Între anii 1800 și 1918, Transilvania a fost parte a Imperiului Austro-Ungar, iar regimul
politic a fost caracterizat de diverse evoluții în această perioadă.
Până în 1867: Transilvania a avut un statut autonom în cadrul Imperiului Habsburgic.
Legea Fundamentală a Transilvaniei (1791) a oferit o anumită autonomie locală, iar nobilii transilvăneni aveau un rol semnificativ în guvernarea regiunii. După Compromisul Austro-Ungar din 1867: Imperiul Austro-Ungar a fost format, iar Transilvania a devenit o parte integrală a acestei monarhii duale. Sistemul politic a fost reorganizat, iar Transilvania a împărțit administrativ puterea cu Ungaria. Au fost introduse instituții comune, cum ar fi Dieta (parlamentul) din Budapesta, dar au persistat și elemente locale de autonomie. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Au avut loc schimbări sociale și economice, iar naționalismul a devenit o forță puternică. S-au intensificat luptele pentru drepturile naționale ale diferitelor comunități etnice din Transilvania (români, maghiari, sași). După Primul Război Mondial și Tratatul de la Trianon (1920): Transilvania a fost unită cu Regatul României, ca urmare a deciziei Conferinței de Pace de la Paris. Astfel, regimul politic în Transilvania a devenit parte integrantă a regimului politic al României Mari.
Această perioadă a fost marcată de schimbări complexe, influențate de evenimente
politice și sociale la nivel european, dar și de dinamica relațiilor etnice și naționale din regiune.