EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Educaţia ecologică se poate face începând cu satisfacerea intereselor copiilor de

cunoaştere a plantelor şi animalelor în condiţiile naturale şi continuând cu educarea deprinderii
de a închide la timp comutatorul, robinetul, de a ocroti spaţiile verzi sau de a recupera
organizat deşeurile de hârtie, metal, materiale sintetice sau sticlă pentru a le introduce în
circuitul economic.
Prin activităţi specifice şcolare şi extraşcolare, elevul trebuie să devină conştient că
mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare
şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de
oameni care să se remarce nu numai prin ceea ce ştiu, ci şi prin ceea ce pot să facă, ameliorarea
relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător se poate realiza numai prin activităţi practice la care
trebuie să participăm cu toţii.
Educaţia ecologică în şcoală este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de învăţare
care a dus la schimbări importante în comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este greu să
planteze o floare, un copăcel, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare, să asculte susurul apei,
să descopere micile minuni ale naturii şi, de ce nu, să ia atitudine când întâlnesc aspecte negative
care degradează mediul înconjurător.

BIBLIOGRAFIE:
Neacşu, I.,Stoica, A., Reforma sistemului de evaluare şi de examinare, Bucureşti, Editura
Aramis, 1996.
Oprea, Crenguţa, Lăcrămioara, Pedagogie. Alternative metodologice interactive . Editura
Universităţii, Bucureşti, 2003.
Radu, I.,T., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, Editura didactică şi Pedagogică, 2000.
Tomşa, Gheorghe, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Editura „Coresi”, Bucureşti, 2005.