Context istoric

In a doua jumătate a secolului al 19-lea, cultura și literatura română au cunoscut o perioadă

de înflorire și dezvoltare semnificativă. Acesta a fost un moment crucial în istoria culturală a
României, cu numeroși scriitori și artiști care au contribuit la consolidarea identității culturale
naționale.
Unirea din 1859
Unirea Principatelor Române din 1859, care a adus împreună Moldova și Țara Românească
sub o singură domnie, eveniment care în istoria României a fost reflectat în literatura română
a vremii. Acest eveniment a avut un impact semnificativ asupra conștiinței naționale a
românilor și a generat un val de patriotism.
. Această mișcare a inspirat mulți scriitori și artiști să-și concentreze operele pe teme legate
de identitatea națională, istoria românească și aspirațiile naționale.
La mijlocul secolului al 19-lea, Principatele Române (Moldova și Țara Românească) erau sub
dominația Imperiului Otoman. Aceste provincii se confruntau cu guvernanță coruptă,
stagnare economică și interferențe străine în treburile interne. În această perioadă, în Europa
se desfășurau mișcări naționale și revoluții care promovau valorile libertății, unității naționale
Această mișcare către unitatea națională a inspirat mulți scriitori și artiști să-și concentreze
operele pe teme legate de identitatea națională, istoria românească și aspirațiile naționale.
-Mulți poeți români au creat opere patriotice pentru a sărbători Unirea Principatelor. Mihai
Eminescu, Vasile Alecsandri și Dimitrie Bolintineanu sunt doar câțiva dintre cei care au scris
astfel de poezii. Aceste creații au fost un mod de a exprima bucuria și mândria națională în
legătură cu Unirea.
-Revoluția a dat naștere unor noi publicații literare și jurnale culturale care au susținut Unirea
și au promovat valorile naționale. Acest lucru a oferit un forum pentru scriitori să-și
împărtășească operele și să dezbată idei legate de identitatea românească cateva nume
semnificative fiind ”Convorbiri literare„ si ”Viata Romaneasca„.
Perioada a fost marcată de o creștere a interesului pentru poezia istorică, care a evocat
evenimentele și personalitățile din istoria românească. Poemele și baladele istorice au
contribuit la promovarea conștiinței istorice și la aprecierea tradițiilor naționale.
În această perioadă, s-a continuat procesul de standardizare a limbii române, cu accent pe
purificarea limbii de influențele străine și aducerea la lumină a elementelor tradiționale.
De asemenea , revoluția și Unirea au contribuit la consolidarea și standardizarea limbii
române. Scriitorii au jucat un rol semnificativ în acest proces, contribuind la dezvoltarea unei
limbi literare coerente și la eliminarea influențelor străine.
Mihai Eminescu (1850-1889): Este considerat cel mai important poet român din toate
timpurile și a fost figura centrală a literaturii române din acea perioadă. Eminescu a creat
poezie lirică profundă, cu teme variate, de la iubire la filozofie și natură. El este autorul unor
opere precum "Luceafărul" și "Scrisoarea I."

Ion Luca Caragiale (1852-1912): Caragiale a fost un dramaturg și prozator renumit, cunoscut
pentru comedii satirice și critice sociale. Lucrările sale, cum ar fi "O scrisoare pierdută" și
"Conu Leonida față cu reacțiunea," au adus contribuții semnificative la teatrul românesc.

George Coșbuc (1866-1918): Coșbuc a fost un poet și prozator celebru, cunoscut pentru
scrierile sale despre viața rurală și natură. El a creat poezii precum "Păpușarul" și "Moartea
lui Gelu„
___________________________________________________________________________
Predecesorii Junimii au fost diverse grupări, mișcări culturale și intelectuali care au jucat un
rol important în dezvoltarea culturii și literaturii române înainte de înființarea societății
literare Junimea în anii 1860. Aceste grupări și figuri au pus bazele pentru dezvoltarea culturii
și literaturii române, promovând valorile naționale și contribuind la pregătirea terenului
pentru apariția Junimii. Societatea literară Junimea, fondată în 1863 la Iași, a devenit una
dintre cele mai influente societăți culturale și literare din istoria României și a avut membri
notabili precum Titu Maiorescu și Mihai Eminescu.
Societatea Filaret: Această societate literară și culturală a fost fondată în 1815 la București și
a fost numită după Mitropolitul Filaret al Țării Românești. Societatea Filaret a promovat
literatura și cultură românească, a sprijinit dezvoltarea limbii române și a desfășurat activități
de editare și publicare. Membrii săi au avut contribuții semnificative la dezvoltarea culturii
naționale.
Societatea Literară România Jună: A fost o societate literară fondată în 1847 la Iași, care a
avut un rol important în promovarea literaturii și culturii române. Membrii săi au inclus
scriitori și intelectuali notabili, cum ar fi Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi.
Societatea Academică Socială și Literară: Această societate, fondată în 1855 la Iași, a jucat un
rol în dezvoltarea culturii și literaturii române. A promovat studiul limbii române, literaturii și
istoriei naționale și a organizat evenimente culturale și științifice.
Vasile Alecsandri: A fost un poet, dramaturg și diplomat român din secolul al 19-lea.
Alecsandri a fost un membru activ al societății literare România Jună și a contribuit la
promovarea culturii române. El este renumit pentru poeziile sale romantice și pentru piesele
de teatru.