Vocale si Semivocale

În limba română există 7 vocale: a, ă, â(î), e, i, o, u.

 deschiderea gurii: vocale deschise a; vocale medii e, ă, o; vocale închise i, â(î), u
 după participarea buzelor: vocale rotunjite o, u; vocale nerotunjite a, e, i, ă, â(î)
 după participarea limbii: vocale anterioare e, i; mediale a ă, â(î); posterioare o, u
Dintre cele 7 sunete, a, ă, â(î) sunt întotdeauna în vorbire numai vocale.
Restul de 4 sunete o̯ , i̯ , ḙ, ṷ se pot realiza atât ca vocale, cât și ca semivocale. Atunci când
sunt semivocale, sunetele respective au o durată de rostire mai scurtă decât atunci când sunt
vocale și sunt incapabile să formeze singure silabe.
Semivocalele sunt vocale scurte care nu se pot rosti decât împreună cu altă vocală, cu care și
formează diftongi sau triftongi.
Pentru a surprinde diferența dintre vocale și semivocale se pot compara elementele
constitutive ale următoarelor perechi de cuvinte:

 i-de-al vs. deal

În primul cuvânt e este vocală și formează silabă singur. În al doilea cuvânt ḙ este
semivocală, nu poate forma singur silabă, dar formează un diftong cu ajutorul
vocalei a.
 ha-i-nă vs hai-nă
În primul cuvânt cu înțelesul de “rea la suflet”, i este vocală, formează silabă
singur. În al doilea cuvânt cu înțelesul de “îmbrăcăminte”, i̯ este semivocală și nu
poate forma singur silabă. Pentru ca silaba să existe are nevoie de vocala a,
împreună cu care formează un diftong.