Monologul

Monologul este un tip de discurs continuu în care

nu se așteaptă un răspuns.

Cuvântul monolog provine din:

• grecescul monos = singur
• și logos = vorbire
Monologul presupune vorbirea de unul singur, locutorul vorbește
despre sine sau cu sine.

Dimensiunile unui monolog sunt variate, spre deosebire de

dialog, monologul nu are replici si nici un destinatar
Monologul interior
sau literar ajută la Caracteristici:
• Nu are replici şi nici
caracterizarea unui destinatar.
personaj, poate reda • Se desfăşoară în situaţii
gândurile, restrânse.
• Are dimensiuni variante.
sentimentele etc., unui • Sunt specifice exclamaţiile.
personaj spre a le aduce • Este specific operelor
la cunoștința literare.
• Poate lua forma unei
cititorului sau confesiuni sau unei
spectatorului. povestiri
Monologul este specific genului
dramatic, mai rar genului epic sau liric. În
genul dramatic o modalitate de
realizare este solilocviul care se manifestă în
prezența sau absența unui personaj și
constă în verbalizarea propriilor gânduri.

• SOLILÓCVIU (< it., fr.; lat. solus „singur”

+ loqui „a vorbi”) s. n. 1. Conversație a
unei persoane cu sine însăși; monolog.
 Monologul propriu-zis
este destinat unui grup de
persoane și poate lua forma
unei declarații, unei
confesiuni sau unei povestiri.
 Reguli ale monologului :
Principalele • contactul viz:ual cu auditoriul;
tipuri de • raportarea la reacțiile auditoriului (și) in

monolog
condiții de examinare;
• tehnici de construire a monologului;
narativ sunt: • tipuri de monolog: povestire / relatare
orală, descriere orală, monolog
monologul informativ, monolog argumentativ,
exprimarea orală a reacțiilor și a opiniilor
adresat, privind texte literare și nonliterare, filme
monologul artistice și documentare, spectacole de
teatru, expoziții de pictură etc.;
interior, fluxul • adecvarea la situația de comunicare
conștiinței (auditoriu, context) și la scopul
comunicării (informare, argumentare/
persuasiune etc.)