Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Protestanții denunță importanța faptelor bune prin aceea că Sf. Ap. Pavel
vorbește de dreptatea ce vine din credință, iar nu din faptele legii (Rom. 3,
20; Gal, 2, 16; Ef. 2, 8). Sf. Ap. Pavel vorbește însă de o neputință a faptelor
legii iudaice de mântui, sau a legii în sine: „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin
credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;Nu din fapte, ca
să nu se laude nimeni.Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus
spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm
întru ele ” (Ef. 2, 8-10)
• Îndreptarea vine mai cu seamă din viața cea nouă în Hristos ce se manifestă
prin însușirea vieții lui Hristos prin fapte și virtuți ca lucrare a Duhului
Sfânt: ”M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos
trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui
Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”. (Gal.2, 20).
• Credința și faptele sunt fapte ale iubirii și ale unei creșteri în iubirea față de
Dumnezeu în Hristos; după ce faptele și credința vor înceta-în viața viitoare-
iubirea va fi conținutul veșniciei.
• Sf. Ap. Pavel respinge faptele ce nu au ca temei credința și iubirea față de
Hristos, credința este baza faptelor; faptele nu sunt autentice în lipsa
credinței, cum credința nu poate fi adevărată în lipsa faptelor.
• Prin fapte și credință creștinul activează harul ca putere primită la Botez, har
care pătrunde și cuprinde întreaga ființă a omului: ”Credința fără fapte este
numai formă fără de putere. Credință dreaptă, fără fapte este ca un trup frumos și
înfloritor, care n-are putere, ci este asemenea trupurilor pictate” Sf. Ioan Gură de
Aur
• „Mântuirea nu se dobândeşte nici fără fapte, în sens protestant, nici după fapte în
sens catolic, ci în decursul faptelor” D. Stăniloae
• Realizarea personală a mântuirii ține de actul mistic, unificator și personal,
mântuirea fiind urmarea unei lucrări teantropice, ce are drept inițiator,
susținător și desăvârșitor pe Dumnezeu, iar pe om drept colaborator liber.
a. Doctrina catolică
• Omul trebuie să își dea asentimentul liber în privirea lucrării acestei grații,
colaborare/concurs ce poartă numele de ”condiții subiective ale justificării”.
b. Doctrina protestantă
• Faptele bune sunt expresii ale credinței, însă nu sunt necesare și importante
pentru mântuire!= cine le săvârșeste are prin ele un ”semn că Dumnezeu S-a
milostivit de el și i-a iertat păcatele, l-a justificat” Contra scholasticorum
sententiam
• Melanchton însă susține că ”faptele bune sunt necesare pentru mântuire, după
cum prin fapte rele nimeni nu se mântuiește, la fel nimeni nu se mântuiește fără
fapte bune”
• După protestanți, așadar, faptele nu pot modifica firea, care este invariabilă
irevocabil din pricina căderii în păcat; și pentru că socotesc că este nedemn
să ceară pentru ele de la Dumnezeu răsplată și schimb pentru mântuire, le-
au negat total valoarea pentru mântuire.
a. Sinergia
• Sinergia înseamnă alegerea continuă între bine și rău; este cea dintâi
exigență a mântuirii omului prin care discernem între cele două căi ce stau
în fața omului: ”Azi am pus înaintea ta viața și moartea, binecuvântarea și
blestemul, de aceea alege viața…iubind pe Domnul și alipindu-te de El, căci aceasta
este viața ta” (Deut. 30, 19-20)
• Omul primește în adâncul său, prin lucrarea de mântuire a lui Hristos, forța
necesară pentru a răspunde personal chemării dumnezeiești la viață veșnică:
”Tuturor celor care L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat puterea să se facă
fii ai lui Dumnezeu” (In. 1, 12).
b. Theosis
c. Epektasis