LP 1 Torace

Radiografia din incidenta P-A (tub posterior, film anterior) ne ofera maximul de elemente, fiind practic
metoda standard prin care efectuam radiografii. In ceea ce priveste incidenta A-P, aceasta ridica
diferite dificultati, iar in plus rapoartele care ne intereseaza pe noi sunt modificate = ex, dimensiunea
cordului. (Indice cardio toracic = ICT = dimensiunea maxima a cordului/dimensiunea transversala a
toracelui)
Totusi, in anumite situatii, putem recurge la aceasta incidenta:
- la pat, cand pacientul nu poate fi mobilizat, iar filmul se introduce intr-un loc special la
nivelul patului, iar tubul va veni anterior
- in decubit, tot cu pacienti care nu pot fi mobilizati, care se vor sprijini pe film
- incidenta a-p adaptata – pentru urmarirea apexurilor, singurul caz in care o facem
intentionat asa
Verificam daca radiografia s-a efectuat corect prin:
- unghiurile frenice ascutite – am niste dubii aici cu ce a vrut sa spuna
- distanta egala intre procesul spinos si capetele claviculelor

Pe radiografia pulmonara distingem

hipertransparente sau opacitati. Pentru
localizarea corecta avem nevoie mereu de
radiografie de fata si de profil.
Deoarece dimensiunile unei opacitati sunt mai
apropiate de realitate cu cat aceasta este mai
aproape de film (datorita conului de proiectie pe
care il face), atunci cand observam o opacitate in
plamanul drept, vom face radiografie de profil
dreapta, analog pentru opacitatile din plamanul
stang.
Daca in schimb avem o radiografie de profil si nu
stim daca e facuta din dreapta sau din stanga, ne
vom orienta dupa diafragme. Din radiografia de profil drept, cele doua diafragme sunt paralele, din
cel stang, cele doua se intersecteaza. Exista doua explicatii:
- efectul de marire geometica – explicat mai sus
- efectul de paralaxa – cu cat ceva este mai indepartat de mediana/bisectoare (adica se
gaseste mai lateral), cu atat va fi proiectat si mai lateral la nivelul detectorului.
Radiografia trebuie efectuata in inspir, astfel incat sa
putem observa distensia spatiilor intercostale si
transparenta acestora. Intr-un inspir corect, trebuie sa
vizualizam 9 capete costale posterior, 6 anterior
(restul vor fi siluetate).
De asemenea, radiografia trebuie efectuata la
expunerea corecta, si ne vom da seama de acest lucru
daca vedem 3, maxim 4 vertebre toracale.

Radografia subexpusa este mai periculoasa pentru pacient, deoarece trec mai putin fotoni prin tesut,
deci captarea este mai mare. In cea supraxpusa, fotoni trec, nu dauneaza asa mult pacientului.
Numararea coastelor si vertebrelor se face astfel – ne uitam la coaste, prima coasta articulata va fi la
nivelul T1. Avem mare grija la pacientii care prezinta COASTA CERVICALA → se articuleaza cu C7,
poate fi unilaterala/bilaterala. Poate ridica complicatii.

Avem grija la radiografiile pacientelor, in cazul unor

mastectomii.
Punga de aer se observa doar in ortostatism.
Carina trebuie sa efectueze un unghi de 90o, si va creste in
diferite patologii – de exemplu, in dilatatia atriului stang.
Elementele hilului stang sunt mai orizontalizate decat cele
ale hilului drept → le voi vedea mai bine pe radiografia de
profil, cu bronhia stanga posterior de artera pulmonara
stanga.

Uneori, putem vedea scizura lobului azygos – se gaseste

doar superficial, ea nu are corespondent la nivelul
segmentelor sau lobilor, pentru a ii imparti.
De asemenea, pe o radiografie in ortostatism, la nivelul
desenului pulmonar, vom vedea gradientul vascular,
circulatia fiind mai bina conturata inferior. Acest gradient
dispare in decubit.
LP 2 Torace
La nivelul radiografiei toracice, putem descrie opacitati. Daca avem de caracterizat o opacitate, atunci
trebuie sa luam in considerare
1. numarul
2. forma
3. dimensiunea – 2 dimensiuni sau 3, daca avem si profil, ne putem raporta la vertebre; daca avem o
opacitate in banda (= o linie care separa doua medii transparente), vom descrie si grosimea
4. contur
a. neregulat /regulat
b. net/flu sau imprecis delimitat sau sters
5. structura - omogena/neomogena = cu zone opace/cu zone hipertransparene . Frecvent, e vorba de
lipsa omogenitatii prin prezenta de calcificari
6. intensitate – o vom defini comparativ, in functie de intensitatea arcurilor costale anterioare,
definind, deci, intensitate:
a. mica
b. medie
c. mare
 in limbaj de balta, se mai spune si intensitate sub/izo.supracostala
7. localizare – in functie de lobi si segemente, daca e sistematizata. Daca nu, se recurge la niste
regiuni de tipul:
a. apical pulmonar
b. retroclavicular
c. intercleidohilar
d. parahilar drept/stang
e. subhilar
8. raport cu structuri invecinate, efectul de masa – tractioneaza/impinge
Leziuni parietale – se refera la leziuni ale structurilor osoase sau ale partilor moi. Se caracterizeaza prin net
contur intr-o parte, si in partea opusa contur sters, cu racord in panta lina la peretele toracic. Pot produce
liza costala.

Tot o leziunie parietala, a partilor moi, este Emfizemul

Subucutanat = benzi transparente, in afara campurilor
pulmonare, paralelele cu tegumentul, cu aspect de disectie.
Benzile sunt extinse, se suprapun peste campurile pulmonare,
dar nu intereseaza plamanul. Apare posttraumatic si se poate
asocia cu:
 pneumomediastin – aer ce va inconjura
structurile mediastinale.
 pneumopericard – aer sub cord, semnul
diafregmului continuu
 pneumotorax – cu colabarea unul plaman.
 Pneumomediastin Pneumopericard Pneumotorax drept masiv

Asociat cu pneumomediastin, insa

se observa cum inima nu se mai
sprijina pe diafragma.

Leziuni pleurale
Pleurezii – cele decelate radiografic au proprietati general valabile, astfel:
- se gasesc decliv, modificandu-se cu pozitia pacientului – in
ortostatism, cautam mereu unghiurile diafragmatice – daca
nu se observa, inseamna ca exista un grad de pleurezie
- silueteaza elementele cu care vin in contact - conturul
superior se evidentieaza, fiind concav “se urca pe peretii
toracici” – exceptie, pleureziile in cantitate mica, ce nu mai
prezinta contur concav.
- sunt de intensitate mare si au structura omogena
- pot avea un dublu contur – anterior si posterior
- au efect de masa – imping structurile invecinate – cu cat sunt
mai mari cu atat imping mai mult
- se intind pe toate dimensiunile unui hemitorace
- le vedem mult mai bine in incidenta P-A, deoarece din profil,
se vor suprapune cu doua transparente, pierzand din intensitate. Ca semn in radiografia de profil,
putem considera siluetarea diafragmei ipsilaterale si surprinderea pe imagine doar a celei
contralaterale.
Daca se suprapun cu o pahipleurita, conturul concav poate deveni neregulat.
In cazul in care suspectam ceva intrapulmonar, si nu putem vedea din cauza pleureziei, atunci vom face
radiografie din decubit, cu distrbuirea posterioara a lichidului, astfel incat sa pot etala mai mult din
parenchimul pulmonar.

In zonele adiacente revarsatului pleural, poate exista un grad de atelectazie pasiva.

 Exista si pleurezii cloazanate/inchistate, deci care nu sunt libere, si care nu respecta regulile de mai sus.

Pneumotorax
Se defineste ca o hipertransparenta, lipsita de desen vascular, la perferia campurilor pulmonare, cu un
lizereu foarte fin, delimitat de parenchimul pulmonar. Poate da efect de masa.
In evolutie, acesta devine Hidropneumotorax, ce nu prezinta contur concav, ci este orizontal = NIVEL
HIDROAERIC.
Pneumotorax drept Hidropneumotorax drept
Mezoteliomul pleural = prezinta contur regulat, boselat, cu racord in panta lina cu peretele si cu usoara
pleurezie, aspectul fiind omogen.

Pahipleurita = opacitate (dar nu prea), cu efect retractil, fiind

modificare de tip fibrotic. Ne gandim la un plaman in ambalaj →
opacitati verticale = patognomonic pt pahipleurita. Se observa
CORTURI PLEURALE si CONTURURI MULTIPLE.

Exista si Pahipleurita calcara, post tuberculoza, cu disparitia

unghiurilor costodiafragmatice – se suprapune cu existenta unor
micronoduli, miliari.
LP 3 Torace

Sdr. alveolar - BA permite diferentierea de alte sdr. Totusi, acordam atentie evolutiei acestor sdr alveolare
si faptului ca pana ajung la scizuri/septuri, conturul lor este flu. Odata ajunse la nivelul unor structuri
anatomice, vor exercita effect de masa → de ex. fisura oblica va fi impinsa in fisura orizontala → practic, va
fi destul de greu san e orientam dupa reperele clasice, daca acestea sunt interesate. Daca efectul de masa
nu se observa, inseamna ca sdr. alveolar este suprapus cu o atelectazie, cu efect retractil.
Tot retractila este si pahipleurita, dar aceasta are si alte caracteristici, nu o putem confunda cu o
atelectazie. Pentru a urmari efectul de masa, intotdeauna ne orientam dupa:
- marginile mediastinului si traheei
- coaste si spatii intercostale
EPA este tot un sindrom alveolar, dar nu este sistematizat, contururuile sunt difuze, apare bilateral, dar nu
simetric.
Metastazele – sunt structuri omogene, contururile sunt nete,
diseminarea lor e destul de random, au dimensiuni mari si intensitatea
se apropie de medie.
Daca pe o radiografie avem noduli multipli, bine delimitati, intensitate
medie, mari, omogeni, contururi nete atunci:
- metastaze daca sunt fffff multi (imagine dreapta)
- chisturi hidatice (jos)

Pentru structurile solitare, in cazul in

care conturul este net, ne gandim la ceva benign, daca este cu contur
neregulat, atunci malign. In cazul in care formatiunea nu este centrala,
este mai spre periferie, atunci putem face punctie.

Pentru caverna TBC, avem grija la radiografiile de copii, deoarece la acestia

putem intalni PNEUMATOCEL (imagine)= pneumonie cu Staph, care se
aseamana foarte mult cu caverna TBC, ambele avand pereti bine delimitati,
spre deosebire de abces.

*pentru examen, partea practica: parietal, alveolar, noduli.