Tipuri de evaluare în educaţia fizică şi sportivă

Evaluarea reprezinta o componenta stabila a procesului de învatamânt, având preponderent un

rol reglator atât pentru activitatea de instruire a elevilor, cât si pentru îmbunatatirea strategiilor
didactice.
Fazele evaluarii:
- verificarea - este procesul prin care subiectul executa o proba.Uneori proba este insotita si de
norme (baremuri) care exprima scala valorica de efectuare a probei.
- aprecierea - consta in estimarea valorii, nivelul perfomantelor, capacitatile la un
moment dat. Se utilizeaza atat aprecierea verbala, care este curenta cu rol de feed-back pentru orice
exersare a elevilor, dar si utilizarea unor simboluri numite note, calificative. Daca probele sunt
masurabile, aprecierea este obiectiva si presupune efort mic. Daca probele nu sunt masurabile,
aprecierea poate sa capete influiente subiective si depinde de competenta profesionala, experienta
didactica si nivelul de cunoastere al modelului E.F.S.
- notarea - masoara si valideaza rezultatul pregatirii elevului.Se materializeaza prin note
si calificative.
Functii ale notei:
- didactica - aceasta functie arata cat de receptionat esre subiectul si cum a fost transmisa
informatia.
- educativa - sa determine la subiecti o atitudine activa, pozitiva fata de educatia fizica. Aceasta
trebuie motivata prin valoarea notei.
- sociala - sa surprinda evolutia ulterioara optima a elevului, prin aplicarea celor insusite in
activitatea sociala.
Tipuri de evaluare:
- dupa momentul aplicari: - initiala
- curenta
- periodica
- finala
- dupa modul de efectuare: - orala
- scrisa
- practica
- dupa scop: - formativa
- pentru plasament
- sumativa

Criterii de evaluare:
- decurg din obiectivele E.F.S.si trebuie privite in sistem.
-performanta motrica, rezultatul probelor de control masurabile.
-progresul realizat de subiect.
-cantitatea si calitatea elementelor insusite in raport cu prevederile programei de specialitate.
-capacitatea elevului de a aplica in practica elementele insusite.
 -capacitatea elevului de restructurare, autoevaluare a elementelor insusite.
-nivelul cunostintelor teoretice insusite de elev.
-atitudinea elevului fata de E.F.S.(frecventa la lectii, participarea la actiunile competitionale
sportive, modul de indeplinire a unor sarcini organizatorice).
-nivelul de dezvoltare fizica a elevului.

Funcţiile evaluării
1. Functia de constatare dacă o activitate s-a desfăşurat în condiţii optime, sau în ce fel
de condiţii.
2. Functia de informare a societăţii, asupra stadiului şi evoluţiei pregătirii diferitelor
eşaloane de subiecţi.
3. Functia de diagnosticare a cauzelor care au condus – eventual – la o eficienţă
necorespunzătoare a acţiunilor.
4. Functia de prognosticare asupra evoluţiei viitoare a elevilor şi de sugestii privind
optimizarea procesului instructiv-educativ.
5. Functia de decizie asupra poziţiei sau intrării unui subiect într-o ierarhie, formă sau
într-un nivel al pregătirii sale.
6. Functia pedagogică, în perspectiva subiectului şi conducătorului procesului instructiv-
educativ, pentru a şti ce au făcut şi ce au realizat.