Raporturile juridice de munca – Obiect al dreptului muncii

Coordonator:
Prof. Univ. Dr. Alexandru ȚICLEA

Lucrarea mea este structurata in 4 capitole de o intindere echilibrată, prezentand

notiunile de baza priviind raporturile juridice de munca.
Lucrarea a debutat cu primul capitol in care am prezentat generalitati privind raporturile
de munca.
Traditional, raporturi individuale de munca, au fost definite ca acele relatii sociale
reglementate de lege, ce iau nastere intre o persoana fizica, pe de o parte si o persoana
juridica, ca urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a
doua, care, la rândul ei, se obligă să o remunereze și să creeze condițiile necesare prestării
acestei munci.
Izvorul raporturilor juridice individuale îl reprezintă, după caz, contractual individual de
muncă sau actul administrativ de numire în funcție.
Raporturile individuale de muncă, conform esenței lor, au caracter bilateral și presupun:
- prestarea muncii de către lucrător;
- subordonarea lui față de angajator;
- caracterul cu titlu oneros, comutativ şi cu executare succesivă;
- obligaţiile asumate de părţi au caracterul unor obligaţii specifice raporturilor de muncă
Părțile raporturilor juridice de muncă sunt, pe de o parte, angajații, iar pe de altă parte,
angajatorii.

In capitolul 2, am continuat cu cercetarea modificari raportului de munca, acesta

fiind constituit din urmatoarele subpuncte:
1. Preliminarii
Conform Art. 41 din Codul muncii, instituie regula: „contractul individual de muncă
poate fi modificat numai prin acordul părților.
2. Clasificarea cazurilor de modificare a contractului individual de munca
Există mai multe cazuri de modificare a contractului:
- convenţională (prin acordul părţilor);
- unilaterală (prin actul angajatorului);
- în temeiul legii (delegarea, detaşarea etc.)

1
3. Delegarea
„Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a
unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă”

4. Detasarea
Detașarea este o măsură obligatorie dispusă de angajator și constituie o excepție de la regula
modificării contractului individual de muncă prin acordul părților;

5. Modificarea locului si felului muncii in alte situatii.

Modificarea raporturilor de munca prin acordul părţilor nu este, de regulă, supusă unor
restricţii sau limitări. Însă, printr-o astfel de măsură nu trebuie să se aducă vreo ştirbire
drepturilor salariaţilor care sunt ocrotite prin dispoziţii imperative ale legii, şi ca atare, exclud
orice tranzacţie, renunţare sau limitare.

În cel de-al 3 capitol am abordat tema „Suspendarea raporturilor de munca”

Acest capitol este alcatuit din:

Noţiunea suspendării
Executarea contractului individual de muncă reprezintă un proces ce se desfăşoară în
timp. În acest interval pot interveni anumite împrejurări, prevăzute chiar de lege, care să
împiedice temporar înfăptuirea obiectului şi efectelor contractului, deci a obligaţiilor reciproce
ale părţilor.
2. Cazurile de suspendare
Neîndeplinirea temporară a executării prestaţiilor de către salariat poate fi generată de diverse
cauze, unele rezidând din voinţa părţilor, altele acţionând independent, fiind exterioare voinţei
lor
3. Suspendarea de drept
În codul muncii sunt enumerate situațiile în care intervine suspendarea de drept a contractului
individual de muncă și anume:

concediu de maternitate;

concediu pentru incapacitate temporară de muncă;

carantină;

îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;

forţă majoră;

în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile C. pr. pen.;

în alte cazuri expres prevăzute de lege”.

4. Suspendarea din inițiativa salariatului

Potrivit codului muncii intervine în următoarele situații:

2
 „a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

c) concediu paternal;

d) concediu pentru formare profesională;

e) exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel

central sau local, pe toată durata mandatului;

5. Suspendarea din inițiativa angajatorului

În conformitate cu prevederile din codul muncii, și angajatorul poate avea inițiativa
suspendării contractului individual de muncă în următoarele situații:

- când salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută,
până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti.

- în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă,
pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;

- în cazul în care împotriva salariatului s- a luat, în condiţiile C. pr. pen, măsura controlului judiciar
ori a controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care împiedică
executarea contractului de muncă, precum şi în cazul în care salariatul este arestat la domiciliu, iar
conţinutul măsurii împiedică executarea contractului de muncă;

- pe durata detaşării;

- pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor

necesare pentru exercitarea profesiilor;

6. Suspendarea contractului prin acordul părților

Codul muncii prevede două cazuri în care poate interveni suspendarea contractului individual de
muncă prin acordul părților și anume: în cazul concediilor fără plată pentru studii și al concediului
pentru interese personale.

Am incheiat aceasta lucrare cu cel de-al 4 capitol în care am descris „Încetarea

raporturilor de munca”
Cuprinsul acestui capitol este intocmit din 5 subpuncte:
1. Legalitatea încetarii contractului individual de munca
2. Cazurile incetarii contractului individual de munca
3. Încetarea de drept a contractului de munca potrivit art. 56. Alin 1. Din Codul muncii
-Enumearearea cazurilor ; -Analiza cazurilor.
4. Încetarea contractului individual de munca prin acordul partilor
5. Încetarea contractului individual de munca ca urmare a vointei unilaterale a uneia
dintre parti, prin concedierea sau demisie.

3
Legalitatea încetării contractului individual de muncă
Expresia cea mai elocventă a stabilităţii în muncă, garanţie a apărării intereselor salariaţilor, o
constituie, fără îndoială, reglementarea prin lege a condiţiilor în care poate avea loc încetarea
raporturilor juridice de muncă
Cazurile încetării contractului individual de muncă
Potrivit art. 55 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta:
– de drept;
– prin acordului părţilor;
– ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, prin concediere sau demisie.

3. Încetarea de drept a contractului individual de muncă înceteaz încetează de drept ă

de drept
la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum şi în cazul dizolvării
angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii;
la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub
interdicţie a salariatului sau a angajatorului persoană fizică;

4. Încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților

Acordul muncii prevede: contractul individual de muncă poate înceta prin acordul
părților, la data convenită de acestea.
Pot înceta astfel toate tipurile de contracte individuale de muncă, nu doar cele încheiate
pe durata nedeterminată, dar și cele pe durată determinată, contractele cu timp parțial,
contractele de muncă temporară, cele cu muncă la domiciliu, precum și cele cu regim în
telemuncă.
5. Încetarea contractului individual de muncă ca urmare a voinţei unilaterale a uneia
dintre părţi, prin concediere sau demisie
Concedierea
Termenul de concediere derivă din verbul a concedia, el are semnificația „de a elibera
dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară, a îngădui cuiva să se retragă, a pofti pe
cineva să iasă”.

Demisia

Termenul demisie, este un act sau o cerere (scrisă) prin care un salariat sau demnitar
se retrage dintr-o funcție, dintr- o slujbă.