Boli infectioase la pisică și schema de vaccinare

1. Rabia (Turbarea): este o boala infectioasă, de natura virotică întâlnită la toate speciile de
animale homeoterme inclusiv la om, caracterizată clinic prin grave tulburări nervoase, urmate de
paralizie şi moarte. Se previne prin vaccinare.
2. Peritonita infectioasă a felinelor (PIF): este o boală infectioasă a felinelor produsă de un
coronavirus, caracterizată clinic prin febră, anemie, slăbire, stare generală rea si peritonită. Nu
există tratament specific și vaccin pentru această boală.
3. Panleucopenia felină (parvoviroza felină): este considerată ca fiind una dintre cele mai
contagioase boli ale pisicilor fiind caracterizată prin debut brusc, febră, anorexie, depresie,
leucopenie, si diaree urmată de deshidratare si moarte, în numeroase cazuri. Boala se previne
prin vaccinare.
4. Imunodeficienţa felină (FIV): boală infecto-contagioasă de natură virală întlânită la feline
caracterizată clinic prin trei stadii, unul iniţial acut (febră, limfadenopatie), unul intermediar
subclinic de lungă durată si un stadiu final, caracterizat prin prezenţa infecţiilor oportuniste. Nu
există tratament specific şi nicio o metodă de prevenire a acestei boli.
5. Leucemia felină (FeLV): boală infecto-contagioasă specifică felinelor de natură virală,
caracterizată clinic prin tablou polimorf, formă proliferativă (tumorală) şi formă non
proliferativă (anemie, leucopenia, tulburări de reproducţie, tulburări oculare, infecţii
secundare). Boala se previne prin vaccinare.
6. Rinotraheita felină: este o boală infecto-contagioasă specifică felinelor, cu evolutie obisnuit
acută, caracterizată clinic prin febră si tulburări dominant respiratorii, consecutiv afectării căilor
respiratorii anterioare, la care se pot asocia conjunctivite si cheratite. Boala se previne prin
vaccinare.
7. Caliciviroza felină: este o boală infecto-contagioasă a felinelor, de natură virotică, exprimată
clinic prin sindrom respirator, stomatită ulceroasă si, mai rar, enterită si artrită. Boala se
previne prin vaccinare.
 Schema de vaccinare
Vaccinurile sunt produse biologice care în urma inoculării în organismul animal determină producerea
unei stări de imunitate activă specifică faţă de o anumită boală .

Vaccinarea se face la pacientii clinic sanatosi, iar pe intreaga perioada de vaccinare se recomanda ca
pacientul sa fie izolat complet, fara a lua contact cu alte animale (pot fi vectori pentru agenti infectiosi –
chiar daca ei clinic nu manifesta semne de boala).

Schema de vaccinare este stabilita de catre medicul veterinar in corelatie cu situatia epidemiologica
regionala:

 8 săptămâni: tetravalent – FeLVRCP (Leucemie + Rinotraheită + Caliciviroză

+ Panleucopenie) sau trivalent – RCP (Rinotraheită + Caliciviroză + Panleucopenie).
 12 săptămâni: tetravalent + antirabic (FeLVRCP +R) sau trivalent + antirabic (RCP + R).

Schema pentru pisicile adulte:

 Vaccinare anuală de întreţinere tetravalent/trivalent + antirabic.

 La aduţii care au ieşit din perioada de vaccinare sau nu au fost vaccinaţi se face
un tetravalent/trivalent apoi la 4 săptămâni se face rapel la care se adaugă şi antirabicul.
 Deparazitarea la câine
1. Deparazitarea internă:
Principalii endoparaziţi (paraziti interni) întâlniţi la câine:
 Protozoare: Giardia spp., Isospora spp., Neospora caninum,
 Nematode (viermi cilindrici): Toxocara caninum, Ancylostoma spp., Uncinaria spp., Toxascaris
spp., Trichuris vulpis, Dirofilaria spp., Spirocerca lupi, Capilaria plica;
 Cestode (viermi plaţi = teniile): Dipyllidium spp, Taenia spp., Echinococcus granulosus.
Deparazitarea internă la cătei (pui) începe la vârsta de 4–5 săptămâni constând în 2-3
administrări (tinand cont de recomandarea medicului veterinar) la interval de 2 săptămâni, utilizând
produse specifice, apoi se întreţine periodic la un interval de 3 – 4 luni in functie de indicatiile
medicului veterinar.
2. Deparazitarea externă:
Principalii ectoparaziţi (paraziti externi) întâlniţi la câine:
 Purecii: Ctenocephalus spp.;
 Râile: Otodectes cynotis (râia auriculară), Sarcoptes scabie (râia sarcoptică), Demodex canis
(râia demodecică);
 Păduchi: – Trichodectes spp.;
 Căpuşele: Riphicephalus spp., Ixodes spp.
Căpuşele sunt paraziti externi (ectoparaziţi) hematofagi care paraziteaza la suprafata tegumentului
(piele, blana) la animale si om. Viata libera a capuselor si raspandirea lor sunt influentate de conditiile
de mediu extern, indeosebi de temperatura, umiditate si tipul de vegetatie. Astfel in tarile cu un climat
temperat (Romania) abundenta capuselor se realizeaza primavara si toamna, iar in tarile tropicale in
sezonul ploios. Cea mai importantǎ familie pentru patologia veterinarǎ este familia Ixodidae cu
genurile Ixodes, Rhipicephalus si Dermacentor. Mai multe informații despre bolile transmise de
căpușe: https://piatravet.ro/boli-transmise-de-vectori-capuse-la-caine-si-pisica/
 Deparazitarea externă la căţei (pui) începe la 6-7 săptămâni utilizând produse specifice
recomandate de medicul veterinar, iar pentru întreţinere se realizează lunar.

https://piatravet.ro/category/articole/
 Generalități fiziologice și biochimice ale sângelui
Sȃngele este un lichid circulant alcătuit din diferite tipuri de celule denumite generic elemente figurate,
suspendate în partea lichidă a sȃ ngelui denumită plasmă. Elementele figurate ale sȃ ngelui sunt
reprezentate de hematii (numite şi globule roşii sau eritrocite), leucocite (neutrofile, eozinofile,
bazofilele, limfocite şi monocite) şi plachetele sanguine (sau trombocitele).

Plasma (plasma sanguinis): – reprezintă componenta lichidă care se separă deasupra elementelor
figurate când sângele este recoltat pe anticoagulant. În sȃ ngele recoltat fără anticoagulant, la scurt timp
de la recoltare se formează coagulul, iar partea lichidă rămasă constituie serul. Compoziţia plasmei
sanguine diferă de cea a serului prin acea că plasma conţine fibrinogen şi protrombină în loc de
trombină.

Componenţa biochimică a plasmei:

 Apă (90%): – reprezintă cea mai importantă componentă a plasmei fiind mediul de diluţie şi
dispersie al substanţelor aflate în sânge.
 Substanţe dizolvate (10%) :
 Substante anorganice (1%) :
 Electroliti : – Cationi : Na, K, Mg 2+ , Ca+; – Anioni : Cl– , HCO3– , HPO42- , SO4 2-
 Microelemente / Oligoelemente : Fe , Cu , Zn , Cr , Si , Ni , Co , Mn.
 Substante organice (9 %) :
 Azotate proteice : albumine, globuline, fibrinogen, aminoacizi.
 Azotate neproteice : uree, creatinina, acid uric, bilirubina, xantina , etc .
 Neazotate : glucide , lipide .
 Complexe : enzime, hormoni, vitamine.
Dintre substanţele dizolvate sau suspendate în plasmă, proteinele sunt cele mai abundente reprezentȃ nd
4-8 g/dL de plasmă. Conţinutul în proteine al plasmei scade în caz de alimentaţie carenţată în proteine.
Dintre proteinele plasmatice albuminele reprezintă 40–60 %, realizȃ nd principala forţă oncotică a
plasmei şi au rol important în transportul sanguin al diferitelor substanţe. Albuminele plasmatice sunt
implicate şi în transportul acizilor graşi şi al pigmenţilor biliari. Globuliunele sunt sintetizate în ficat şi
în celulele sistemului reticuloendotelial. Globulinele α şi β servesc pentru transportul colesterolului, al
hormonilor steroizi, al fosfatidelor şi al acizilor graşi. O β1 globulină serveşte pentru transportul
metalelor grele: fier, cupru, zinc.

În afară de proteine plasmatice în sȃ nge mai există şi enzime care sunt eliberate în sȃ nge de către
diferite organe. Principalele enzime întȃ lnite în sȃ nge sunt reprezentate de hidrolaze (esteraze,
carbohidraze, proteaze, dezaminaze), transferaze (transaminaze: alanin-aminotransferaza,
aspartataminotranferaza, γ-glutamiltransferaza), transhidrogenaze (lacatdehidrogenaza).

Azotul total neproteic rezultă în urma metabolizării în produşi intermediari sau finali a substanţelor a
proteinelor. Substanţele azotate neproteice rezultate sunt: urea, acidul uric, creatina, creatinina,
aminoacizii, amoniacul, nucleotidele, purinele, polipeptidele, şi glicoproteinele. Amoniacul (NH3 )
rezultă în urma metabolizării incomplete în uree a proteinelor.

Lipidele sunt substanţe organice constitutive ale materiei organice, îndeplinind diferite funcţii
biologice, avȃ nd următoarele roluri:

 Rol plastic: intrȃ nd în structura membranelor celulare

 Rol reglator: mediază permeabilitatea şi transportul transmembranal
 Rol energetic: avȃ nd valoare calorică superioară glucidelor.

Lipidele sunt reprezentate de trigliceride, fosfolipide şi cholesterol. O parte din lipide sunt legate de
proteine sub formă de lipoproteine.

Distribuţia fluidelor, nutrienţilor şi produşilor de excreţie între sânge, interstiţiu şi celule este controlată
de bariere fizice, dar şi de diferenţe de presiune şi concentraţie între diferite compartimente. Membrana
celulară reprezintă o barieră selectivă, care separă interstiţiul de compartimentul intracelular.
Substanţele liposolubile cum ar fi oxigenul, dioxidul de carbon şi acizii graşi circulă liber prin
membrana celulară pe baza gradientului de concentraţie. Particulele hidrosolubile cum ar fi electroliţii,
calciul, glucoza şi aminoacizii pătrund în celulă prin transport activ. Apa circulă prin membrana
celulară pe baza gradientului de concentraţie.

pH-ul sângelui prezintă mici variaţii în jurul valorii de 7,4, în funcţie de specie. pH-ul sângelui venos
este mai scăzut decât al sângelui arterial. Astfel, dacă pH-ul sângelui arterial este 7,4, este de aşteptat
ca pH-ul sângelui venos să fie 7,36. Există uşoare variaţii fiziologice al valorii pH-ului. Digestia
gastrică este însoţită de alcaloză, prin pierderea unei mari cantităţi de [H+], iar digestia intestinală este
însoţită de acidoză prin secreţia de HCO3– în sucul pancreatic.

Reglarea pH-ului sanguin presupune echilibrul acido-bazic al sângelui, pentru menţinerea căruia
organismul dispune de sisteme tampon şi de mecanisme fiziologice. Un sistem tampon este alcătuit
dintr-o bază slabă şi sarea ei cu un acid puternic, sau dintr-un acid slab şi sarea lui cu o bază puternică.
Acizii sau bazele mai tari (formate în sânge) au proprietatea de a scoate acizii sau bazele mai slabe din
sărurile lor. Sistemele tampon transformă un acid tare în sarea corespunzătoare, cu formare unui acid
slab, care, fiind mai puţin disociabil, determină o acidifiere mai slabă decât cea produsă de acidul tare.
În organismul animal există cinci principale sisteme tampon: sistemul bicarbonat/acid carbonic,
sistemul hemoglobină redusă/hemoglobinat de potasiu, sistemul oxihemoglobină/oxihemoglobinat de
potasiu, sistemul fosfat monosodic/fosfat disodic şi sistemul proteine acide/proteine alcaline. Puterea
tampon a sângelui este repartizată 53% în bicarbonaţi, 35% în hemoglobină, 7% în proteinaţi şi 5% în
fosfaţi.

În reglarea pH-ului, un rol important revine mecanismelor biologice, specifice anumitor organe:
pulmon, ficat, rinichi, piele, tub digestiv, vase sanguine, a căror contribuţie în menţinerea echilibrului
acido-bazic este descrisă în cadrul studiului funcţiilor sistemelor de care aparţin .

Prin rezervă alcalină a sângelui se înţelege în principal cantitatea totală de bicarbonat din sânge.
Valoarea cantităţii totale de bicarbonat din sânge reprezintă capacitatea organismului de a combate
tendinţa la acidoză. Rezerva alcalină se exprimă în mL CO2 degajaţi din 100 mL de sânge tratat cu un
acid tare. Un participant minor la realizarea rezervei alcaline este amoniacul rezultat din dezaminări.
Între cantitatea de bicarbonaţi şi cea de acid carbonic din sânge, ambele exprimate în volume de CO2,
există un raport constant.

Care sunt principalele boli ce se pot transmite de la

pisica la om
Pisicile sunt renumite pentru igiena lor, dar pot exista unele boli si paraziti care in
anumite conditii pot infecta si oamenii. De exemplu, Toxoplasmoza sau alergiile
specifice nu sunt foarte frecvente dar este bine sa stii cum sa le eviti si cum sa le
tratezi.
Atentie!!! SIDA felina (FIV) , leucemia felina (FeLV) si herpesvirusul rinotraheitei
infectioase nu sunt boli care se transmit de la pisica la om!

Principalele boli, paraziti si bacterii ce se pot transmite de la pisica la om

Toxoplasmoza

Este o boala cauzata de infectia unui parazit , Toxoplasma Gondii . Infectia apare de
obicei prin ingestia de oochisturi (una dintre etapele de dezvoltare ale parazitului)
produse in intestinul pisicilor sau felinelor infectate si eliberate in mediu prin fecalele, si
din acestea in apa, sol, obiecte si alimente.
Oamenii sunt mai rar infectati prin consumul de carne insuficient gatita care contin
chisturi de toxoplasma. De obicei nu creeaza probleme majore unei persoane cu
imunitara normala : adesea asimptomatica, manifestandu-se eventual cu umflarea
ganglionilor limfatici, oboseala, cefalee, durere in gat si uneori febra.
Toxoplasmoza este periculoasa pentru femei in timpul sarcinii : infectia poate trece de
fapt la copil prin placenta, provocand malformatii sau avort in anumite circumstante
(din acest motiv, se recomanda un toxo-test pentru femeile insarcinate, un test de
sange care va permite sa stiti daca viitoarea mama este deja imunizata si, prin urmare,
protejata, sau daca este expusa riscului de a contracta boala.
Pentru a preveni infectia, este necesar sa curatati litiera pisicii in fiecare zi cu manusi
(oochisturile parazitului devin infectioase dupa trei zile la temperatura camerei si
umiditate ridicata) ,gatiti bine carnea , care trebuie sa atinga o temperatura de cel
putin 67 ° C in partea cea mai interioara (gatirea la microunde nu poate elimina
parazitul), in cele din urma folositi manusi pentru a manipula carnea cruda sau chiar
legumele sau alte alimente care ar putea fi contaminate cu oochisturi.
Infectia cu Campylobacter
Pisica, ca si alte animale domestice, poate transmite bacterii din specia Campylobacter
(in special Campylobacter Jejuni) prin fecale, una dintre principalele cauze ale
gastroenteritei in lumea occidentala. Febra, diareea, uneori cu sange, durerile
abdominale sunt principalele simptome.
Infectia se poate contracta prin contactul cu fecalele animalului, prin apa sau alimente
contaminate, sau a laptelui nepasteurizat.

Tetanus
O muscatura de animal poate transmite tetanosul, o infectie grava, potential fatala,
provocata de bacteria , Clostridium Tetani . Ranile profunde, contaminate cu pamant si
murdarie, sunt in mod deosebit expuse riscului. Vaccinarea impotriva tetanosului,
obligatorie din primele luni, trebuie reinnoita cu rapeluri la 6 si 15 ani, apoi la fiecare 10
ani. In cazul in care au trecut mai mult de 10 ani de la ultima vaccinare,ar putea fi
necesara, pe langa vaccin, si administrarea de imunoglobuline tetanosice. Prin urmare,
este important ca evaluarea de catre medic sa aiba loc in cel mult 48-72 de ore dupa
muscatura.

Rabia

Este putin probabil ca aceasta boala sa fie transmisa de o pisica care este tinuta in casa
sau crescuta la oras, in timp ce in mediul rural este mai riscant , mai ales in regiunile
alpine, unde rabia poate fi contractata in urma unei muscaturi de vulpe sau al unui alt
animal salbatic; Vaccinarea este fundamentala.

Boala zgarieturii pisicii

Este o boala cauzata de o bacterie , Bartonella henselae , este destul de frecventa la

pisici, si in cele mai multe cazuri, fara simptome ale bolii.
Acesta se manifesta prin imflamarea ganglionilor limfatici, oboseala, febra si dureri de
cap. In cazul unui sistem imunitar compromis, acesta poate avea consecinte grave.
Sfatul in cazul zgarieturilor de pisica este sa spalati imediat pielea cu un sapun
antibacterian. Daca zgarietura este profunda, se pot folosi antibiotice, dar intotdeauna
sub supraveghere medicala, precum si daca pielea zgariata ar trebui sa se umfle sau sa
provoace durere.

Giardioza
Se numeste giardia lamblia si este un parazit intestinal care poate afecta animalele
noastre de companie, si se intalneste din ce in ce mai frecvent atat in mediul rural cat si
in oras. Adesea, in canisa sau ferme, acest parazit creeaza adevarate epidemii greu de
eradicat.
Poate fi contractat de pisicuta noastra prin contactul cu fecalele altor animale infectate
(de exemplu in iarba contaminata unde au defecat alte animale purtatoare) sau prin
aportul de apa infectata si, prin urmare, poate fi transmisa la om pe cale fecal-orala.
Este deci important sa urmam sfaturile si terapiile prescrise de medicul veterinar in
ceea ce il priveste pe micutul nostru prieten, si sa fim atenti la igiena mediului.
Toxocarioza
Toxocara Cati este un nematod gastro-intestinal care infecteaza puii de pisica si poate
provoca toxocarioza la oameni. Ouale produse de parazit sunt eliberate prin fecalele,
contaminand adesea solul.
Multi adulti care sunt infectati cu parazitul Toxocara nu prezinta simptome si sunt
simpli purtatori, insa, in cazul persoanelor cu sistem imunitar slabit sau insuficient
dezvoltat, asa cum sunt cele cu boli cronice sau copiii foarte mici, pot aparea
manifestari precum:
 Inflamatii oculare
 Febra
 Oboseala
 Tuse
 Dureri abdominale
 Marirea ficatului
 Lipsa poftei de mancare
 Iritatii la nivelul pielii

Pecingine

Este o infectie fungica care afecteaza toate mamiferele, inclusiv pisicile si oamenii.
Sporii acestei ciuperci se ataseaza de blana pisicii si daca infecteaza pielea genereaza
leziuni de forma rotunda. Pisicile pot fi purtatoare sanatoase de pecingine, in special
pisica persana .
Atat pisicile, cat si oamenii pot trata pecinginele cu medicamente antifungice locale si
antibiotice. Cu toate acestea, tratamentul este destul de lung, poate dura cateva luni.
Puricii
Puricii sunt printre cei mai des intalniti paraziti la pisici. Pentru a se reproduce au
nevoie de un mediu cald.
Pisicile pot deveni alergice la muscaturile de purici, iar saliva anticoagulanta care
ramane in rana poate provoca mancarimi severe. Daca pisica se scarpina mai mult
decat ar trebui, pot aparea si alte probleme ale pielii, cum ar fi alopecia si crustele.
Puricii musca si oamenii. Senzatia de muscatura de purici este asemanatoare cu cea a
unei muscaturi de tantar, ei sug sange si lasa urme vizibile.
Ce sa faci daca ai luat purici de la pisica ta
Pentru a fi siguri ca prevenim puricii, este bine sa tratezi toate animalele de companie
cu produse specifice anti-purici, preferand in unele cazuri pe cele care elimina si ouale.
Este indicat sa curatati cu atentie casa folosind intotdeauna un aspirator, sa spalati
litiera si zonele pe care pisica frecventeaza cel mai mult.
Alergie
Alergiile la blana de pisica au crescut semnificativ in ultimii treizeci de ani. Sunt cauzate
de o proteina prezenta in saliva si pielea pisicii care provoaca o reactie de tip alergic,
uneori foarte violenta. Unele studii recente documenteaza ca aproximativ 15% dintre
oameni pot fi alergici la aceasta proteina. Din pacate, inca nu exista remedii posibile.
Simptomele alergiei la pisici
Simptomele alergiei la pisici sunt foarte clare, stranut, astm, conjunctivita si mancarime.
In general, partile cele mai afectate sunt ochii, nasul si gatul. In cele mai importante
cazuri se poate ajunge chiar la contractarea pneumoniei si la debutul socului
anafilactic.
Cum sa vindeci alergia
Inca nu exista un remediu sau un antidot real pentru alergia la pisica. Printr-un vaccin
se poate incepe un fel de terapie de desensibilizare , care nu impiedica totusi complet
declansarea formei alergice. Vaccinul trebuie facut in mod constant timp de trei pana
la cinci ani.
Persoanele alergice trebuie sa recurga la medicamente antihistaminice sau cortizon
care pot provoca efecte secundare usoare, dar neplacute, precum nasul infundat.
Puteti incerca sa reduceti amploarea alergiei incercand sa curatati blana pisicii in
fiecare zi, umezind blana cu un burete.
Pisica trebuie sa stea departe de dormitor iar casa trebuie curatata mai des, mai ales
prin aspirarea podelelor, pernelor, canapelelor si aerisind frecvent incaperile.
Majoritatea bolilor la pisici care sunt transmisibile la om nu au riscuri foarte grave
(acestea sunt de obicei tuse, febra, diaree si probleme ale pielii).
Totusi, este necesar sa se acorde atentie subiectilor cu risc deosebit (subiecti cu un
sistem imunitar compromis, copii, varstnici, subiecti bolnavi de SIDA sau care fac
chimioterapie) deoarece acestia pot dezvolta adevarate patologii in functie de boala
care se transmite.
 Bolile transmisibile de la pisică la om

Suntem înconjurați de o miriadă de microorganisme ce conviețuiesc cu noi, dar pe

cât de vast este ecosistemul nostru pe atât de fragilă este bariera dintre sănătate
și boală.

Scopul acestei relatări este de a răspunde întrebărilor adresate de mulți

proprietari la dobândirea unei feline. Suntem specii diferite, dar există o
multitudine de germeni ce pot trece de la pisici la noi și ne pot transmite
probleme de sănătate, în special în cazul unor animale al căror istoric medical nu
este deplin cunoscut sau investigat.

Beneficiile de a avea în casă o pisică sunt nenumărate, pornind de la dragostea ce

ne-o oferă, modul în care reușește să ne schimbe în bine dispoziția zi de zi, ne
ajută să creăm rutine responsabile, sau ne echilibrează prin torsul ei oferit cu
generozitate. Copiii îi sunt parteneri serioși de joacă, dar sistemul lor imunitar
este în dezvoltare, ceea ce îi face mai receptivi la bolile pe care le poate purta o
pisică. Nici adulții nu sunt complet feriți de riscuri, cu toate acestea, urmând
câteva reguli de prevenire a bolilor, șansele de a lua germeni patogeni de la pisică
pot fi reduse.

Măsuri de prevenție pentru bolile transmise de pisici (1):

 Când adoptați sau cumpărați o pisică mergeți cu ea la veterinar pentru a vă
asigura că are deparazitările și vaccinările la zi și nu prezintă semne de boli,
apoi asigurați-i deparazitările și vaccinările periodice conform recomandărilor și
cel puțin un consult veterinar în fiecare an;
 Asigurați-i un loc izolat în casă în primele două săptămâni, timp în care vă
asigurați că nu apar manifestări ale unor boli, permițând deparazitărilor să își
facă pe deplin efectul;
 Spălați-vă pe mâini după interacțiunile cu pisica și de fiecare dată înainte de a
mânca sau de a duce mâna la gură;
 Curățați zilnic litiera și spălați-vă mereu pe mâini după ce o manevrați;
 Așezați litiera departe de copii, alte animale sau de zonele de preparare a
hranei;
 Nu îi oferiți pisicii carne crudă;
 Oferiți-i mereu hrană și apă proaspete, în vase curate;
 Evitați zgârieturile și nu încurajați joaca agresivă, începând de la primele
săptămâni de viață;
 Tăiați frecvent gheruțele pisicilor care stau în casă;
 Instruiți copiii să se joace blând cu pisica și să vă anunțe de fiecare dată când
au fost zgâriați sau mușcați;
 Folosiți mănuși când faceți lucrări în grădină și vă spălați bine pe mâini după
aceea.

În cazul în care ați fost zgâriat sau mușcat de o pisică:

-Spălați bine locul cu apă și săpun, folosiți apoi un antiseptic;
-Adresați-vă de urgență unui medic infecționist dacă suspectați că pisica nu a fost
vaccinată anti-rabic, dacă rana este adâncă, dacă pare infectată, inflamată,
dureroasă, dacă pisica pare bolnavă sau dacă au trecut mai mult de 5 ani de la
ultimul vaccin anti-tetanos;

Câteva dintre bolile ce pot fi transmise de la pisică la om sunt (1):

RABIA
Boală infecțioasă mortală ce afectează sistemul nervos, produsă de Lyssavirus,
este tot mai rară din cauza vaccinării.
-Transmitere: prin mușcături, zgârieturi, saliva, sistemul nervos al animalelor
infectate
-Manifestare la pisică: schimbări bruște de comportament, agresivitate, paralizii
apoi moarte la numai câteva zile de la debutul simptomelor.
-Manifestare la om: simptomele pot apărea la câteva săptămâni sau chiar luni de
la contaminare, după apariție sunt incurabile. Odată ce ați fost mușcați sau
zgâriați de un animal cu imunizare anti-rabică incertă spălați cu săpun și apă din
abundență zona apoi adresați-vă unui medic.

BOALA ZGÂRIETURII DE PISICĂ

Cauzată de un grup de bacterii, Bartonella spp, acesta populează mai mult de o
treime din totalul pisicilor domestice.
- Transmitere: pisicile iau boala prin înțepături de purici, prin încăierări cu alte
pisici, posibil și prin transfuzii de sânge. La om, boala se transmite prin zgârieturi
sau mușcături de pisică.
- Manifestarea la pisică poate să nu fie evidentă în special în cazul adultelor, în
cazul puilor de pisică și al animalelor cu imunitatea slabă poate apărea febră 2-3
zile, vomă, conjunctivită, adenopatii, oboseală și apetit scăzut.
- Manifestarea la om: la locul zgârieturii, după 1-3 săptămâni, poate apărea un
mic nodul ce poate fi ușor pruriginos. Mai apoi apar febră, dureri musculare,
articulare sau simptome mai severe, mai rar infecții oculare.

Sporotrichoza
Sporotrichoza este o boală produsă de Sporothrix spp., o ciupercă ce se găsește
în mediu, dar care poate trece la om prin leziuni ale pielii, dar care a fost asociată
cu zgârieturi sau mușcături de la animale, în special de la pisici.
- Risc de dobândire îl au persoanele care manevrează materii vegetale sau care
intră în contact cu animale infectate. Cei cu imunodeficiențe au risc mai mare de a
face infecția, în special în forma diseminată.
- Pisicile cu sporotrichoză pot fi asimptomatice sau să manifeste simptome
severe. Boala debutează cu plăgi mici, exsudative ce devin noduli cu suprafața
ulcerată, ulterior, boala se poate agrava.
- Oamenii pot avea manifestări diferite în funcție de locul unde se dezvolta
ciuperca:
- forma cutanată debutează cu un nodul mic, ferm, roz, roșu sau violaceu, care
apare la 1-12 săptămâni de la expunere și crește lent până când ajunge să
ulcereze, fără tendință de vindecare.

Mai mulți noduli pot apărea ulterior lângă prima leziune.

- forma diseminată afectează oasele și organele interne
- forma pulmonară generează tuse, respirație scurtată, dureri toracice și febră
Formele diseminată sau pulmonară pot duce la deces.

Dermatofitoza
Este cauzată de un grup de ciuperci microscopice care infectează părul, pielea și
unghiile.
- Transmitere: prin contactul direct cu animalele infectate sau din mediu, oricine
poate lua boala, dar mai sensibile sunt organismele tinere sau imunocompromise.
- Simptome la pisică: zone mici de depilare pe corp, în special în zona ochilor, a
feței, urechilor, pe membre.
- Simptome la om: leziunile apar pe piele în orice zonă de pe corp și sunt de
obicei pruriginoase, apar roșeața, descuamarea, cruste, sau o iritație sub formă
de cerc. Dacă problema este pe scalp sau în barbă, părul poate să cadă. Unghiile
infectate sunt decolorate, groase sau devin fragile.

Boli parazitare produse de cestode (1,3)

Dipylidium caninum este un parazit ce apare la pisici, câini sau oameni prin
ingerarea de purici infestați. Șansele de dobândire a infestației la om sunt reduse
boala apărând uneori la copii - dacă aceștia reușesc să înghită purici de pe pisică
(s-a raportat!). Manifestările sunt reduse la pisică, uneori pot fi vizibile proglote
asemănătoare boabelor de orez ce se deplasează în jurul anusului. Dacă
infestarea este masivă poate apărea pierdere în greutate. Manifestările la om sunt
aproape inexistente, pot fi observate fragmentele de parazit în fecale sau în jurul
anusului. (1)

Echinococoza (3) este o boală parazitară ce infestează accidental oamenii, dar

care are manifestări severe, formând chisturi la nivelul organelor. Vulpile, câinii,
dar și pisicile o pot transmite, iar aceștia o pot dobândi la rândul lor de la
mamifere mici. La om transmiterea se face „de la mână la gură” prin ingerarea de
alimente, apă, sol contaminate cu fecale. După infestare apar chisturi în diverse
organe și în funcție de localizare pot apărea dureri sau disconfort în regiunea
abdominală superioară, greață, tuse etc, ruptura chisturilor formate poate duce la
reacții alergice severe, chiar moarte.

Boli parazitare produse de nematode (1,2,3)

Toxocara spp
Viermi cilindrici ce produc boala denumită toxocaroză, sunt printre cei mai întâlniți
paraziți ai pisicilor din zona noastră (2). Se transmit prin fecalele pisicilor în care
se găsesc ouă de Toxocara. Pisicile parazitare pot să nu manifeste simptome,
uneori apare diareea, deshidratarea, aspect mai neîngrijit al blănii, abdomen
destins, iar când paraziții sunt în număr foarte mare apar în vomă sau fecale.
Simptomele la om sunt date de migrarea larvelor în țesuturi, uneori ajungând la
nivelul ochilor sau al organelor interne. Simptomele pot include tulburări de
vedere, inflamații oculare, leziuni retiniene, febră, oboseală, tuse, sau durere
abdominală.

Ancylostoma spp., Uncinaria spp.

Numiți și „viermi cârlig”, acești mici paraziți pot contamina omul prin contact cu
solul infestat. Oamenii pot dobândi infecția umblând desculți, sau așezându-se pe
solul contaminat cu fecalele animalelor bolnave. Pisicile pot ingera paraziții din
mediu sau prin laptele/colostrul pisicii. La puii de pisică apare anemia, pierderea
în greutate, iar infestările severe pot fi fatale. Oamenii infestați pot avea o reacție
pruritică la locul de pătrundere și migrare al larvei, traseul acesteia apărând ca o
linie roșie, șerpuită sub piele. Spre deosebire de animale, în cazul oamenilor
infestarea cu viermii cârlig ai animalelor nu este de durată, simptomele
rezolvându-se în 4-6 săptămâni fără tratament, cu excepția A. caninum care
poate produce în rare cazuri enterită eozinofilică (4). Alte specii de Ancylostoma,
adaptate la om pot da manifestări mai severe.

Bolile transmise de căpușe

Animalele de companie și oamenii pot fi afectați de infecțiile transmise de căpușe:
babesioza, boala Lyme, erlichioza, anaplasmoza, tularemia etc. Folosind produsele
recomandate de medicul veterinar pentru prevenirea infestărilor cu căpușe la
animale, reducem riscul ca acești paraziți să treacă la om și să producă
îmbolnăviri serioase.

- Transmiterea are loc prin înțepătura unei căpușe infectate. În procesul de

hrănire, căpușa inoculează salivă la locul înțepăturii, în acel moment, o parte din
germenii ei trec la gazdă.

- Riscul de dobândire îl au animalele și oamenii care petrec timp în natură, în

special pe pășuni, luminișuri, tufișuri sau alte zone cu iarbă înaltă. Căpușele pot fi
transportate pe blana animalelor, trecând mai departe la om. Puteți găsi căpușele
atașate pe pisici în zona urechilor și în interiorul acestora, în jurul pleoapelor, sub
zgărzi, la axile sau inghinal, între degete, în jurul cozii. Dacă imediat după
descoperirea lor îndepărtați căpușele (vă recomand să aveți în trusa de prim-
ajutor dispozitive pentru îndepărtarea acestora), reduceți semnificativ șansele de
îmbolnăvire.

- Simptomele de boli transmise de căpușe la pisici pot varia de la a fi

nedetectabile la febră, apatie, chiar moarte - în funcție de agentul de boală
transmis.

- Simptomele bolilor la oameni pot include febră, frisoane, dureri, uneori eriteme,
putând ajunge chiar la deces. Apelați medicul dacă ați fost înțepați de căpușe.

Giardiaza
Boală cu transmitere facilă, este produsă de Giardia spp - sunt recunoscute șapte
specii - nu toate speciile prezente la pisică pot contamina omul.
- Transmitere: prin ingerarea chisturilor ce se elimină prin fecalele
animalelor/oamenilor. Acestea pot contamina apa sau hrana.
- Simptomele la pisică includ diareea, exces de grăsimi în scaun, deshidratare.
- La om apare diareea, balonarea, disconfort abdominal, greață, vomă. Este
posibilă infestarea fără simptome.

Toxoplasmoza
Este o boală parazitară produsă de Toxoplasma gondii, un protozoar ce se poate
găsi în sol, apă, carne, pe vegetale sau în fecalele pisicilor.
- Pisicile fac boala hrănindu-se cu rozătoare, păsări sau alte animale mici
infestate, apoi elimină parazitul în fecale, aproximativ două săptămâni de la
debutul bolii.
- Transmiterea la om are loc prin consumarea de apă sau hrană contaminată cu
fecalele pisicilor, prin consum de carne nepreparată termic sau care este
preparată „în sânge”, sau dacă spălarea mâinilor este omisă după curățarea
litierei, lucrări de grădinărit, după manevrarea cărnurilor contaminate etc.
- Riscul cel mai mare de a face forme severe de boală îl au persoanele cu sistemul
imunitar deficitar. Femeile însărcinate care se infestează cu parazitul pot
transmite infecția fătului, caz în care sarcina poate fi pierdută (de obicei tardiv în
evoluție) sau copilul se poate naște cu defecte. Cei care trec prin boală - pisici sau
oameni - dobândesc imunitate solidă față de reinfestare.
- Simptomele la pisică sunt rareori vizibile, cele cu imunitate slăbită pot avea
simptome neurologice, oculare.
- Simptomele la oameni apar rar și de multe ori dispar fără tratament, dar uneori
mimează o gripă ușoară, alteori afectează ochii. Persoanele cu imunitate
deficitară pot avea mai multe complicații inclusiv probleme la nivelul sistemului
nervos central. Femeile însărcinate care dobândesc toxoplasmoza trebuie să se
adreseze medicului curant din cauza riscurilor de defecte la făt.

Criptosporidioza
Este o boală parazitară cauzată de Cryptosporidium spp., un microb deosebit de
rezistent în mediu, ce diseminează prin fecalele animalelor bolnave.
- Transmiterea la om poate avea loc prin consumul de apă netratată, hrană
contaminată cu fecale sau atingerea gurii după manevrarea unui animal bolnav.
- Simptome la pisică - scaune diareice, dar uneori pisicile pot fi purtători fără a
manifesta boala.
- Simptome la om: diaree apoasă, intensă, cu crampe, dureri abdominale, vomă,
greață. Simptomele se rezolvă în 1-2 săptămâni. Persoanele cu imunitate
deficitară pot avea manifestări mai severe.

Enterita cu Campylobacter
Campylobacterioza afectează animalele și oamenii care intră în contact cu fecalele
animalelor infectate, sau prin consum de apă și alimente contaminate, uneori
Campylobacter se poate transmite și prin răni deschise. Pisicile se infectează de
obicei mâncând carne crudă contaminată.
- Oricine poate să se infecteze, dar manfestări mai severe au copiii sub 5 ani și
vârstnicii peste 65 ani, sau cei cu sistemul imunitar slăbit.
- Pisicile pot avea diaree sangvinolentă, sau chiar niciun simptom, oamenii pot
avea diaree sangvinolentă, febră, crampe abdominale, greață, vomă. Simptomele
apar până în cinci zile de la infectare și durează o săptămână.

Salmoneloza
Cauzată de bacterii din genul Salmonella spp, salmoneloza este cel mai adesea
dobândită din alimente contaminate, dar un rol important îl are și ruta fecal-orală
de la animale la om și de la om la om.
- Pisicile pot lua boala vânând rozătoare, păsări, consumând hrană contaminată
sau carne crudă.
- Oricine poate face salmoneloză, dar mai sensibile sunt grupele de vârstă sub 5
ani sau peste 65 ani.
- Simptomele la pisică pot să fie inexistente la adulte. Puii de pisică fac de obicei
diaree, au febră ridicată, inapetență.
- Oamenii ce dobândesc infecția manifestă diaree, febră, crampe abdominale.
Simptomele pot apărea de la 6 ore la 4 zile de la infectare și durează până la o
săptămână.

Surse:
1. cdc.gov/healthypets/pets/cats.html
2. Mircean V, Titilincu A, Vasile C. Prevalence of endoparasites in household cat
(Felis catus) populations from Transylvania (Romania) and association with risk
factors. Vet Parasitol. 2010 Jul 15;171(1-2):163-6. doi:
10.1016/j.vetpar.2010.03.005. Epub 2010 Mar 10. PMID: 20381250.
3. Knapp J, Combes B, Umhang G, Aknouche S, Millon L. Could the domestic cat
play a significant role in the transmission of Echinococcus multilocularis? A study
based on qPCR analysis of cat feces in a rural area in France. Parasite.
2016;23:42. doi: 10.1051/parasite/2016052. Epub 2016 Oct 14. PMID:
27739398; PMCID: PMC5782850.
4. Aziz MH, Ramphul K. Ancylostoma. [Updated 2021 Oct 12]. In: StatPearls
[Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan-. Available from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507898/
 Afectiuni transmise de catre animale de companie

Bolile care se transmit de la animal la om se numesc in mod

generic zoonoze. Aceste boli sunt transmise de catre animalele vertebrate, mamifere sau
pasari, in timp ce bolile transmise prin veninurile si toxinele serpilor, soparlelor sau de la
pesti nu sunt considerate zoonoze.

Bolile pe care le putem lua de la animale pot fi viroze, bacterioze, micoze, ricketsioze
sau parazitoze. In general, zoonozele sunt transmise de animalele salbatice si, in
mod accidental, de animalele de ferma, cainii comunitari si, nu in ultimul rand, de
animalele de companie nevaccinate si verificate de medicul veterinar.

Cele mai frecvente zoonoze de la animalele de companie sunt transmise de caini si

pisici. Moda avangardista propune azi si alte specii ca fiind "animale" de companie, dar
cele mai frecvente infectii se transmit insa de la catelusi si pisicute. Aceste doua categorii
de animale sunt domesticite din cele mai vechi timpuri, iar conditiile de viata
asemanatoare cu ale omului, au facut ca unii agenti etiologici microbieni sau parazitari,
printr-o adaptare in timp, sa devina comuni.
Pisicutele pot transmite omului boli destul de grave precum: toxoplasmoza, virusul
turbarii sau diverse micoze. Multi oameni cresc in casa mici rozatoare, precum hamsteri
sau soricei.

Este bine de stiut ca rozatoarele transmit boli cum sunt salmoneloza si bruceloza, iar
papagalii sau alte pasari crescute in casa, salmoneloza si psitacoze. Chiar si broscutele
testoase, aparent inofensive, pot transmite salmoneloza si alte bacterioze. In acest articol
voi incerca sa va prezint in special acele boli importante si grave pe care le putem lua de la
animalutele de companie, mai ales cainii si pisicile, pentru ca sunt cele mai frecvente
situatii. Trebuie subliniata importanta vaccinarii animalelor pe care dorim sa le luam in
ingrijirea noastra. Vaccinandu-le ne protejam si le protejam de diverse boli.

In functie de gravitatea lor, afectiunile transmise de animalele de companie se pot

subimparti in doua grupe:

 zoonoze majore: turbarea, bruceloza, leptospiroza, trichineloza, encefalitele virotice;

 zoonoze minore: trematozele si zoonozele potentiale - infectiile cu streptococ si
stafilococ.

Vaccinarea este importanta!

Pentru animalele carnivore precum cainii si pisicile, vaccinarea antirabica este
obligatorie, rabia sau turbarea, fiind o boala grava si mortala la om. Daca ati fost muscat
de un animal comunitar sau chiar un animal de companie nevaccinat impotriva rabiei, va
sfatuiesc sa va prezentati cat mai repede la medic pentru a incepe serumizarea antirabica.
Un alt vaccin important este cel impotriva leptospirozei. Animalutul nevaccinat poate
deveni un rezervor de infectie la oameni. Atentie insa: soriceii si alte rozatoare sunt
candidatii ideali pentru infectia cu leptospire! Vaccinarea impotriva giardiozei este de
asemenea foarte importanta! Micii nostri prieteni dezvolta forme de giardioza foarte
rezistente si de cele mai multe ori inaparente clinic si ne pot imbolnavi foarte usor!
Nu doar cainii si pisicutele pot avea giardia, ci si castorii, hamsterii, iepurasii.

CATELUL - PRIETEN DAR SI POSIBIL INAMIC

Catelul, cel mai bun prieten al omului si unul dintre animalele de companie preferate, este
si cel care ne poate transmite o multitudine de boli. Este foarte important, atunci cand
hotaram impreuna cu familia sa luam in crestere un caine, sa ne asiguram ca acesta va
avea un carnet de sanatate verificat la zi si ca se poate adapta in mediul familiei noastre,
intr-un mod optim. Dincolo de diferitele boli care se pot transmite de la cainele bolnav sau
nevaccinat, nu trebuie sa uitam de muscaturi.
Dupa cum bine stim, cainele nu se spala pe dinti, motiv pentru care este esential sa fie
foarte bine dezinfectata plaga - un cuib de germeni ! Cainele poate fi purtatorul unor
paraziti intestinali precum Larva migrans, pe care o va elimina in fecale, motiv pentru care
manevrarea excrementelor sale din laditele cu nisip sau din locurile publice, trebuie facuta
cu manusi sterile. Mult mai grava este insa infectia cu Echinococcus granulosus, altfel spus
tenia cainelui. Aceasta determina chistul hidatic.

CATE CEVA DESPRE CHISTUL HIDATIC.

Chistul hidatic este provocat de un parazit numit Echinococus Granulosus. Sursa principala
de infestare este cainele, care se contamineaza la randul sau de la unele ierbivore. De la
caine este usor transmisa la om daca nu se respecta regulile de igiena (motiv pentru care
este numita si "boala mainilor murdare"). Omul poate contacta boala si in cazul in care
consuma alimente si zarzavaturi nespalate. Nu lasati cainii sa bea apa din balti ori din
toaleta si nu ii lasati sa manance de pe strada orice. {i daca tot a venit vorba de mancare...
poate ca va suna ciudat (insa nu putine sunt cazurile intalnite)... nu mancati din aceeasi
farfurie cu cainele!

Micozele, frecvente si greu de tratat!

Oricat ati iubi un animal, chiar si ca pe un copil, totusi nu il tratati ca atare! Cel putin
teoretic, un caine sau o pisica nu are ce cauta in pat! Micozele si eczemele sunt des
intalnite si pot fi luate prin contactul direct cu secretiile, blana si pielea animalului bolnav.
Zoonozele provocate de ciuperci (fungi) sunt foarte greu de tratat corespunzator. Desi
exista unguente fungicide eficiente, sporii ciupercilor sunt greu de eliminat din locuinta
contaminata, iar recidivele sunt frecvente.

Infectiile bacteriene
Infectiile bactriene sunt de obicei agenti infectiosi secundari, care urmeaza sau insotesc
infectii de natura virala sau micobacteriana. Cele mai raspandite infectii sunt cauzate de
bacterii ca streptococii, campilobacter si stafilococii. Tratamentul se face prin
administrarea de antibiotice cu spectru larg, la recomandarea medicului specialist, atat in
cazul pisicilor bolnave, cat si in cazul omului.
Si din partea pasarilor planeaza amenintari, transmisibile la om: prin psitacoza perusilor si
papagalilor, ori criptococoza porumbeilor. La imunodeprimati, aceasta din urma boala
poate ajunge direct la creier si da un sindrom meningian subacut. "Porumbeii sunt buni de
la distanta", rezuma prof. Bourée, un cunoscut parazitolog.
PISICUTELE - ATENTIE LA TOXOPLASMOZA!
Cand animalele indragite sunt pisicutele, trebuie sa stiti ca este foarte important sa le
vaccinati impotriva toxoplasmozei! Toxoplasmoza este o zoonoza cauzata de toxoplasma
gondii. Toxoplasmoza umana poate fi asimptomatica sau simptomele pot trece
neobservate, deoarece sunt similare unei banale raceli. Cel mai mare pericol al acestei
zoonoze consta in faptul ca, la om, se transmite congenital, de la femeia gravida la fat, caz
in care poate cauza malformatii grave ale acestuia. Cu toate acestea, pisica reprezinta unul
dintre factorii minori de risc in contractarea acestei boli de catre om, majoritatea cazurilor
de toxoplasmoza datorandu-se in special ingestiei de carne contaminata, insuficient
prelucrata termic. Daca aveti pisica, una dintre masurile de precautie suplimentare pe care
le puteti lua impotriva contractarii acestui microorganism parazit este sa curatati zilnic
ladita pisicii, intrucat toxoplasma gondii, in forma ovocitara care apare in fecale, nu este
transmisibila decat dupa 4-5 zile de la excretia in mediul extern.

Zgarietura pisicii
Boala zgarieturii de pisica este o entitate clinica transmisa omului prin inoculare (zgarieturi,
intepaturi, muscaturi) si caracterizata prin aparitia unor leziuni cutanate primare la locul
inocularii, insotite de febra si adenita regionala. Etiologia acestei boli este inca
necunoscuta, desi se crede ca ea ar fi provocata de un microorganism care face parte din
grupul Chlamydia, dar se stie ca ea se transmite prin diverse contacte infectante cu pisica.

IGIENA SI IAR IGIENA!

Prevenirea se face in general prin pastrarea regulilor elementare de igiena (curatarea si
dezinfectarea periodica a "laditei cu nisip", spalarea mainilor dupa contactul cu pisica sau
cainele), precum si prin deparazitarea sezoniera a acestora. Animalul trebuie sa aiba un loc
al sau special, in care isi face nevoile firesti, loc care trebuie dezinfectat periodic cu clor.
Hrana se va oferi animalului in recipienti speciali si nu aruncata pe jos, in conditii lipsite de
igiena. Este bine sa hraniti animalutul cu preparate speciale pentru animale, caci acestea
sunt realizate in conditii sterile.

Despartirea de un animal drag!

Exista anumite momente in care trebuie sa luam decizia dureroasa de a ne deasparti de un
animal de companie. Fie acesta se stinge din viata, fie ne este greu sa-l mai crestem sau
acestia detin boli care ne pot pune in pericol sanatatea familiei. Cei mai afectati de aceasta
despartire, sunt copiii. Iata cateva metode simple pentru a va ajuta micutii sa treaca mai
usor peste aceasta despartire dureroasa:

Daca animalutul preferat a decedat, este bine sa implicati copilul, daca acesta a depasit
varsta de 7 ani, intr-un mic ritual de "inmormantare" a animalutului. Explicati-i micutului ca,
precum oamenii, animalele se sting din viata si acesta este un proces firesc. Atunci cand
este posibil, inlocuiti animalul pierdut cu un altul, de preferinta pui. Copilul se va atasa
imediat, mai ales daca este implicat in mod responsabil in cresterea acestuia.

Dr. Ramona Damian

Medic de familie
Centrul medical "Sf. Ecaterina"
Coordonator dosar: Dr. Alin Popescu
 Vaccinarea animalelor de companie
Vaccinarea animalelor de companie joacă un rol considerabil în menținerea
sănătății și bunăstării acestora. Ca stăpân responsabil, este esențial să înțelegeți
importanța vaccinărilor, tipurile de vaccinuri disponibile, programul de vaccinare
recomandat, posibilele efecte secundare și răspunsuri la întrebările frecvente.

Importanța vaccinării
Vaccinurile protejează animalele de companie de o varietate de boli infecțioase
grave și potențial letale. Prin stimularea sistemului imunitar să producă anticorpi
specifici, vaccinurile ajută la prevenirea bolilor sau la reducerea severității
acestora în cazul infectării.

Vaccinarea animalelor de companie nu doar că protejează împotriva bolilor

specifice, dar contribuie și la controlul răspândirii unor boli contagioase în
comunitate. Aceasta este deosebit de importantă în cazul bolilor zoonotice, adică
acele boli care pot fi transmise de la animale la oameni. De exemplu, vaccinarea
împotriva rabiei nu numai că protejează animalul de companie, dar reduce și
riscul de transmitere a acestei boli fatale către oameni.

Pe lângă protejarea sănătății fizice a animalelor de companie, vaccinările au și

un impact economic pozitiv. Tratamentul bolilor prevenibile prin vaccinare
poate fi costisitor, iar vaccinările ajută la reducerea acestor cheltuieli pe termen
lung. Prin prevenirea îmbolnăvirilor, stăpânii economisesc sume importante pe
vizitele la veterinar și tratamente, permițându-le să folosească aceste resurse
pentru alte aspecte ale îngrijirii animalului lor.

Este important de menționat că vaccinurile sunt testate riguros înainte de a fi

aprobate pentru utilizare. Astfel se asigură că sunt atât eficiente, cât și sigure
pentru animalele de companie. Medicii veterinari sunt instruiți să aleagă cele mai
potrivite vaccinuri pentru fiecare animal în parte, luând în considerare factori
precum vârsta, rasa, istoricul medical, stilul de viață și mediul în care trăiește
animalul.

Tipuri de vaccinuri
Există două categorii principale de vaccinuri pentru animalele de companie:
vaccinurile de bază și vaccinurile neesențiale.

1. Vaccinuri de bază: Acestea sunt esențiale pentru toate animalele de

companie, indiferent de vârstă, rasă sau stil de viață. Ele protejează
împotriva bolilor comune și severe. De exemplu, pentru câini, vaccinurile
de bază includ cele împotriva rabiei, parvovirusului canin, hepatitei și
leptospirozei. Pentru pisici, vaccinurile de bază includ cele împotriva
rabiei, panleucopeniei feline, rinotraheitei și calicivirusului.
2. Vaccinuri neesențiale: Acestea sunt recomandate în funcție de factorii
de risc specifici, cum ar fi mediul în care trăiește animalul de companie,
stilul său de viață și istoricul său medical. Exemple includ vaccinul
împotriva tusei de canisă pentru câini și vaccinul împotriva leucemiei
feline pentru pisici.
Programul de vaccinare
Programul de vaccinare variază în funcție de vârsta, starea de sănătate și stilul de
viață al animalului de companie. În general, vaccinarea începe la vârsta de 6-8
săptămâni și continuă cu rapeluri periodice. Este necesară consultarea unui medic
veterinar pentru a stabili un program de vaccinare personalizat și corect.

În România, schema de vaccinare poate varia în funcție de specificul rasei, vârstă

și condiții de sănătate. Un ghid general este următorul:

Pentru Câini:
1. Vaccinarea împotriva parvovirusului, hepatitei și distemperului
(boala Carré)

 Prima doză: la vârsta de 6 săptămâni.

 Rapeluri: la interval de 3-4 săptămâni până la vârsta de 16 săptămâni.
 Rapel anual pentru a menține imunitatea.

1. Vaccinarea împotriva rabiei

 Prima doză: de obicei la vârsta de 6 luni.

 Rapel anual sau la fiecare 3 ani, în funcție de tipul vaccinului utilizat.

Pentru Pisici:
1. Vaccinarea împotriva panleucopeniei, rinotraheitei și
calicivirusului

 Prima doză: la 8 săptămâni.

 Rapeluri: la interval de 3-4 săptămâni până la 12 săptămâni.
 Rapel anual pentru a menține imunitatea.

1. Vaccinarea împotriva rabiei

  Prima doză: de obicei la vârsta de 3 luni.
 Rapel anual sau la fiecare 3 ani, conform recomandărilor.

Vaccinarea – Obligatorie prin Lege

În România, vaccinarea împotriva rabiei este obligatorie prin lege pentru
toți câinii și pisicile. Aceasta este o măsură esențială pentru controlul și
prevenirea răspândirii rabiei, o boală zoonotică fatală atât pentru animale, cât și
pentru oameni.

Recomandări Adiționale

 Este important să consultați un medic veterinar pentru a stabili un

program de vaccinare personalizat pentru animalul dvs. de companie.
 Unele vaccinuri neesențiale pot fi recomandate în funcție de stilul de viață
al animalului și factorii de risc specifici (de exemplu, vaccinul împotriva
leucemiei feline pentru pisici sau vaccinul împotriva tusei de canisă
pentru câini).
Efecte secundare ale vaccinurilor

Majoritatea animalelor de companie nu prezintă efecte secundare semnificative

după vaccinare. Cu toate acestea, unele pot experimenta reacții ușoare, cum ar fi
sensibilitate la locul injecției, febră ușoară sau letargie. Efecte secundare grave
sunt foarte rare, dar este important să contactați medicul veterinar dacă observați
simptome îngrijorătoare după vaccinare.
Întrebări frecvente

1. Este vaccinarea obligatorie?

Deși vaccinarea nu este obligatorie legal în toate țările, este extrem de
recomandată pentru protecția sănătății animalelor de companie și a celor din jur.
În România, vaccinul antirabic este obligatoriu prin lege.

2. Cât de des trebuie vaccinate animalele de companie?

După seria inițială de vaccinări, majoritatea animalelor de companie necesită
rapeluri anuale sau la fiecare câțiva ani. Este indicat să discutați cu medicul
veterinar despre fiecare caz individual, întrucât perioadele de așteptare pot fi
diferite în funcție de starea fiecărui animal în parte.

3. Pot vaccinurile să provoace boala pe care încearcă să o prevină?

Vaccinurile moderne sunt foarte sigure și este extrem de rar ca un animal de
companie să dezvolte boala împotriva căreia a fost vaccinat.

4. Ce se întâmplă dacă omit o vaccinare?

Dacă omiteți o vaccinare, discutați cu medicul veterinar despre cei mai buni pași
de urmat. Poate fi necesar să reluați seria completă de vaccinări.

5. Câinii adulți pot primi vaccinuri dacă nu au fost vaccinați ca pui?

Da, câinii adulți pot fi vaccinați chiar dacă nu au urmat schema de vaccinare când
erau pui. Este important să consultați un medic veterinar pentru a stabili un
program adecvat de vaccinare pentru câinele adult.
 Vaccinurile esentiale pentru pisici: Protectia
impotriva bolilor grave

Stapanul unui animal de companie trebuie sa ii ofere prietenului sau blanos hrana
de calitate si atentie din plin, dar si o ingrijire prin care sa se poata asigura ca
acesta este protejat de eventuale boli grave, care pot chiar sa ii puna viata in
pericol. Asadar, daca adopti o pisica, va fi important sa mergi cu aceasta in mod
regulat la veterinar pentru vaccinare. Aceasta practica este absolut esentiala
pentru a-i oferi felinei protectie impotriva mai multor afectiuni cu care se poate
confrunta de-a lungul vietii. De aceea, este important sa stii care sunt vaccinurile
esentiale pentru pisici si cand ar trebui realizate.
Cand este necesara vaccinarea pisicii?

Vaccinarea pisicilor este cruciala pentru a preveni o serie de boli severe si

potential letale. Pisicile care nu primesc o astfel de protectie pot deveni purtatoare
ale unor virusuri si pot transmite aceste boli altor animale sau chiar si oamenilor.
Asadar, vaccinarea nu numai ca protejeaza pisica, dar contribuie si la controlul
raspandirii bolilor in comunitate. Vorbim despre o responsabilitate a stapanilor de
pisici nu doar fata de animalul lor de companie, ci si fata de alti proprietari si
animale.
Este important ca vaccinurile esentiale pentru pisici sa fie realizate inca de cand
acestea sunt pui. Primul vaccin se poate realiza incepand cu 8 saptamani. Pana la
aceasta varsta, ei inca mai au anticorpi primiti de la mama, care le pot oferi
protectie impotriva a numeroase afectiuni. Primul vaccin va trebui repetat
dupa un interval de 4 saptamani si apoi inca unul dupa inca 4 saptamani.
Nu uita faptul ca orice pisica trebuie sa fie vaccinata. Daca animalutul tau isi
petrece mult timp in exterior, ea poate oricand sa intre in contact cu alte animale
care pot fi bolnave sau cu diferiti patogeni. Asadar, vaccinarea este mai mult
decat obligatorie. Daca ai o pisica de apartament, riscurile sunt mai mici. Insa,
felina poate intra totusi in contact cu virusuri si alti agenti infectiosi si in alte
moduri, asa ca nu ar trebui sa neglijezi vaccinarea. Orice medic veterinar va
recomanda o schema completa pentru toate pisicile.
Ce trebuie sa stii inainte de vaccinare?

Pentru ca vaccinurile esentiale pentru pisici, dar si cele mai putin esentiale sa fie
eficiente si sa ofere protectia dorita, este important ca animalul sa aiba o stare de
sanatate buna. Daca pisica sufera deja de o anumita boala sau starea sa nu este
tocmai optima, sistemul sau imunitar este deja compromis, iar imunitatea mult
dorita se va dezvolta cu greu. De aceea, este important sa mergi periodic cu
felina la veterinar, pentru a depista si trata la timp eventualele probleme.
O alta regula inainte de vaccinare este urmarea procedurii de
deparazitare. Deparazitarea la pisici, atat cea interna, cat si cea externa, trebuie
realizata regulat, de aproximativ 2 ori pe an. Desigur, intervalul poate varia in
functie de situatia fiecarei pisici (la pisicile de exterior, ar putea fi necesara mai
frecvent). Este important ca pisica sa nu aiba paraziti in momentul in care este
vaccinata.

Vaccinurile esentiale pentru pisici

Vaccinurile esentiale pentru pisici includ acele vaccinuri obligatorii pentru toate
pisicile, indiferent de varsta. Acestea ofera imunizare impotriva unor afectiuni
raspandite si grave, care pot sa puna in pericol viata pisicii. Asadar, este
important ca orice felina sa primeasca protectie impotriva acestora. Iata care sunt
afectiunile ce pot fi prevenite prin aceste vaccinuri de baza.
Caliciviroza felina

Aceasta afectiune este provocata de un patogen numit calicivirus si produce

simptome similare racelii. Insa, nu ar trebui tratata cu superficialitate deoarece,
pentru pisici, aceasta afectiune poate fi extrem de periculoasa. Boala se transmite
foarte usor de la o pisica la alta si poate cauza aparitia unor complicatii care se
pot dovedi fatale.
Rinotraheita virala

Rinotraheita virala este o alta boala respiratorie comuna la pisici, care poate
provoca simptome precum tuse, stranut, secretii oculare si nazale. Aceasta
afectiune poate si ea sa fie extrem de periculoasa, in special pentru pisicile tinere
sau cele cu sistemul imunitar slabit. Asadar, se numara printre vaccinurile
esentiale pentru pisici.
Panleucopenia felina (parvoviroza)

In acest caz, vorbim despre o boala virala extrem de contagioasa si periculoasa,

similara cu cea care apare in randul cainilor si cu o rata de mortalitate la fel de
mare in cazul animalelor neimunizate. Parvovirusul prezinta un grad foarte ridicat
de rezistenta si poate fi transmis prin fecale atat de la animalele bolnave, cat si
de la cele care au trecut recent prin boala.
Rabia

De aceasta data, vorbim despre o afectiune foarte periculoasa nu doar pentru

animale, ci si pentru oameni. Rabia este mortala odata ce a infectat pisica si
poate fi transmisa cu usurinta si catre stapan. Fiind vorba despre o boala atat de
severa, vaccinul antirabic se numara printre cele obligatorii pentru calatoria in
strainatate a animalelor de companie.
Vaccinuri secundare pentru pisici

In afara vaccinurilor esentiale pentru pisici, se mai recomanda o serie de

imunizari suplimentare, in cazul in care exista un risc crescut al acestor boli.
Medicul veterinar poate sugera sau realizarea acestora, in general in cazul pisicilor
de exterior.
Leucemia felina (leucoza)

Desi nu vorbim despre un virus foarte contagios, boala poate afecta cu precadere
pisicile care isi petrec timp in exterior. Cel mai frecvent, agentul patogen se
transmite prin saliva sau in urma utilizarii aceleiasi litiere cu o pisica bolnava, insa
este necesar un contact prelungit pentru ca infectarea sa aiba loc. Afectiunea
poate prezenta un pericol deoarece duce la scaderea imunitatii si favorizeaza
aparitia altor boli.
Peritonita infectioasa felina

Aceasta afectiune este cauzata de coronavirusul felin, care insa nu este extrem de
contagios si nu se transmite atat de usor. Insa, daca o felina este infectata, riscul
de deces este extrem de mare.
Clamidioza

In acest caz, vorbim despre o infectie cu bacteria Chlamydophila felis, care

provoaca simptome ce se manifesta cu precadere la nivelul ochilor. Riscul este
mai crescut in cazul puilor, dar si in locuintele unde traiesc mai multe pisici,
patogenul transmitandu-se foarte usor. De asemenea, acesta poate afecta si
oamenii
Dermatofitoza

Dermatofitoza intra in categoria bolilor de piele, fiind o infectie fungica frecventa

la pisicile care isi petrec mult timp in exterior. Si acest parazit se poate transmite
usor de la o felina la alta, fiind prezent in special la pisicile tinere.
Schema de vaccinare pentru pisici

Pentru a preveni cu succes afectiunile periculoase, stapanii de pisici trebuie sa

respecte o schema de vaccinare standard. Aceasta schema include vaccinurile
esentiale pentru pisici si poate include si alte vaccinuri secundare, daca acestea
sunt recomandate de catre veterinar. Vaccinarea incepe de la 8 saptamani si apoi
va trebui repetata la anumite intervale, deoarece anumite vaccinuri necesita
administrarea unui rapel. Dupa atingerea varstei adulte, vaccinarea se va face
anual.
Schema de vaccinare pentru puii de pisica este urmatoarea:
 La 8 saptamani, se administreaza vaccinurile impotriva panleucopeniei
feline, a rinotraheitei virale si a calicivirozei feline;
 La 12 saptamani, se repeta aceste vaccinuri si se administreaza si eventuale
vaccinuri secundare, la recomandarea medicului;
 La 16 saptamani, se administreaza din nou vaccinurile esentiale, precum si
cel antirabic. Din nou, se pot repeta vaccinurile secundare.
 Apoi, urmeaza vaccinarea anuala.

Administrarea vaccinurilor esentiale pentru pisici, dar si a unor vaccinuri

secundare, este foarte importanta pentru a-i oferi protectie felinei tale impotriva
bolilor grave si a-i asigura o viata lunga si fericita. Nu ezita sa mergi periodic cu
pisica la veterinar pentru proceduri de rutina precum deparazitarea si pentru a
putea trata orice eventuala afectiune preexistenta. De asemenea, asigura-te ca
alegi cea mai buna hrana pentru pisici si ca ii oferi pisicii tale multa afectiune si
atentie.
 Rase de pisici
Adoptia unui animal este un nou inceput atat pentru proprietar, cat si pentru micul animalut
ce vine intr-o casa noua, un nou mediu pe care nu-l cunoaste si in care nu stie ce-l asteapta, dar
inainte de asta, decizia alegerii unei rase este de o importanta colosala. Tu stii ce rasa de pisici ti
se potriveste? Daca nu, am pregatit mai jos cate o descriere succinta pentru a-ti usura decizia de a
te hotara asupra unei rase care sa se potriveasca cel mai bine tie si familiei tale, dar si care sa
reuseasca sa se adapteze mediului si oamenilor din aceasta familie. O noua pisica in casa reprezinta
o noua provocare, iar alegerea unei rase trebuie sa fie bazata pe cateva criterii, precum
marimea si tipul blanii, al taliei, caracterul pisicii, dar si al celorlati membri ai familiei.

Pisici cu par scurt

European shorthair
Cea mai comuna dintre pisici, respectiv pisica europeana este una dintre cele mai raspandite rase si
se crede ca este descendenta primelor pisici domestice. Exemplarele europene cu par scurt sunt
feline iubitoare, inteligente si jucause, sunt blande, au un instinct de vanator foarte dezvoltat si
reusest sa aiba relatii foarte stranse cu copiii, cu care se inteleg de minune. Poate fi aventuroasa, dar
atunci cand apartine unei familii este destul de dependenta, apreciaza orele linistite petrecute in
bratele proprietarilor, cheful de joaca si alergatul putand fi declansate instantaneu daca este
provocata. Se adapteaza usor noilor situatii si conditii, traiul ei se preteaza atat in interior, cat si in
afara si este foarte sociala, ceea ce o face un animal de familie perfect.

European shorthair (pisica europeana). Sursa foto:

ro.wikipedia.org/wiki/Pisic%C4%83_european%C4%83

Siameza
Daca iti doresti o pisica iubitoare si loiala, care sa fie in acelasi timp intuitiva si sociabila,
atunci ai nevoie de o pisica Siameza. Pisicile acestei rase sunt foarte jucause si inteligente, ceea
ce le face foarte apreciate printre membrii familiei carora le ofera o atentie sporita, sunt capabile sa
se joace chiar ore intregi si sa aiba propriile jucarii, fara a se plictisi sau obosi din aceasta activitate
nici macar atunci cand imbatranesc. Ca orice pisica, isi va cauta un loc caldut si moale in casa unde
sa se odihneasca dupa atata joaca, pentru a o lua de la capat in scurt timp.
 Pisica Siameza. Sursa foto: mypetandi.elanco.com/au/new-
owners/so-you-re-thinking-about-getting-siamese-cat
Albastru de Rusia
Aceasta rasa de pisici care se preteaza familiilor cu copii, fiind rabdatoare cu acestia, are
capacitatea de a se adapta cu usurinta la aproape orice situatie, facandu-le una dintre cele mai
nepretentioase rase, neavand cerinte speciale. Aceste pisici accepta venirea altor animale in casa,
sunt prietenoase si jucause, insa cu strainii sunt mai rezervate pana ii cunosc mai bine. Dat
fiind caracterul ei, accesul in afara casei ar trebui sa aiba loc intr-un mediu inchis si controlat
pentru a evita diversele accidente sau situatii neprevazute.

Albastru de Rusia. Sursa foto: thesprucepets.com/russian-cat-

breeds-4799080

Sphynx
Daca ai probleme in a suporta parul, dar totusi vrei sa ai o pisica, atuci varianta cea mai
buna este rasa Sphynx, avand o gena dominanta responsabila pentru lipsa parului. Aceste
pisici sunt fascinante, prin eleganta lor unica si curiozitate, sunt pisici active, extrem de prietenoase
si se simt bine in pereche. Pisicile din aceasta rasa sunt iubitoare, loiale si devotate familiei, sunt
blande si delicate, iar lipsa parului le face sa prefere mai mult traiul in interiorul casei si mai deloc
afara.
 Pisica Sphynx. Sursa foto:
https://www.womansday.com/life/pet-care/g28835457/hairless-cat-breeds/
Bengaleza
Pisica Bengaleza este foarte pretentioasa din cauza nivelului crescut de activitate, este foarte
energica si uneori poate deveni chiar agresiva daca nu este lasata sa faca ce vrea. Este o pisica cu
un caracter puternic si un colorit extraordinar, este mare, musculoasa, iar blana are un aspect lucios,
fiind patata sau marmorata. Sunt pisici agile, le place sa se catere si pot fi uneori galagioase,
fiind o rasa foarte vocala, cu o voce stridenta. Sunt foarte sociabile si nu au o problema in
privinta adaptarii la persoanele straine, reusind sa se imprieteneasca destul de repede.

Bengaleza. Sursa foto: visitseaquest.com/blog/meet-

the-bengal-cats/

Pisici cu blana medie

Abyssiniana
Pisicile acestei rase sunt foarte afectuoase, insa doar atunci cand doresc ele, deci nu trebuie
obligate, pentru ca pot fi si foarte rautacioase, sunt foarte active si jucause, simtindu-se
extraordinar atunci cand se joaca cu un prieten. Stau mult in compania membrilor familiei,
participand chiar si la treburile gospodaresti cu prezenta, se ataseaza mult de proprietari, fiind
foarte sociabile, energice, loiale si foarte vocale cand nu sunt bagate in seama, necesitand multa
atentie din partea apartinatorilor din familie.
 Abyssiniana. Sursa foto:
troubleandtrix.com/au/cat-breeds/abyssinian-cat/
Exotic Shorthair
Aceste pisici au un temperament linistit si bland, sunt adevarate ”dive” dragalase ce necesita putin
mai multa atentie legata de toaletare, avand diverse tabieturi. Prefera linistea si o atmosfera
calda, adora sa fie mangaiate si pieptanate, intelegandu-se de minune cu copii linistiti,
neparticipand insa la jocurile lor. Leplace traiul in casa, unde se pot juca cu lumina laserului pe
care o adora si au un mieunat fin si melodios, comunicand foarte mult nonverbal prin intermediul
ochilor mari si expresivi.

Exotic shorthair. Sursa foto: basepaws.com/a/cat-breeds/exotic-shorthair

Norvegiana de padure
Daca iti petreci foarte mult timp afara si vrei pe cineva care sa te insoteasca, aceasta pisica este
rezistenta, robusta si atletica, dar si incredibil de delicata, preferand viata in aer liber. Norvegiana
de padure are un temperament echilibrat, este sigura pe sine, nu este pretentioasa si se
imprieteneste repede, intelegandu-se de minune cu copiii. Chiar daca sunt active, preferand
chiar si un ansamblu de catarat in casa, aceste pisici sunt totusi calme si relaxate, foarte afectuoase
si jucause. Fiind sociabile, se incadreaza perfect in tiparul animalului de companie al familiei,
avand o medie de viata de 14 – 16 ani.

Norvegiana de padure. Sursa foto:

https://www.thesprucepets.com/norwegian-forest-cat-4170085
Ragdoll
Una dintre cele mai iubite rase datorita frumusetii, rafinamentului si atasamentului acestor
pisici, avand un comportament lenes, nefiind compatibila cu copiii energici. Atunci cand este
luata in brate se relaxeaza si da impresia ca ”se scurge”, este foarte inteligenta si invata repede.
Blana acestor pisici necesita o ingrijire mai atenta, iar perierea trebuie sa se realizeze macar la
cateva zile cu un pieptene potrivit blanitei lor.

Ragdoll. Sursa foto:

moderncat.com/articles/breeds/ragdoll/

Scottish Fold
Cea mai vizibila trasatura a acestei rase este reprezentata de urechile mici si aplecate in fata,
acoperind canalul auditiv. Aceste pisici sunt inteligente, au un temperament dragalas si un mieunat
bland, adaptandu-se cu usurinta traiului comun, oamenilor si situatiilor noi aparute. Sunt foarte
devotate si se leaga de obicei de unul dintre proprietari, acest lucru putand fi observat in
comportamentul ei. Sunt pisici prietenoase, permitand aproape oricui sa le mangaie, se bucura de
atentia pe care o primesc, insa nu sunt asa lipicioase si prietenoase, preferand sa se aseze mai de
graba langa o persoana decat in bratele ei.

Scottish Fold. Sursa foto:

lovetoknowpets.com/cats/scottish-fold-cat
Scottish Straight
Sora a rasei Scottish Fold, pisicile acestei rase au acelasi caracter relaxat si sociabil, reusind sa se
incadreze cu usurinta in orice familie. Singura diferenta dintre Scottish Straight si S. Fold sunt
urechile, prima avand urechile drepte si de dimensiuni medii. Acestor pisici le place sa
doarma foarte mult, dar si sa se joace cu copiii sau alte animale de companie, bineinteles, asta
dupa ce i-au / le-au cunoscut mai bine. Nu sunt foarte pretentioase in privinta toaletarii, sunt
prietenoase cu oamenii si pot locui atat in interiorul casei, cat si in exterior.
 Scottish Straight. Sursa foto:
thepedigreepaws.com/cat-breeds/scottish-straight-shorthair
Turkish Angora
Angora turceasca este o pisica increzatoare, ferma, care se acomodeaza cu usurinta in noua locuinta
si se poate intelege cu restul animalelor din casa, atat timp cat ea este preferata. Este rabdatoare
cu copiii, nu este pretentioasa in privinta toaletarii, iar viata ei se desfasoara mai mult in
interiorul casei. Sunt inteligente, adaptabile, iubitoare si jucause, fiind alegerea perfecta
pentru familiile cu copii mici, insa nu le place sa fie luate in brate chiar de toata lumea, avand
un caracter puternic. Au deseori nevoie de atentia familiei si nu le place sa fie lasate singure
pentru mult timp.

Turkish Angora. Sursa foto: en.wikipedia.org/wiki/Turkish_Angora

Pisici cu blana lunga

British longhair
In cazul in care doriti o pisica prietenoasa, echilibrata si pasnica, aceasta rasa este alegerea corecta,
membrii ei reusind sa se inteleaga cu toata familia. Este o pisica pretentioasa privind toaletarea,
este foarte sociabila si rabdatoare cu copiii, prefera compania oamenilor, dar in special a
proprietarilor. Desi sunt sociabile, acestea prefera de multe ori sa se joace singure si sa doarma
pentru multe ore in bratele cuiva apropiat. Sunt pisici gurmande, au o viata sedentara daca nu
sunt stimulate prin joaca si exercitii, avand predispozitie spre ingrasare, ceea ce necesita o
atentie sporita asupra cantitatii de mancare. Este o rasa care poate face fata necesitatilor atat la
interior, cat si la exterior, avand o medie de viata de 15 – 17 ani.
 British Longhair. Sursa foto:
dailypaws.com/cats-kittens/cat-breeds/british-longhair
Persana
Una dintre cele mai cunoscute si iubite pisici este Persana, fiind apreciata de majoritatea
familiilor. Aceste pisici sunt foarte afective fata de membrii familiei, au un calm deosebit pe
care il afiseaza chiar si in prezenta copiilor. Sunt deosebit de pretentioase in privinta ingrijirii
blanii care trebuie periata si ingrijita permanent, pentru a evita caderea excesiva a parului si
formarea caltilor durerosi si inestetici.

Persana. Sursa foto: cats.com/cat-breeds/persian

Maine Coon
Daca vrei o pisica mare, Maine Coon este alegerea cea mai potrivita pentru ca ajunge la
dimensiuni impresionante, de pana la un metru lungime si depasind 10 kg, fiind una dintre
cele mai vechi rase de pisici din USA, ea seamana privind statura corporala cu stramosii ei
salbatici. Desi are o blana foarte lunga si groasa, ea nu necesita o ingrijire exagerata, insa este
nevoie ca la ceva timp sa fie periata. Este foarte activa in timpul zilei, cat si al noptii, este foarte
prietenoasa cu copiii si cu alte animale, nu cere o atentie deosebita, insa este foarte atasata de
proprietari si de casa ei.

Maine Coon. Sursa foto: catastic.pet/entertainment/11-

fascinating-facts-about-maine-coon-cats/
 Deparazitarea interna la pisici

Primele lucruri pe care le auzim atunci cand intram intr-un cabinet veterinar
pentru controlul de rutina sau pentru o problema medicala sunt intrebarile legate
de efectuarea si frecventa cu care s-au realizat vaccinarile si deparazitarile interne
sau externe. Dar de ce insista atat de mult medicii pe aceste lucruri? Pentru ca
preventia este foarte importanta si este mult mai usoara si mai putin costisitoare
decat tratamentul.
De ce trebuie sa deparazitam pisicile?
Bolile parazitare sunt printre cele mai intalnite patologii la animalele de companie
si asta se datoreaza neglijentei, indiferentei sau neconstientizarii pericolului la
care proprietarii isi supun pisicile si uneori se supun chiar pe ei insisi, o parte
dintre aceste boli fiind zoonotice (se transmit la oameni). Pisicile sunt curioase din
fire si isi folosesc simturile pentru a inspecta tot ce le iese in cale, fie ca e obiect,
persoana sau alt animal, atunci cand il intalnesc il privesc indelung, il analizeaza
vizual pentru prima data, apoi olfactiv, iar daca este nevoie chiar si tactil, luand
contact astfel cu o multitudine de medii si microorganisme printre care si parazitii.
Cand si cum se face deparazitarea pisicilor?
Deparazitarea interna a pisicilor este de o importanta colosala, iar ea incepe cel
mai devreme la varsta de 6 saptamani, fie ca vorbim despre comprimate orale,
sau despre solutii spot on, aceasta varsta este pragul minim de la care se poate
incepe orice tratament antiparazitar, dat fiind faptul ca pisoii nu sunt infectati in
timpul gestatiei.
O deparazitare eficienta a pisoilor este realizata inca dinainte ca acestia sa fie
conceputi, adica prin deparazitarea parintilor acestora, dar si in timpul gestatiei
(cu antiparazitare compatibile – intrebati medicul veterinar ce antiparazitare pot fi
folosite in timpul gestatiei), cat si in perioada lactatiei si dupa intarcarea pisoilor,
parazitii transmitandu-se prin laptele matern, direct de pe blana mamei infectate
si prin toaletajul efectuat de mama cu limba.
Odata cu efectuarea primei deparazitari interne la varsta de 6 saptamani,
proprietarii vor trebui sa urmeze urmatoarea schema de deparazitare ce va
continua pentru tot restul vietii pisicii:
 intre 6 – 12 saptamani deparazitarea se va repeta la interval de 2
saptamani;
 intre 3 – 6 luni deparazitarea se va efectua lunar;
 dupa varsta de 6 luni deparazitarea se va efectua trimestrial (la fiecare 3
luni).
Trebuie sa-mi deparazitez pisica si daca sta doar in casa?
Parazitii sunt organisme care s-au adaptat de-a lungul timpului conditiilor
improprii si astfel au dezvoltat rezistenta pentru mediul exterior, reusind sa
supravietuiasca pana in momentul in care vor gasi o noua gazda. Ouale parazitilor
se pot atasa de diferite suprafete precum incaltarile si hainele noastre, proprietarii
devenind astfel un ”vector” al transmiterii infectiei de la un individ bolnav la pisica
noastra din casa, astfel incat pana si felinele care locuiesc doar in casa si nu intra
in contact cu alte animale se pot alege cu boli parazitare de tot felul.
Cu ce deparazitam pisicile?
Comprimatele orale sunt cea mai buna alegere cand vine vorba strict de
deparazitarea interna, deoarece acestea au efect asupra unui spectru mai larg de
paraziti, insa o combinatie intre acestea si solutiile spot on poate fi la fel de sigura
si mult mai eficienta, luand in calcul riscul epidemiologic al zonei in care locuiti,
rezultatele probelor coproparazitologice efectuate periodic, dar cel mai important
este sfatul medicului veterinar, pentru ca acesta cunoaste istoricul medical al
pisicii si parintilor acesteia.
Produsele antiparazitare cu efect asupra parazitilor interni prezente pe piata se
impart in mai multe categorii, iar acestea sunt:
1. Produse antiparazitare orale cu actiune strict interna, bazate pe combinatia
dintre:
 Praziquantel si Pirantel / Pirantel embonat (Drontal, Cestal, Dehinel);
 Praziquantel si Milbemicin oxima (Milbemax, Milprazon, Milpro);
 Fenbendazol (Ferdocat, Panacur).
2. Produse antiparazitare spot on care efectueaza o deparazitare mixta, interna si
externa bazate pe:
 Selamectina (Selehold, Evicto, Chanhold) cu actiune pentru o luna de zile
pentru pisoii cu varsta de minim 6 saptamani, putand fi folosit si pe timpul
gestatiei si lactatiei;
 Selamectina si Soralaner (Stronghold plus) cu actiune pentru o luna de zile
pentru pisoii cu varsta de minim 8 saptamani si greutatea mai mare de 1,25
kg;
 Fluralaner si Moxidectin (Bravecto Plus) cu actiune pentru 3 luni de zile
pentru pisoii cu varsta de minim 9 saptamani si greutatea mai mare de
1,2kg, nefiind recomandata utilizarea in perioada gestatiei si lactatiei;
 Imidacloprid si Moxidectin (Advocate) cu actiune pentru o luna de zile.
Avantajul comprimatelor orale este ca acopera un spectru mai larg de paraziti,
avand efect asupra:
I. Nematodelor
1. Viremilor rotunzi (ascarizi)
 Toxocara cati
 Toxascaris leonina
Ou de Toxocara cati observat la microscop. Sursa foto:
medicalcenterdorohoi.ro/toxocaroza/

2. Viermilor cu carlig
 Ancylostoma tubaeforme
 Ancylostoma braziliense
II. Cestodelor

3. Viermilor lati/plati (teniile)

 Echinococcus multilocularis
 Dipylidium caninum
 Taenia Hydatigena
 Mesocestoides spp.
 Joyeuxiella pasqualei
Ou de Dipylidium caninum vazut la microscop
4. Cocidii
 Isospora
5. Protozoare
  Giardia spp.
Daca recurgeti la combinatia dintre comprimatele orale cu actiune interna si
solutiile spot on cu actiune mixta, atunci datorita celor din urma bazate pe
moxidectin pisica va fi protejata si contra parazitilor cu localizare:
1. Pulmonara:
 Capillaria aerophila
 Aelurostrongylus abstrusus
2. Oculara:
 Thelazia callipaeda
3. Intestinala
 Uncinaria stenocephala
4. Cardiaca
 Dirofilaria immitis
5. Cutanata
 Dirofilaria repens
Acesti paraziti odata patrunsi in corp pe cale orala, respiratorie sau chiar dermica
(Ancylostoma), se localizeaza in tractul gastrointestinal sau respirator unde
provoaca simptome precum:
 tuse;
 respiratie suieratoare / greoaie;
 voma;
 leziuni ale mucoasei prin atasarea parazitilor de peretele intestinal;
 melena (scaun cu sange);
 dezechilibre digestive exprimate prin diaree sau constipatie;
 balonare;
 abdomen in ”butoi” (umflat);
 blocaje intestinale;
 scadere progresiva in greutate.

Pisica cu infestatie parazitara manifestata cu distensie abdominala. cat-

world.com/pot-belly-in-kittens/

Acesti paraziti se inmultesc foarte repede, iar prin actiunea lor toxica si
spoliatoare reusesc sa provoace malabsortie si maldigestie, animalul slabind
progresiv. Curand, din cauza inmultirii progesive, intestinul va suferi un blocaj
mecanic, ceea ce va produce in prima faza contipatie, ca mai apoi sa apara
ocluzia intestinala.
Ce trebuie sa mai stim atunci cand deparazitam pisicile?
Un aspect foarte important de luat in seama atunci cand deparazitam pisicile este
si eradicarea vectorilor ce transmit parazitii precum soarecii sau pasarile infestate
pe care le pot vana si consuma, sau puricii si paduchii malofagi infectati cu tenii
precum Dipylidium caninum pe care ii ingera pisica atunci cand isi toaleteaza
blana. Odata ingerati, puricii ajung in stomac unde sub influenta sucurilor gastrice
sunt eliberati parazitii care se vor atasa e intestin si vor elibera proglote pline cu
oua in fecale ce vor fi eliminate in mediul exterior, continuand ciclul biologic.
Ce paraziti pot determina boli la oameni?
Dupa cum spuneam mai sus, o parte din parazitii pisicilor pot fi preluati de
oameni, avand risc zoonotic. Astfel de paraziti sunt:
1. Ascaridioza / toxocaroza provocata de parazitul Toxocara ce determina la
oameni simptome precum:
 febra sau subfebrilitate;
 respiratie astmatiforma, suieratoare;
 dureri substernale;
 eruptii cutanate de culoare rosie insotite de prurit;
 crampe abdominale si chiar ocluzie intestinala;
 voma prin care pot fi eliminati parazitii (acestia pot fi eliminati si la nivelul
anusului).
Forma adulta a parazitului Toxocara cati
2. Teniaza provocata de parazitul Dipylidium caninum ce poate provoca simptome
precum:
 dureri abdominale;
 diaree;
 lipsa poftei de mancare;
 mancarimi in regiunea anala.
3. Echinococoza provocata de Echinococcus multilocularis care dupa contaminarea
orala se localizeaza adesea in ficat, iar de acolo disemineaza in organele din jur.
Simptomele infectiei cuprind:
 hepatita manifestata prin icter
 duree abdominala
 scadere in greutate
 manifestari neurologice
4. Ancilostomoza determinata de infestarea cu Ancylostoma braziliense ce se
manifesta cu:
 enterita eosinofilica
 anemie
 eruptii cutanate
5. Giardioza provocata de Giardia duodenalis, manifestata cu:
 greata
 voma
 inapetenta
 oboseala
 senzatia de discomfort abdominal
 diaree cu scaune apoase, urat mirositoare
 borborisme
 flatulenta
 distensie abdominala
6. Coccidioza determinata de parazitul Isospora cannis sau I. ohioensis-complex
ce poate ramane asimptomatica sau se poate manifesta cu diaree de diferite
grade.
 Cele mai comune gesturi ale pisicilor

Cine nu si-ar dori sa fie pisica? Sa stai si sa lenevesti cat vrei, sa mananci, sa te joci si atunci
cand vrei sa fii iubit este destul sa apari in preajma proprietarului si ”voila”, primesti cata atentie si
dragoste vrei, iar cand te-ai plictisit poti pleca sa iti continui repriza de somn. Dar pe langa toate
astea pisicile au un limbaj secret alcatuit din gesturi a caror mesaj poate nu il cunoastem, dar
ne-am dori sa-l stim, precum:

1. Masajul cu labutele
Orice detinator de pisica a vazut macar o data momentul cand aceasta ”framanta cozonaci”, adica
maseaza cu labele si chiar cu ghearele de parca ar pregati cozonacii pentru crescut. Insa stii de ce
face acest lucru? Ea face acest masaj cand este relaxata, linistita si se simte in siguranta, fiind
si modul ei de a-si arata afectiunea fata de tine. Obiceiul acesta isi are originea din vremea cand
erau pisoi si masau glanda mamara a mamei lor pentru a stimula productia de lapte, simtindu-se in
siguranta alaturi de ea.

2. Mangaiatul cu capul
Fie ca se mangaie de fata ta sau de picioarele tale, acest gest este interpretat ca o actiune de marcare
prin care va acopera cu un strat de sebum eliberat de glandele sebacee ale pielii ei, astfel incat orice
pisica te-ar adulmeca ar sti ca esti deja ”luat”, simtind mirosul pisicii tale. De asemenea, prin acest
gest pisica iti arata cat de mult te iubeste si incearca sa iti intoarca din atentia si dragostea pe
care a primit-o ea de la tine.
3. Vanatul
Atunci cand pisica vaneaza soareci sau alte vietati si ii aduce la usa nu o certa, chiar daca ti se pare
scarbos, pentru ca acesta este modul ei de a-ti multumi pentru grija pe care i-o porti. Prin faptul ca
iti aduce prada vanata pisica ta iti spune de fapt ca faci parte din familie si imparte totul cu
tine, ea aduce de fapt prada vanata in locuinta pe care o considera ”acasa”.

4. Torsul
Atunci cand torc pisicile sunt linistite, fericite si se simt in siguranta. Cand iti iei pisica in brate
si o mangai ea incepe sa toarca pentru ca se simte foarte bine, ca si cand i-ai face un masaj, ceea ce
o relaxeaza si ii da o stare euforica. Uneori torsul este si un gest de autolinistire atunci cand pisicile
sunt stresate sau trec printr-o situatie dificila ce le provoaca anxietate.

5. Urmaritul
Daca pisica ta te urmareste prin casa sau in curte si este mereu langa tine atunci cand faci ceva
inseamna ca se simte foarte atasata de tine, ii place sa stea in compania ta si se simte iubita si in
siguranta langa tine. De altfel, atunci cand vor sa-ti transmita ceva, precum faptul ca ai uitat sa le
pui de mancare sau ca nu ai schimbat nisipul din litiera acestea pot sa stea mai mult in prezenta ta si
sa te urmareasca.

6. Muscaturile
E adevarat ca atunci cand sunt mici, pisoii te musca pentru ca ii mananca gingiile din cauza
schimbarii dentitiei, insa cand sunt mari de ce fac asta? Atunci cand pisica ta te musca desi a ajuns
la varsta de adult inseamna de fapt ca se joaca cu tine, acest gest ramanand activ de cand era mica
si se juca cu fratii ei. Daca te doare cand o face poti sa o atentionezi pentru a-si da seama ca te
raneste si va inceta, insa trebuie sa ai rabdare.
7. Miscarile cozii
Daca pisica ta tine coada intreptata in sus atunci ceva i-a atras atentia, iar daca isi incolaceste
coada in jurul tau inseamna ca este fericita si linistita. In momentul in care ceva ce ar putea fi o
potentiala prada se misca in jurul ei sau la o distanta apreciabila, pisica va lasa coada odata cu
corpul in jos si va inainta incet spre acel obiect, acestea fiind gesturi clasice ce indica un act de
vanatoare.

8. Se tavaleste pe spate
In momentul in care o pisica se tavaleste pe spate si isi expune abdomenul inseamna ca are
incredere deplina in tine si stie ca nu i-ai putea face rau niciodata. Abdomenul este unul dintre
cele mai vulnerabile zone ale corpului si de obicei este ferit, iar atunci cand pisica sta cu burta in
sus inseamna ca aceasta se simte in siguranta.

9. Privitul in gol
Ca si noi de altfel, pisicile au momente in care se uita intr-un punct fix, fara a clipi, iar asta nu
inseamna ca vede ceva supranatural. Pisicile clipesc de mai putine ori ca noi sau ca majoritatea
animalelor, iar aceasta particularitate le ajuta atunci cand vaneaza, astfel incat sa nu le scape prada
din vizor in momentul cand clipesc. Atunci cand pisica se uita indelung la tine fara sa clipeasca
denota ca tine de fapt la tine.

10. Ascunsul in cutii si spatii mici

Pisicile adora locurile mici si stramte, iar atunci cand au ocazia si gasesc in casa o cutie se baga in
ea imediat. Acest comportament este foarte frecvent si se intalneste in randul tuturor pisicilor, fiind
un gest de aparare si izolare fata de potentialii agresori ce ar putea sa-i faca rau. Explicatia cea mai
concludenta a acestui gest este ca pisicile se simt in siguranta in locurile mici si inghesuite, la
fel cum in salbaticie ar gasi un spatiu in care sa se odihneasca si sa se fereasca de pradatori.

Pisicile au paduchi?
 Pediculoza este o boala parazitara despre care a auzit probabil toata lumea,
ea presupune infestarea zonelor corpului ce prezinta par cu paduchi ce pot fi
contactati de la persoane sau animale infestate, sau obiecte ce au intrat in
contact cu acestia. Aceasta boala afecteaza oamenii, cainii, pisicile si majoritatea
mamiferelor cu par pe corp si este raspandita pe tot globul.
Daca pisica ta tocmai a fost diagnosticata cu pediculoza si iti e frica ca
paduchii sa nu migreze si la tine, sau la ceilalti membri ai familiei trebuie
sa stii de la bun inceput ca paduchii sunt specifici gazdei, adica cei de la
pisica infesteaza doar pisicile, iar ca acestia sa migreze la oameni, ei
trebuie sa faca parte dintr-un anumit gen si infesteze prima data tot
oamenii.

Care sunt paduchii ce infesteaza pisicile?

Paduchii ce infesteaza pisicile sunt cei din genul Felicola Subrostrata, sunt insecte
cu corpul turtit dorso-ventral, toracele lor are 3 perechi de picioare ce prezinta
gheare, ochii sunt rudimentari sau pot lipsi, iar aparatul lor bucal este adaptat
pentru rupt si sfaramat, fiind denumiti si paduchi malofagi.
Insectele sunt adaptate la parazitismul cronic si se hranesc cu celule descuamate,
fire de par, limfa, escoriatii, detritusuri celulare, ele se pot localiza in anumite
zone ale corpului precum cap, gat, torace, regiunea dorsala, fata interna a
coapselor, iar in infestatii masive pe tot corpul si determina iritatie locala. Masculii
acestor paraziti pot ajunge la marimea de 0,9 milimetri, iar femelele chiar si la
1,3 milimetri si isi depun ouale (denumite si lindeni) de culoare bruna la baza
firelor de par, de unde vor iesi larvele.

Cum imi dau seama ca pisica mea are paduchi?

Felicola subrostrata odata ajunsa pe corpul pisicii incepe sa se hraneasca, sa se
miste si sa depuna oua pe firele de par, ceea ce deranjeaza destul de mult gazda,
mai ales atunci cand infestatia este mare, putand determina:
 prurit (scarpinat) in special la nivelul extremitatii cefalice, zonei cervicale
si a trunchiului
 alopecie (caderea firelor de par)
 dermatita cu caracter hemoragic si eritemo-crustos
 eczeme
 escoriatii
 blana este foarte uscata, friabila si cu aspect neingrijit
 infectii bacteriene secundare
 dermatoze crustoase
 paduchii si ouale acestora atasate de firele de par sunt vizibile cu ochiul
liber
Ce poate pati pisica daca are paduchi?
Pe langa efectul iritativ deranjant pe care il au aceste insecte, ele pot fi vectori
pentru alte entitati parazitare si pot transmite paraziti precum Dipylidium caninum
ce traiesc in intestinul pisicii si pot ajunge la marimi de 20-30 de centimetri, dand
manifestari gastrointestinale precum voma, diareea, anorexia (lipsa poftei de
mancare) si cahexie (slabire accentuata). Pisica preia acest parazit in timpul
toaletajului, atunci cand isi linge blana, sau ”se musca” pentru a prinde parazitii
ce misuna pe corpul ei, iar atunci cand ii inghite, Dipylidium caninum este eliberat
sub influenta sucurilor gastrice in intestin unde se dezvolta si provoaca
dezechilibre si manifestari gastrointestinale.

Cum scap pisica de paduchi?

In principiu, o pisica deparazitata regulat cu produse antiparazitare de
calitate nu ar trebui sa aiba posibilitatea de a fi infestata cu paduchi. Este
frecvent intalnita situatia in care proprietarii de animale nu-si deparaziteaza
extern companionii pentru ca acestia stau numai in casa, insa acest lucru este
gresit deoarece parazitii externi precum puricii, paduchii sau capusele ii putem
aduce si noi pe haine sau incaltari, iar fara protectie, pisica este o tinta sigura
pentru acestia.
In cazul in care pisica ta este infestata cu paduchi, poti folosi metode de
deparazitare spot on, precum pipetele:
 Frontline Combo, Fiprex, Fiprin (substanta activa Fipronil)
 Selehold, Evicto, Stronghold (substanta activa Selamectina)
Pipetele antiparazitare mentionate mai sus au eficacitate aproximativ o luna, iar
pentru mentinerea efectului pe tot parcursul acesteia baia este contraindicata,
daca situatia nu impune acest lucru.

https://www.veterinarladomiciliu.ro/page/7/?s=pisici
Alergiile alimentare la caini si pisici
Alergiile alimentare determina raspunsul sistemului imunitar care la randul lui
produce anticorpi care sa atace substantele pe care animalul dumeavoastra le-ar
tolera in conditii normale. Datorita timpului necesar pentru dezvoltarea unei
alergii sau a diverselor tipuri de anticorpi, unele alergii se pot dezvolta intr-un
interval de timp mai lung.

Reactiile adverse aparute in urma formarii de anticorpi pot fi asociate mancarii,

hipersensibilitatii (de exemplu in cazul unui raspuns imun) sau intolerantei
alimentare (cand este cazul unui raspuns in care sistemul imunitar nu este
implicat si cum este de altfel cazul intoxicatiilor cu diverse substante daunatoare
sau a unor alimente nerecomandate).

Ce simptome poate prezenta cainele sau pisica mea cu alergie?

 mancarime (asa numita dermatita alergica care se poate localiza pe

tot corpul, dar la caini cu precadere la nivelul urechilor, labutelor,
a spatelui si a burticii, iar la pisici in regiunea capului si a
gatului);
 scarpinat;
 problemele dermatologice care se prezinta la caini in general la
un interval de 6 – 24 de ore de la consumul mancarii (la cei cu par
scurt se pot observa niste umflaturi rosii), in timp ce la pisici simptomele
se observa dupa o perioada mai lunga;
 infectii ale pielii sau ale urechii;
 fata, pleoape sau urechi umflate;
 probleme gastrointestinale (mai des intalnite in cazul intolerantelor
alimentare) precum diaree sau voma;
 in cazuri mai rare: hiperactivitate, scaderea in greutate, lipsa energiei,
iritabilitate.
Trebuie mentionat faptul ca mancarimea creaza un disconfort animalului
dumneavoastra care in mod instinctiv se va scarpina, zgaria, linge excesiv in
zonele care il deranjeaza. Aceste actiuni pot duce la aparitia unor rani deschise
predispuse la infectii sau la caderea parului.

Ce alergeni sunt implicati in aparitia acestor alergii?

Cei mai multi alergeni alimentari sunt proteinele din carne de pui, vita
sau peste (cum este mai frecvent in cazul pisicilor), soia, oua sau diverse
produse lactate. Pe langa proteine, pentru raspunsul reactiei antigen-
anticorp, pot fi raspunzatoari atat aditivii cat si alte substante.

Cum primesc un diagnostic corect?

Principalul rol in primirea unui diagnostic corect il are un istoric detaliat al
animalului dumneavoastra care sa cuprinda de langa datele generale (precum
rasa, sex, varsta, greutate) si informatii mai detaliate (de exemplu: ce simptome
sunt prezente, durata si felul in care cainele sau pisica voastra se manifesta, ce
mancare sau gustari / recompense consuma animalul dumneavoastra si de ce
perioada de timp, suplimentele alimentare, daca ati facut plimbari prin locuri noi
si animalutul a mancat ceva nou).
Desi testarea pentru diversi alergeni este raspandita la scara larga, unele studii
arata ca au o rata de eroare destul de ridicata. Astfel, una dintre metodele cu
cea mai mare acuratete in diagnosticarea alergiilor alimentare este
modificarea dietei.

Schimbarea dietei include o mancare de tip hipoalergenic si totodata eliminarea

tuturor alimentelor pe care cainele sau pisica dumneavoastra le consuma inainte
(hrana, gustari, suplimente, alimente sau medicamente cu diverse arome).
Urmatorul pas poate dura de la 8 la 12 saptamani (in functie de recomandarea
medicului veterinar) si implica hranirea animalului doar cu acest tip de mancare.

In cazul in care animalului dumneavoastra i se estompeaza treptat simptomele

pana la disparitia acestora inseamna ca are o anume alergie alimentara.
Urmatorul pas este trecerea la vechea dieta alimentara. Daca simptomele reapar
pe parcursul a aproximativ o saptamana inseamna ca animalul dumneavoastra
are o alergie alimentara. Acest lucru implica trecerea din nou la hrana
hipoalergenica.

Pentru a putea raspunde la intrebare „De ce?” trebuie sa se reintroduca

treptat (doar dupa disparitia simptomelor) ingrediente din regimul
alimentar precedent, pas cu pas. Daca la primul ingredient nu apar
simptome dupa un interval de timp, se adauga al doilea ingredient si tot
asa, pana in momentul in care un nou ingredient introdus in dieta
provoaca simptome.

Ce tratament o sa urmeze blanosul meu?

Dupa cum se observa, excluderea unei alergii alimentare este un proces care
poate dura pana la cateva luni. In functie de gravitatea simptomelor medicul
veterinar poate sa recomande diverse medicamente pana in momentul disparitiei
acestora.

Hrana hipoalergenica poate fi cu proteina hidrolizata, care sa nu contina niciunul

din vechile ingrediente are hranei precedente si dieta proteica gatita acasa (fara a
se regasi ingrediente consumate inainte). Regimul alimentar se stabileste atat in
functie de evolutia starii de sanatate, recomandarile medicului veterinar, cat si in
functie de disponibilitatea si timpul dumneavoastra liber.

Animalul meu o sa fie afectat pe termen lung?

In conditiile in care se respecta indicatiile medicului veterinar cu privire la dieta,
prognosticul este unul bun, dar asta nu va poate asigura ca pe parcursul vietii nu
o sa dezvolte alte alergii.
 Agresivitatea la pisici

 Care sunt semnele ca pisica mea ma uraste?

 De ce ma ataca pisica?
 De ce pisica mea se joaca agresiv? (cu alte pisici, caini, dar si cu
oamenii)
 De ce ataca pisica oamenii?
 Care sunt solutiile pentru o pisica agresiva?
 De ce este pisica agresiva cu stapanul?
 Poate fi pisica mai agresiva din cauza sterilizarii?
 Poate deveni pisica agresiva ca ai dus-o la veterinar?
 Ce calmante ii pot oferi pisicii mele agresive?
Sunt intrebari tot mai des primite pe adresa de
mail medicveterinarbucuresti@gmail.com, de aceea am hotarat sa facem un
articol despre asta, sa lamurim pentru proprietarii ‘de ce pisica lor este agresiva’.
Nu suntem specialisti in comportamentul pisicilor, dar vom incerca sa va dam
raspunsuri logice deoarece adesea exista explicatii logice pentru agresivitatea lor.
Asadar, incercarea de a opri agresiunea pisicii incepe cu intelegerea cand si de ce
se intampla sau s-ar putea intampla, iar ulterior in functie de asta, sunt metode
de a aborda problema, de la tratamente cu pastile pana la abordare
nemedicamentoasa prin rutine zilnice.

Haideti sa incercam sa grupam agresivitatea la pisici in functie de momentul in

care ea apare:
1. Prima oara vom discuta despre agresivitatea care apare in timp ce ne
jucam cu pisica. De cele mai multe ori acest tip de agresiune apare atunci cand
o pisica interpreteaza gresit „regulile” jocului sau directioneaza gresit
comportamentul de joc. Poate ca unii proprietari (de multe ori copii sau
adolescenti, carora li se pare amuzant sa enerveze pisica prin joaca) se joaca
mult prea agresiv cu pisicile, iar acestea privesc aceasta joaca ca pe un potential
pericol.
Trebuie evitat sa va jucati cu pisica de cand este mica cu mana sau cu piciorul.
Pisicile nu trebuie sa va perceapa mana sau piciorul ca pe o jucarie. Stim ca pare
dragut si inofensiv la inceput, dar mai tarziu pisica dumneavoastra poate percepe
jucatul agresiv cu mana sau piciorul ca pe o modalitate de a va atrage atentia.
Daca atunci cand va jucati cu pisica ea devine prea ‘entuziasmata’ sau agitata,
jocul devine prea dur sau simtiti ca devine iritata si agresiva, trebuie obligatroiu
sa va opriti si sa o ignorati, sau o plecati de langa ea, eventual sa ii redirectionati
atentia catre o jucarie.
Atunci cand o pisica va urmareste si va ataca (sau vrea sa se joace) cu picioarele
(in miscare), este comportamentul specific ‘pradatorilor’, si cum am spus mai sus,
nu trebuie sa ii permiteti asta. Incercati sa ii redirectionati acest tip de
comportament catre jucarii specifice (precum undite, soricei, mingi etc) sa ii
satisfaceti acea dorinta pentru acel stil de joc „pradator”.
2. Un alt tip de agresivitate frecvent intalnita la pisici este agresivitatea indusa
de mangaiere (ca un om caruia nu ii convine absolut nimic, foarte irascibil).
Intelegerea agresivitatii indusa de momentul mangaierii pisicilor necesita o fina
observatie a detaliilor. Trebuie luat in considerare daca a vrut sa fie mangaiata si
ulterior a devenit agresiva. Doar pentru faptul ca a venit langa dumneavoastra
asta nu inseamna neaparat ca doreste sa fie si alintata. Unele pisici vor doar sa
fie langa stapanul lor fara sa fie mangaiate, alintate sau atinse. Poate ca vor sa fie
mangaiate, dar nu in locul in care le mangaiati dumneavoastra. Fiecare pisica are
preferintele sale, de aceea dumneavoastra trebuie sa aflati in ce zona ii place sau
nu sa fie mangaiata.
In general, pisicilor le place sa fie mangaiata in varful capului, sub barbie si pe
obraji. Nu le place sa fie mangaiate sau sa fie atinse la coada sau deteste
miscarile lungi pe spate. Repetam, lucrurile astea pot diferi de la o pisica la alta,
iar agresivitatea pisici indusa de mangaiere poate fi evitata mai usor decat
agresivitatea cauzata de anxietate sau frica.

3. Agresiunea pisicilor legata de frica, anxietate (agresivitate defensiva),

este un comportament agresiv cu rol de aparare. Aceasta aparare pentru posibila
amenintare, fie ea reala sau inchipuita (perceputa), include adesea manipulari sau
constrangeri ale proprietarilor, in momentele in care merge cu pisica la veterinar
sau este nevoie de taiatul unghiilor. In general, pisicile prefera sa evite
conflictele, dar atunci cand nu pot si se simt incoltite, folosesc agresivitatea
pentru a se proteja.
Este important ca manipularile de rutina sa fie facut inca de la varste fragede,
incepand de la taiatul unghiilor si pana la vizite la clinica veterinara sau socializari
cu alte animale. Odata devenite adulte, axietatea pisicilor in contactul cu lucrurile
noi este mult de greu de tratat si prevenit. Prevenirea comportamentului agresiv
cauzate de starile de anxietate si frica trebuie facute de la varste fragede intr-o
maniera pozitiva, precum dresajul la caini. Pisica ar trebui sa vada lucrul benefic
din socializare sau manipulare, taiat unghii, vizita la veterinar etc. Poate fi vorba
despre o jucarie noua, incurajari, mangaieri sau chiar recompense gustoase.
In cazul anxietatii sau agresivitatii la adulti, efortul depus de proprietar va fi mult
mai mare si de multe ori este necesar si tratamentul medicamentos (cu anxiolitice
– doar la recomandarea medicului veterinar).

4. In cazul agresivitatii cauzate de disconfort sau durere, este la sine inteles

ca problema poate fi rezolvata remediind problema cu durerea. Sunt foarte multe
lucruri ce ar putea sa ii cauzeze durere pisicii dumneavoastra, de aceea este
important sa fie examinata de un medic veterinar. Putem discuta de dureri
cauzate de lovituri sau cazaturi (mai frecvent in cazul pisicilor care ies pe afara),
de durere articulare (osteoartrite – in cazul pisicilor batrane si nu numai), de
dureri abdominale, dureri dentare etc. Pot fi chiar si dureri inchipuite, in cazul in
care pisica a avut experiente neplacute cu manipulari din trecut ce i-au cauzat
durere sau disconfort. Pisicile durerea au o toleranta mai scazuta la
interactioneaza cu oamenii sau cu stapanii, de aceea este important ca pana sa
spuneti ca „pisica a innebunit” sa mergeti cu ea la veterinar pentru un control
amanuntit in care sa se depisteze posibilele semne subtile de durere.

5. De multe ori cauza supararii sau iritarii pisicii nu este proprietarul. Exista asa
numita agresivitate redirectionata a pisicilor, in care acestea devin frustrate
de un eveniment din jur pe care ele nu il poate gestiona. Factorul declansator
poate fi chiar si o alta pisica ce trece pe langa casa si nu poate avea acces la ea,
pe care o percepe ca pe un intrus. Deoarece nu poate tine piept ‘intrusului’, isi
redirectioneaza agresivitatea si frustrarea spre ce este mai aproape (si de cele
mai multe ori este vorba despre proprietar sau alte animale din casa). In cazul
acestui tip de agresivitate a pisicilor, trebuie identificat factorul declansator si
trebuie impiedicata pisica la a mai fi expusa la ea.

6. La fel de frecvent este si agresivitatea pisicilor indusa de zgomot. Pisicile

au un simt auditiv mult mai bine dezvoltat si pot raspunde la anumite frecvente
sonore cu agresivitate. Exemplele pot fi diverse, de la un copil care plange sau la
un scartait mai puternic.

7. Agresivitatea teritoriala este specifica pisicilor ce vor sa-si apere teritoriile.

Pisicile pot manifesta agresivitate fata de pisicile sau animalele nou introduse sau
ocazional fata de alti oameni care le invadeaza spatiul stabilit.
Cel mai important lucru atunci cand aveti de-a face cu o introducerea sau
reintroducerea unei alte pisici in teritoriul pisicii dumneavoastra este sa nu grabiti
procesul. Pisicile nou introduse ar trebui sa aiba propria lor camera, propria lor
litera, dar si propriul lor bol cu apa si mancare. O abordare ar fi ca dupa cateva
zile, sa schimbati camerele pisicilor pentru cateva zeci de minute, pas ce trebuie
repetat zilnic, timp de cateva zile. Urmatorul pas ar fi ca cele doua pisici sa stea in
aceeasi camera, dar in colturi diferite, ulterior sa le apropiati cate putin pana
ajung sa se miroase. Ultimul pas ar fi sa le aduceti bolurile de apa si mancare
impreuna, iar daca apar semne de agresivitate, trebuiesc reluati pasii de mai sus.
Acest proces poate dura de la cateva saptamani, pana la cateva luni. Este
important sa vorbiti si cu medicul veterinar despre aceasta situatia, deoarece va
poate ajuta cu medicamente pentru un scurt timp.

Tratamentul in cazul pisicilor agresive fata de alte pisici sau stapani difera de la
o pisica la alta.
El poate include produsele pe baza de feromoni faciali ai pisicilor si substante
active din iarba pisicii pentru calmarea lor – exemplu Feliway, dar si produse pe
baza de extract de valeriana sau ulei de canabis – CBD. Produsele
medicamentoase precum anxioliticele (exemplu Gabapentin – desi folosit ca
antiepileptic la oameni, sunt nenumarate studii privind eficacitatea lui in cazul
pisicilor agresive sau in cazul durerii cainilor; si / sau Clorhidratul de
Trazodona) pot fi prescrise de medicul dumneavoastra veterinar.

Atat timp cat pisica nu este constransa, iar dumneavoastra sunteti ferm
convinsi ca atacul pisicii nu are cauzele enumerate mai sus ce nu pot fi
gestionate, iar tratamentul medicamentos nu a dat roade, se poate opta
pentru eutanasierea pisicii atunci cand este pusa in pericol integritatea
proprietarilor.

Daca va confruntati cu o pisica agresiva si aveti nevoie de ajutor de specialitate,

puteti apela oricand la medicii nostri veterinari ce va stau la dispozitie.
Un veterinar la domiciliu va poate scapa pisica de stresul transportului la clinica
veterinara.
 Interpretare analize sange caini si pisici (partea 1)
Nu de multe ori proprietarii de animale de companie, dupa o vizita la medicul veterinar se intorc
acasa cu analizele efectuate si nu mai retin cu exactitate ce le-a explicat veterinarul. Acest articol
va explica cei mai comuni parametri biochimici efectuati in clinicile veterinare.
Biochimia de sange, impreuna cu hemoleucograma (hematologia) si analiza urinei, formeaza o
baza solida pentru majoritatea diagnosticelor puse la caini si pisici. Multi parametri biochimici tind
sa aiba specificitate de organ (adica se gasesc preponderent intr-un organ anume) sau se pot regasi
in mai multe organe si intr-o gama larga de boli, dar impreuna cu examenul clinic si celelalte
investigatii ar trebui sa aduca lumina pentru un diagnostic corect.
Vizavi de intervalul de referinta al fiecarui parametru mentionam ca acestea poate diferi de la
aparat la aparat si trebuie intotdeauna sa va orientati dupa valorile de referinta expuse de catre
laboratorul unde ati facut analizele.

Parametri biochimici pentru evaluarea leziunilor hepatobiliare si a functiei

hepatice:
1. Aspartat aminotransferaza (AST / GOT) – este o transaminaza ce se gaseste in multe tesuturi
si este utila in evaluarea leziunilor musculare si hepatice. Cea mai mare concentratie se gaseste in
muschiul scheletic, urmat de ficat si muschiul cardiac. Eritrocitele (celulele rosii) contin o cantitate
semnificativa de GOT / AST, astfel un nivel seric crescut poate fi gasit si in bolile hemolitice
intravasculare.
– interferente – valori scazute au fost inregistrate la administrarea de metronidazol sau in
concentratiile serice scazute de vitamina B6;
– interferente – valori crescute au fost inregistrate la administrare de corticosteroizi,
fenobarbital, medicamente hepatotoxice, hemoliza, lipemia;
Interpretarea GOT-ului la caini si pisici:
 valori scazute: atrofie hepatica, concentratie serica scazuta de B6;
 valori crescute: leziune hepatocelulara, hepatita, pancreatita, reactie toxica la
medicamente, neoplazie (cancer) hepatica sau biliara, lipidoza hepatica, anemie, boli
cardiovasculare, trauma, ciroza, necroza musculara, leziuni musculare severe,
antrenament fizic prelungit, miozita (inflamatia muschilor), hemoliza intravasculara;
Interval normal al GOT / AST:
 caine: 18 – 56 U/L;
 pisica: 17 – 48 U/L.

2. Alanin aminotransferaza (ALT / GPT) – este considerata a fi specifica ficatului la animalele

mici, fiind prezenta in concentratii mari in citoplasma hepatocitelor.
Interpretarea si interferentele acestei transamizate sunt aceleasi cu ale GOT-ului.
Nivelul cresterii ale GOT si GPT in ser este legata de numarul de hepatocite afectate. Cu toate
acestea, nivelul nu poate fi utilizat pentru a prezice nici tipul de leziune si nici daca deteriorarea
este reversibila.
Un factor ce trebuie luat in considerare atunci cand se interpreteaza nivelurile GOT si GOT este
timpul de injumatatire. Astfel, daca un nivel seric crescut scade cu 50% dupa 2 – 4 zile,
prognosticul este in general mai favorabil decat daca enzimele raman crescute sau scaun foarte
putin dupa aceasta perioada de timp.
Interval normal al GPT / ALT:
 caine: 17 – 95 U/L;
 pisica: 28 – 109 U/L.

3. Lactat dehidrogenaza (LDH) – este o enzima intracelulara care este larg distribuita in organism
si se gaseste in cantitati mari in tesuturile care folosesc glucoza drept energie, deci nu este
specifica de organ. Ca urmare, o crestere a LDH la caini si pisici poate reflecta modificari unor
tesuturi diferite )(precum muschi scheletic sau cardiac, rinichi, ficat).
Nivelurile de LDH pot fi crescute ori de cate ori exista o necroza celulara sau cand apare
proliferarea neoplazica (cancerul).
Celulele rosii (eritrocitele) contin si ele niveluri ridicate de LDH, prin urmare probele de ser
nehemolizate sunt recomandate pentru un rezultat corect de nivelul de LDH (ca sa intelegeti, cand
se efectueaza biochimia de sange, ea se efectueaza din ser, partea aceea „transparenta” din sange
si nu din „partea rosie”, adica celulele rosii, albe si plachetele).
Interpretarea LDH-ului la caini si pisici:
 valorile scazute de LDH nu au specificitate, asadar nu se interpreteaza;
 valorile crescute de LDH la caini si pisici se pot regasi in: neoplazie (cancer), boala
hepatica, hemoliza, efort fizic – fiziologic – normal.
Interval normal al LDH:
 caine: 24 – 388 U/L;
 pisica: 71 – 406 U/L.

4. Glutamat dehidrogenaza (GDH / GLDH) – aceasta enzima creste semnificativ cu necroza

hepatica. Ea este foarte concentrata in tesutul hepatic si localizat in mitocondrie, prin urmare,
distrugerea completa a celulelor este necesara inainte de a fi eliberata in cantitati mari. Deci orice
crestere semnificativa a GDH indica necroza hepatica.
Interval normal al GDH:
 caine: 1 – 20 U/L;
 pisica: 0 – 12 U/L.

5. Fosfataza alcalina (ALP) – se gaseste, intr-o oarecare masura, in toate tesuturile si este relativ
stabila in ser. Functia fiziologica a acestei enzime nu este pe deplin inteleasa, desi informatiile
recente sugereaza ca unul dintre rolurile biologice ale ALP este detoxifierea endotoxinei.
O concentratie crescuta de fosfataza alcalina se datoreaza, in general, colestazei (stagnarea bilei
fara a fi drenata / eliminata) la majoritatea animalelor domestice adulte.
O usoara crestere mai este este intalnita si la animalele tinere, deoarece ALP poate fi gasit si in
oase. Aceste cresteri sunt de obicei mici, rareori depasind de 2 – 3 ori valoarea normala.
La caini, atunci cand se observa valori crescute ale fosfatazei alcaline (ALP) trebuiesc urmarite cu
atentie posibile boli hepatice, sindrom Cushing sau poate fi pus pe seama unui tratament recent cu
glucocorticoizi (steroizi). Terapia prelungita cu glucocorticoizi poate provoca sindromul Cushing,
ce poate fi diagnosticata prin testul de stimulare cu ACTH.
In necroza hepatocelulara acuta, GOT, GPT, GDH sunt semnificativ crescute, in timp ce ALP este
foarte putin crescut. In obstructia biliara intrahepatica si extrahepatica, se pot intalni cresteri foarte
mari ale ALP, de pana la 10 – 20 de ori decat nivelul normal. Obstructia biliara hepatica poate fi
cauzata daca canalul biliar hepatic sau cel comun este obstructionat fie partial sau complet (pozibile
cauze: tumora, inflamatie, abcese, pancreatita, duodenita).
Interpretarea ALP-ului la caini si pisici:
 valori scazute ale ALP-ului nu au specificatie clinica, asadar nu se interpreteaza;
 valorile crescute pot fi intalnite in: tratament cu corticosteroizi, sindrom Cushing
(caine), boli hepatice si biliare (colestaza, lipidoza hepatica, ciroza, hepatita, litiaza
biliara, colecistita, neoplazie (cancer) hepatica, neoplazie biliara), neoplazie osoasa,
pancreatita, in terapia cu anticonvulsivante (fenobarbital), hipertiroidism (pisici), animale
tinere sau gestante – normal, osteosinteza sau resorbtie osoasa, hiperfosfatemie familiala
(Husky siberian, Scottish Terrier).
Interval normal al ALP-ului:
 caine: 7 – 115 U/L;
 pisica: 11 – 49 U/L.

6. Gama-glutamiltransferaza (GGT / gamma glutamil transferaza) – s-a dovedit a fi un marker

sensibil al colestazei, iar impreuna cu alte teste, poate ajuta la determinarea originei si prezentei
colestazei. Desi GGT-ul este prezent in numeroase tesuturi (pancreas, rinichi, mucoasa intestinala),
cresterea acestuia este considerata in principal in problemele hepatice.
In afectiunile hepatice GGT-ul poate fi folosit ca indicator in probleme cronice, datorita eliberarii si
a metabolismului lent in comparatie cu transaminazele (GPT, GOT).
Cresteri ale GGT pot fi induse de corticosteroizi (fie administrate, fie produse de organism) si din
pacate nu poate ajuta pentru a face diferenta dintre cresterile ALP-ului induse de steroizi si
colestaza.
Interpretarea GGT-ului la caini si pisici:
 valorile scazute nu au semnificatie clinica;
 valori crescute se pot intalnit in: ciroza, hepatita / colangiohepatita, colecistita, calculi in
vezica biliara (colelitiaza), cancer hepatic sau biliar, tratament cu corticosteroizi sau
concentratie crescuta de corticosteroizi la caine, hiperplazie biliara.
Interval normal al GGT-ului:
 caine: 0 – 8 U/L;
 pisica: 0 – 2 U/L.

7. Bilirubina (T-BIL – bilirubina totala, BD – bilirubina directa) – bilirubina si componentele

sale pot fi utile in evaluarea functie hepatice sau a hemolizei (distrugerea globulelor rosii).
Bilirubina se formeaza in principal din degradarea eritrocitelor (celulelor rosii – hematii), ulterior
fiind transportata in plasma, unde se leaga de albumina. Acesta forma legata nu este solubila in apa
si este numita reactie INDIRECTA, libera, prehepatica sau bilirubina NECONJUGATA.
Hepatocitul (celula principala a ficatului) conjuga (imbina) bilirubina indirecta cu acidul
glucuronic (acid derivat din glucoza) si apoi este
numita bilirubina DIRECTA sau CONJUGATA. Bilirubina directa este solubila in apa, iar ea
este excretata (eliminata) in intestin prin sistemul biliar.
O crestere a bilirubinei indirecte este o constatare destul de neobisnuita la animalele de companie,
dar atunci cand apare, este in general rezultat al hemolizei acute si severe. Un ficat sanatos este
capabil sa conjuge cantitati mari de bilirubina si asta explica de ce multe anemii hemolitice au
valori normale ale bilirubinei.
La caini – se va lua in considerare hemoliza atunci cand bilirubina directa este mai mica de 25%
din concentratia totala de bilirubina si animalul prezinta anemie.
Boala intrahepatica cu colestaza este suspicionata atunci cand bilirubina directa reprezinta 40 – 50
% din bilirubina totala.
Obstructia extrahepatica completa este suspicionata atunci cand procentul de bilirubina directa este
mai mare de 75%.
La pisici – valorile bilirubinei totale la pisica pot fi cauzate de o varietate de afectiuni, precum:
anorexie, boli hepatice, boli renale, boli gastrointestinale, PIF – peritonita infectioasa felina. Uneori
este necesara si biopsia hepatica pentru stabilirea unui diagnostic definitiv.
De specificat faptul ca prezinta bilirubinei in urina este considerata anormala la pisici, pe cat la
caini, in cantitati mici este considerata normal.
Bilirubina totala = Bilirubina neconjugata (indirecta) + bilirubina directa
Interpretarea bilirubinei la caini si pisici:
 valorile scazute nu au semnificatie clinica;
 valori crescute le vom imparti in 3 categorii: prehepatic, hepatic si posthepatic;
1. Valori crescute prehepatic: hemoliza, anemie hemolitica imun mediata (IMHA),
hemoragie interna;
2. Valori crescute hepatic: hepatita, colangiohepatita, toxine sau reactii la medicamente
toxice, cancer hepatic, lipidoza hepatica, ciroza, sunt portosistemic cronic;
3. Valori crescute posthepatic: afectiuni ale vezicii biliare, peritonita biliara, cancer biliar,
colecistita, pancreatita.
Interval normal al bilirubinei la caini si pisici:
Bilirubina totala: caine si pisica: 0 – 0.4 mg/dl;
Bilirubina directa: caine si pisica: 0 – 0.1 mg/dl;
Bilirubina indirecta: caine si pisica: 0 – 0.3 mg/dl.

8. Colesterolul (T-CHOL / CHOL) – reprezinta un indice important de masurare a functiei de

sinteza a ficatului. Este un derivat al trigliceridelor, fiind un constituent important al membranei
celulare. Este un precursor esential al unor compusi precum hormonii steroizi, vitamina D si
sarurile biliare.
Acesta este implicat in bolile vasculare si are importanta de diagnostic in hipotiroidism. Absorbtia
colesterolului este dependenta de secretia biliara, precum si de activitatea lipazei pancreatice.
Deoarece multi factori influenteaza concentratia de colesterol, hipercolesterolemia (concentratie
crescuta de colesterol) nu reprezinta diagnosticul definitiv pentru hipotiroidism, dar poate fi folosit
ca ajutor auxiliar de diagnostic. Atunci cand diabetul zaharat este exclus si se regaseste o cantitate
crescuta de colesterol, diagnosticul de hipotiroidism la caine trebuie luat in considerare.
Interpretarea colesterolului (T-Chol) la caini si pisici:
 valorile scazute se intalnesc in anomalii vasculare portosistemice, insuficienta hepatica,
insuficienta pancreatica exocrina (produce sucul pancreatic pentru digestie),
malabsorbtie, maldigestie, malnutritie severa, hipoadrenocorticism (boala Addison la
caine);
 valori crescute: hiperlipidemia idiopatica (Schnauzer pitic), hiperlipidemia
postprandiala (de dupa masa), hipotiroidism, nefropatie cu pierdere de proteine, diabet
zaharat, hiperadrenocorticism (sindrom Cushing), administrarea de corticosteroizi,
pancreatita, colestaza obstructiva.
Interval normal al colesterolului la caini si pisici:
 caine: 136 – 392 mg/dl;
 pisica: 101 – 323 mg/dl.

9. Acizii biliari (BA) – sunt sintetizati din colesterol la nivelul ficatului, secretati in bila si
depozitati in vezica biliara. Ulterior sunt resorbiti in intestin si se reintorc in ficat, ca sa fie resorbiti
si resecretati in bila (doar o mica parte ajungand in circulatia sistemica).
In timpul hranirii, vezica biliara se contracta si bila curge in intestinul subtire. Majoritatea acizilor
biliari sunt resorbiti in plasma si reasimilati de hepatocite in decurs de 2 ore de la masa, lasand o
concentratie serica scazuta de acizi biliari.
Daca exista afectarea functie hepatice, sunt portosistemic sau colestaza, eliminarea acizilor biliari
din plasma este afectata, ceea ce duce la concentratii crescute atunci cand animalul nu mananca (a
jeun – pe nemancate).
Testul dinamic al acizilor biliari presupune recoltarea si dozarea acestor atunci cand animalul nu a
mancat 8 – 12 ore (a jeun) cu dozarea acizilor biliari la 2 ore dupa masa (postprandial). Astfel, in
timp ce prima proba reprezinta valoarea bazala, proba postprandiala reprezinta capacitatea ficatului
de a prelua bolusul de acizi biliari eliberati prin contractia vezicii biliare stimulate dupa hranire.
Interpretarea acizilor biliari la caini si pisici:
 valorile scazute nu au semnificatie clinica;
 valorile crescute au fost intalnite in: reactii la toxice (incluzand si medicamentele),
cancer de ficat sau cancer biliar, lipidoza hepatica, pancreatita, litiaza biliara, ciroza, sunt
portosistemic, predispozitie de rasa: cainii din rasa Terrier (Yorkshire terrier), Bichon si
Spaniel tibetan.
Interval normal al acizilor biliari la caini si pisici:
 pe nemancate la caini si pisici: 0.0 – 5.0 umol/;
 postprandial (2 hr dupa masa) la caini < 25 umol/L, iar la pisici < 15 umol/L.

Interpretare analize sange caini si pisici (partea 2)

Acest articol va explica cei mai comuni parametri biochimici efectuati in clinicile veterinare si vine
in continuarea articolului anterior: Interpretare analize sange caini si pisici (partea 1).
Parametrii biochimici pe care ii puteti interpreta in articolul anterior sunt: AST / GOT, ALT /
GPT, lactat dehidrogenaza – LDH, glutamat dehidrogenaza – GDH, fosfataza alcalina – ALP,
GGT, Tbil – bilirubina, colesterolul si acizii biliari.
Biochimia de sange, impreuna cu hemoleucograma (hematologia) si analiza urinei, formeaza o
baza solida pentru majoritatea diagnosticelor puse la caini si pisici. Multi parametri biochimici tind
sa aiba specificitate de organ (adica se gasesc preponderent intr-un organ anume) sau se pot regasi
in mai multe organe si intr-o gama larga de boli, dar impreuna cu examenul clinic si celelalte
investigatii ar trebui sa aduca lumina pentru un diagnostic corect.
Vizavi de intervalul de referinta al fiecarui parametru mentionam ca acestea
poate diferi de la aparat la aparat si trebuie intotdeauna sa va orientati dupa
valorile de referinta expuse de catre laboratorul unde ati facut analizele.

Interpretarea altor parametri biochimici la caini si pisici:

10. Glucoza serica / Glicemia (Glu) – glicemia este o sursa importanta de energie pentru multe
celule din organismul cainelui sau a pisicii. Glicemia este mentinuta in limite normale prin
descompunerea carbohidratilor din dieta, ea fiind reglata de mai multi hormoni (cel mai important
fiind insulina – produsa de pancreas). Diferiti hormoni, precum glucagonul, catecolaminele,
glucocorticoizii si hormonul de crestere (GH) contracareaza efectul insulinei. Cu alte cuvinte,
insulina scade glicemia, glucagonul ajuta la cresterea acesteia.
Glucoza reprezinta de asemenea un combustibil obligatoriu pentru sistemul nervos central. In
consecinta, mentinerea unei concentratii normale de glucoza din sange este esentiala pentru
supravietuirea tesutului cerebral.
Interpretarea glicemiei la caini si pisici:
 valori scazute (hipoglicemie): tulburari hepatice, hiperinsulinism / insulinom,
supradozaj de insulina, tumori pancreatice, boli idiopatice la rasele toy, septicemie,
tulburari endocrine (hipotiroidism, hipoadrenocorticism), malabsorbtie, infometare
prelungita, erori umane (intarzierea centrifugarii probei);
 valori crescute (hiperglicemie): hiperadrenocorticism, hipoadrenocorticism,
administrarea de corticosteroizi, diabetul zaharat, pancreatita / insuficienta pancreatica,
medicamente administrate (ex. morfina, dextroza, glucoza), stres (in special la pisici),
rezistenta la insulina (glucagonom), gestatia in ultimul semestru, erori umane (proba
efectuata post prandial – dupa ce a mancat).
Intervalul normal al glicemiei la caini si pisici:
 glicemie caine: 67 -125 mg / dL;
 glicemie pisica: 70 – 160 mg / dL.

11. Amilaza (Amyl / Amy) si Lipaza (Lipa) – sunt utile in diagnosticarea pancreatitei. Ambele
enzime sunt produse de celulele pancreatice, dar din moment ce sunt eliminate din sange de catre
rinichi, orice scade rata de filtrare a rinichiului (glomerulara) va creste concentratiile de amilaza si
lipaza in ser.
Lipaza se gaseste in principal in pancreas, iar amilaza se gaseste in mucoasa intestinala si
ficat, precum si in pancreas.
In cazul functiei renale normale, timpul de injumatatire relativ scurt al acestor enzime (amilaza – 5
ore, lipaza – 2 ore) va determina niveluri sanguine variabile in cazul animalelor cu pancreatita, in
functie de severitatea leziunii si de durata de timp de la debutul bolii pana la prezentare.
Alte teste precum: dozarea calciului, glicemia, ureea, creatinina, fosforul, ALT / GPT, ALP –
fosfataza alcalina, colesterolul si analiza urinei ar trebui folosite pentru a ajuta la interpretarea
modificarilor amilazei si lipazei si pentru a ajunge la un diagnostic. In prezent testul specific pentru
pancreatita atat la caini (CPL – canine pancreatic lipase), cat si la pisici (FPL) este
imunoreactivitatea lipazei pancreatice.
Interpretarea amilazei si lipazei la caini si pisici:
  valorile scazute – ale amilazei si lipazei la caini si pisici nu prezinta semnificatie clinica;
 valorile crescute ale lipazei si amilazei la caini si pisici se pot regasi in: deshidratare
severa, boala renala, obstructia tractului urinar, pancreatita, boala gastrointestinala, boala
hepatica, cancere ale pancreasului, administrare de glucocorticoizi.
Intervalul normal al amilazei si lipazei la caini si pisici:
 amilaza la caini si pisici difera mult de la un laborator la altul: 500 – 1500 IU/L;*
 lipaza la caini: 100 – 500 U/L;*
 lipaza la pisici: 10 – 195 U/L.*
*conform The 5 Minutes Veterinary Consult Tilley & Smith.

12. Creatinkinaza (CK / creatinfosfokinaza CPK) – este utila in diagnosticarea degenerarii

musculare scheletice (muschii atasati de oase etc) sau cardiace (musculatura inimii).
Timpul de injumatatire al creatinkinazei (CK) este foarte scurt si nivelurile serice scad rapid. CK
(CPK – creatinfosfokinaza) crescuta indica faptul ca leziunile musculare sunt active sau au aparut
recent. Daca CK continua sa ramana ridicata, leziunile musculare continua.
Cum am amintit in celalalt articol, si AST / GOT este util in diagnosticul leziunilor musculare si
poate actiona ca un indicator de prognostic (dar cu un timp de injumatatire mai lung fata de CK).
Daca nivelurile crescute de AST / GOT sunt asociate cu scaderea sau valorile normale ale CK /
CPK, deteriorarea musculara nu mai este activa.
Interpretarea CK / CPK la caini si pisici:
 valorile scazute nu au nici o semnificatie clinice (atat la pisici cat si la caini);
 valorile crescute ale CPK pot fi intalnite in: leziuni musculare traumatice (accidente,
injectii intramusculare, leziuni postoperatorii etc), miozite (inflamatia muschiului),
convulsii, antrenament fizic intens, dirofilarioza, boli musculare metabolice
(hipertiroidism – pisici, hipotiroidism – caini, anorexia – pisici), boli musculare ereditare
(transmise genetic), infact miocardic.
Intervalul normal al CK / CPK la caini si pisici:
 valorile normale la caini: 64 – 314 U/L;
 valorile normale la pisici: 74 – 386 U/L.

13. UREEA – se formeaza in ficat si este excretata in principal prin rinichi. In consecinta, ureea
este utila in evaluarea functionarii rinichilor impreuna cu creatinina (CRE) care provine din
muschi si este filtrata de rinichi.
Rinichiul este cea mai importanta cale de excretie a ureei, iar ea apare in aceeasi concentratie in
filtratul glomerular si in sange (deci scaderea filtratiei glomerulare creste ureea).
O crestere a ureei poate fi luata in considerare in 3 categorii:
a. Prerenal – febra, infectie, necroza, administrarea de corticosteroizi sau modificari circulatorii –
pot duce la cresterea ureei. O dieta bogata in proteine poate afecta, de asemenea, concentratia de
uree.
b. Renal – valori crescute ale ureei sunt observate atunci cand aproximativ 75% dintre nefroni
(unitatea functionala a rinichiului) devin nefunctionali.
c. Postrenal – ureea creste ca urmare a obstructiei tractului urinar.
Analiza urinei, in special greutatea specifica a urinei (densitatea urinei), este utila pentru a
determina daca ureea crescuta este prerenala, renala sau postrenala. In cazul uremiei prerenale,
greutatea specifica a urinei este in general mai mare decat 1.030 la caine si 1.035 la pisica, in timp
ce uremia renala are o greutate specifica mai mica.
Interpretarea UREEI la caini si pisici:
 valori scazute ale UREEI: insuficienta hepatica, pierderea semnificative de proteine in
urina sau tractul gastrointestinal, ascita, infometare sau dieta hipoproteica, hiperhidratare;
 valori crescute ale UREEI (UREMIE): in cazul uremiei prerenale – deshidratare,
hipovolemie, soc, hemoragie, arsuri, septicemie; in cazul uremiei renale – insuficienta
renala cronica, necroza cauzata de medicamente nefrotoxice, hemoliza intravasculara,
pielonefrita (exemplu: Leptospiroza); in cazul uremiei postrenale: ruptura sau obstructia
tractului urinar; dar si: hemoragie gastro-intestinala sau dieta hiperproteica.
Intervalul normal al UREEI la caini si pisici:
In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa (UREE) cat si portiunea azotata a
ureei, ureea nitrogen (BUN). Exista o formula matematica pentru a determina UREEA din BUN si
anume: UREEA = BUN x 2.14
 valori normale BUN caine: 9 – 26 mg/dL (deci UREE: 19 – 56 mg/dL);
 valori normale BUN pisica: 17 – 35 mg/dL (deci UREE: 36 – 75 mg/dL).

14. Creatinina (CRE / Crea) – este un produs de degradare al creatinei (substanta care este
sintetizata in ficat, peste 90% din valoarea acesteia fiind preluata de musculatura si folosita pentru
stocarea energiei musculare) in cadrul metabolismului muscular. Creatinina (CRE) este eliminata
din corp prin filtrare glomerulara si tubulara la nivelul rinichilor.
Diureza (producerea si eliminarea urinei) si alti factori care afecteaza debitul urinei are un efect
mai mic asupra creatininei decat asupra ureei, deoarece creatinina nu este resorbita de tubii renali.
Cresterile simultane ale ureei si creatininei pe un profil biochimie denota azotemie. Cauza
azotemiei poate fi prerenala (filtrare glomerulara redusa din cauza hipovolemiei), renala (din
cauza leziunilor renale) sau post renala (din cauza obstructiei urinare). Din pacate, azotemia
renala si multe alte semne clinice se dezvolta numai atunci cand aproximativ 75% dintre nefroni
sunt nefunctionali (adica rinichii functioneaza la o capacitatea de 25%).
Diferentierea clinica a azotemiei renale de cele prerenale este critica, doarece azotemia renala
implica o boala grava pe cand azotemia prerenala este de obicei reversibila la restabilirea
normovolemiei (hidratare normala).
Raportul proteine / creatinina este considerat un indicator al afectarii glomerulare. Impreauna
cu SDMA poate ajuta la identificarea bolii renale intr-un stadiu incipient, astfel incat sa fie aplicate
masurile de tratament inainte sa apara leziuni renale ireversibile.
Interpretarea creatininei (CRE) la caini si pisici:
 valorile scazute in general nu au semnificatie clinica, dar pot fi intalnite uneori la
animalele cahectice (fara masa musculara – „piele si os”), hipertiroidism sau gestatie;
 valorile crescute: in cazul bolii prerenale (rata a filtrarii glomerulare scazuta / aflux de
sange renal scazut, insuficienta renala, soc, hipovolemie, deshidratare); in cazul bolii
renale (insuficienta renala acuta si cronica, inflamatie, infectie, intoxicatii,
hidronefroza);iar in cazul bolii postrenale (obstructia tractului urinar inferior, ruptura de
vezica urinara, leziuni ale uretrei).
Interval normal al creatininei la caini si pisici:
 valori normale la caine: 0.6 – 1.4 mg/dL;
 valori normale la pisica: 0.8 – 2.1 mg/dL.

15. SDMA (dimetilarginina simetrica) este un aminoacid care este produs prin descompunerea
proteinelor de catre majoritatea celulelor din organism, fiind indepartat de catre rinichi si prin
urmare, este utilizat ca masuratoare a functiei renale.
SDMA este mult mai sensibila decat creatinina (CRE) si ureea (BUN) la detectarea bolilor renale,
deoarece nivelurile de SDMA seric din sange vor incepe sa creasca in momentul in care rinichii isi
vor pierde aproximativ 25% din capacitatea de filtrare (fata de 75% cum apare in cadrul
modificarilor ale CRE si BUN).
Valori normale si interpretare SDMA la caini si pisici:
 valorile normale ale SDMA: sub 15 ug/dL;
 o valoare a SDMA-ului intre 15 – 19 ug/dL reprezinta un interval de atentie si
necesita investigatii suplimentare precum un sumar de urina;
 o valoare a SDMA-ului mai mare sau egala cu 20 ug/dL indica o probabilitate mare
de boala renala precoce si trebuie instituit un protocol de diagnostic.
Testele de sange si urina la caini si pisici
Va vom prezenta pe scurt cele mai comune analize de sange si de urina efectuate in cabinetele
veterinare. Desigur lista de teste este mult mai larga, iar interpretarea lor se face strict in functie de
pacient. Acestea au titlu informativ si nu trebuie sa tina locul opiniei medicului veterinar.

Biochimia sangelui
Aceste teste de sange frecvent efectuate permit medicului veterinar sa evalueze starea de sanatate a
animalului de companie. Analizele de sange sunt recomandate animalelor sanatoase care urmeaza sa fie
supuse anesteziei generale, dar si animalelor bolnave.

Rinichi:

 BUN / UREEA (azotul ureic din sange) – cresterile pot fi observate in cadrul scaderii
functiei renale, deshidratare, boli de inima, soc, obstructie urinara sau o dieta bogata in
proteine. Scaderile pot fi observate la hidratare excesiva.
 CREA (creatinina) – cresteri pot fi observate cu scaderea functiei renale sau celelalte
afectiuni intalnite la cresterile BUN-ului.
 PHOS (fosfor) – cresterile sunt observate cu pierderea functiei renale prin afectiuni precum
insuficienta renala (cauzata de toxice, hidronefroza, pielonefrita etc), aport crescut prin
tractul gastrointestinal sau normal in cazul puilor de caini si pisici in crestere.
 CA (calciu) – cresterile pot fi observate ca urmare a unei varietati de boli, inclusiv boli
renale, anumite tipuri de cancer, anumite toxicitati si boli paratiroidiene. Scaderi se pot
observa in anumite boli paratiroidiene, albumina scazuta sau gestatie.
Ficat:

 ALT / GPT (alanin aminotransferaza) – cresterile sunt un indicator sensibil al afectarii

celulelor hepatice.
 ALP (fosfataza alcalina) – cresterile pot indica o anomalie hepatica (colestaza), boala
Cushing, poate fi indusa de anumite medicamente si afectiuni nespecifice (chiar tumori) si
este normal in cazul cainilor si pisicilor in crestere.
 GGT (gama glutamiltransferaza) – cresterile pot indica o anomalie hepatica (exemplu:
colestaza).
 TBIL (bilirubina totala) – se pot observa cresteri in cazul bolilor hepatice si de colecist, dar
si in anumite tipuri de anemie.
 ACIZI BILIARI – cresterea acestora poate fi un indiciu al scaderii functiei hepatice,
anomalii de flux sanguin catre ficat sau posibil obstructie a cailor biliare.
Pancreas:

 AMYL (amilaza) – pot fi observate cresteri in cazul pancreatitei, bolilor de rinichi, bolilor
gastrointestinale sau in administrarea de medicamente.
  LIPA (lipaza) – cresteri pot fi observate in special in pancreatita.
Profil proteic:

 TP (proteine totale) – cresterile pot indica deshidratare sau o afectiune inflamatorie.

Scaderile pot fi observate in scaderea functiei hepatice, pierderea sangelui, in boli
gastrointestinale si boli ale rinichilor.
 ALB (albumina) – cresterile pot indica deshidratare. Scaderile pot fi observate cu scaderea
functiei ficatului, pierderea de sange, boli gastrointestinale sau boli de rinichi.
 GLOB (globulina) – cresteri pot fi observate in inflamatii sau potentiale infectii cronice.
Scaderi pot fi observate in pierderi de sange, boli gastrointestinale sau probleme ale
imunitatii.
Electroliti:

 Na (sodiu) – cresterile pot indica deshidratare, iar scaderile pot fi observate in boli
gastrointestinale (voma si / sau diaree), boala Addison sau boli renale.
 K (potasiu) – cresterile pot indica boli de rinichi, deshidratare, boala Addison. Scaderile pot
fi observate in stari de voma si diaree.
 Cl (clor) – cresterile pot indica deshidratare, scaderile pot fi observate in diaree sau varsaturi
(vome).
Alti parametri biochimici:

 GLU (glucoza) – cresterile pot indica diabet zaharat, iar scaderile se pot datora bolilor
ficatului, bolilor pancreatice, convulsii sau coma.
 AST / GOT (aspartat aminotransferaza) – cresterile sunt asociate cu leziuni hepatice sau
musculare.
 CK / CPK (creatinkinaza / creatinfosfokinaza) – cresterile sunt asociate cu leziuni
musculare.
 CHOL (colesterol) – cresterile pot fi observate cu o varietate de tulburari metabolice,
inclusiv diabet zaharat, hipotiroidism, boala Cushing, pancreatita. Scaderile pot fi observate
in insuficienta hepatica si boli intestinale.
 TRIG (trigliceridele) – cresterile pot fi observate intr-o varietate de afectiuni, inclusiv in
pancreatite, diabet, boala Cushing, hipotiroidism.
 Cortizol – cresteri pot fi observate in boala Cushing (in protocoalele de masurare cu
stimulare cu ACTH sau testul de supresie cu dexametazona), iar scaderi in boala Addison.
 T4 (tiroxina) – cresterile pot indica hipertiroidism (mai frecvent la pisici), iar scaderile pot
indica hipotiroidism (mai frecvent la caini);
 Lactatul – cresterile indica fie o scadere locala sau generala a perfuziei sanguin si serveste
ca indicator de prognostic pentru pacientul critic (folosit in urgente).
Hemograma completa (CBC – hemoleucograma)
Acest test utilizat frecvent de catre medicii veterinari ofera informatii despre „calitatea” sangelui,
precum numarul de celule rosii, albe, trombocite etc. Datele obtinute pot fi utile in monitorizarea
pacientilor bolnavi ce urmeaza un tratament, iar repetarea hemoleucograma la caini si pisici se poate
face periodic pentru urmarirea evolutiei.

Parametrii globulelor rosii (RBC – red blood cell)

 RBC (numarul de celule rosii din sange – eritrocite), HCT (hematocrit) si HGB
(hemoglobina) – cresteri ale acestora indica deshidratare sau o boala de productie crescuta
de eritocite. Scaderile acestora indica anemie si scaderea capacitatii de transport de oxigen a
sangelui.
  MCV (volumul mediu al celulelor) – cresterile indica prezenta celulelor mai mari (ca
volum) decat cele normale, ce poate fi corelata cu celule tinere in timpul raspunsului la o
anemie. Scaderile indica prezenta unor celule mai mici decat cele normale, ce poate fi
asociata cu pierderea cronica de sange sau deficit de fier.
 MCH (hemoglobina eritrocitara medie) si MCHC (concentratia media a
hemoglobinei) – cresteri ale acestora sugereaza prezenta hemolizei sau o interferenta in
masurarea hemoglobinei. Scaderi ale acestora sugereaza scaderea concentratiei de
hemoglobina, care poate fi observata in timpul raspunsului la anemie si pierderea cronica de
sange sau deficient de fier.
 RDW (largimea distributiei eritrocitare) – este un parametru care masoara variatiile de
dimensiuni si volum ale eritrocitelor (RBC – celulelor rosii). El nu este util decat pacientilor
cu anemie si nu se interpreteaza singur, ci impreuna cu ceilalti parametri ai hemogramei.
 RETIC (reticulocite) – cresterile indica un numar tot mai mare de eritrocite imature,
indicand un raspuns la o cerere periferica de celule rosii (RBC). Scaderea acestora indica
putine sau deloc eritrocite imature, care poate fi tradusa prin faptul ca organismul nu este
capabil sa raspunda la cererea de eritrocite (anemie negenerativa).
Parametrii globulelor albe (WBC – white blood cell)

 WBC (globulele albe) – cresterile pot fi cauzate de inflamatie, stres, infectie, leucemie.
Scaderi pot fi intalnite probleme imunitare, probleme asociate cu maduva osoasa, inflamatii
coplesitoare pentru organismul cainelui sau pisicii.
 NEU (neutrofile) – celula inflamatorie asociata cu procese de boli infectioase si
neinfectioase.
 LYM (limfocite) – celula imunitara foarte sensibila la ‘stres’ si potential crescuta in
probleme cronice (infectie cronica).
 MONO (monocite) – celula inflamatorie asociata cu repararea leziunilor tisulare.
 EOS (eozinofile) si BASO (bazofile) – celule inflamatorii asociate cu boli parazitare,
hipersensibilitate si alergii.

Parametrii trombocitelor (PLT – plachetele)

 PLT (trombocitele sau plachetele) – cresterile acestora sunt asociate cu stari de

hipercoagulare, iar scaderile pot fi observate in consum crescut de PLT (coagulare,
inflamatie), cu probleme ale maduvei oasese sau distrugeri de sange (cauza infectioasa sau
imun mediata).
 MPV (volumul mediu al trombocitelor) – este o masura a marimii medii a trombocitelor,
cresterile indica prezenta unor trombocite mai mari decat cele normale asociat frecvent cu
raspunsul la nevoia de trombocite.
 PDW (latimea de distributie a trombocitelor) – cresterea acesteia este un indicator al
raspunsului la o nevoie de trombocite (nu este semnificativ la pisica), iar scaderile pot fi
observate in trombocitopenia imun mediata.
Analiza urinei
O analiza de urina ofera o perspectiva asupra functionalitatii rinichilor, precum si asupra starii de
hidratare a animalului. Analiza urinei la caini si pisici este un test valoros si poate fi util si in
diagnosticarea si monitorizarea diverselor boli si tulburari metabolice in intregul organism.

 Gravitatea specifica – este determinata de capacitatea rinichiului de a concentra urina ca

raspuns la starea de hidratare.
 PH-ul – reflecta starea acido-bazica ce indica starea de hidratare a animalului.
  PRO (proteine) – cantitati mici de proteine pot fi gasite in mod normal in urina, insa
cantitati mai mari poate indica o boala de rinichi.
 GLU (glucoza) – nivelurile ridicate sunt de obicei asociate cu o concentratie crescuta de
glucoza din sange (si trebuie evaluat cainele sau pisica pentru un posibil diabet zaharat).
 KET (cetone) – nivelurile crescute pot indica o crestere a defalcarii (desprinderii) lipidelor
din organism.
 UBG (urobilinogen) si BIL (bilirubina) – niveluri anormal de ridicate pot indica o boala
hepatica sau hemolitica (la caini bilirubinuria este frecventa chiar si in conditii normale).
 RBC si hemoglobina – testul poate fi pozitiv din cauza hematuriei (urineaza cu sange),
hemoglobinuriei sau mioglobinuriei. Sangele in urina este adesea un semn de inflamatie,
infectie sau traumatism.
 Leucocite – un numar crescut de leucocite poate indica o inflamatie undeva in tractul urinar.
 UPC (raportul proteina urina : creatinina) – un test important pentru a depista o boala
renala precoce si pentru a monitoriza tratamentul bolilor renale. Cresterile pot indica o
pierdere semnificativa de proteine prin rinichi.

De ce adora pisicile maslinele?

 Au voie pisicile sa manance masline? Dar ulei de masline?

 De ce adora pisicile maslinele?
Sunt intrebari pe care le primim pe blog, de aceea tinem sa facem un articol despre asta. Daca ai
si tu intrebari la care nu ai gasit raspuns pe site-ul veterinarladomiciliu.ro, te rugam sa ne trimiti un
mail sau sa ne lasi un comentariu.
Poate ca ai observat ca atunci cand deschizi o conserva de masline pisica ta vine in fuga. Sa fie
curiozitatea sau chiar le atrag ceva la mirosul de masline? Desi pare amuzant sa imparti aceste
gustari cu pisica ta, trebuie sa iei in considerare, inainte de toate ca maslinele sa nu fie foarte sarate
si sa i le dai pisicii cu tot cu samburi.
Acum, de ce iubesc pisicile maslinele?
Nu exista studii stiintifice care sa raspunda la acesta intrebare si sa justifice acest mister. Cateva
argumente ar putea fi ca pur si simplu pisica adora gustul sau se bucura de interactiunea cu
dumneavoastra; altfel spus, de curiozitate. Un argument mai solid ar fi acela in cazul maslinelor
verzi, ce contin nepetalactona, un compus ce se gaseste si in iarba pisicii, substanta ce ii ofera
pisicii o stare de bine si de aici dorinta de a le manca.
Nu toate pisicile reactioneaza la fel dupa ce mananca iarba pisicii sau masline, unele dintre ele
avand o toleranta ridicata la acesta substanta chimica (nepetalactona).
Deci, are voie pisica mea sa manance masline?
Raspunsul pe scurt ar suna asa: da, dar in cantitati reduse. Noi recomandam ca initial sa se dea o
cantitate foarte mica si sa se observe cum reactioneaza si ulterior se poate introduce ca recompensa
de cateva ori pe saptamana, o masline mica.
Cat despre uleiul de masline, nu este considerat otravitor pentru pisici, ci doar consumul in exces
de grasime (inclusiv uleiul de masline) poate determina sa apara la pisici voma si diaree. Ca si
unitate de masura, recomandam maxim 1 lingurita mica de ulei de masline la cateva zile.
DE EVITAT SA DATI PISICII MASLINELE CU SAMBURI SAU MASLINE UMPLUTE
CU USTUROI, CARNATI ETC. (samburii pot cauza sindrom obstructiv, adica se pot bloca
in intestin).
De asemenea, aveti grija cu MASLINELE CE CONTIN PREA MULTA SARE (spalarea
maslinelor cu apa nu reduce cantitatea de sodiu / sare prezenta in ele, deoarece acestea in general
au stat in saramura).
Ca o regula nutritionala de baza, trebuie sa aveti grija ca recompensele administrate pisicii
dumneavoastra sa nu depaseaza 10% din totalul de calorii zilnic.
Are voie pisica mea sa manance masline negre?
Raspunsul este da, cele negre chiar tind sa fie mai putin amare decat maslinele verzi, dar contin
mai mult ulei si mai putina sare. Asadar, in cantitati moderate, ii poti oferi pisicii tale masline negre
(dar FARA SAMBURI).
Sunt frunzele de maslin sau crengutele toxice pentru pisici?
Raspunsul este nu, dar trebuie evitat sa manance in exces deoarece au fost raporte (ft rar) cazuri
cand au prezentat scaun diareic dupa ce au mancat frunze de maslin (fiind cazuri izolate, nu se
cunoaste exact si cantitatea ingerata). Pentru a consulta lista cu plante toxice pentru pisici, dati
click pe text.

Plante toxice pentru caini si pisici

In fiecare saptamana primim la clinica veterinara cu program non stop zeci de

apeluri telefonice in care proprietarii de caini si pisici ne spun ca animalele lor de
companie au mancat sau au ros dintr-o anumita planta si nu stiu daca este
otravitoare sau nu.
Desi exista mii de specii de plante si flori, doar un mic procent dintre acestea sunt
cu adevarat periculoase si otravitoare pentru cainele sau pisica dumneavoastra.
Fara sa intram in prea multe detalii, v-am intocmit o lista cu flori si plante
otravitoare pe care o puteti consulta in cazul in care aveti suspiciuni. In cazul in
care pisica sau cainele dumneavoastra a intrat in contact cu una din plantele /
florile enumerate mai jos, va rugam sa luati legatura cu medicul dumneavoastra
veterinar sau ne puteti contacta pentru detalii.
1. Brandusa de toamna
2. Rhododendronul (exemplu: Azaleea – Azalea japonica)
3. Ciclamenul (Cyclamen)
4. Kalanchoe
5. Crinul
6. Oleandrul (Leandrul)
7. Dieffenbachia
8. Narcisa
9. Lacramioara
10. Sagotierul japonez (Palmier Sago sau Cycas revoluta)
 11. Laleaua (Floarea Turban sau Tulipa Bastia)
12. Zambila (Hyacinthus orientalis)
13. Marijuana (Marihuana – Cannabis sativa)
14. Ricinul (Ricinus communis)
15. Aloe vera
16. Amarilis
17. Vasc
18. Potos (Iedera diavolului)
19. Arborele umbrela (Copacul umbrela pitic sau Schefflera arboricola)
20. Crucea pamantului (Heracleum mantegazzianum)
21. Cotoneaster (C. Horizontalis)
22. Muscata
23. Cordiline (Cordyline)
24. Dracaena
25. Iedera Ivy
26. Craciunita (Poinsettia sau Euphorbia pulcherrima) – Floarea
Craciunului
27. Philodendron Scandens
28. Yucca
29. Laur (Ilex aquifolium sau Holly)
30. Ghiocelul
31. Castanul salbatic (Castanul porcesc sau Aesculus hippocastanum Lin.)
32. Cruciulita (Senecio vulgaris)
33. Hortensia
34. Nemtisor (Delphinium elatum sau Nemtisor de camp sau Gheata
catanei)
35. Degetel (Degetar sau Foxglove sau Digitalis purpurea)
36. Rubarba
37. Stejar (Oak sau Quercus pedunculata sau Stejar pedunculat)
38. Vita de vie (in special strugurii)
39. Solanaceele (Matraguna, Lasniciorul si plantele inrudite)
40. Planta de cartofi (Solanum tuberosum) – frunzele cartofilor (de
asemenea nici cartofii cruzi nu sunt recomandati sa fie dati cainilor –
cartofii cruzi, precum rosiile si vinetele contin solanina ce este toxica
pentru unii caini).
*lista poate continua, pentru mai multe detalii va rugam ne contactati la numarul
pentru urgente veterinare non stop.
Intotdeauna este recomandat sa luati legatura cu medicul veterinar inainte ca
simptomele sa apara. Cu toate acestea, este posibil sa nu vedeti atunci cand
pisica sau cainele mananca o planta otravitoare si veti observa modificari in
comportament. Printre simptomele de toxicitate sau otravire enumeram (nu este
obligatoriu sa le aiba pe toate, animalele se pot manifesta diferit in functie de
planta ingerata, de cantitate, de varsta animalului etc):
 apatie;
 varsaturi
 diaree (sau diaree cu sange);
 bea multa apa si urineaza mult;
 gingii palide;
 tremura;
 crize de tremurat (precum epilepsia);
 dificultati in respiratie;
 hipersalivare (baleste);
 stari de lesin / inconstienta;
 lipsa partiala sau totala a poftei de mancare;
 Controlul periodic la pisici

Controlul periodic la pisici si implicit ingrijirea acestora reprezinta un aspect important pentru posesorii lor, ele fiind
animale speciale. Sunt inteligente, independente, adorabile si cu abilitati ateltice olimpice. Prin urmare, nu este o
surpriza faptul ca iubim pisicile si ne dorim ca ele sa fie bine.

Insa pisicile se pricep foarte bine sa ascunda semnele de boala, durere si discomfort deci trebuie sa manifesti o atentie
speciala pentru a le identifica. Controlul periodic la pisici este un element ce te poate ajuta sa previi sau sa identifici la
timp anumite afectiuni.

Instincte de baza
In salbaticie, pisicile care arata semne de slabiciune sunt o tinta a pradatorilor. Prin urmare, instinctul de supravietuire
le determina sa ascunda semnele de boala si discomfort ca modalitate de a se proteja. Acest lucru inseamna ca este
posibil ca tu sa nu observi nimic diferit pana in momentul in care problema se agraveaza.

Controalele periodice sunt extrem de importante. Noteaza-le in calendar si efectueaza-le chiar daca pisica ta pare
sanatoasa.

Controlul periodic la pisici si ingrijirea lor

Cat de des trebuie sa mergi la medicul veterinar? Acest lucru depinde de varsta, stilul de viata si de starea generala de
sanatate. Animalele de companie imbatranesc mai repede ca oamenii, iar puii de pisica se maturizeaza foarte rapid
pana in jurul varstei de 2 ani. Apoi, un an calendaristic echivaleaza cu patru ani pentru o pisica.

In general, pisicile mature trebuie sa fie vazute de medicul veterinar cel putin o data pe an, iar cele senioare de minim
doua ori pe ani (dupa primii sapte ani calendaristici). Noi obisnuim sa realizam un plan personalizat de monitorizare
pentru fiecare dintre pisicile pe care le vizitam la domiciliu.

Activitatile incluse in controlul periodic la pisici

In momentul realizarii unui control periodic la pisici, medicul veterinar trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:

 Istoric: detalierea comportamentului pisicii in ultima perioada ajuta la identificarea potentialelor probleme
sau afectiuni;
 Examinarea fizica – elementul central al evaluarii starii pisicii este examenul fizic. Analiza piscii de la botic
si pana in varful cozii, asa cum ne place sa spunem, este un element ce ne ofera informatii importante
despre starea generala a pisiciii. Se asculta inima si plaminii, se palpeaza abdomenul pentru identificarea
organelor marite si anomaliilor.
 Efectuarea analizelor – avand in vedere ca pisica nu ne poate spune daca ceva este in neregula, analizele
efectuate din sange si urina ne ofera informatii detaliate despre functionarea organelor interne. Acestea
ridica un semnal de alarma in cazul existentei problemelor renale, cardiace, biliare, hepatice, diabetului,
dezechilibrului hormonal, infectiilor si chiar cancerului.
 Screening-ul și prevenția parazitilor – paraziți precum limbricii, teniile, viemii, puricii si capusele pot trai
in interiorul corpului sau infesta pielea, blana si urechile. Prin urmare, se realizeaza un sreening al celor mai
intalniti paraziti si se recomanda un plan de preventie.
  Nutritia si managementul greutatii – studiile arata ca pisicile slabe traiesc mai mult. Astfel, in cadrul
evaluarii periodice analizam parametrii corporali ai pisicii tale si iti oferim recomandari privind dieta si
exercitiile necesare pentru ca ea sa fie in cea mai buna forma.
 Vaccinurile – pot fi un instrument eficient in preventia anumitor boli. Noi recomandam efectuarea
vaccinurilor in functie de nevoile fiecarei pisici.
 Evaluarea dentitiei – in jurul varstei de 4 ani, 85% dintre pisici manifesta probleme dentare. Acestea nu sunt
doar dureroase ci si pot afecta ficatul, rinichii si inima, scurtandu-le viata. O buna ingrijire orala si o
curatare profesionala sunt elemente esentiale in mentinerea unei stari de bine.
 Evaluarea comportamentului – vom discuta orice nelamuriri pe care le ai cu privire la comportamentul
pisicii si vom incerca sa iti oferim solutii personalizate. Multe probleme de comportament pot fi cauzate de
afectiuni medicale ceea ce face controlul periodic si mai important.
Avand in vedere ca pisicile nu ne pot comunica direct ce probleme au, tine de noi sa le identificam si sa le asiguram
un tratament corespunzator.
 Pisica se linge foarte mult

Ai observat de cateva zile sau de cateva saptamani o schimbare de comportament

la pisica ta, in special o intensificare a linsului si care te ingrijoreaza?

Care sunt cauzele posibile?

Parazitii
Aceasta este prima ipoteza care trebuie exclusa, asa ca trebuie ss programati o
vizita la domiciliu a medicului veterinar pentru un tratament contra puricilor,
deoarece prezenta lor poate provoca zgarieturi, dar si lins compulsiv.

Cand linsul provoaca alopecie, nu este neobisnuit sa observi o dermatita cauzata

de alergie la muscaturile de purici. Cand puricii musca animalul, acestia injecteaza
putina saliva. Unele pisici sunt alergice la această saliva si acest lucru poate
provoca o reactie violenta, cum ar fi zgarierea si linsul excesiv, ducand la leziuni
in plus fata de caderea parului. In aceste cazuri de lins compulsiv asociat cu o
infestare, trebuie tratat atat animalul, cat si mediul inconjurator.

Cauze comportamentale
In cele mai multe cazuri cauza poate fi stresul:

 legat de o mutare, o schimbare de locatie (de exemplu: loc de vacanta).

 cauzat de o schimbare radicala de ritm, cum ar fi o prezenta mare a
proprietarilor acasa datorita telemuncii si apoi revenirea la serviciu; va fi
necesara o tranzitie pentru a va ajuta pisica sa faca fata acestei
schimbari profunde.
 legat de sosirea unui nou individ: un animal (o altă pisica sau o alta
specie), un copil, o persoana noua care locuieste in casa.
Alergiile de la:

 mancare: I-ati schimbat recent mancarea? De cele mai multe ori este o
proteina animala (carne de vita, peste, pui) sau un bob (porumb, soia,
grau), o componenta alimentara care provoaca pisicii o reactie alergica.
Medicul veterinar va stabili o dieta de excludere pentru a determina care
alergen este responsabil. Acest lucru duce adesea la o schimbare radicala
a dietei la o gama hipoalergenica.
 alti alergeni din mediu precum praf, acarieni, spori de mucegai sau polen.
Oricare ar fi cauza, in momentul in care observati o schimbare in comportamentul
pisicii, se linge mai mult decat de obicei sau observati zone cu mai putin par, cel
mai bine este sa faceti o programare pentru un medic veterinar la domiciliu.