Eseu - Particularități de construcție a unui personaj

„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă

Basmul este „o oglindire a vieții în moduri fabuloase”, spunea marele critic literar
George Călinescu. Ca în orice specie epică, în basm se urmărește un fir narativ, acțiunea se
derulează în ordine cronologică, iar la aceasta participă personajele. Ca specie literară, basmul
prezintă lupta dintre bine și rău în care învinge binele, evenimentele se petrec într-un timp și un
spațiu vag precizate, are personaje fabuloase, folosește cifre și obiecte magice și valorifică o
serie de motive literare specifice (călătoria - ca drum inițiatic, probele, pedepsirea răufăcătorului,
răsplata eroului). „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult, întrucât se
evidențiază prin autorul cunoscut și consacrat, prin stilul elaborat al scrierii, care îmbină
narațiunea cu descrierea și dialogul, dar și prin transmiterea pe cale scrisă, fără a exista
modificări ale textului.
(I) În opera literară „Povestea lui Harap-Alb” scrisă de Ion Creangă, personajul
eponim are rolul central, întrucât participă la toate evenimetele operei. El este caracterizat atât în
mod direct de către narator și alte personaje, dar mai ales în mod indirect prin comportamentul și
faptele sale. Statutul social al eroului este unul superior încă de la începutul operei, evidențiat
prin ipostaza fiului de crai, iar drumul întreprins de el are ca obiectiv succesiunea la tronul
unchiului său, Verde împărat. Acest statut se schimbă în momentul în care tânărul fiu de crai este
păcălit de Spân. Intrarea în fântână înseamnă supunerea față de personajul negativ „până va muri
și iarăși va învia”. Astfel, crăișorul devine sluga Spânului, numit mai departe Harap-Alb. Tânărul
va rămâne slujitor pe tot parcursul evenimentelor, împlinind probele date de Spân, dar și pe cele
ale împăratului Roșu. După demascarea răufăcătorului, Harap-Alb moare, înviază și revine la
statutul inițial.
În ceea ce privește statutul psihologic, crăișorul dovedește un caracter puternic,
demonstrat prin faptele și hotărârile sale. Deși frații săi au eșuat în proba impusă de tatăl lor,
mezinul nu renunță la șansa de a-și încerca și el norocul, chiar dacă vede cât de înfricoșați s-au
întors ceilalți băieți. Ipostaza de neinițiat este evidentă în cazul tânărului fiu de crai odată cu
apariția Spânului, pe care, după ce îl alungă de două ori, îl acceptă drept călăuză. Respectarea
jurământului chiar și când probele îi pun viața în pericol, scoate în evidență un profil uman demn
de eroul din basme. Din punct de vedere moral, mezinul Craiului nu încalcă principiile morale,
întrucât este reprezentantul binelui, iar reușitele sale sunt efecte ale calităților morale pe care le
deține și le întruchipează. Întreaga călătorie reprezintă expresia unei vieți ghidate după un set de
valori morale foarte riguroase.
(II) O trăsătură importantă a lui Harap-alb este curajul, dovedit pe tot parcursul
evenimentelor. Acestuia se adaugă alte trăsături demne de apreciat, precum milostenia față de
Sfânta Duminică, bunătatea față de furnici și albine, sociabilitatea în relația cu cei cinci
năzdrăvani, dar și loialitatea față de jurământul Spânului. Un prim episod care îi evidențiază
curajul este ilustrat în momentul probei impuse de tatăl său. După primirea scrisorii de la Verde
împărat, craiul testează curajul fiilor prin costumarea într-un urs fioros care îi sperie de sub un
pod. Primul este fiul cel mare, care se întoarce înfricoșat de apariția sălbăticiunii. Fratele
mijlociu repetă experiența celui mare, spunând tatălui că nu mai dorește să devină împărat, ci
preferă să rămână la curtea lui. Exprimarea dorinței de a încerca și el, este pentru mezin expresia
unei forme de curaj. El nu ia în seamă povestirile fraților, ci vrea să meargă pe același drum.
Momentul de meditație din grădina palatului îi este favorabil, căci o întâlnește pe Sfânta
Duminică, iar ajutorul acordat acesteia se întoarce în favoarea lui. De la personajul fabulos
primește sfaturi prețioase (cum să aleagă calul, ce arme și ce haine să aibă pentru drum) care îi
vor aduce reușita în proba impusă de tatăl său și va câștiga dreptul de a pleca spre noul statut
care îl așteaptă la unchiul său. O altă scenă semnificativă este reprezentată de probele date de
Spân atunci când fiul de crai devine sluga acestuia și va trebui să aducă „sălățile din gradina
ursului”, dar și pielea cerbului și capul cu nestemate. Deși află că din astfel de încercări alți tineri
nu s-au mai întors, Harap-Alb se străduiește dă le îndeplinească indiferent de riscurile pe care le
implică. Ajutorul lui cel mai consistent vine de la Sfânta Duminică, personaj fabulos cu puteri
deosebite, care îi spune cum să procedeze pentru a reuși în probele date. Astfel, din grădina
ursului va reuși să culeagă frunzele de salată numai după ce va adormi ursul cu „somnoroasă”,
așa cum îi spusese bătrâna, spre marea uimire a Spânului și a împăratului Verde. Și în proba cu
cerbul va aplica îndumările Sfintei Duminici referitoare la momentul din zi, săparea gropii,
tăierea capului cerbului și urmările acestui moment. Tânărul pare să aibă mereu această menire,
de a ieși învingător, fapt ce se va demonstra pe tot parcursul operei.
Calitațile sale umane deosebite se văd și la întoarcerea de la Roșu împărat cu fata acestuia spre a
se căsători Spânul cu ea. Nici în aceste momente, care ar putea însemna ca el să rămână cu
statutul de slugă, Harap-Alb nu își trădează cuvântul dat Spânului. Înțelegând adevărul, fiica
„farmazoană” îl va demasca pe Spân, iar acesta îi va tăia capul lui Harap-Alb. Moartea
stăpânului este răzbunată de animalul ce l-a purtat spre împlinirea tuturor probelor, calul cel
năzdrăvan, care îl va duce pe Spân în înaltul cerului și îi va da drumul, astfel că se va face „praf
și pulbere”. Revenirea la viață a crăișorului este ușor de îndeplinit prin vrăjile fetei de împărat,
menite să demonstreze, ca de fiecare dată, că binele nu poate fi învins. Recompensa prin nuntă și
rangul de împărat răsplătesc un model uman ce promovează valorile: curaj, dreptate, adevăr.
(III) „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm, deoarece are toate
caracteristicile acestui tip de scriere. Titlul operei indică specia literară din care face parte
creația, dar și numele personajului principal cu rol de reprezentant al binelui care luptă pentru
supremația forței pe care o întruchipează. Relațiile spațiale și temporale sunt nedeterminate în
text, întrucât acțiunea este imaginară, desfășurată într-un timp mitic prezentat doar prin adverbul
”odată” din formula inițială specifică basmului (”a fost odată”). Perspectiva narativă este
obiectivă, cu narator omiscient și omniprezent, narațiune la persoana a III-a dintr-o perspectivă
”dindărăt”. La sfârșitul operei, însă, naratorul se include printre personaje (”iar pe la noi, cine are
bani manancă și bea”), ilustrând opoziția dintre fericirea universului de basm creat și realitatea
înconjurătoare. Acțiunea îl are în centru pe tânărul fiu de crai, care dorește să își încerce și el
norocul și să demonstreze că este vrednic de împărăția unchiului său, Verde-împărat, care nu are
urmaș la tron. După eșecul fraților mai mari, mezinul trece proba tatălui, pleacă în călătorie, este
păcălit de Spân, care îi ia locul, făcându-l sluga sa, și călătorește spre împăratul Roșu pentru a o
aduce pe fata acestuia. După probele impuse de acesta, Harap-Alb se întoarce la împăratul
Verde, Spânul este demascat, iar tânărul, după ce moare și înviază, devine împărat.
Tema operei se reflectă foarte bine în construcția personajului principal din operă,
întrucât el reprezintă una dintre forțele care își dispută supremația. Crăișorul face tot ce îi stă în
puteri să aducă victoria binelui, iar multitudinea calităților pe care le deține și le demonstrează, îi
asigură triumful. Lupta nu este una directă, ci una a intențiilor și a faptelor prin care Spânul
încearcă să obțină pentru sine tronul lui Verde împărat, profitând de momentele de slăbiciune ale
crăișorului. Schimbarea identităților sub amenințarea cu moartea indicată în jurământ reprezintă
metoda prin care Spânul își dorește îndeplinit scopul de a ajunge împărat în locul lui Harap-Alb.
Călătoria mezinului este un drum inițiatic, la sfârșitul căruia va trebui să se arate demn de
statutul de împărat.