Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Starea de repaus se poate instala la planta intreaga, asa cum este cazul
speciilor lemnoase si al arbustilor, la unele organe subterane ale plantelor
bienale si perene, care sunt prevazute cu muguri (bulbi, tuberculi, rizomi,
tuberobulbi), sau la cele prevazute cu embrioni (seminte).
1
Galston s.a. (1980) au precizat rolul acidului abscisic ca hormon inhibitor de
crestere si stimulator pentru intrarea in repaus vegetativ. Dupa Karsen si colab.
(1983), acumularea acidului abscisic in embrion este factorul primar care
determina intrarea in repausul seminal. Martin (1991) considera ca acidul
abscisic este un factor secundar in repausul vegetativ al mugurilor, iar sfarsitul
repausului nu este corelat cu continutul in acid abscisic.
Dupa Dilley (1969), influenta hormonilor se manifesta atat in urma actiunii lor
individuale, cat si prin modificarea raportului dintre hormonii stimulatori si cei
inhibitori de crestere.
2
pentru glucide. O data cu iesirea din repausul vegetativ, sinteza acestor substante
este deblocata (Come, 1992).
3
Intensitatea repausului difera: lastari varstnici ai pomilor au un repaus vegetativ
mai profund comparativ cu cei tineri, mugurii vegetativi comparativ cu cei
florali si tesuturile exterioare comparativ cu cele interioare. Intensitatea maxima
a repausului vegetativ se manifesta la o saptamana pana la o luna, dupa caderea
frunzelor.
4
Primele modificari sunt legate de initierea absorbtiei apei in sol, hidroliza
calozei din vasele liberiene si refacerea plasmodesmelor. Hidratarea tesuturilor
favorizeaza intensificarea activitatii enzimatice a proceselui de respiratie si ca
urmare a producerii de energie biochimica (ATP). Toate aceste modificari
stimuleaza procesele de biosinteza in care sunt implicate enzimele existente in
stare inactiva si ARN-m conservat in celulele aflate in stare de repaus. Primele
reactii biochimice nu necesita biosinteza “de novo” a enzimelor, dar ulterior are
loc intensificarea procesului de translatie si transcriptie si biosinteza “de novo” a
enzimelor implicate in iesirea din repausul vegetativ.
5
BIBLIOGRAFIE