TEMA ACTIVITĂȚII: „PUTEREA CUVINTELOR”

Prof. SANDULOVICI GEORGIANA

DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul om și societate

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educație pentru societate
MIJLOC DE REALIZARE: convorbire
NIVELUL DE VÂRSTĂ: 5-6 ani
DURATA ACTIVITĂȚII: 30-35 minute
OBIECTIVE UMĂRITE:
 Să demonstreaze acceptare și înțelegere faţă de celelalte persoane din mediul apropiat
 Să exerseaze, cu sprijin, autoaprecierea și aprecierea pozitivă, în diferite situaţii educaţionale
 Să exprime recunoașterea și respectarea asemănărilor şi a deosebirilor dintre oameni
MATERIALE FOLOSITE: hârtie colorată, foarfecă, scoch
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII PE SCURT:
Prima imagine pe care şi-o formează la vârsta preşcolară nu le aparţine ci este a celor din jur, de la
care ei o preiau prin impresiile exprimate de cei din jur şi prin autoobservare, copiii încep să îşi
formeze o imagine de sine, care definitivată ulterior, va fi oglinda psihică pe care o vor purta de-a
lungul întregii lor vieţi.
Este important ca preșcolarii să învețe de mici ca cei din jur pot fi afectati de atitudinea noastră față
de ei prin gesturi și cuvinte . Pentru asta am folosit jocul “Puterea cuvintelor” – am prezentat o
siluetă de fetiță realizată din hârtie. Împreună am găsit calități siluetei, lăudând-o ( frumoasă,
colorată, păr frumos, haioasă…etc) Apoi am încercat să spunem un lucru răutacios /negativ despre
ea ( prea subțire, urâtă, strâmbă…etc) și am rupt câte o bucata din silueta de hârtie, de fiecare dată.
După o discuție legată de modul în care arată silueta ruptă, copiii și-au dat seama că au rănit prin
cuvintele lor silueta și și-au cerut scuze. Am încercat să refacem cu greu ( lipită cu scoch) silueta
împreună , dar nu am reușit să o facem să arate ca înainte. Cuvintele pot vindeca sau pot răni.
Silueta de copil nu va arăta niciodată la fel ,au rămas cicatrici, pentru că i-au fost rănite
sentimentele.După, copiii au avut oportunitatea de a vorbi despre experiențele lor ,ajutându-i să facă
legătura între ceea ce au învățat și viața lor. Copiii au avut șansa să audă și de la alți copii despre
experiențele proprii, ceea ce a contribuit la construirea înțelegerii și a empatiei.

SUGESTII METODICE:
Încuranjându-i pe copii să vorbească despre ei, să comunice direct şi onest cu colegii lor, le-am dat
prilejul să spună ce gândesc, să devină dezinvolţi. Trebuie să îi incităm pe copii la comunicare,
numai aşa dezvoltăm “Eul personal”, personalitatea copiilor. Numai pe această cale, se poate educa
atitudinea conştientă a comportamentului copiilor. Educatoarea are posibilitatea să formeze trăsături
de caracter şi comportamente pozitive, contribuind astfel, la noile trăsături structurale ale
personalităţii copiilor.
Educatorul de azi al generaţiilor de mâine trebuie să fie înainte de toate un doctor de suflete,
trebuie să fie calm, iubitor și disponibil pentru a-i învăța pe copii de mici despre valoarea pe care o
are fiecare dintre ei, ajutându-i să-și formeze o imagine pozitivă de sine.

BIBLIOGRAFIE:
1. Stanculescu Elena (2015),“ Managementul stresului in mediul educational” Ed.
Universitara, Bucuresti
2. Piaget Jean (1968), Copilul şi jocul, Ed. Politică, Bucureşti.
3. Piaget Jean (1968), Judecata morală la copil, Ed. Politică, Bucureşti.
4. Oprea Crenguta Lacramioara , “Entuziasmul profesorului şi puterea cuvintelor în educaţie “
Revista Concept, vol 7/nr.2/ decembrie 2013