Seminar 6

1. Enumerați caracterele juridice ale contractului de transport de persoane.

2. Obligația transportatorului de a duce călătorul la locul de destinație, nevătămat și în
siguranță – dezvoltare. Ce sunt obligațiile de securitate ?
3. Dreptul călătorului de a denunța unilateral contractul de transport – condiții.

Speta

TRIBUNALUL I____
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 171 R
Şedinţa publică de la 19.02.2013

TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, instanţa constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXX
reclamanta S_________ M_____ M______ în contradictoriu cu pârâta T___________ A______
R_____ T____ SA a solicitată obligarea paratei la plata sumei de 3271 lei, echivalentul in lei a
800 euro, la data platii, reprezentand c/val bunurilor aflate in bagaj, obligarea parâtei la plata
sumei de 1329 lei echivalentul in lei şi a sumei de 325 euro, echivalentul în lei la data plăţii,
reprezentand daune morale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, a arătat că suma pretinsa reprezinta despagubirea in dosarul de despagubire
B /885 S/2010, respectiv nereturnarea bagajului, in urma calatoriei efectuate de la Londra la
Bucuresti la bordul cursei T____ R0392 in data de 29 iunie 2010. A mai arătat ca prin cele doua
procese verbale incheiate in urma convocarii, parata nu a dorit sa achite nici o suma de bani,
invocând lipsa dovedirii prejudiciului.
La data de 29.06.2010, s-a inregistrat reclamatia nr.OTPRO66735/29JUN10/1533GMT,
ocazie cu care s-a completat un formular in care s-a mentionat pierderea a doua bagaje. S-au
atasat cele doua tichete însă nu i s-a comunicat de către companie ca trebuie sa completeze
separat un formular, comunicandu-i-se doar că este suficient a se completa un singur formular
pentru ambele bagaje, avand in vedere ca cele doua persoana au calatorit impreuna.
In drept, au fost invocate prevederile art. 720 indice 1 C .proc. civ., art. 45 din Codul
Aerian R____, art. 22 pet. 2 din Conventia de la Montreal si art. 17 alin. 1 lit. b si alin. 3 din
Conditiile generale de transport.
În susţinere, au fost depuse înscrisuri, în copie certificată.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXX
reclamantul P_______ N______-D_____ în contradictoriu cu pârâta
_________________________ TRANSPORTUR I A______ R_____ T____ SA a solicitat
obligarea paratei la plata sumei de 3690 lei, echivalentul in lei a 900 euro, la data platii,
reprezentand c/val bunurilor aflate in bagaj obligarea paratei la plata sumei de 992 lei
echivalentul in lei a 225 euro la data platii, reprezentand daune morale, precum si la plata
cheltuielilor de judecata.
 In motivare, reclamantul a arătat că suma pretinsă reprezinta despagubirea in dosarul de
despagubire B /885 S/2010, respectiv nereturnarea bagajului, în urma calatoriei de la Londra la
Bucuresti la bordul cursei T____ RO392 in data de 29 iunie 2010.
A mai arătat că pârâta, prin procesele verbale incheiate, si-a exprimat pozitia in sensul ca
este dispusa sa achite doar suma de 500 euro iar pentru diferenta numai sub rezerva dovedirii
prejudiciului cu chitante,facturi fiscale, extrase de cont bancar. A mai precizat ca in calatorie a
achizitionat mai multe haine si cosmetice, astfel incat este in imposibilitate sa depună dovezi
justificative intrucat acestea au ramas in bagajul pierdut de parata.
In ceea ce priveste daunele morale, acestea constau in pierderea bunurilor personale, a
fotografiilor ramase in aparatul de fotografiat care reprezentau amintiri din calatoria tocmai
încheiată si a bunurilor achizitionate in calatorie.
In drept, au fost invocate pr evederile art. 720/1C.proc. civ., art. 45 din Codul
Aerian R____, art. 22 pet. 2 din Conventia de la Montreal si art. 17 alin. 1 lit. b si alin. 3 din
Conditiile Generale de Tansport.
În susţinere, au fost depuse înscrisuri, în copie certificată.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată
susţinând în esenţă că a fost formulată o singură reclamaţie pentru cele două bagaje, reclamanţii
înţelegând să formuleze o singură reclamaţie fiind format astfel un singur dosar de despăgubire,
fiind fixată o despăgubire în cuantum de 500 euro pentru ambele bagaje.
La termenul din data de 19.12.2011, a fost admisă excepţia de conexitate invocată de
pârâtă şi, în consecinţă, s-a dispus conexarea dosarului civil nr.XXXXXXXXXXXX la dosarul
nr.XXXXXXXXXXXX, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.164 Cod proc
civilă.
Totodată, au fost încuviinţate pentru reclamanţi proba cu înscrisuri şi proba cu
interogatoriul pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art.167 Cod proc civilă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauzele conexate, instanţa a
reţinut următoarele:
Atât reclamanţii, cât şi pârâta nu contestă faptul că bagajele acestora au fost pierdute la
data de 29.06.2010 la bordul cursei T____ RO392 Londra-Bucureşti. În consecinţă, a fost depusă
o reclamaţie la data de 07.07.2011 prin avocat P_______ L____ A_______ pentru cei doi
reclamanţi, în cuprinsul căreia a fost specificat expres că aceasta vizează două bagaje pierdute în
aceeaşi cursă. Au fost anexate acesteia, copii ale biletelor de avion şi ale tichetelor de bagaje.
În aprecierea despagubirilor cuvenite reclamantilor, nu se pot reţine susţinerile pârâtei în
sensul că se cuvine o singură despăgubire aferentă singurei reclamaţii depuse, deoarece
reclamaţia vizează bagaje diferite pentru care s-au emis tichete diferite în baza unor contracte de
transport diferite, astfel că se cuvine despăgubirea fiecărui călător al cărui bagaj a fost pierdut cu
prilejul transportului, chiar dacă a fost formulată o singură reclamaţie şi format un singur dosar
de despăgubire.
In temeiul dreptului Uniunii, raspunderea unui operator de transport aerian comunitar
pentru pasageri si pentru bagajele acestora este reglementata de Conventia de la
Montréal. Aceasta conventie prevede ca raspunderea transportatorului in caz de
distrugere, pierdere, deteriorare sau intarziere a bagajelor este limitata la suma de 1 000 DST
[drepturi speciale de tragere] pentru fiecare pasager (suma echivalenta aproximativ cu 1134,71
euro), in afara cazului in care pasagerul, in momentul in care bagajul inregistrat a fost predat
transportatorului, a facut o declaratie speciala privind valoarea acestuia si a platit, eventual, o
suma suplimentara. In acest din urma caz, transportatorul este in principiu raspunzator pentru
plata unei sume care nu poate depasi suma declarata. Astfel, art. 22 pct. 2 din Conventia de la
Montreal, astfel cum a fost ratificata de România prin OG nr. 107/2000 aprobata prin Legea nr.
14/2001 stabileste ca „la transportul bagajului raspunderea transportatorului în caz de
distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitata la suma de 1000 DST pentru fiecare
pasager, în afara cazului în care pasagerul, în momentul în care bagajul înregistrat a fost predat
transportatorului, a facut o declaratie speciala privind interesul în livrarea la destinatie si a platit
o suma suplimentara, daca este necesar”.
Conventia nu conditioneaza acordarea acestei despagubiri de dovedirea cuantumului
prejudiciului s uferit, astfel cum susţine pârâta. De altfel, pârâta nici nu a depus înscrisuri şi nici
nu a oferit alte explicaţii asupra modului de evaluare a despăgubirii oferite reclamanţilor,
susţinând doar că suma de 500 Euro este satisfăcătoare în această privinţă.
Nici unul dintre înscrisurile de la dosar nu impune conditia dovedirii prejudiciului suferit
de calator prin pierderea bagajului iar din formularea Conventiei nu reiese această condiţie. Prin
urmare, susţinerile pârâtei în sensul că prevederile Convenţi ei privind „limitarea” despagubirii la
1000 DST presupune dreptul transportatorului de a acorda o despagubire inferioara ca si
cuantum nu este întemeiata, întrucât în acest caz Conventia ar fi pus la îndemâna persoanelor
interesate instrumentele necesare c uantificarii sumei, tocmai pentru a evita astfel de situaţii.
Convenţia de la Montreal a avut drept scop limitarea despăgubirilor în astfel de situaţii, fără a
condiţiona cuantumul şi acordarea despăgubirilor de dovedirea prejudiciului care în astfel de
împrejurări ar fi aproape imposibil de probat.
În privinţa răspunderii operatorilor de transport aerian stabilită de Convenţia de la
Montreal , s-a pronunţat Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-63/09 Axel Walz/Clickair SA .
In hotararea pronuntata, Curte a constata, cu titlul prealabil, ca in Conventia de la Montréal nu
este cuprinsa nicio definitie a termenilor sinonimi „prejudiciu” si „dauna”. Totusi, avand in
vedere faptul ca aceasta conventie urmareste sa unifice normele referitoare la transportul aerian
international, Curtea considera ca acesti termeni trebuie interpretati intr-un mod uniform si
autonom, in pofida sensurilor diferite date acestor notiuni in dreptul intern al fiecaruia dintre
statele parti la aceasta conventie. In consecinta, Curtea efe ctueaza o interpretare a notiunii de
prejudiciu in cauza bazandu-se, in primul rand, pe sensul obisnuit care trebuie acordat noţiunilor
de prejudiciu si de dauna in dreptul internaţional general.
In al doilea rand, Curtea analizeaza obiectivele care au fo st avute in vedere la adoptarea
Conventiei de la Montréal. Curtea constata, astfel, ca prin Conventia de la Montréal , se instituie
un regim strict de raspundere a operatorilor de transport aerian. Astfel, in ceea ce priveste in
special daunele intervenite in caz de distrugere, de pierdere sau de deteriorare
a bagajelor inregistrate, operatorul de transport este prezumat raspunzator pentru aceste daune in
cazul in care „faptul care a provocat distrugerea, pierderea sau avarierea s-a produs la bordul
aeronavei sau in cursul oricarei perioade in care transportatorul avea in
grija bagajul inregistrat”. Prin urmare, Curtea apreciaza ca un asemenea regim strict al
raspunderii implica faptul ca trebuie mentinut un „echilibru echitabil al intereselor”, in special in
ceea ce priveste interesele operatorilor de transport aerian si cele ale pasagerilor. In acest mod,
acest „echilibru echitabil al intereselor” impune, in diferitele ipoteze in care operatorul de
transport este obligat sa raspunda in temeiul Conventiei de la Montréal, limite clare ale
despagubirii, care sa se raporteze la integralitatea prejudiciului suferit de fiecare pasager in
fiecare dintre aceste ipoteze, independent de natura prejudiciului cauzat acestuia din urma.
Intr-adevar, o limitare a despagubirii astfel concepute permite pasagerilor sa fie
despagubiti, cu usurinta si repede, fara ca prin aceasta sa se impuna operatorilor de transport
aerian o sarcina de reparare foarte impovaratoare, dificil de identificat si de calculat, care ar
putea sa co mpromita şi chiar sa blocheze activitatea economica a acestora. Pe de alta parte,
Curtea aminteste ca, in Conventia de la Montréal , se prevede posibilitatea pentru pasageri de a
face o declaratie speciala privind valoarea la momentul in care bagajul inreg istrat a fost predat
transportatorului si de a plati o suma suplimentara, daca este necesar. Aceasta posibilitate
confirma ca limita raspunderii operatorului de transport aerian pentru prejudiciul care rezulta
din pierderea bagajelor prevazuta este, in lipsa oricarei declaratii, o limita absoluta, care acopera
atat daunele morale, cat si daunele materiale. In consecinta, Curtea declara ca, pentru a stabili
limita raspunderii operatorului de transport aerian pentru prejudiciul rezultat, in special, din pier
derea bagajelor, termenul „prejudiciu” din Conventia de la Montréal trebuie interpretat in sensul
ca include atat daunele materiale, cat si daunele morale.
Prin urmare, ţinând seama de această interpretare dată de CJUE noţiunii de „prejudiciu”,
instanţa a analizat întrunirea în cauză a condiţiilor răspunderii civile contractuale, răspunderea
operatorului de transport aerian fiind antrenată ca urmare a încheierii contractului de transport cu
ocazia emiterii biletelor de călătorie.
Conditiile răspunderii sunt existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte contrare
clauzelor contractuale, legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciul suferit si vinovatia celui
obligat la despagubire. Existenta prejudiciului este necontestata de pârâta, este chiar recunoscuta
si cuantificata suma la 500 EUR. Existenta faptei contrare clauzelor contractuale, respectiv
nereturnarea bagajului, este necontestata de pârâta. De asemenea, legatura de cauzalitate între
fapta culpabila si existenta prejudiciului nu numai ca este necontestata, dar este si subînteleasa de
termenii Conventiei.
În privinţa prejudiciului, este neîndoielnic că prin pierderea bagajelor reclamanţii au
suferit un prejudiciu material constând în contravaloarea lucrurilor transportate. Mai mult, s-a
apreciat că prin pierderea bagajelor s-a pricinuit şi un prejudiciu moral având în vedere starea de
disconfort şi de frustare generată de nereturnarea bunurilor cu o posibilă valoare sentimentală,
amintiri de călătorie şi impresii acumulate pe perioada sejurului la Londra.
Prin Conventie se stabileste o suma fixa de 1000 DST în favoarea persoanei pagubite,
aceasta incluzând atât daunele materiale cât şi daunele morale. Astfel, art. 23 din Conventia de la
Montreal ratificata prin OG nr. 107/2000 si Legea nr. 14/2001 pentru aprobarea OG nr. 107/2000
prevede ca „Sumele exprimate în DST în prezenta conventie se considera ca se refera la
Drepturile Speciale de Tragere astfel cum sunt definite de Fondul Monetar International.
Conversia acestor sume în monedele nationale se va efectua, în cazul procedurilor juridice, în
conformitate cu valoarea acestor monede în DST, la data hotarârii judecatoresti. Valoarea
monedei nationale exprimate în DST a unui stat parte care este membru al Fondului Monetar
International va fi calculata în conformitate cu metoda de evaluare aplicata de Fondul Monetar
International, în vigoare la data hotarârii judecatoresti, pentru operatiunile si tranzactiile sale.
Valoarea în DST a monedei nationale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar
International va fi calculata conform procedurii stabilite de statul respectiv”.
Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, că
a fost pricinuit reclamanţilor un prejudiciu material dar şi moral generat de pierderea
bagajelor pe cursa T____ RO392 Londra-Bucureşti, că acesta este plafonat la suma de 1000 DST
potrivit Convenţiei de la Montreal , instanţa a admis cererile conexate şi să oblige pârâta să
plătească reclamantei S_________ M_____ suma de 800 Euro reprezentând
contravaloarea bagajului pierdut şi suma de 325 Euro daune morale, echivalentul în lei la data
plăţii iar reclamantului P_______ N______ D_____ suma de 900 Euro reprezentând
contravaloarea bagajului pierdut şi suma de 225 Euro daune morale echivalentul în lei la data
plăţii.
Totodată, văzând şi dispoziţiile art.274 Cproc civilă, instanţa a obligat pârâta la plata
către reclamanta S_________ M_____ a sumei de 382 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi
către reclamantul P_______ N______ D_____ a sumei de 385 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe civile, a formulat recurs recurenta-pârâta C_______ NAŢIONALĂ DE
T___________ A______ R_____ T____ SA, PRIN REPREZENTANT.
În motivare, recurenta-pârâta a arătat că, reclamanţii P_______ N______-D_____ şi
S_________ M_____ M______ au formulat o acţiune în pretenţii pentru a primi despăgubiri
materiale cât şi daune morale, reprezentând contravaloarea bagajelor pierdute în urma cursei pe
care au efectuat-o la data de 29.06.2010/T____ RO392, recurenta-pârâta învederând faptul că
apreciază pretenţiile reclamanţilor neîntemeiate şi nejustificat de mari, ţinând seama de toate
circumstanţele şi prevederile legale în materie.Astfel, petenţii, prin avocat, au formulat o
„reclamaţie” prin care au solicitat despăgubiri pentru bagajele pierdute în cursa T____
identificată mai sus, reclamaţie ce face obiectul dosarului B/8855/10 având referinţa
OTPRO66735 şi a fost soluţionat în sensul că pârâta a analizat situaţia şi a propus petenţilor
suma de 500 euro reprezentând contravaloarea bagajelor pierdute aşa cum au fost acestea
indicate în reclamaţia formulată.În mod evident, nu trebuie precizat dacă această despăgubire se
referă la ambele bagaje întrucât societatea pârâtă a soluţionat un singur dosar de despăgubire, cel
privind reclamaţia în legătură cu ambele bagaje. Suma de 500 euro este despăgubirea stabilită
pentru cele două bagaje pierdute.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii susţin că „nici nu ar trebui
dovedită despăgubirea solicitată” ţinând cont de dispoziţiile convenţiilor internaţionale în vigoare
(Convenţia de la Montreal ). O astfel de interpretare este netemeinică având în vedere faptul că
în Regulamentul (CE) nr. 889-2002 al Parlamentului European şi al Consiliului este prevăzut că
„operatorul de transport aerian este răspunzător în caz de distrugere, pierdere sau deteriorare
a bagajelor până la limita de 1000 D.S.T.”
Învederând faptul că 1000 D.S.T. constituie limita maximă a despăgubirii, recurenta-
pârâta a arătat că aceasta poate fi şi mai mică, urmând ca petenţii să demonstreze dacă valoarea
bunurilor pierdute este mai mare decât suma oferită în urma concilierii, în legătură cu acest
aspect, recurenta-pârâta solicitând instanţei să constate că suma solicitată drept despăgubire nu
este determinată, petenţii nedemonstrând valoarea bunurilor pierdute (nu au anexat bonuri,
facturi ori alte instrumente de plată).
Convenţia atestă suma ce poate constitui despăgubire însă 1000 D.S.T. este stabilită ca şi
limita maximă ce se poate acorda. Dacă s-ar fi dorit ca aceasta să fie suma care se va plăti
indiferent de conţinutul bagajelor, cu alte cuvinte să fie o sumă însă cum susţin petenţii, s-ar fi
precizat în acest sens. Or, interpretarea că această sumă este fixă nu are nici un temei în realitate,
fiind strict o părere a reclamanţilor.
De asemenea, recurenta-pârâta a apreciat că şi daunele morale solicitate sunt nejustificat
de mari în comparaţie cu prejudiciul cauzat.
Recurenta-pârâta a mai arătat că, apreciază că nu aceasta, aşa cum motivează instanţa, ar
fi trebuit să ofere explicaţii asupra modului de evaluare a despăgubirii oferite. Suma de 500 euro
este o sumă oferită spre negociere.
De asemenea, recurenta-pârâta a mai arătat că, sentinţa atacată prevede faptul că
„niciunul dintre înscrisurile de la dosar nu impune condiţia dovedirii prejudiciului suferit de
călător prin pierderea bagajului iar din formularea Convenţiei nu reiese această condiţie.” Chiar
dacă susţinerea de mai sus ar fi argumentată, recurenta-pârâta a solicitat instanţei să constate şi
că reglementarea amintită nu condiţionează nici pârâta la plata sumei de 1000 DST drept
despăgubire.
Recurenta-pârâta a arătat că în cauză, îşi fac aplicabilitate prevederile art 1169 din Codul
Civil din 1865 potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o
dovedească”, reclamanţii având obligaţia să probeze cuantumul pretenţiilor sau să finalizeze
conflictul prin procedura concilierii.
Pentru motivele arătate, recurenta-pârâta a solicitat admiterea recursului formulat în
cauză, casarea sentinţei atacate şi reţinând cauza spre judecare să dispuneţi pe fond respingerea
cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art 304 ind 1 Cod procedură civilă.
La data de 14.02.2013, prin Serviciul Registratură, intimaţii-reclamanţi au depus la dosar
întâmpinare, solicitând instanţei să dispună respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata
cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, învederând faptul că recurenta-pârâta
prezintă o situaţie nereală, în sensul că despăgubirea se referă la ambele bagaje, cu toate că
potrivit procesului verbal de conciliere (14.03.2011) a refuzat orice despăgubire pe motiv că
reclamaţia formulată de S_________ M_____ M______, nu a fost redactată separat şi că au
întocmit un singur dosar pe numele lui P_______ D_____.
Prin cererea de recurs, se susţine că a propus reclamanţilor suma de 500 euro, pentru
ambele bagaje pierdute, cu toate că a oferit această despăgubire doar reclamantului P_______
D_____. Atitudinea recurentei de rea credinţă a dus la promovarea a două acţiuni, care au fost
conexate în cele din urmă.
În ceea ce priveşte despăgubirea acordată fiecărui reclamant, aceasta este în limita
dispoziţiilor art 22 pct 2 din Convenţia de la Montreal , de 1000 DST pentru fiecare pasager.
Potrivit reclamaţiei, fiecare reclamant a declarat conţinutul bagajului iar potrivit actelor depuse
reiese că bunurile similare aflate în bagaje, depăşesc suma de 1000 DST pentru fiecare
reclamant.
Recurenta pârâtă solicită dovedirea pretenţiilor (facturi, chitanţe) iar reclamanţii au
dovedit cu acte că bunurile aflate în bagaje depăşesc limita de 1000 DST. De altfel, recurenta nu
a contestat actele depuse şi că bunurile indicate au o altă valoare decât cea indicată de reclamanţi
şi nici nu a făcut dovada cum a ajuns în cuantumul indicat. În ceea ce priveşte bonurile şi
chitanţele, acestea se aflau în bagajul pierdut de recurentă.
În ceea ce priveşte despăgubirea morală, intimaţii-reclamanţi au arătat că imposibilitatea
de a-şi achiziţiona bunuri similare, starea de disconfort faţă de împrejurarea că au fost lipsiţi de
aceste bunuri, fotografiile cu amintiri de călătorie şi impresii acumulate pe perioada
sejurului. Faţă de timpul scurs de la data pierderii bagajelor (29.06.2010) şi refuzul de a-i
despăgubi pe reclamanţi, intimaţii-reclamanţi au apreciat că despăgubirea reprezentând daunele
morale, este mică.
La termenul de judecată de la 13.02.2013, intimaţii-reclamanţi, prin apărător, au depus al
dosar concluzii scrise, solicitând instanţei să dispună respingerea recursului şi obligarea
recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Analizând sentinţa civila recurata , în raport de motivele invocate tribunalul constată că
recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1020/2012, pronunţată de Judecătoria B_____, recurenta-pârâtă a
fost obligată să plătească intimatelor-reclamante despăgubiri materiale şi morale ca urmare
a pierderii unor bagaje la data de 29.06.2010, de la bordul cursei T____ R0392 Londra-
Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art 22 pct 2 din Convenţia de la Montreal , astfel cum a fost ratificată
de Romania prin OG 107/2000 la transportul bagajului, răspunderea transportatorului în caz de
distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 1000 DST pentru fiecare
pasager, în afara cazului în care pasagerul, în momentul în care bagajul înregistrat a fost predat
transportatorului, a făcut o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie şi a
plătit o sumă suplimentară dacă este necesar.
În temeiul dreptului Uniunii Europene, răspunderea unui operator de transport aerian
comunitar pentru pasageri şi pentru bagajele acestora, este reglementată de aceeaşi Convenţie de
la Montreal.
Convenţia de la Montreal nu condiţionează acordarea despăgubirilor de dovedirea
cuantumului prejudiciului suferit aşa cum în mod eronat susţine recurenta-pârâtă. Pe de altă
parte, recurenta-pârâtă nu a precizat modul de evaluare a despăgubirilor arătând numai că suma
de 500 de euro este suficientă pentru repararea prejudiciului cauzat.
Tribunalul apreciază că reclamantele-intimate nu aveau obligaţia dovedirii prejudiciului
ca urmare a pierderii bagajului, iar din textele de lege mai sus menţionate nu rezultă această
obligaţie.
Aşa fiind, susţinerile recurentei-pârâte în sensul că prevederile Convenţiei privind
limitarea despăgubirii la 1000 de DST presupune dreptul transportatorului de a acorda o
despăgubire inferioară ca şi cuantum sunt nefondate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii
juridice, contractuale, iar în ceea ce priveşte prejudiciul, este neîndoielnic că prin pierderea
bagajelor, intimatele-reclamante au fost prejudiciate. Prin pierderea bagajelor s-a pricinuit atât un
prejudiciu material cât şi un prejudiciu moral având în vedere starea de disconfort şi frustrarea
generată de nereturnarea bagajelor, fiind posibil ca bunurile pierdute să prezinte o valoare
sentimentală, amintiri de călătorie, impresii acumulate din perioada sejurului la Londra.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constată că susţinerile recurentei-reclamante
sunt lipsite de temei, fiind nefondate motivele de recurs, astfel că în temeiul art 312Cod
procedură civilă, acesta urmează să fie respins.
În temeiul art 274 alin 1 şi alin 3 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă va fi obligată să
plătească intimatelor-reclamante cheltuieli de judecată în suma de 800 de lei, reprezentând
onorariu de avocat, având în vedere complexitatea cauzei şi munca depusă de avocat în calea de
atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâta C_______ NAŢIONALĂ DE
T___________ A______ R_____ T____ SA, PRIN REPREZENTANT , cu sediul a___ la
Cabinet de Avocat R_____ C_____________, _____________________ , sector 1, Bucureşti, şi
cu sediul în Otopeni, ___________________________. 224F , Cod postal xxxxxx, J____ I____,
împotriva sentinţei civile nr. 1020/28.02.2011, pronunţată de Judecătoria B_____, în dosarul nr.
XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S_________ M_____
M______ , cu d__. A___ la C__. Av. " D______ C______" - sector 1, Bucureşti,
________________________. 78, _________________ xxxxxx, intimatul-reclamanta
P_______ N______ D_____ , cu d__. a___ la C__. Av. D______ C______ - sector 1, Bucureşti,
________________________. 78, _________________ xxxxxx, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 800 lei către intimaţi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
Sursa: https://sintact.ro/#/jurisprudence/523954280/1/decizie-nr-171-2013-din-19-feb-2013-
tribunalul-ilfov-pretentii-litigii-cu-profesionistii?keyword=litigii%20pierdere
%20bagaje&cm=SREST

Cerințe:

1. Prezentați starea de fapt.

2. Identificați aspectele juridice incidente în speță.
3. Indicați legislația care se aplică pentru rezolvarea aspectelor juridice ridicate de speță.