Prevenirea si controlul integrat al poluarii in Romania si UE

Profesor : S.L. Cojocaru Paula Grupa : 7405

Studenti : Andrei Geanina-Alexandra

Avadani Laura –Elena

Bozianu Andreea
Uniunea Europeană (UE) defineşte obligaţiile care trebuie respectate în activităţile
industriale şi agricole cu un puternic potenţial de poluare. Aceasta instituie o procedură
de autorizare a acestor activităţi şi stabileşte cerinţe minime ce trebuie incluse în orice
autorizaţie, în special în ceea ce priveşte eliminările de substanţe poluante. Obiectivul
este de a evita sau de a minimaliza emisiile poluante în atmosferă, ape şi soluri, precum
şi deşeurile provenite de la instalaţiile industriale şi agricole, în scopul atingerii unui
nivel ridicat de protecţie a mediului înconjurător.

Prezenta directivă (supranumită „Directiva IPPC”) supune autorizaţiei activităţile

industriale şi agricole care au un potenţial pronunţat de poluare. Această autorizaţie
poate fi emisă numai dacă sunt respectate anumite condiţii de mediu, astfel încât
întreprinderile însele să îşi asume răspunderea prevenirii şi a controlului poluării pe
care ar putea-o cauza.

Condiţiile de mediu obligatorii

Pentru a fi autorizată, o instalaţie industrială sau agricolă trebuie să respecte anumite

obligaţii fundamentale, care vizează în special:
  utilizarea tuturor măsurilor adecvate de prevenire a poluării, în special prin
aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (cele care produc cele mai puţine
deşeuri, care utilizează substanţele cele mai puţin periculoase, care permit
recuperarea şi reciclarea substanţelor emise etc.);

 prevenirea oricărei poluări semnificative;

 prevenirea, reciclarea sau eliminarea deşeurilor în modul cel mai puţin poluant
posibil;

 utilizarea eficientă a energiei;

 prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora;

 readucerea amplasamentelor de funcţionare într-o stare satisfăcătoare la

încetarea activităţii.

În plus, decizia de autorizare cuprinde un anumit număr de cerinţe concrete, care

includ, în special:

 valorile-limită de emisie pentru substanţe poluante (mai puţin în materie de

gaz cu efect de seră, dacă se aplică sistemul de comercializare a cotelor de
emisie de gaze cu efect de seră – a se vedea mai jos);

 măsurile eventuale pentru protecţia solului, a apei şi a aerului;

 măsurile de gestionare a deşeurilor;

  măsurile referitoare la circumstanţe excepţionale (scurgeri, funcţionare
necorespunzătoare, întreruperi temporare sau definitive etc.);

 limitarea la minim a poluării la distanţă sau transfrontaliere;

 monitorizarea eliminării deşeurilor;

Pentru coordonarea procesului de autorizare impus de directivă şi a sistemului de

comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră, o autorizaţie emisă în
conformitate cu directiva nu trebuie să cuprindă valorile-limită de emisie pentru
gazele cu efect de seră, dacă acestea din urmă fac obiectul sistemului de
comercializare a cotelor de emisii, cu condiţia să nu existe probleme legate de
poluare la nivel local. Mai mult, autorităţile competente au posibilitatea de a nu
impune măsuri de eficienţă energetică pentru unităţile de ardere.

Cererile de autorizare

Toate cererile de autorizare trebuie înaintate autorităţii competente din statul membru
relevant, care va lua decizia de a autoriza sau nu activitatea. Cererea trebuie să
cuprindă în special informaţii privind următoarele elemente:

 descrierea instalaţiei, a naturii şi a amplorii activităţilor acesteia, precum şi a

caracteristicilor amplasamentului instalaţiei;

 materialele, substanţele şi energia utilizate sau generate;

 sursele de emisie din instalaţie, precum şi natura şi cantităţile emisiilor posibil

a fi evacuate în fiecare factor de mediu şi efectele acestora asupra mediului;

 tehnologia şi tehnicile pentru prevenirea sau reducerea emisiilor din instalaţie;

 măsurile pentru prevenirea şi recuperarea deşeurilor;

 măsurile planificate pentru monitorizarea emisiilor;

 eventualele alternative.

Fără a se încălca regulile şi practicile stabilite în domeniul secretului comercial şi

industrial, aceste informaţii trebuie puse la dispoziţia părţilor interesate:

 publicul, prin mijloacele corespunzătoare (inclusiv pe cale electronică), în

acelaşi timp cu informaţiile referitoare în special la procedura de autorizare a
activităţii, la coordonatele autorităţii responsabile cu autorizarea sau nu a
proiectului şi la posibilitatea publicului de a participa la procesul de autorizare;

 celelalte state membre, dacă proiectul ar putea avea consecinţe

transfrontaliere. Fiecare stat trebuie să transmită aceste informaţii părţilor
interesate de pe teritoriul său pentru a le permite să îşi exprime opinia.
Trebuie prevăzute termene suficiente pentru a permite tuturor părţilor interesate să
reacţioneze. Opiniile lor trebuie luate în considerare în cadrul procedurii de
autorizare.

Măsuri administrative şi de control

Decizia de autorizare sau de refuzare a autorizaţiei proiectului, argumentele care au

stat la baza acestei decizii, precum şi eventualele măsuri de reducere a efectelor
negative ale proiectului sunt puse la dispoziţia publicului şi transmise celorlalte state
membre interesate. Conform legislaţiei lor naţionale relevante, statele membre
trebuie să prevadă posibilitatea tuturor părţilor interesate de a contesta această
decizie în justiţie.

Statele membre sunt responsabile cu controlul conformităţii instalaţiilor industriale.

Un schimb de informaţii privind cele mai bune tehnici disponibile (care stau la baza
stabilirii valorilor-limită de emisii) este organizat cu frecvenţă regulată între Comisie,
statele membre şi industriile interesate. Se elaborează rapoarte referitoare la
punerea în aplicare a prezentei directive la intervale de trei ani

Controlul emisiilor

Gazele reziduale provenind de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi de la

instalaţiile de coincinerare a deşeurilor trebuie evacuate în mod controlat , printr-un
coş de fum a cărui înălţime este calculată astfel încât să protejeze sănătatea umană
şi mediul.

Valorile limită de emisie se aplică în punctul în care apele reziduale provenite din
epurarea gazelor reziduale sunt evacuate din instalaţia de incinerare a deşeurilor sau
din instalaţia de coincinerare a deşeurilor.

Amplasamentele instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi ale instalaţiilor de

coincinerare a deşeurilor, inclusiv zonele asociate de depozitare a deşeurilor, trebuie
concepute şi exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate şi
accidentale de orice substanţe poluante în sol, în apele de suprafaţă şi în apele
subterane. Trebuie prevăzut un colector pentru apa de ploaie contaminată care se
scurge din amplasamentul instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau al instalaţiei de
coincinerare a deşeurilor, precum şi pentru apa contaminată provenită din scurgeri
sau din operaţii de luptă contra incendiului. Capacitatea de depozitare a acestui
colector trebuie să fie suficientă pentru ca aceste ape să poată fi analizate şi tratate
înainte de deversare, dacă este nevoie.
Reglementarea surselor difuze de poluare

In cateva cazuri Legea apelor chiar incearca sa identifice si sa reglementeze activitati

specifice poluante care duc la poluarea difuza. De exemplu, Legea apelor contine
prevederi

care o fac ca urmatoarele fapte sa constituie contraventie:

• sa se arunce sau sa se bage in orice mod deseuri de orice fel in albiile cursurilor de

apa, bazinele lacurilor sau elestee, in Marea Neagra si tinuturile mlastinoase, precum

si sa se depoziteze acestea pe bancurile de aluviuni sau tarmurile acestora;

• sa se deverseze ape uzate in apele de adancime, lacuri si izvoare naturale, in balti

sau

elestee;

• sa se utilizeze orice tip de canale deschise in scopul de a deversa apele fecaloide

casnice sau apele cu continut periculos;

• sa se spele in cursurile de apa, lacuri sau pe bancurile lor vehicolele,

echipamentele

sau dispozitivele mecanice, precum si ambalajele sau obiectivele ce contin pesticide

sau alte substante periculoase;

• sa se spele animalele domestice, dezinfectate cu substante toxice, in afara locurilor

special amenajate in acest sens;

• sa se arunce sau sa se deverseze reziduuri de petrol sau substante periculoase in

instalatiile sanitare sau retelele de canalizare;

• sa se spele obiecte gospodaresti in cursurile de apa, lacuri sau pe bancurile lor, pe

zagazuri sau diguri, prin utilizarea de substante chimice de orice fel.

Aceste prevederi vor avea o insemnatate speciala in redactarea Codului bunelor

practici

agricole. Activitatile precum spalarea vehicolelor sau animalelor domestice, sau

evacuarea

bidoanelor goale de ulei, sunt activitati ce ar trebui sa constituie obiectul unui cod al
bunelor

practici, si ar trebui incluse in Codul bunelor practici agricole.

Prevederi privind poluarea difuza

In sfarsit, Legea protectiei mediului contine o serie de prevederi privind poluarea

difuza care pot fi luate in considerare la redactarea Codului bunelor practici agricole.

Legea protectiei mediului prevede ca “… persoanele fizice si juridice care produc,

comercializeaza si/sau utilizeaza ingrasaminte chimice si pesticide vor avea
urmatoarele obligatii:

a) sa solicite un acord si/sau o autorizatie de mediu pentru productia lor;

b) sa livreze, manipuleze, transporte si comercializeze ingrasaminte chimice si

pesticide

ambalate si purtand date de identificare, etichete de avertizare, instructiuni de

siguranta si utilizare, in conditii ce nu produc contaminarea mijloacelor de transport

si a mediului;

c) sa depoziteze ingrasamintele chimice si pesticide numai ambalate si in spatii

protejate;
d) sa nu utilizeze ingrasaminte chimice si pesticide in zone sau pe suprafete unde au

fost instituite masuri de protectie;

(…)

e) sa aplice, pe parcursul perioadei de inflorire a culturilor polenizate de insecte,

numai acele tratamente cu pesticide care nu dauneaza.

Principiul reducerii la minimum a deseurilor

Pe parcursul elaborarii codului, se va avea in vedere ca scopul de baza este de a

educa agricultorii si a promova bunele practici agricole in Romania. Prin

urmare, codul va contine explicatii scurte si cu utilitate practica ale principiilor

ce guverneaza controlul poluarii in agricultura. Cand se dau explicatii asupra

acestor principii, limbajul trebuie sa fie cat mai simplu si mai clar cu putinta,

avand in vedere faptul ca cei carora se adreseaza vor fi agricultorii si

gospodariile din zonele rurale.

O posibilitate poate fi sa se adreseze intrebarea deseurilor gospodaresti in acest cod,

desi aceasta nu este, in sens strict, o chestiune legata de bunele practici agricole. In
mod special, este important sa subliniem insemnatatea indepartarii deseurilor
menajere separat de deseurile agricole, pentru a asigura puritatea administrarii
deseurilor. Este de asemenea important sa se elaboreze bune practici agricole in
pozitionarea latrinelor in curtile gospodariilor satesti, pentru a reduce la minimum
posibilitatea contaminarii apei de baut.

In sfarsit, se va tine in plus seama de posibilitatea includerii unei sectiuni in Codul

bunelor practici agricole privind protectia florei si faunei locale. Desi aceasta
prevedere se poate dovedi ca fiind prea mult pentru un prim cod al bunelor practici
agricole, va fi desigur util sa se atraga atentia agricultorilor ca protectia diversitatii
biologice locale incepe din curtea lor, si sa se stabileasca, in termeni foarte generali,
masurile referitoare la cultivarea pamantului care se pot lua pentru protectia speciilor
locale.