Moduri de expunere

Narațiune, dialog, descriere sau monolog – toate diferă în funcție de

modul de expunere. Dar, oare ce este acesta și de ce este important?! Ei
bine, trebuie să cunoști aceste aspecte pentru cultura ta generală, dar
mai ales dacă le utilizezi la orele de limba română și vei fi ascultat din ele!

Pentru a-ți fi mai ușor să înveți aspectele generale complet necesare

despre modurile de expunere, articolul prezent te va îndruma astfel încât
să poți răspunde la orice întrebare legată de trăsăturile acestora.

Cuprins:

1. Ce este modul de expunere? – Definiție

2. Câte moduri de expunere există și cum pot fi recunoscute?

3. Particularități ale modurilor de expunere pe care este nevoie să le

cunoști

1. Ce este modul de expunere? – Definiție

Pentru început, este foarte important să cunoști definiția acestui termen.
Modurile de expunere sunt modalitățile la care scriitorul apelează atunci
când redă întâmplări, trăiri sau fenomene, prin intermediul unor
personaje.

Chiar dacă nu există o definiție anume pentru ceea ce înseamnă concret

aceste moduri de expunere, ea poate fi dedusă în urma explicațiilor
specialiștilor.

2. Câte moduri de expunere există și cum

pot fi recunoscute?
Libertatea de exprimare de care se bucură scriitorul face posibilă
existența a patru moduri de expunere diferite. În primul rând, trebuie să
știi care sunt acestea, iar ulterior îți vei da seama cum le poți recunoaște
cu ușurință.

Moduri de expunere, exemple și explicații:

• Narațiunea:

După cum îi spune și numele, acest mod de expunere este potrivit pentru
a relata, într-o succesiune temporală logică, fapte și întâmplări cu ajutorul
unor personaje.

Acțiunea, prezența personajelor și verbele sunt caracteristice narațiunii și

fac ca aceasta să fie ușor de recunoscut. Cu toate că este un mod de
expunere specific operelor epice, poate fi întâlnită și în câteva texte
dramatice sau în poeziile lirice narative.

• Descrierea:

Aceasta este modul de expunere care are rolul de a prezenta

caracteristicile unor obiecte. Scopul pentru care este utilizată este de a
exprima cât mai sugestiv atmosfera, cadrul sau alte aspecte ce pot fi
transpuse vizual, pentru a plasa cât mai bine cititorul în poveste. Este un
mod perfect pentru a te ajuta când vrei să îți imaginezi în detaliu, în felul
propriu, ceea ce a vrut scriitorul să transmită.

• Dialogul:

Poate îți este cunoscut deja ce înseamnă un dialog. Ei bine, acesta este și
un mod de expunere care are rolul de a reproduce cuvintele personajelor.
Prin felul lor de a vorbi, povestitorul dă frâu liber personajelor pentru a se
descrie singure. Poate fi întâlnit în opere dramatice, epice, dar și în poezii
lirice dialogate.

• Monologul:

Acesta reprezintă modul de expunere ce prezinta vorbirea unui singur

personaj. Mai exact, îi permite acestuia să își analizeze fie propriile trăiri,
sentimente și acțiuni, fie pe cele ale altora. Poate fi întâlnit în toate cele
trei genurile literare.

Modurile de expunere ale genului liric sunt descrierea de tip subiectiv și

monologul.

Modurile de expunere specifice genului epic sunt narațiunea, descrierea,

dialogulul, monologul interior.

3. Particularități ale modurilor de expunere

pe care este nevoie să le cunoști
Când vine vorba despre particularități de recunoaștere ale modurilor de
expunere prezente într-un text, este foarte important să înțelegi că
acestea sunt trăsăturile generale care fac fiecare mod în parte unul
special.

Astfel, iată ce trebuie să știi despre fiecare dintre cele patru moduri:
• Narațiune
• Evenimentele relatate pot fi imaginare sau reale
• Toate întâmplările sunt prezentată în ordine cronologică sau pe
secvențe
• Neapărat există personaje
• Dacă predomină verbele, este narațiune.
• Descrierea
• Sunt prezente numeroase imagini artistice și figuri de stil
• Există detalii care te fac să înțelegi mai bine cadrul de desfășurare
al unui eveniment
• Predomină substantivele și adjectivele, dar și adverbele.
• Dialogul
• Există replici ale personajelor
• Formule specifice care debutează prin forme ale verbelor: a spune,
a zice, a rosti, a întreba, a răspunde
• Este introdus prin două puncte, iar apoi urmează linia de dialog la
începutul rândului sau ghilimelele.
• Monologul
• Textul este scris la persoana I
• Există semne de punctuație specifice, precum ghilimelele
• Sunt transpuse gândurile personajului.
Acum că ai aflat aceste particularități, încearcă să răspunzi în gând, la
următoarele întrebări:
• Ce predomină în narațiune astfel încât să fie ușor de recunoscut?
• Care este scopul descrierii?
• Care sunt formulele care introduc dialogul?
• La ce persoană este scris monologul?

Dacă ai știut răspunsul acestor întrebări, înseamnă că îți sunt cunoscute

modurile de expunere, rolul lor, dar și particularitățile acestora.