Elemente teorie- Subiectul al II-lea

Elemente de teorie pentru textul epic:

Perspectiva narativă: punctul de vedere din care se relatează conținutul operei narative

Tipuri de perspectivă narativă:

● obiectivă (narațiune la persoana a III-a, narator ominiscient (naratorul pătrunde în gândurile

și sufletul personajului);
● subiectivă (narațiune la persoana I, narator personaj- naratorul se poate identifica cu
personajul; evenimentele relatate sunt de factură interioară prin tehnici precum monologul
interior, introspecția )

Modalități de expunere:

● narațiunea
o prezența naratorului
o precizarea timpului și a spațiului,
o prezența personajelor,
o prezența momentelor subiectului: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii,
punctul culminant, deznodământul)
● descrierea
o prezența grupurilor nominale: substantive și adjective,
o prezența figurilor de stil și a imaginilor artistice)
● monologul
o monolog adresat (monolog exterior): prezența verbelor care marcheză adresarea
către locutor
o monolog interior (prezentarea gândurilor și sentimentelor personajului, utilizarea
persoanei I singular)

Modalități de caracterizare a personajului

● caracterizare directă
o de către narator
o direct de alte personaje
o autocaracterizare
● caracterizare indirectă
o prin fapte
o prin gânduri
o prin limbaj
o prin atitudini
o prin mediul în care trăiește
o prin vestimentație
 o Rolul verbelor la imperfect: în textul epic sau liric (exemplu: eram, mergeam)
● imperfectul arată o acţiune neterminată în trecut
● imperfectul este timpul descrierii
● imperfectul este timpul evocării, al amintirii

Textul liric:

Comentarea ideii poetice prin evidenţierea relaţiei cu textul şi mijloacele artistice

Se recomandă scrierea a cel puțin două paragrafe două paragrafe după structura: ICFEL (Idee
pincipală, citat, figură de stil, explicație, legătură cu ideea principală)

Avem timp pentru toate.

Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,

să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
sa-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta - murim
Model

Idee principală: 

In prima secvență lirică autorul accentuează ideea irosirii vieții, a timpului finit uman în activități
inutile, ignorând una dintre cele mai importane valori, tandrețea.

Citat:

Astfel,  în viziunea autorului cu toții ”avem timp să facem proiecte”,  ”avem timp să ne facem iluzii”,
să judecăm”,  ”avem timp pentru ambiții”. 

Figură de stil:

Repetiția sintagmei ”avem timp” accentuează/ trimite la  principala greșeală a oamenilor: aceea de a
uita că timpul se scurge implacabil.

Explicație și legătură cu ideea principală

Eul liric accentuează astfel ideea iubirii ca valoare ce poate da sens vieții.
Textul dramatic

● Rolul didascaliilor/ al indicaților scenice

o Au rol în precizarea decorului
o Aduc precizări cu privire la jocul actoricesc
o Au rol în caracterizarea personajelor

Rolul dialogului (în textul narativ)

o Conferă dinamism actiunilor
o Dialogul are rol în caracterizarea indirectă a personajelor