FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„JUSTINIAN PATRIARHUL”

Master: „Arta Sacră în Contemporaneitate”

Referat
Etică și Integritate Academică

Profesori Îndrumători: Prof. Dr. Adrian LEMENI și Prof. Dr. Savu TOTU

Masterand: ZAHARIA Dumitru, anul I

1
 INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI FOLOSIREA ACESTEIA ÎN
ELABORAREA LUCRĂRILOR DE EXAMEN

Debutul secolului XXI și în special a treia decadă a sa, aduce în parcursul civilizației
umane cea mai mare provocare din istorie, deoarece este una inedită, este tulburătoare
și cu consecințe greu de imaginat pe termen lung: Inteligența Artificială (AI).
Domeniile de cercetare și dezvoltare în care AI va schimba, probabil fundamental,
modul de rezolvare a problemelor și căile noi care se vor deschide, fiind abordate prin
prisma unor algoritmi non-umani, nu fac obiectul acestui referat.
Voi aborda însă implicarea AI în procesele specifice mediului universitar-academic
unde, asimilarea cunoștințelor în mod temeinic, munca de cercetare, competența și
creativitatea, sunt criterii axiologice și toate acestea pot cădea lesne în derizoriu mai ales
atunci când inteligența artificială este utilizată pentru trecerea unor examene. Și AI este
la îndemâna tuturor.
Este suficient, de exemplu, un cont pe openAI și, ChatGPT este la dispoziția
utilizatorului gata de a-l scuti pe acesta de eforturile lungi și anevoioase necesare în
elaborarea unui referat, a unei lucrări de licență, a unei compoziții plastice cu o anumită
temă sau în generarea codului sursă a unei aplicații informatice.
Să luam spre exemplu cazul ipotetic al unui student la medicină care din varii motive
nu reușește să asimileze toate informațiile predate la cursuri, laboratoare și seminarii,
mai ales formulele chimice și nici nu are timpul necesar pentru a studia temeinic
bibliografia impusă de specialitate.
Examenul se apropie cu repeziciune și el întrevede ca soluție apelarea la ChatGPT
pentru a-și termina la timp referatul cerut. Studentul nostru știe că există programe
specializate care pot detecta dacă un text este generat de AI și ca atare, cu un efort
suplimentar reformulează textul și ordinea paragrafelor suficient de dibaci astfel încât
lucrarea să poată trece cu ușurință de orice test.
Deoarece suntem colegi de cameră am văzut modul în care și-a „confecționat”
lucrarea, cât și satisfacția lui că „a reușit să păcălească sistemul”.
l-am întrebat dacă i se pare firească folosirea AI în procesul de elaborare a lucrării
de examen și dacă nu consideră că încalcă principiile de etică și integritate. Răspunsul a

2
fost unul negativ, argumentând că este totuși munca lui de căutare/cercetare pe internet
și nu a copiat/plagiat pe cineva.
Din punctul meu de vedere argumentele colegului meu nu se pliază pe modelul etic
și moral care ar trebui să caracterizeze un viitor medic fără a insinua câtuși de puțin, că
în alte profesii acest mod de a „fenta” un examen ar fi mai puțin imoral. Dar cu atât mai
mult în medicină, profesia cea mai nobilă, ai cărei practicanți tratează boli, salvează vieți
și combat epidemii, nivelul de integritatea academică și morală al studenților – viitori
medici generaliști sau specialiști deopotrivă, trebuie să fie la un standard foarte ridicat.
Mi-am spus, pe de altă parte, că într-un viitor deloc îndepărtat (sau chiar și în zilele
noastre prin alte părți ale lumii) un diagnostic clar și foarte precis va fi fără îndoială pus
cu ajutorul A.I. și că oricum va devenii o unealtă (?!?) utilizată în toate domeniile.
Totuși, așa cum spune Apostolul Neamurilor: „Când neamurile, măcar că n-au

lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri
lege; și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre
lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care se învinovățesc sau
se desvinovățesc între ele.” 1 ceva din instinctul meu cel care distinge între bine și rău
într-un mod visceral îmi spune că fapta colegului meu nu este nici morală, deoarece
lucrarea lui, obținută aproape fără efort, ar putea surclasa lucrările altor colegi care au
petrecut multe ore studiind și asimilând cunoștințe temeinice; nu este nici legală deoarece
într-un examen la sală, i-ar fi fost interzis accesul la dispozitive electronice de
comunicație. Totodată fapta colegului meu încalcă principiul universalizării al lui Kant
deoarece ea nu poate deveni un model universal. Ce sens ar mai avea învățământul?
Și chiar dacă utilitarismul, elaborat de Bentham și Mill, susține că urmărirea fericirii
generale a oamenilor este scopul moral ultim, fericirea generală nu se poate obține prin
furt, înșelăciune și impostură.
În consecință aș considera că este o datorie morală să sesizez Comisia de Etică
Universitară pe considerentul că un comportament similar cu cel al colegului meu
imaginat, ar putea conduce la apariția unor cazuri de „mal praxis” cu consecințe grave și
foarte grave pentru semenii, mei mai mult sau mai puțin apropiați.

1
Noul Testament, Romani 2:14,5