P3) = 1
P4 Cilindru în miscare de avans, cănd M(P4) = 1
P5 Cilindru la capăt de cursă cu tija complet ieşită, când M(P5) = 1
P6 Cilindru în miscare de revenire, cănd M(P6) = 1
P7 Poziţie fără semnificaţie fizică, care permite execuţia tranziţiei T3, după ce
distribuitorul a fost comandat
P8 Poziţie fără semnificaţie fizică, care permite execuţia tranziţiei T2, după ce cilindrul a
ajuns la capăt de cursă, cu tija complet ieşită
P9 Poziţie fără semnificaţie fizică, care permite execuţia tranziţiei T5, după ce
distribuitorul nu mai este comandat
P10 Poziţie fără semnificaţie fizică, care permite reiniţializarea ciclului, după ce cilindrul a
revenit în poziţia iniţială
T1 Comanda distribuitorului
T2 Anularea comenzii distribuitorului
T3 Alimentarea cilindrului pentru cursa de avans
T4 Cilindrul ajunge la capăt de cursă, cu tija complet ieşită
T5 Evacuarea aerului din camera cilindrului, pentru efectuarea cursei de revenire
T6 Cilindrul ajunge în poziţia iniţială

Topologia modelului din Fig.2 este destul de complexă, chiar dacă sistemul fizic modelat are o
structură relativ simplă. Cu cât creşte însă gradul de complexitate al sistemului care se doreşte a fi
modelat, cu atât topologia modelului devine la rândul ei mai complexă, iar semnificaţiile
elementelor acestuia pot fi dificil de interpretat.
O posibilă soluţie de înlăturare a acestui inconvenient îl constituie unele extinderi ale Reţelelor
Petri discrete, aşa cum au fost ele definite. Una dintre aceste extinderi constă în utilizarea arcelor
de test şi a arcelor inhibitoare (Fig.3).

Arc de test

Arc inhibitor

Fig. 3 Reprezentarea arcelor de test şi a arcelor inhibitoare

Un arc de test poate autoriza execuţia unei tranziţii, atunci când este îndeplinită o condiţie
suplimentară de execuţie a acesteia, alta decât cea referitoare la marcajul poziţiilor de intrare. In
acest fel, pot fi introduse în model restricţii de precedenţă care permit reprezentarea secvenţelor în
ordinea în care acestea apar în scenariul propus, fără a mai fi nevoie de introducerea unor poziţii
suplimentare, fară semnificaţie cu sistemul modelat, aşa cum s-a indicat în modelul din Fig.2.
Aşadar, utilizarea arcelor de test face posibilă activarea şi dezactivarea unei (unor) tranziţii care

2
urmează să se execute, prin condiţionarea execuţiei acestora de prezenţa unui marcaj nenul într-o
poziţie discretă de legătură (Fig.4).

P3 P3

P1 P2 P1 T1 P2
T1

a b

Fig. 4 Explicativă la mecanismul de activare şi dezactivare a tranziţiei discrete:

a. Tranziţie activată de marcajul poziţiei discrete; b. Tranziţie inactivă.

Acest tip de legătură face posibilă modelarea unor structuri de tip:

DACĂ există un marcaj nenul al poziţiei P3
ATUNCI tranziţia T1 se execută când poziţia P1 are un marcaj nenul
ALTFEL
Tranziţia T1 este dezactivată şi nu poate fi executată, în ciuda marcajului nenul al
poziţiei P1.

Arcele de test, spre deosebire de arcele normale, nu transferă jetoanele poziţiilor de intrare
în poziţiile de ieşire ale tranzitiei care se execut, ci autorizează , sau nu, execuţia acestora (Fig.5)
Astfel, arcul de test care leagă poziţia P3 la tranziţia T1 nu modifică marcajul poziţiei P3, după
execuţia tranzitiei T1.

P3 P3

P1 P2 P1 T1 P2
T1

a b

Fig. 5 Explicativă la mecanismul de execuţie a tranziţiei T1:

a. Inainte de execuţia lui T1; b. După execuţia lui T1.

Arcele inhibitoare permit execuţia unei tranziţii numai dacă marcajul poziţiei (poziţiilor) de intrare
în aceasta este nul. Funcţionează, asadar, în logică inversă celei în care o tranziţie discretă normală
este executată (Fig.6).

3
 P1 T1 P1 T1
P2 P2

T1 nu este validată, deoarece M(P1)  0 T1 este validată şi se execută, deoarece M(P 1) = 0

Fig. 6 Explicativă la folosirea arcelor inhibitoare

Astfel, folosind arce de test, modelul ansamblului cilindru pneumatic – distribuitor (Fig.1) se
poate simplifica considerabil (Fig.7).

Cilindru
T6
P3 P6

T3 T5

T4
P4 P5

T1

T2 P1

P2
Distribuitor

Fig.7 Modelul cilindrului cu simplu efect, comandat cu distribuitor cu două poziţii,

obţinut prin utilizarea arcelor de test.

TEMA: Să se construiască modelul din Fig.7 cu ajutorul programului Visual Object Net ++
şi să se verifice dinamica acestuia prin simulare.

Modelarea serverelor cu posibilităţi de defectare

Modelarea cu ajutorul Reţelelor Petri poate include şi situaţia defectării serverului, dacă se
foloseşte modelul din Fig. 8. Se presupune că defectarea serverului nu poate să apară decât atunci
când serveşte un client, adică în starea L. Mai presupunem că servirea clientului curent nu mai
poate fi reluată după defectare, serverul trecând în starea N, pentru a servi apoi un alt client. Astfel,
în model s-a introdus evenimentul de tip d, care corespunde apariţiei unui defect şi evenimentul
de tip r, care corespunde terminării reparaţiei. Apariţia defectului (executarea tranziţiei d) face ca

4
jetonul din L să se deplaseze în D ( corespunzător stării serverului defect). După terminarea
reparaţiei (executarea tranziţiei r), jetonul ajunge în starea N, ceea ce înseamnă că servirea
clientului curent nu mai poate fi reluată, serverul fiind pregătit pentru servirea unui nou client.

Modelul firului de
aşteptare

d D r N

Modelul exterior
severului

Fig.8 Modelarea serverului cu posibilităţi de defectare, fără reluarea servirii clientului curent

Să considerăm acum cazul când serverul poate relua servirea clientului curent în urma apariţiei şi
remedierii unei defecţiuni. Modelul de tip Reţea Petri este prezentat în Fig.9. Deosebirea faţă de
modelul din Fig.8 constă în faptul că serverul din starea D, în urma apariţiei evenimentului r
(terminarea reparaţiei), va trece din nou în starea L, ceea ce înseamnă că va continua servirea
clientului curent, întreruptă de apariţia defectării.

Modelul firului de
aşteptare

i
d D r
N

Modelul exterior
severului

Fig. 9 Modelarea funcţionării unui server (resursă) cu posibilităţi de defectare,

cu reluarea servirii clientului curent.

5
In ambele modele se constată că ansamblul format din poziţia L şi tranziţiile p, d reprezintă o
structură de tip conflict, sau alegere liberă. Cu ajutorul acestor structuri se modelează faptul că
atunci când serverul este ocupat cu servirea unui client, fie servirea se încheie fără incidente
(executarea lui p), fie apare un defect (executarea lui d). Apariţia oricăruia dintre aceste două
evenimente exclude posibilitatea apariţiei celuilalt.
TEMA Să se construiască modelul unui sistem de tip fir de aşteptare de capacitate nelimitată
cu posibilitatea de defectare a serverului, în ambele situaţii: fără reluarea servirii clientului
curent şi cu reluarea servirii acestui client. Se va utiliza programul Visual Object Net ++.

Modelarea firelor de aşteptare cu capacitate limitată

Firele de aşteptare sunt exemple tipice de sisteme cu evenimente discrete, utilizate frecvent în
modelarea sistemelor de calcul, a sistemelor de transmitere a datelor, a staţiilor şi liniilor automate
de fabricaţie etc.In multe dintre aceste cazuri, firul de aşteptare trebuie modelat ca având capacitate
limitată, aspect care nu a fost integrat încă în modelele analizate.
Un model simplu care surprinde această situaţie este cel din Fig. 10.

Marcajul din Fig. 10 corespunde situaţiei când poziţia DF

Fig. 10 Modelul firului de
aşteptare cu capacitate limitată
conţine k jetoane, semnificând disponibilitatea a k locuri în firul,
sau coada de aşteptare. In fir nu aşteaptă nici un client (Fig.10),
marcajul poziţiei F fiind nul.
Pe măsură ce sosesc clienţi ( se produc evenimentele s, asociate
tranziţiei sursă a modelului), jetoanele din poziţia DF se
deplasează, prin executarea tranziţiei s, în poziţia F. Inceputul
servirii unui client, adică executarea tranziţiei i, deplasează un
jeton din poziţia F în poziţia DF, ceea ce înseamnă că s-a
disponibilizat un loc în spaţiul de aşteptare.
Este evident faptul că în situaţia când poziţia DF este vidă,
tranziţia s nu se mai poate executa, deci nu mai pot sosi clienţi
în firul de aşteptare. Includerea capacităţii k în model este
realizată pe baza proprietăţii marcajului care întotdeauna
satisface condiţia M(F) + M(DF) = k.
Cu alte cuvinte, modelarea firului cu capacitate limitată s-ar fi
putut realiza utilizând numai poziţia F, fără poziţia DF, dar
precizând că poziţia F are capacitatea k, adică K(F) = k