Saltul la concluzii

Sărim la concluzii când presupunem că știm ceea ce

gândesc ceilalți (citirea minții) și când facem predicții
despre ceea ce se va întâmpla în viitor
(prezicere/gândire predictivă).

Citirea minții
Precum sugerează și numele, citirea minții se referă
la saltul la concluzii pentru că asumăm faptul c ă știm
la ce se gândește o altă persoană, sau că știm
raționamentul din spatele
comportamentului ei. Acesta e un stil de gândire
foarte obișnuit.

Gândirea predictiva
Putem sări la concluzii și când începem să facem
predicții despre ce se va întâmpla în viitor. Aceasta
este o metodă foarte obișnuită de a crește anxietatea
și stresul. Aceastea sunt de regulă predicții în care
supraestimezi emoțiile sau experiențele negative
care se vor întâmpla.
Majoritatea din noi am auzit expresia ”Sari la concluzii!”, însemnând că
o concluzie e formulată fără să știm dacă există dovezi în sprijinul ei.
Cu toate că ne place să credem că dacă avem o b ănuial ă în leg ătur ă cu
ceva înseamnă că e adevărat, există situații în care nu avem dreptate.
Există situații în care sărim la concluzia greșită, sau concluziile sunt de
obicei negative. Când facem acest lucru în mod constant, ne cauz ăm
destul de mult disconfort emoțional. Există 2 moduri prin care acest
proces se întâmplă – citirea minții și gândirea predictivă (prezicerea).

Ție ți s-a întâmplat vreodată asta? Stai de vorbă cu cineva și în timpul

conversației, cealaltă persoană se uită la ceas. Poate că te-ai gândit
”Sigur crede că sunt o persoană plictisitoare” sau ”Nu vor cu adev ărat
să fie cu mine acum”. Dacă ai sărit la aceste concluzii f ăr ă s ă
examinezi atent toate dovezile, precum faptul c ă persoana a șteapt ă un
telefon important în curând, crezi că ai ajunge s ă te sim ți fericit sau
deprimat? Să încercăm alt exemplu: Șeful tău vrea să te vad ă în biroul
lui. Instantaneu, te gândești că știi de ce vrea să te vad ă: ”Îmi va spune
că nu sunt suficient de bun pentru acestă slujb ă” sau ”e pe mine din
cauza modului în care îmi efectuez sarcinile”. Dac ă ai crede în aceast ă
interpretare, care e făcută pe baza citirii minții, ai fi fericit sau anxios?

De multe ori concluziile sunt o reflecție a modului în care gândim

despre noi, de exemplu ”Sunt plictisitor”, ”Nu cred c ă sunt suficient de
bun,”, ”Tot timpul fac lucrurile greșit”. De multe ori s ărim la concluzia
că dacă noi avem o opinie proastă despre noi înșine, și alții trebuie s ă
gândească la fel.

Să luăm următorul exemplu. Cineva te-a rugat să ții un discurs pentru un grup de
oameni. S-ar putea să te gândești ”Voi uita tot ce ar fi trebuit s ă spun, m ă voi
bâlbâi, voi da în bară toată prezentarea și asta va fi groaznic”. Crezi acest lucru
în ciuda faptului că ai ținut multe prezentări de succes în trecut. Cum ai putea s ă
te simți dacă crezi asta?

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?
Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?