Teoria Literaturii – Anul I, sem. I 10.01.

2011

Seminarul VI – Text si discurs narativ II

• Story si Plot – E.M.Forster

Story (si pe urma?) – “naratiunea unor evenimente aranjate in
succesiunea lor temporala”
Plot (pentru ce? De ce?) – “naratiunea unor evenimente in care accentual
cade pe cauzalitate”

• Gerard Genette organizeaza si formuleaza analiza

discursului narativ dupa categoriile imprumutate gramaticii
verbului. Aceastea se reduc la trei clase fundamentale:
1. Temps (relatiile temporale intre povestire – diegeza)
2. Mode (modalitatile, formele si gradele – reprezentari
narative)
3. Voix (modul in care este implicata in naratiune instanta
producatoare a discursului narativ)
(Gerard Genette,
Figures)

• Categoriile povestirii din perspectiva naratologiei moderne –

Lintvelt:
Tipologia narativă se concentrează asupra naraţiunii (inclusiv relaţia
dialectică dintre narator si naratar), în raporturile ei cu povestirea şi cu
istoria (şi în consecinţă cu actorii).
Naraţiunea este:
1. Heterodiegetică - când naratorul nu figurează în istorie (diegeză) ca
actor (narator≠actor).
Naraţiunea heterodiegetică se elaborează în trei tipuri narative.
Tipul narativ auctorial , când centrul de orientare se situează in narator
şi nu în unul din actori. E vorba de un tip narativ neutru, când nici
naratorul si nici vreun actor nu functionează ca centru de orientare.
Perspectiva narativă se referă la perspectiva lumii de către un subiect
perceptor: narator sau actor. Perspectiva narativă implică central de
orientare vizuală şi centrul de orientare auditiv, tactil, gustativ şi olfactiv.
2. Homodiegetică – functiile de narator si de actor sunt indeplinite de
acelasi personal ca eu-narant si eu-narat.
Putem deosebi naratiunea homodiegetica, tipul narativ auctorial si tipul
narativ actorial.

• Modelul actantial din perspectiva lui Greimas:

Modelul actanţial pe care Greimas îl propune se inspiră din
analiza funcţională pe care Propp (1928) o făcuse pe un corpus de 115
basme ruseşti în a căror morfologie au fost identificate 31 de funcţii
care se succed într-o succesiune previzibilă. Prin funcţie, Propp înţelege
acţiunea unui personaj, definită din punct de vedere al semnificaţiei în
cadrul desfăşurării intrigii.
Pornind de la aceste modele de orientare sintactică, Greimas le dă o
investiţie semantică:
Actanţii - apar sub formă de sememe (unităţi de semnificaţie a unui
cuvânt), ca nişte locuri stabile în interiorul axei propuse;
- o investiţie spectaculară :o operă nu poate fi definită ca un
intreg decât în măsura în care poate apărea in faţa noastră ca un
spectacol simplu.

Destinatar Obiect Destinatar

(remitent)

Adjuvant Subiect Opozant

• Din perspectiva lui Bernard Valette, cele trei tipuri de

focalizare sunt:
1. FOCALIZARE ZERO (Genette): "privirea lui Dumnezeu";
viziunea pe la spate (Pouillon); narator>personaj (Todorov); tip
auctorial (Lintvelt) narator omniscient;
2. FOCALIZARE INTERNA: "constiinta unui subiect narator”;
viziune cu; narator= personaj; tip actorial; "punctul de vedere
al unui personaj focal";
3. FOCALIZARE EXTERNA:" privirea pur obiectiva ,nu apartine
nimanui; tehhnica "comportamentismului"; viziune din afara;
narator< personaj; tip neutru.