| + ❓ + 👶 | 🤔 = 🏄 + 💔 ⚽ | 🎨 + ⚔️| 🚫

Introducere
- [temă și viziune ]

Prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al personajului ales

- Statutul social:
- Este un personaj prin care George Călinescu a încercat să surprindă (din
diferite perspective) preocupările sale pentru natura feminității - cu toată
spontaneitatea + imprevizibilul ei
- (De aceea) Eroina - reflectă percepția tipic realistă a scriitorului asupra
condiției femeii:
- Este sugerată ideea conform căreia statutul ei social se deosebește
(radical) de cel al bărbatului
- Pentru ea:
- Timpul trece mai repede
- Efectele distructive ale acestuia se răsfrâng în mai mare măsură
asupra sa (decât asupra partenerului):
- Otilia afirmă că se va sinucide când va simți că și-a pierdut
frumusețea + farmecul
- De aici => concepția sa asupra vieții: singurul lucru care contează = trăirea
momentului, fără un plan de viitor
- Fate are sentimentul propriei libertăți:
- Trece peste prejudecățile mediului burghez căruia aparține
- Are întotdeauna inițiativă într-o relație
- Înțelege să-și aleagă liber partenerul de viața (optează la un moment dat
pentru Pascalopol, apoi pentru o căsătorie exotică)
- Statutul moral:
- Ideea transmisă de text = individul este influențat de mediu în care
trăiește + se formează
- (În acest sens, deși) Otilia s-a dovedit (prin întregul său
comportament) a fi un personaj cu o existență înscrisă în sfera
moralului
- Informațiile pe care naratorul le oferă în epilog - relevă modul în
care personalitatea ei poartă (vizibil) amprenta mediului în care s-a
format
 - (Astfel) Otilia își pierde aura enigmatică -> devine (așa cum o
percepe Felix în fotografia pe care i-o arată moșierul Pascalopol)
„o femeie frumoasă învăluită într-un aer de platitudine feminină”
- (Așadar) Enigma fetei (care a întreținut vie acțiunea romanului) se
spulberă
- Din fata însetată de ideal + exuberantă -> femeia obișnuită, greu de
remarcat într-un mediu (total) anodin (= fără valoare)
- Prin ea - se vede că toate personajele călinesciene sunt vulnerabile:
- Nu rezistă fluxului necruțător al timpului
- Se pierd într-o lume anonimă ❓, fără intrigi complicate
- Statutul psihologic:
- Marcat de faptul că (încă de la o vârstă fragedă) rămâne orfană
- Obișnuită cu luxul + răsfățată când mama sa trăia -> (odată ajunsă sub
tutela tatălui său vitreg, Costache Giurgiuveanu) copila începe să învețe
ce înseamna singurătatea + răutatea celor din jur
- Caracterul său enigmatic - provine din trecerea foarte rapidă de la gesturi
ce îi reflectă maturitatea -> la o atitudine copilăroasă 👶
- Amestecul de copilărie + maturitate - evidențiat încă de la începutul
romanului (prin descrierea detaliată a mediului în care trăiește
personajul):
- (Invitat să se odihnească) Felix Sima intră în contact cu intimitatea
în dezordine a fetei
- Luciul pereților + ghemurile de panglici + cămășile de mătase
mototolite + pălăriile + jurnalele de modă franțuzești + mirosul de
pudră & parfumuri = (trimit la o) doamnă de lume, cochetă
(exagerat de atentă la imaginea publică)
- Harababura din cameră + păpușile de stofă + patul scund = dau
camerei aerul de zăpăceală (specific unei adolescente ce abia a
depășit anii copilăriei)

Relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două secvențe/

episoade narative semnificative
- Principala trăsătură a actantului = inconsecvența 🤔
-
- O primă scenă narativă (semnificativă în acest sens) = cea în care Felix și Otilia
se află în vacanță în Câmpia Bărăganului 🏄 (la moșia lui Pascalopol)
- Este momentul în care tânărul - declară fetei dragostea lui sinceră
- Răspunsul Otilie:
- Se constituie într-o formă de autocaracterizare
 - Îi relevă această inconsecvență ce o caracterizează
- „Ce tânăr de vârsta mea crezi că m-ar putea iubi pe mine așa cum sunt?”
- „Sunt foarte capricioasă: vreau să fiu liberă!”
- „Eu am un temperament foarte nefericit: mă plictisesc repede și sufăr
când sunt contrariată”
-
- Altă secvență narativă (relevantă pentru trăsătura de caracter definitorie a
personajului) = finalul romanului 💔
- În noaptea de dinaintea plecării cu Pascalopol la Paris, Otilia:
- Se furișează în camera lui Felix
- Îi cere permisiunea de a înnopta alături de el
- Cei doi poartă o discuție lungă despre dragoste + căsnicie + viitor
- Otilia îi declară dragostea
- A doua zi dimineața - tânărul descoperă ca patul în care a dormit Otilia
este gol ⚽
- Găsește un bilețel în care fata i-a scris: „Cine a fost capabil de atâta
stăpânire de sine e în stare să treacă și peste o dragoste nepotrivită
pentru marele lui viitor”
- Gestul Otiliei beneficiază de o dublă interpretare:
1) Fata ar putea fi acuzată de imoralitate - i-a declarat dragostea lui
Felix -> a ales să plece cu Pascalopol
2) Poate fi considerat unul moral - mult mai matură în gândire decât
Felix => conștientizează că ea nu poate fi un sprijin în cariera sa
(tocmai din iubirea pe care i-o poartă) => i-a oferit libertatea

Ilustrarea a două elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat,

semnificative pentru construcția personajului (mijloacele de caracterizare &
conflictul)
- Modalitățile de caracterizare a Otiliei sunt cele consacrate de textul epic (directe
și indirecte)
- Portretul ei - realizat prin tehnica modernă a pluriperspectivismului
- (Astfel) Personalitatea fetei se reflectă în mod diferit în conștiința
celorlalte personaje (ale universului ficțional)
- Pentru Moș Costache - „fată cuminte și ascultătoare”
- Leonida Pascalopol îi intuiește „firea de artistă” 🎨
- Stănică Rațiu - „o fată deșteaptă, cu spirit practic”
- (În vreme ce) Din perspectiva Aglaei - „o stricată și o dezmățată”
- În viziunea naivului Felix - Otilia este idealul de feminitate
 - Relația dintre Otilia & Felix (urmărită pe tot parcursul discursului narativ) = (se
constituie într-un) mijloc indirect de caracterizare (prin care li se dezvăluie celor
doi trăsăturile de caracter)
-
- Conflictele romanului = complexe (atât de natură exterioară, cât și interioară)
- [temă și viziune ]

Încheiere
- [temă și viziune 🚫]