Contractul individual de muncă

Conform Codului Muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul

căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi
sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei
remuneraţii denumite salariu.

Contractul de muncă este reglementat prin Legea nr. 53/2003 din Codul Muncii.

Contractele de muncă individuale pot fi de mai multe tipuri, în funcție durata

acestora, de programul de muncă sau de locul în care se desfășoară activitatea.
Astfel avem:

DUPĂ DURATĂ:

Contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată nu prevede o dată până la

care se poate lucra pentru un angajator.

Contractul de muncă pe perioadă determinată prevede data până la care se poate

lucra pentru un angajator. Acest tip de contract se încheie în una dintre
situațiile de mai jos:

a) este înlocuit un salariat în cazul suspendării contractului de muncă (de

exemplu, concediul pentru creșterea copilului), cu excepția situației în care acel
salariat participă la grevă;

b) modificarea temporară a structurii activității angajatorului, de exemplu, atunci

când firma respectivă are dificultăți financiare, iar activitatea scade, caz în
care cererea de personal este imprevizibilă (la fel și în cazul în care firma își
reduce numărul de servicii pe care le oferă și scad veniturile încasate);

c) munca desfășurată este sezonieră;

d) au fost angajate persoane fără loc de muncă în scopul de a le oferi facilități

temporare;

e) persoana angajată iese la pensie în termen de cinci ani de la data angajării;

f) persoana angajată este pensionară și poate cumula pensia cu salariul, conform

legii.

Este bine de știut că un contract individual de muncă pe perioadă determinată poate

să devină contract de muncă pe perioadă nedeterminată.