Speta 1

A și T operatori de transport aerian încheie la data de 21.01.2016 un contract de transport de persoane

în trafic internațional, intinerariul fiind București - Amsterdam.
A urma să participe la o conferința ce avea loc la Haga pe 28.01.2016. La acea dată cursa Bucuresti -
Amsterdam nu a ajuns la destinație la ora programată la acea data, având o întarziere de 4 ore. În
consecință A a trebuit să cumpere un bilet de tren, costul acestuia fiind de 30 de euro, întrucât nu a mai
putut beneficia de transportul gratuit oferit de organizatorii conferinței.
Stabiliți sumele de bani pe care le poate obține A de la transportatorul aerian precum și temeiul de
drept în baza căruia le poate obține.
Răspuns:
Convenția de la Montreal ratificată prin OG 107/2000 Art. 19 ”transportatorul este răspunzător pentru
dauna suferită datorită întârzierii în transportul aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri” , „cu toate
acestea, transportatorul nu este razpunzător pentru daunele survenite datorită întârzierii dacă
dovedește ca el, precum și mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a
evita dauna sau a fost imposibil să ia respectivele măsuri”.
Regulamentul 261/2004 art. 5: „în cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză trebuie:
a) Să li se ofere asistență ...
c) să primească o compensație din partea operatorului de transport aerian în conformitate cu art. 7 cu
excepția situației în care intervine oricare din următoarele...
iii) în cazul în care sunt informați despre această anulare cu mai puțin de 7 zile înainte de ora de plecare
prevazută și li se oferă o redirecționare care le permite să plece cel târziu cu 1 oră inainte de ora de
plecare prevazută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de 2 ore după ora de sosire prevazută...
art. 6 - „în oricare din cazurile în care un operator de transport aerian apreciază o posibilă întârziere a
unui zbor peste ora de plecare prevazută... pasagerilor li se ofera asistență...”
art. 7 alin. (1) „când se face trimitere la prezentul articol pasagerii primesc o compensație în valoare de
250 euro, 400 euro, 600 euro (fiecare din aceste variante având corespondent o distanță parcursă
conform contractului)”.
Convenția de la Montreal implică și art. 29 „în transportul de pasageri, bagaje și mărfuri orice acțiune în
responsabilitate, indiferent dacă se justifică prin prezenta Convenție, prin contract, printr-o acțiune ilicită
sau prin alte cauze poate fi introdusă numai în conformitate cu condițiile și limitele de răspundere
stabilite prin prezenta Convenție... în orice astfel de acțiune daunele punitive exemplare sau orice alte
daune necompensatorii nu se vor putea recupera”.
Potrivit art. 19 și 29 din Convenția de la Montreal are dreptul de a recupera cei 30 de euro plătiți pentru
biletul de tren.
Cei de la art. 5 și art. 6 cu privire la litera iii) se găsesc într-o situație identică?
Soluția pronunțată de CJUE: în caz de întârziere pasagerii suferă consecințe. Pierderea de timp este o
consecință negativă pentru toată lumea. Pentru cineva pierderea aceasta de timp s-ar putea să producă
și alte consecințe negative care să nu producă efecte și față de alt pasager. În speța noastră pierderea
timpului a determinat apariția și a altei probleme.
Curtea a concluzionat ca există 2 categorii de consecințe negative:
- standardizate (pentru toți pasagerii)
- particularizate (pentru fiecare în parte)
În ceea ce privește consecințele standardizate, pierderea de timp intervine la art. 6 „întârzierea
zborului”. Pierderea de timp intervine și la anulare.
Există o situatie particulară la lit. c), iii) unde ajung la destinație și pierd timpul, fiind o situație de
întârziere. Ca atare, anularea zborului se poate materializa în mai multe situații și anume să nu mai ajung
la destinație sau să pierd timpul de exemplu. Acest lucru conduce la compensații.
Dreptul UE ne obligă să nu facem discriminări, așadar daca persoanele se află în situatii similare trebuie
acordate compensații pentru toți cei care se află într-o astfel de situație (în speta: pierderea timpului).
Astfel, articolul referitor la compensații s-a interpretat extensiv și în cazul în care zborul nu este anulat,
ci întarzie (timpul de întarziere fiind de 3 ore).
Pentru a ne încadra la excepție transportatorul trebuie să plece cu 1 oră înainte și să ajungă cu cel mult
2 ore după ora stabilită.
Solutia este că aplicăm compensațiile și pentru întârzierea zborului pentru identitate de rațiune cu
anularea zborului.
O altă problemă este cea referitoare la raspunderea pornită pe Convenția de la Montreal care nu se
poate cumula cu alte categorii de daune potrvit art. 29.
Potrivit CJUE a rezultat că la nivelul UE există în sinteză următoarea viziune:
Atunci când avem întârziere există 2 categorii de consecințe negative și anume cele standardizate și cele
particularizate. În legatură cu cele individualizate (particularizate) regimul juridic este cel din Conventia
de la Montreal în care avem răspundere contractuală (prejudiciu și răspundere contractuală în sensul
clasic).
Consecințele standardizate nu sunt un prejudiciu în sensul NCC ci este o consecință negativă pe care o
suferă pasagerii și pentru care Regulamentul prevede compensații. Nefiind un prejudiciu în sens comun
cele 2 răspunderi (contractuală de drept comun și cea privind compensațiile) nu se suprapun.
Speta 2
A și T, operator aerian de persoane, încheie un contract de transport aerian pentru a ajunge din
Bucuresti la Dublin. Ca urmare a începerii erupției unui vulcan, spațiul aerian al Irlandei a suferit
închideri temporare, situație ce a generat întarzierea zborului Bucuresti - Dublin cu 30 ore. Ca urmare a
situației intervenite, pasagerul A solicită operatorului de transport acordarea asistenței conform
Regulamentului 261/2004. Operatorul de transport aerian răspunde pasagerului, aratând că nu
consideră că datorează asistență.
În fața refuzului operatorului de transport aerian, A face cheltuieli cu cazare, masă și băuturi răcoritoare.
Având în vedere cele întâmplate, A introduce o cerere de chemare în judecată împotriva lui T, solicitând
obligarea acestuia la acoperirea cheltuielilor cu cazarea (o noapte de cazare într-un apartament cu 4
camere aflat în Centrul Bucureștiului - 1000 lei, masa 500 lei și băuturi răcoritoare 200 lei), precum și
compensații în funcție de distanță în cuantum de 400 euro.
În plus, a arătat faptul ca urmare a neajungerii la destinație la termen, a trebuit să facă o serie de
cheltuieli suplimentare de transport pentru a ajunge la destinația finală care era în alt oraș din Irlanda în
cuantum de 100 euro. Operatorul de transport aerian invocă în apărarea sa faptul că erupția unui vulcan
are natura juridică a forței majore și astfel exonerează de răspundere partea care s-a aflat în
imposibilitatea de a își executa obligațiile.
Stabiliți ce va decide instanța, iar în măsura admiterii cererii, precizați temeiurile de drept și sumele pe
care operatorul de transport aerian este obligat să le plătească.
Răspuns:
Regulamentul 261/2004
Art. 5 alin. (3): „Operatorul de transport aerian nu este obligat să plătească compensații în conformitate
cu art. 7 în cazul în care poate face dovada că anularea e cauzată de împrejurări exceptionale care nu au
putut fi evitate în pofida adoptării măsurilor posibile.”

Art 9: „Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii au dreptul de a li se oferi gratuit
următoarele:
a) Mese și băuturi răcoritoare direct proporționale cu timpul de așteptare;
b) Cazare hotelieră în cazul în care este necesară o ședere de una sau mai multe nopți sau în cazul în care
este necesară o ședere suplimentară față de cea prevazută de pasager;
c) Transportul dintre aeroport și locul cazării (hotel sau altele).„

Dreptul la compensații nu se poate acorda deoarece în art. 5 alin (3) din Regulament există o cauză
exoneratoare de răspundere. Rațiunea de a acorda asistență este aceea de a-i proteja pe pasageri și nu
aceea de a sancționa operatorul de transport. El trebuie să asigure acest lucru indiferent de culpa sa,
asistența nefiind o formă de sancțiune, ci doar o formă de protecție pentru pasageri.
Componența asistenței trebuie să fie analizată din punctul de vedere al modalității în care aceasta a fost
efectuată pe cont propriu de către pasager (dacă este în regula să te cazezi în centrul Bucureștiului și să
faci cheltuielile pe care le-a facut A în speță). Conform art. 9 din Regulament, ne încadram în ceea ce
privește cazare, masă, bautură și transport însă acestea trebuie oferite proporțional cu așteptarea.
Trebuie să fie proporțional și rezonabil cu situația în care se află pasagerul. Dacă se oferă un spor de
confort și nu protecție vom ieși din sfera regulamentului. Asistența se va acorda, iar în legătură cu
sumele excesive la aprecierea instanței vor fi reduse. În ceea ce privește cheluielile suplimentare de 100
de euro (despăgubiri) care se cer conform Convenției de la Montreal nu le acordăm deoarece este un
caz de exonerare de răspundere prevăzut de art. 19 din Convenție.
Stabiliți care dintre urmatoărele situatii reflectă executarea unei prestații de transport și precizați în care
dintre ele a fost încheiat un contract de transport.

Speța 3
În Stațiunea Montană X, un angajat al societății Y face reclamă societății T precizând că face plimbări pe
creastă cu mașini de teren contra unui preț de 100 lei. Persoana fizică C acceptă oferta societății T.
Răspuns:
- de la art. 1955 NCC și OG 19/1997
Pentru a avea o prestație de transport nu este suficientă o simplă deplasare în spațiu. Există mai multe
condiții pentru a califica deplasarea în spațiu ca prestare de transport și anume ca deplasarea să fie de:
bunuri și persoane, cu mijloace de transport și să ne deplasăm pe căile de comunicație (infrastructură de
transport). Există acte normative care stabilesc care sunt căile de comunicație, doar pe acelea
efectuându-se prestația de transport.
Scopul OG 19/1997 este să reglementeze transportul de unde ne aflăm și ce reprezintă prestația de
transport. Când avem de a face cu o deplasare în spațiu, dacă sunt îndeplinite condițiile, aceasta
reprezintă o prestație de transport în sensul legii. Pentru a avea contract de transport, potrivit art. 1955
NCC, trebuie să am prestație de transport și preț, în speță neîncheindu-se un contract de transport, ci un
contract de prestări servicii (antepriză).
Speța 4
Societatea A își desfășoară activitatea pe o platformă foarte întinsă. Pentru deplasarea angajaților și a
materiilor prime necesare desfășurării activității, societatea A a încheiat un contract cu societatea T,
societate care oferă servicii de transport, prețul plătit fiind de 100 lei.
Răspuns:
Nu există o cale de comunicație sau un drum public, transportul fiind făcut pe o platformă, așadar nu
există o prestație de transport. Nu există așadar un contract de transport, neexistând o prestație de
transport.
Socitetatea T în mod obișnuit realizează operațiuni de transport în interes public, în mod
nediscriminatoriu
Prestatia de transport poate fi în interes public sau în interes particular (art. 20 coroborat cu art. 21 OG
19/1997).
În cazul transportului în interes propriu trebuie să avem o persoană care desfășoară o activitate
economică (persoană fizică sau juridică), această persoană trebuind să realizeze chiar ea transportul
folosind mijloace de transport proprii sau pe care le are în folosință pentru a deplasa persoane sau
bunuri neputând percepe o taxă (o contraprestație).
În speță nu se îndeplinesc condițiile unui transport propriu deoarece persoana care realizează
transportul nu este și cea care desfașoară activitatea economică pentru care se realizează transportul.
Transportul în interes public este cel realizat în mod nediscriminatoriu de o persoană fizică/juridică care
oferă oricărui terț interesat servicii de transport.
În speță societatea T oferă servicii de transport, realizând prestații de transport în interes public. Potrivit
NCC nu mai există principiul capacității de folosință reglementat, așadar T a realizat o altă prestație și nu
de transport, contractul încheiat fiind un contract de prestări servicii.

Speța 5
Societatea A are un sediu principal în care realizează activitate de producție și mai multe sedii secundare
unde oferă spre vânzare bunurile produse.
a. Pentru a duce bunurile la punctele de desfacere, societatea A a încheiat cu societatea T un contract,
pretul plătit fiind de 100 lei. Societatea T oferă servicii de transport.
b. Pentru a duce bunurile la punctele de desfacere, societatea A foloseste mijloacele de transport avute
in dotare.
Răspuns:
a. Avem o prestație de transport având în vedere că se realizează transportul unor bunuri prin folosirea
unor mijloace de transport pe căi de comunicații publice. Având în vedere art. 20 și 21 din OG 19/1997
este un transport de interes public deoarece se oferă servicii în mod nediscriminatoriu de către
societatea T. Având în vedere că avem o prestație de transport, existând un acord de voințe între
societatea A și socitetatea T pentru realizarea transportului în schimbul plății unui preț avem, potrivit
art. 1955 NCC un contract de transport.
b. Deoarece folosește propriile mijloace de transport avute în dotare pentru a duce propriile bunuri la
destinație există o prestație de transport însă nu și un acord de voințe necesar pentru încheierea valabilă
a unui contract (art. 21 din OG 19/1997).
Speța 6
Societatea A vinde aparate electrice și electrocasnice, oferind livrarea bunurilor la domiciliul clientului. X
cumpără un televizor de la societatea A și îl primește la domiciliul indicat.
Răspuns: există o deplasare în spațiu a bunurilor cu ajutorul mijloacelor de transport și pe căile de
comunicații publice. Obiectul principal al acordului de voință este vânzarea bunului, față de care există și
aspecte secundare. Vânzătorul are obligația de predare față de care se prevedea că aceasta se va face la
domiciliul cumpărătorului folosind în speță mijloacele de transport proprii.
Pentru a exista un contract de transport, prestația de transport trebuie asumată cu titlu principal. În
cazul în care acesta nu este principalul element nu va exista un contract de transport.
În speță nu rezultă că partile au vândut bunul după care au încheiat un alt contract de transport. În speță
societatea A realizează un transport în interes propriu.
Speța 7
A se înțelege cu mătușa sa să îi transporte mobilierul de la actuala locuință la noua locuință. A a închiriat
un camion de la o societate de transport și a realizat deplasarea bunurilor.
Răspuns:
În speta există o prestație de transport, aceasta fiind realizată prin intermediul unor mijloace de
transport, pe căi de comunicații publice a anumitor bunuri. Art. 1955 coroborat cu art. 1958 alin. (3) -
lipsa prețului fiind cauza pentru care nu avem contract de transport. A realizează un transport în interes
personal.
Speța 8
Pe data de 1.02.2013, asociația taximetristilor X a luat decizia ca pe data de 8 martie să transporte
gratuit doamnele. Doamna D oprește pe stradă un taxi pe data de 8 martie și constată că nu i se cer bani
pentru transport.
Răspuns: Se aplică art. 1958 alin. (2) și avem un contract de transport. Ei realizează transport în interes
public.
Speța 9
Persoana fizică A se înțelege cu un vecin să îi transporte mobilierul de la actuala locuință la noua locuință
contra sumei de 500 lei.
Răspuns: Există o prestație de transport dacă sunt îndeplinite condițiile. Deplasare în spatiu există. Dacă
nu există mijloc de transport condiția nu este îndeplinită, dar daca există este îndeplinită – art. 9 alin. (2)
OG 19/1997. Dacă nu există căi de comunicație condiția nu este îndeplinită, dacă există este îndeplinită.
Potrivit art. 1955 există două voințe asumate în speță.
Contract de transport nu avem în cazul în care nu avem prestație de transport, iar în cel de-al doilea caz
daca avem prestație de transport tot nu am avea un contract de transport deoarece art. 21 alin. (3)
interzice celor care fac transport în interes propriu să realizeze obiectul contractului de transport și
anume transport contra bani (fiind o incapacitate de folosință). Contractul incheiat în acest fel este nul
absolut. Contractul de transport nu este un contract valabil încheiat și nici nu poate fi convertit deoarece
nu se pot întruni cele 2 condiții: transport contra bani.
Dacă am interpreta art. 21 alin (3) ca nefiind o incapacitate de folosință, ci dacă am considera clauza
referitoare la preț ca încălcând acest alineat ar trebui să verificăm dacă acea clauză este determinantă
pentru contract. Daca aceasta este determinantă atunci contractul va fi nul, daca nu este determinantă,
contractul este valabil, clauza fiind nulă.
În speță pretul este estențial, contractul de transport fiind lovit de nulitate absolută, neputând opera
nici conversiunea deorece contractul de prestări servicii (antepriză) presupune tot o contraprestație (o
sumă de bani).
Speța 10
Societatea A, având ca obiect de activitate vânzarea de bunuri, are în dotare mijloace de transport
adecvate transportului de bunuri întrucât oferă propriilor clienți livrarea bunurilor la domiciliu. Pe data
de 1.02.2016, societatea A acceptă să transporte un bun pentru o altă societate C, societatea C a avut
nevoie de transport pentru a livra un bun către un client de-al său.
Răspuns: Există o deplasare în spațiu care vizează un bun, există un mijloc de transport, presupunem că
există o cale de comunicații publică, așadar există prestație de transport. Societatea A de regulă are ca
activitate principală vânzarea unor bunuri, iar transportul este secundar, fiind făcut în interes propriu și
anume în folos propriu.
Nu se precizează că avem un preț pentru transportul efectuat de către societatea A pentru societatea C,
deci potrivit art. 1958 nu avem contract de transport neavând o persoană care efectuează servicii de
transport în interes public. Potrivit art. 1955 transportul se face contra plată. Transportul gratis se poate
face în situatia în care transportul se realizează în interes public (art. 1958).
În situația din speță avem o persoană care desfășoară activități economice și care transportă bunuri
pentru o altă societate și nu în interes propriu. Potrivit art. 21 au vocația să facă transport în interes
propriu și nu pentru terți. Astfel putem interpreta art. 21 ca o interdicție din care rezultă o incapacitate a
acestor persoane care desfășoară activități economice și transportă bunuri pentru altcineva și nu în
interes propriu.
Contractul încheiat între cele două societăți este așadar un contract nenumit, dar nul deoarece există o
incapacitate de folosință rezultată din interpretarea art. 21.
O altă modalitate de interpretare ar fi prin analogie (considerând că există o scăpare legislativă) aplicând
prevederile de la transportul în interes personal cu care se aseamănă cel mai mult. Dacă aplicăm această
interpretare s-ar ajunge la o situație absurdă raportându-ne la art. 22 alin. (1) în care dacă o societate ar
realiza transport în interes propriu ar avea nevoie de autorizație, iar dacă ar realiza transportul pentru
alte persoane nu ar avea nevoie de autorizație.
Schemă
Prestația de transport: mijloc de transport – deplasare - cale de comunicație (conform OG 19/1997).
Dacă am o prestație de transport aceasta poate fi realizată prin 2 variante:
1. Cu intentia de a oferi prestatia unor persoane nedeterminate
Aceasta prestație, potrivit OG 19/1997, se numește prestație în interes public
Aceasta se poate face cu plată sau fără plată, în ambele situații potrivit art. 1955 și 1958 NCC avem
contract de transport.
2. Cu intentia de a oferi prestatia unor persoane determinate
Acesta se numește transport în interes propriu conform OG 19/1997 și poate fi oferit:
a. pentru propria persoană:
i. dacă propria persoană este cea care desfășoară activități economice avem o
situatie și anume aceea a transportului în folos propriu care se realizează fără
plată potrivit art. 21 alin (3) (nu avem contract de transport).
ii. dacă propria persoană este un simplu particular avem altă situație și anume
aceea a transportului în interes personal care este tot un transport fără plată
(nu avem contract de transport).
iii. dacă o persoană care desfășoară activități economice transportă pentru o altă
persoană determinată este un contract lovit de o cauză de nulitate deoarece
suntem în situația unei incapacități de folosință.
b. către alte persoane determinate:
i. se aplică doar pentru simpli particulari și se numește transport în interes
personal care se realizează pentru alții și se face fără plată (nu avem contract de
transport, ci un contract nenumit deoarece o donație nu poate fi deoarece
potrivit NCC trebuie să avem în vedere un bun și nu un serviciu și nici de
antepriză nu poate fi deoarece se face contra unui preț). Dacă un astfel de
transport s-ar face cu solicitarea unui preț ar fi lovit de nulitate absolută
deoarece ar fi facut de o persoană care se află într-o situație de incapacitate de
folosință.
Speța 11
A și B încheie un contract de transport guvernat de NCC. A este expeditor, B este transportator, iar C
este destinatarul. Expeditorul A ambalează bunurile în cutii de tip X, fiecare cutie cuprinzând 2 bunuri.
Pe parcursul transportului la 10 cutii s-a perforat ambalajul, iar bunurile au ajuns direct în mijlocul de
transport, ceea ce a dus la deteriorarea bunurilor. În plus, după predarea bunurilor către destinatar, alte
10 cutii s-au perforat, ceea ce a dus la stricarea bunurilor.

Răspuns: Cel care săvârsește fapta ilicită este expeditorul. Art. 1966 nu ne lasă să mergem direct la cel
care a săvârșit fapta ilicită, ci ne obligă să ne îndreptăm întâi împotriva transportatorului. În consecință
terțul nu se va îndrepta întâi împotriva autorului faptei ilicite, ci împotriva transportatorului.
Destinatarul nu este parte la contractul de transport, deci este terț. În consecință, destinatarul nu va
putea acționa direct împotriva expeditorului, ci este obligat de art. 1966 să se îndrepte împotriva
transportatorului.

Speța 12
La data de 1.08.2015 societatea A SA și societatea B SA au încheiat un contract de vânzare având ca
obiect un bun de mare valoare urmare a caracterului său de unicat. Potrivit contractului, A SA își asumă
obligația de a livra bunul la sediul societatii B SA. În acest scop, se obligă să încheie un contract de
transport de marfă cu un transportator cunoscut. În plus, se obligă să notifice numele transportatorului
catre co-contractantul B SA pentru ca acesta să își poată exprima eventualele opțiuni. Prețul
transportului este în sarcina societății A SA. Făcând o cercetare de piață, societatea A SA constată faptul
ca există o diferență mare de preț între transportatorii cunoscuti și cei abia intrați pe piață. Urmare a
observației, se decide să încheie un contract de transport cu o societate nou înființată. Observă faptul că
una dintre aceste societăți are o denumire foarte apropiată (TT SA) de cea a unui transportator foarte
cunoscut pe care îl chema T SA. Profitând de similaritatea denumirilor, notifică societății B SA intenția de
a încheia contractul de transport cu societatea T SA. Societatea B SA își exprimă acordul cu privire la
transportatorul ales și solicită să i se trimită contractul de transport încheiat și datele de contact la care
poate trimite acceptarea contractului de transport. Societatea A SA încheie contractul de transport cu
societatea TT SA și trimite contractul pe fax societății B SA precum și datele la care poate să comunice
acceptarea contractului. Reprezentantul societății B SA expediază acceptarea contractului și trimite
serviciului contabilitate copia contractului de transport și acceptarea pentru a fi arhivate. Serviciul
contabilitate constată faptul că transportatorul este TT SA, nu T SA. Administratorul societății ia legătura
cu societatea A SA care confirmă faptul ca transportatorul este TT SA. A doua zi, fiindu-i teamă că bunul
poate suferi avarieri din cauza lipsei de experiență a societății TT SA, societatea B SA introduce împotriva
societății TT SA o acțiune în anularea contractului de transport arătând faptul că i-a fost viciat
consimțământul.
a) Ce va decide instanta?
b) În măsura în care din executarea transportului vor fi produse prejudicii (bunul este avariat),
stabiliți împotriva cui se poate îndrepta societatea B SA.
a. Art. 1955, coroborat cu art. 1977 – acord de voință între expeditor și transportator. Din acest acord se
nasc drepturi și obligații pentru destinatar (trebuie să aibă o manifestare de voință – acceptarea
bunurilor transportate sau acceptarea contractului de transport). Nulitatea este legată de încheierea
contractului. Art. 1977 îl plasează la efectele contractului pe destinatar. Deși a fost înșelat A SA de B SA,
acest lucru nu afectează acordul de voință între A SA și B SA. Dolul nu are legătură cu acordul de voință
între A și TT.
Concluzie: pentru a sancționa fapta ilicită a lui A trebuie să găsim acțiune fundamentată pe contractul de
vânzare.
b. Față de cine răspunde transportatorul ?
Când nu mai ajung la destinație, nu mai am ce să accept. În consecință, art. 1977 acoperă toate situațiile
(când bunurile ajung la destinație sau pot să accept contractul de transport – să accept înscrisul însoțitor
al mărfurilor, de exemplu). Destinatarul trebuie să aibă o manifestare de voință prin care dorește să
obțină drepturi și obligații. În speța de față avem această manifestare. Destinatarul ar trimis o acceptare
a contractului de transport. Consimțământul lui e viciat, dar singurul care poate să uzeze de norma
juridică este el, iar nu face acest lucru. Prin urmare, are dreptul de a obține despăgubiri. Destinatarul
are, în temeiul contractului de transport, o acțiune în despăgubiri în temeiul art. 1984 raportat la art.
1977 NCC.
Speța 13
Societatea E SA încheie un contract de transport cu societatea T SA în vederea transportării unei
cantități de 500 kg din bunul X catre destinatarul D SA. Odată ajunse bunurile la destinație, D SA
constată faptul că bunurile s-au deteriorat. Primește transportul și realizează toate formalitățile
necesare conservării drepturilor sale la despăgubire. Pentru a își repara prejudiciul, D SA apelează la un
expert și la un avocat. Din expertiză rezultă faptul că deteriorarea bunurilor a fost cauzată de ambalarea
necorespunzătoare.
a) Având în vedere concluziile expertizei, formulați concluzii/opinii legale ținând cont că
obiectul acesteia este stabilirea persoanei împotriva căreia ar trebui introdusă acțiunea
pentru obligarea la acoperirea prejudiciilor suferite de către D SA.
b) Stabiliți dacă se modifică în vreun fel concluziile/opiniile legale în măsura în care
deteriorarea bunurilor ar fi intervenit ca urmare a unor vicii ale lucrurilor transportate.
Răspuns:
a. Din art. 1977, fără 1966 NCC rezultă că D s-ar fi putut îndrepta împotriva lui E. Însă art. 1966 face o
distincție între E, T și terți. D este terț. Destinatarul ar putea fi asimilat unui terț, nu unei părți (art. 1977
nu vorbește de parte la contractul de transport).
Acțiunea destinatarului este împotriva transportatorului, iar transportatorului acționează, la rândul lui,
împotriva expeditorului.
b. Se modifică în vreun fel dacă intervin vicii ale lucrurilor transportate ?
Observăm la art. 1961 alin. (3) ni se prezintă un raționament similar: există o acțiune a terților împotriva
transportatorului pentru prejudiciul rezultând din viciile proprii ale bunurilor. Așadar, situația nu se
schimbă.
Speța 14
La data de 1 martie 2015, societatea E SA încheie un contract de transport cu societatea T SA, în
documentul de transport fiind indicat drept destinatar D SA. La data de 3 martie 2015, T SA se prezintă la
sediul destinatarului în vederea predării bunului. Societatea D SA refuză primirea acestora.
a) Analizați dacă refuzul societății D SA este o fapta ilicită din perspectiva contractului de
transport.
Răspuns:
Art 1977 NCC - nu ne regăsim. Preluarea bunurilor ar fi fost o obligație rezultată din contractul de
transport pe care în speță destinatarul nu o are, nefiind parte la contractul de transport.
Destinatarul poate refuza marfa, iar în măsura în care o refuză el nu săvârsește o faptă ilicită.

b) Stabiliți dacă se modifică răspunsul la întrebare în măsura în care între societatea E SA și

societatea D SA ar fi existat un contract de vânzare având ca obiect bunurile transportate,
iar societatea E SA și-ar fi asumat față de societatea D SA obligația de predare la sediul
acesteia din urmă încheind în acest scop un contract de transport.
Răspuns:
În temeiul contractului de vânzare este o faptă ilicită, dar în temeiul contractului de transport nu este
nicio problemă.
c) Stabiliți ce acțiune a societății D SA ar schimba răspunsul la întrebare.
Răspuns:
Art. 1977 – dacă acceptăm contractul, destinatarul începe sa aibă drepturi și obligații derivate din
contractul de transport (devine participant, nu parte la contractul de transport), în această calitate
având obligația de preluare a mărfii.

Speța 15
Pe data de 01.03.2015 A S.A. și T S.A. (operator de transport) convin următoarele:
- T urma să preia de la A pe data de 15.03.2015 o cantitate de marfă pe care societatea A a cumpărat-o
pentru a o transporta pe drumurile publice cu un vehicul adecvat de la locul de predare menționat în
contractul de vânzare până la sediul societății A, unde se desfășoară activitatea de producție;
- pentru prestația de transport, A urma să platească o sumă de bani (500 lei);
La negocierea dintre A și T, T a observat că marfa ce urma să fie transportată prezenta o serie de
particularități - a fost astfel necesară consultarea unui expert din cadrul firmei de transport. Acesta a
fost chemat la negocierile dintre A și T și a analizat caracteristicile bunului, așa cum rezultau din
contractul de vânzare, concluzionând că marfa poate fi transportată cu un vehicul special aflat în parcul
auto al societății T. Expertul a solicitat societății A să lase o copie a contractului de vânzare, iar aceasta s-
a conformat, înregistrând la registratura societății de transport documentul solicitat.
A și T decid că nu este necesar să redacteze un contract, operatorul de transport emițând însă o factură
din care rezultă că prestația sa constând în servicii de transport este remunerată cu 500 lei. Factura
trebuia platită de A în termen de o lună de la preluarea mărfurilor de către operatorul de transport.
Pe data de 15.03.2015 T nu se prezintă la locul de unde trebuia să preia marfa, iar vanzătorul îl anunță
că urmează să perceapă o taxă de depozitare pentru bunurile neridicate.
În această situație, A introduce o acțiune în vederea obligării societății T la executarea obligației de
preluare și transportare a bunurilor, precum și la acoperirea cheltuielilor de depozitare. Societatea
pârâtă invocă în apărare faptul că nu a încheiat un contract de transport cu A, neexistând niciun înscris
depus la dosar.
Cerință: Stabiliti ce va decide instanta.
Răspuns:
Destinatarul este A SA, care este parte la contractul de transport și care negociază cu societatea T SA.
Art. 1956 nu spune că contractul de transport nu se poate dovedi prin alte mijloace de probă, ci că
acesta se „poate” dovedi prin contractul de transport și nu doar prin contractul de transport.
Documentul de transport nu este sinonim cu contractul de transport.
Art. 1956 conferă așadar posibilitatea de a dovedi contractul de transport prin alt instrument decât cel
cuprinzând contractul. Pentru dovedirea contractului de transport avem nevoie de un înscris, indiferent
dacă este înscrisul privind contractul însuși sau că este documentul de transport, ori alt înscris.
Art. 265 C. Proc. Civilă prevede faptul că factura este un înscris. Factura atestă faptul că emitentul ei
solicită o plată.
Trebuie întrebat expertul cine vrea să transporte acele bunuri, răspunsul lui fiind A SA. T și-a asumat
obligația de a transporta bunurile, A fiind interesat să realizeze acest lucru, iar prin introducearea cererii
de chemare în judecată de către A SA rezultă și voința lui A de a încheia contractul.
Astfel, instanța va admite acțiunea și va respinge excepția.
Speța 16
Societatea A S.A. este o societate care comercializează cereale. Observând faptul că a rămas fără grâu în
depozit, încheie un contract de vânzare cu B S.A., achiziționând o cantitate de grâu.
Societatea vânzătoare i-a pus la dispoziție grâul prin predarea cheilor de la unul din depozitele sale.
Pentru a transfera grâul din depozitele societății vânzătoare în depozitele sale, respectiv în depozitul nr.
1 închiriat de societatea A de la societatea S S.A., A încheie un contract de transport cu T S.A. și îi solicită
acestuia emiterea unei recipise de primire a bunurilor.
În timpul transportului, A primește o comandă de grâu din partea societății C S.A. Aceasta avea un punct
de lucru chiar în localitatea unde se afla depozitul nr. 1, astfel încât A și C au convenit ca predarea
bunurilor să se facă prin preluarea de către C S.A. direct de la transportator. C urma să descarce marfa
din vehiculul transportatorului T și să o transporte cu un alt mijloc de transport la propriile depozite.
Pentru a pune în aplicare cele convenite, A predă societății C un exemplar din contractul de vânzare
încheiat, precum și recipisa de primire a bunurilor. Un reprezentant al societății C se prezintă la
depozitul nr. 1 la data la care transportatorul T ar fi trebuit să ajungă la destinație. Acesta solicită
transportatorului predarea mărfurilor, arătând recipisa de primire și contractul de vânzare.
Cerințe:
a) Stabiliți dacă transportatorul trebuie să elibereze bunurile către societatea C.
b) În măsura unui răspuns negativ, stabiliți ce ar fi trebuit să facă A pentru a se asigura că poate
transmite mărfurile aflate în cursul transportului de o manieră care să permită cumpărătorului să poată
pretinde transportatorului să îi predea bunurile.
Răspuns:
A SA cumpărător – contract de vânzare cu B SA. A SA expeditor – A SA destinatar – contract de transport
încheiat cu T SA. A SA - contract de vânzare cu C SA. A SA – primește recipisa de transport de la T SA pe
care i-o dă lui C SA. C SA se prezintă pentru a primi bunurile transportate de T SA.
Pe recipisă ar fi trebuit trecut noul destinatar și o nouă semnatură, a transportatorului.
Documentul de transport se realizează în cel puțin 3 exemplare de obicei (pentru transportator,
destinatar și expeditor). Temei legal: Art. 1973, art. 1974, art. 1977 și art. 1970 .

Speta 17
La data de 1.09.2015 societatea A SRL încheie cu societatea T SA un contract de transport și întocmeste
în mod corespunzător documentul de transport. Părțile au convenit să transporte cele 10 tone de
material lemnos pe căile rutiere de la București la Cluj contra unui tarif de transport de 100 de lei/tonă.
Destinatarul indicat în documentul de transport este societatea D SA, iar termenul de predare al
bunurilor la destinație este data de 10.12.2015. În plus, prin acordul dintre societatea A SRL și T SA a fost
inserată în contractul de transport o clauză privind declararea valorii mărfii, părțile stabilind suma de 15
lei/kg.
De asemenea, în contract a fost introdusă o clauză de declarare a unui interes special la eliberare
pentru întârziere a mărfii în cuantum de 50.000 de lei. Prevederile contractului de transport au fost în
conformitate cu cele ale contractului de vânzare încheiat la 27.08.2015 între societatea D SA și
societatea A SRL. Prin acest contract, D SA a cumpărat 10 tone de material lemnos la prețul current de
10.000 de lei/tonă și a insistat cu privire la necesitatea de a fi livrat bunul cel mai târziu pe data de
10.12.2015 pentru a putea să onoreze o comandă a unui furnizor de mobile, contract ce i-ar fi adus un
profit de 20.000 de lei.
La data de 15.12.2015, societatea T SA ajunge la destinație. La primirea mărfii de către destinatar,
reprezentanții transportatorului și cei ai destinatarului au încheiat un proces verbal constatând avarierea
unei tone de material lemnos în proporție de 10% precum și pierderea unei tone de material lemnos. În
plus, a fost formulată o rezervă și în ceea ce privește întârzierea transportatorului.
Având în vedere cele menționate, societatea D SA dorește să afle dacă poate formula o acțiune pentru a-
și acoperi toate prejudiciile rezultând din neexecutarea întocmai a contractului de transport.
Cerințe:
a) Stabiliți care sunt faptele pentru care poate fi atrasă răspunderea transportatorului și care este
cuantumul despăgubirilor ce ar putea fi solicitate.
b) Stabiliți dacă există vreo schimbare în ceea ce privește răspunderea transportatorului dacă
itinerarul ales ar fi fost București – Chișinău.

a. Întârzierea reprezeintă o manifestare de încălcare a obligației de predare la termen. Avarierea este

nerespectarea obligației de conservare.
Art. 77 – Unui contract de transport intern îi aplicăm reglementarea care se aplică transportului
internațional de mărfuri CMR – reguli uniforme. (există și câteva derogări referitoare la transportul
intern).
Art. 23 va fi cel incident pentru calcularea valorii despăgubirilor – art. 24, 26 stabilesc clauze de
agravare/ limitare a răspunderii, rezultă că se vor aplica 24 - 26 existând în speță clauza de agravare.

Calcularea despăgubirilor ca și cum n-ar exista clauzele de agravare a răspunderii – mecanismul

obișnuit
Art. 23 alin. (3) are o derogare în OG 27/2011 – art. 77. În transportul intern există o altă valoare.
Limitele nu au natura unei clauze penale, este posibil ca prejudiciul dovedit să fie mai mic decât limitele,
deci instanța va acorda despăgubiri în limita prejudiciului dovedit.
- primul pas: calcularea prejudiciului,
- al doilea pas: calcularea limitei legale,
- al treilea pas: stabilirea despagubirilor.
Pasul 1: (față de contractul feroviar - calcularea prejudiciului pe baza facturii de achiziție)
Suma de bani nu mai are relevanță, art. 23 alin. (2) spune că mă raportez la cursul bursei, mecanism prin
care se stabilește potrivit legii modul de evaluare al prejudiciului. Paguba efectiv suferită va fi deci
evaluată legal.
Aplicare art. 77 alin. (2) din OG 27/2011
1 tona pierdută valora 10.000 de lei – vom folosi prețul curent dacă nu identificăm cursul bursei.
Prejudiciul 1t X 10.000 = 10.000
Pasul 2:
Limita maximă
2.5 X 1.000 kg X 4
2.5 X 1.000 = 2.500
In lei -> 10.000
Despăgubiri: 10.000 de lei. A fost acoperit integral prejudiciul suferit.
Situatia în care un dolar este 3 lei, iar nu 4 lei - despăgubirile ar fi 7/500 de lei. În această situație paguba
efectiv suferită nu este acoperită integral.
În speță există clauze de agravare a răspunderii, deci se va aplica art. 24 - 26 ca mecanism.
Art 24 spune că valoarea declarată înlocuiește limita din art. 23. Nu este clauza penală – se modifică
limita, nu este stabilită valoarea prejudiciului.
Pas 1: prejudiciul
Pas 2: limita acoperirii agravată convențional prin clauza de declarare a valorii mărfii : 15 lei/kg.
Limita maximă = 15 lei/kg X 1.000 => 15.000 de lei/tonă.
Prejudiciul dovedit este de 10 000 de lei.
Limita prevăzută în contract nu are relevanță în această situație. Dacă prejudiciul era de 20.000 de lei, ar
fi fost acordate despăgubiri în valoare de 15.000 de lei.
Daca am clauză de agravare aplic la calcul limita maximă, nu la modul de calcul a prejudiciului. În loc de
2.5 dolari voi pune 1.5 lei pe kg => 15 000 de lei. Prejudiciul pe care ma lasa legea să-l acopăr este tot de
10.000 de lei.
Valoarea declarată a mărfii este importantă atunci când prețul bursei sau prețul curent sunt mai mari
decât 2.5 dolari.
Clauza de declarare a interesului special la eliberare are drept scop depășirea prejudiciului material legal
calculat potrivit art. 23, putând acoperi diferența față de ce spune art. 23 și Regulile de la Civil – restul
prejudiciului dovedit ca pagubă efectiv suferită, dar și beneficiul nerealizat. În absența clauzei, limita
maximă nu poate fi depășită. În speță, clauza de declarare a interesului special de eliberare se referă la
întârziere.
Pentru avariere, conform art. 25, calculăm despăgubirile pentru avariere: 10 % X - valoarea calculată la
prețul curent pentru o tonă de marfă. (în absența valorii delcarate a mărfii).
10% X 10.000 => 1.000 de lei.
Limita maximă: suma care trebuie plătită în caz de pierdere totală: 1 tona X 10 000 de lei: 23,2 : 10 000
de lei.
Lit. b comparare => putem acorda despagubiri integrale ptr tona avariată: 1.000 de lei întrucât nu se
depășeste limita maximă.
Despăgubirea: 1.000 de lei.
In prezența valorii de declarare a mărfii:
Are relevanță - limita legală ar fi de 15.000 de lei și nu 10.000 de lei. Valoarea convențională permite
acoperirea unui prejudiciu mai mare.
+ Art 23 alin. (4): taxele vamale, taxe de transport + alte cheltuieli.
Tarif = 1 tonă X 100 de lei = 100 de lei
În caz de avariere tariful de transport proporțional cu avarierea: în procent de 10%: 10 % X 1 t X 100 de
lei = 10 lei .
+ Art. 27: dobânzi calculate din ziua reclamației/din ziua introducerii acțiunii în justiție: 5%/an (la
transporturile feroviare nu era reglementat explicit, ci era normă de trimitere la normele de transport
feroviar: data introducerii reclamației administrative).

Întârziere – art. 23 alin. (5):

Pas 1: Prejudiciul la întârziere: (la feroviar: 2% pe zi de întârziere) nu există procent, ci prejudiciul
rezultat din întârziere. Se aplică regulile de drept comun: paguba efectiv suferită și beneficiul nerealizat:
pierderea unui contract care ar fi adus un profit de 20.000 de lei.
Pas 2: determinarea limitelor de acoperire a prejudiciului – art. 23 alin. (5): daune care nu pot depăși
prețul transportului: au întârziat 9 tone, cea pierdută nu este întârziată. Prețul tonei pierdute a fost
calculat la despăgubirile pentru pierdere => 9 t X 100 de lei = 900 de lei.
Despăgubiri: 900 de lei. (tona avariată a ajuns => ne aflăm în ipoteza mărfii ajunse și întârziate).
Se adaugă și dobânzile de la art. 27.
Art. 26 alin. (2): declarație de interes special în valoare de 50.000 de lei în speță. De aici rezultă că limita
la care ne raportăm este 50.000 de lei. Astfel prejudiciul va fi acoperit integral = 20.000 de lei.
Art. 29 - altă cauză de agravare.
b. În speță există un transport internațional. Se face verificarea aplicării CMR potrivit art. 1 care spune
când se aplică convenția unui transport international – avem titlu oneros, avem vehicule, 2 state diferite,
cel puțin unul este parte contractantă. Rezultă că este aplicabilă convenția CMR, art. 23 și următoarele
fiind aplicabile. (art 23 pentru situație – aplic alin. (3) – unitate de cont DTS specifică FMI).

Speța 18
A și B au încheiat un contract de vânzare având ca obiect 10 tone de material lemnos. Prin contract A,
vânzător cu sediul în București, s-a obligat față de B, cumpărător cu sediul în Moscova, să predea
mărfurile la sediul lui B. În acest sens, A urma să încheie cu T un contract de transport rutier în temeiul
căruia marfa urma să fie preluată de la sediul lui A la data de 15 martie 2015 și predată lui B la data de
21 martie 2015.
La 10 martie 2015 A și T încheie un contract de transport. În scrisoarea de trasura întocmită la aceeași
dată, este inserată o mențiune din care rezultă că destinatarul B are un drept de dispoziție asupra mărfii.
Scrisoarea de trasura a fost întocmită în 3 exemplare originale, primul exemplar rămânând la expeditor,
iar celelalte 2 fiind predate transportatorului.
Înainte de plecare, la data de 10 martie 2015, A trimite prin fax lui B contractul de transport și cele 3
exemplare ale scrisorii de trasura. Marfa este preluată de la sediul lui A la data de 15 martie 2015, în
aceeași zi transportatorul T plecând spre destinație. Pe data de 15 martie 2015, B încheie un contract de
vanzare cu X, contractul având ca obiect 10t de material lemnos de tipul celui care a fost cumpărat de
către B de la A. B s-a obligat față de X să îi predea mărfurile pe data de 21 martie 2015.
Cerință:
Stabiliți ce ar putea face B pentru a-și îndeplini obligația față de X în condițiile în care singurele mărfuri
pe care le-ar avea la dispoziție ar fi cele pe care urmează să le primească de la A.

Răspuns:
CMR este aplicabil: dreptul la contraordin – cine îl are și cum se poate exercita - drept la dispoziție
prevăzut în art. 12. Dreptul de dispoziție aparține expeditorului, ca regulă (prin excepție poate să
aparțină destinatarului: dacă se face o mențiune în acest scop în scrisoarea de trasura: art. 12 alin. 3). În
speță, dreptul de dispoziție asupra mărfii aparține destinatarului. Pentru a exercita dreptul la
contraordin este necesar primul exemplar al scrisorii de trasura (art. 12 alin. 5). Se face trimitere la lit. a
- trebuie să prezinte primul exemplar al scrisorii de trasura. Va menționa pe exemplar modificările
făcute. Este titular al dreptului de dispoziție de la momentul la care este înscris dreptul său în scrisoarea
de trasura.
În speță nu deține primul exemplar, fiind necesar documentul de transport în original care se găsește la
expeditor. Originalul trebuie să ajungă la destinatar ca să aibă dreptul de dispoziție.
Dacă A nu vrea să îl trimită, B poate să ceară executarea contractului de către A. Dreptul de dispoziție
aparține lui B din momentul în care a fost stipulat în scrisoarea de trasura. Există obligația lui A de a-I
pune la dispoziție mijloacele necesare exercitării dreptului de către B, transmiterea primului exemplar
într-o manieră care să îi permită lui B să-și exercite dreptul stipulat. Modificăm contractul de transport
după mecanismul dreptului la contraordin.
Speța 19
Pe data de 1 martie 2016 societatea A a încheiat cu societatea B un contract ce presupunea deplasarea
unei cantități de marfă de la București la Bruxelles contra unui preț de 1.000 de lei. Cu ocazia întocmirii
scrisorii de trasura, a fost indicată o greutate brută a mărfii de 10 tone. La înscrierea mențiunii
referitoare la cantitatea de marfă, a fost avută în vedere greutatea ce rezultă din înmulțirea numărului
de colete încărcate cu cantitatea de marfă specifică unui colet. Cu ocazia unui control efectuat în vama
X, s-a constatat faptul că în mijlocul de transport se afla o cantitate de marfă de 12 tone astfel încât a
fost aplicată o amendă.
Cerință:
Stabiliți dacă există vreo modalitate ca transportatorul să își acopere prejudiciul suferit ca urmare a
achitării acelei amenzi.
Răspuns:
Menționarea în scrisoarea de trăsură a greutății brute a mărfii. Scrisoarea de trăsură art. 6 lit. h.
Conform art. 7, expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile și daunele pricinuite transportatorului din
cauza lit. h. Rezultă că trebuie îndeplinită culpa expeditorului, el va trebui să platească amenda
respectivă.
Pentru mențiunile inexacte de regulă răspunde expeditorul.
Nu se aplică art. 8 pentru că nu se referă la greutatea brută. Problema se referă la greutatea brută, iar
nu la numărul de colete.
Dacă ar fi trebuit să se platească o taxă pe teritoriul Bulgariei pentru traversarea de punte supraîncărcat:
Fapta care a dus la plata acelei taxe nu este inexactitatea din scrisoarea de trăsură, și dacă ar fi fost
menționat corect, taxa tot ar fi fost plătită. Greutatea autovehiculului ducea la plata taxelor. Expeditorul
trebuie să suporte taxele, dar temeiul nu este cel individualizat de către reclamantul transportator -
inexactitatea mențiunilor din documentul de trăsură.

Speța 20
A și B încheie un contract de transport în care sunt inserate următoarele clauze:
a. Contractul de transport are ca obiect transportul a 10 tone de minereu de fier.
b. Părțile contractului arată faptul că au cunoștință de faptul că o tonă de minereu de fier a fost
cumpărată la prețul de 100 de lei.
c. În plus, părțile arată că sunt de acord să considere că valoarea declarată a bunului transportat este de
120 de lei/tonă.
Odată ajunse mărfurile la destinație, se constată de către destinatar pierderea unei cantități de o tonă.
Părțile contractului împreună cu destinatarul realizează toate operațiunile necesare pentru a se
conserva dreptul destinatarului de a fi despăgubit.
Stabiliți ce despăgubiri va primi destinatarul, cunoscând că valoarea la cursă a unei tone de minereu de
fier este de 90 de lei.
Răspuns:
Art. 1987 nu se aplică în lipsa unei valori declarate. Valoarea reală nu se definește de Cod , dar nu
depinde de ceea ce au prevăzut părțile, nici de pretul efectiv plătit. Astfel se va aplica valoarea de la
bursă de 90 lei.
Prejudiciul se repară conform art. 1985 și art. 1986.
Valoarea declarată, potrivit art. 1987 este o modalitate de limitare a răspunderii transportatorului.
Probleme de corelare a NCC cu alte acte normative în care se agravează răspunderea.
Clauza are efect doar atunci când valoarea declarată este mai mică decat cea reală, astfel este limitată
răspunderea transportatorului.
Ipoteză: poate fi echivalată declararea unei valori cu o clauză penală?
Nu, pentru că art. 1987 are rol de protecție a transportatorului, astfel aceasta are o altă natură juridică.
Legiuitorul dă efect mecanismului doar când diminuăm valoarea, nu permite agravarea răspunderii.
Codul Comercial înainte permitea agravarea răspunderii, dar a fost eliminată această prevedere.
Dacă se reusește acoperirea întregului prejudiciu din valoarea declarată, nu se dă nimic în plus și
niciodată nu se dă ca prejudiciu = valoarea declarată.

Speța 21
Societatea A S.A., vânzător și societatea D S.A., cumpărător, au încheiat un contract de vânzare -
cumparare pe data de 13.03.2013.
Încă de la data executării obligației de predare a bunului vândut, tot pe data de 13.03.2013, societatea A
S.A. a încheiat cu societatea B S.A. un contract de expediție.
În temeiul acestui contract, B S.A. urma să organizeze transportul unor bunuri în valoare de 500.000 lei.
În vederea executării obligațiilor decurgând din contractul de expediție, societatea B S.A. face un studiu
de piață și solicită oferte de la mai mulți transportatori.
Prin solicitare, administratorul societății T S.A. trimite societății B S.A. o ofertă foarte avantajoasă. Oferta
este trimisă pe data de 15.03.2013.
În urma unei analize de oportunitate, administratorul societății T S.A. a decis sa folosească formularele
de ofertă preimprimate pe data de 15.05.2012. Fiind mulțumit de oferta primită de la societatea T S.A.,
societatea B S.A. încheie cu aceasta, pe data de 1.04.2013, un contract de transport. Destinatarul este
societatea D S.A. (cumpărătorul), iar locul predării bunului este sediul acestuia.
Pe parcursul transportului, ca urmare a neglijenței transportatorului, o parte din bunurile transportate,
în valoare de 100.000 lei, sunt pierdute.
Pe data de 5.04.2013, destinatarul acceptă bunurile, solicită predarea acestora și îndeplinește toate
formalitățile necesare pentru constatarea pierderii și pentru conservarea dreptului la acțiune în vederea
acoperirii pierderii de 100.000 lei.
Pentru a-și construi strategia de acoperire a prejudiciului, societatea D S.A. face o serie de cercetări, din
care rezultă urmatoarele:
- Transportatorul T se afla în insolvență (reorganizare judiciară), păstrându-și dreptul de
administrare a averii sale;
 - Pe data de 02.12.2012, a fost pronunțată hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, iar
pe data de 1.03.2013, hotărârea a ramas definitivă.

1. Stabiliți ce acțiuni se pot formula în speță, pornind de la dorința societății D S.A. de a-și acoperi
prejudiciul de 100.000 lei. Precizați și eventualele acțiuni în regres ale celor obligați de societatea D S.A.
la acoperirea prejudiciului de 100.000 lei.
2. În măsura în care societatea B S.A. nu ar fi executat ea însăși obligațiile decurgând din contractul de
expediție și și-ar fi substituit pe societatea S S.A. fără a avea o autorizație în acest sens, analizați dacă s-
ar mai putea adăuga și alte acțiuni celor edificate la cerința 1).
3. În măsura în care societatea D S.A. ar fi fost încunostințată de încheierea contractului de transport pe
data de 01.04.2013 și ar fi anunțat acceptarea acestui contract la aceeași dată, precizați dacă societatea
D S.A. ar fi putut să oblige transportatorul să livreze bunul transportat la un alt depozit al său dintr-o altă
localitate decât cea de sediu.

Răspuns:
1. Acțiunea destinatarului către transportator pe art. 1964, dar ar fi ineficientă deoarece acesta se află în
insolvență.
2. Acțiunea destinatarului contra expeditorului – art. 2068.
Putea B să cunoască starea de insolvență, dacă din documente nu rezultă existent ei?
Registrul Comertului și BPI - registre publice, B fiind obligat să verifice.
Se aplică art.84 (4) din Legea insolvenței? T se afla în procedura de reorganizare, pe când acest articol se
referă la perioada de observație, nu se va aplica.
D are posibilitatea de a continua acțiunea contra lui T. Potrivit art. 75, acțiunile sunt suspendate. Creanța
lui merge pe regimul normal, nu se înscrie la masa credală, dar este puțin probabil ca D să aibă șansa
acoperirii creanței.
3. Acțiunea lui D SA împotriva lui B SA întemeiată pe contractul de expediție - art.2068 - culpa în
alegerea transportatorului, această răspundere privește modul de executare al contractului, și va fi
aplicabilă doar dacă există o consecință materială a alegerii greșite, nu pentru simpla alegere. În plus,
alegerea unei persoane aflate în insolvență nu duce la imposibilitatea îndeplinirii contractului. T SA
pierde bunul din neglijență nu pentru că s-a aflat în insolvență.
Acțiunea întemeiată pe art. 2021 – nu are relevanță, alegerea făcută prevazută la art. 2068 include și
aceste aspecte. Pe acest temei s-ar îndrepta comitentul contra expeditotului pentru prejudiciul produs
de transportator. Pe expeditor îl poate trage la răspundere comitentul.
D SA se poate îndrepta împotriva lui A SA în calitate de vânzător, iar A în calitate de comitent împotriva
expeditorului B. - art. 1667 - acțiunea nu e admisă.
Acțiunea întemeiată pe art. 2067 (2) nu se aplică în speță. Comitentul se poate îndrepta împotriva
expeditorului dacă și-a asumat obligația de predare care în mod obișnuit aparține transportatorului.
Dacă expeditorul își asumă obligația de a garanta ajungerea mărfii la destinație, inclusiv față de
destinatar, destinatarul angajează răspunderea expeditorului – stipulație pentru altul, în speța noastră
nu se aplică.
Acțiune întemeiată pe art. 2052 și pe art. 2067 - doar pentru obligații asumate expres de expeditor. Art.
2052 – cu privire la executarea întregului contract sau a unei părți a acesteia, iar art. 2067 permite ca
expeditorul să își asume o obligație de garanție și față de un terț.
Art. 2064
Art. 2023 alin. (4) și (6) – acțiunea lui A împotriva lui S SA. Permite această o acțiune directă a lui A
împotriva lui T SA? Nu, deoarece substituirea diferă de încheierea contractului de transport, iar B încheie
contractul de transport cu T SA.
Art. 1984 – transportorul răspunde pe baza contractului de transport față de B SA și D SA.