Fantasma este un scenariu imaginar in care subiectul este prezent si care simbolizeaza,

intr-o maniera mai mult sau mai putin deformata de procesele de aparare, implinirea unei dorinte
si, in ultima instanta, a unei dorinte inconstiente. Fantasma se prezinta in modalitati diverse:
fantasme constiente sau vise diurne, fantasme inconstiente, precum cele descoperite de analiza ca
structuri subiacente unui continut manifest, fantasme originare. Fantasmele originare sunt
structuri fantasmatice tipice (viata intrauterina, castrare, seducere) pe care psihanaliza le
recunoaste ca organizand viata fantasmatica, oricare ar fi experientele personale ale subiectilor;
universalitatea acestor fantasme se explica, dupa Freud, prin faptul ca ar constitui un patrimoniu
transmis filogenetic.
Fantasmele constituie prin excelenta mediatorii intre ordinea pulsionala, adica tot ceea ce
este ancorat in functiile biologice ale corpului si in instinctele fundamentale, si ordinea dorintei,
care implica intreaga complexitate a psihismului uman. Inseamna a spune ca cele doua nu se pot
constitui decat integrand toate procesele de simbolizare caracteristice „umanizarii“. Este ceea ce
le face apte de a fi sesizate de gandirea constienta si de a fi comunicate prin cuvinte.
Conceptul de fantasma apare la Freud, care a considerat fantasma ca pe o productie tardiva
a psihismului, aparuta dupa stabilirea principiului realitatii, cand principiul placerii incepe
sa functioneze clivat,ca un.fel de “gandire.ce ramane neinfluentata de proba.
realitatii si care asculta doar de principiul placerii.” Potrivit Melaniei Klein, fantasma
inconstienta ocupa un loc important in activitatea psihica.
Procesele sunt cele doua moduri de functionare ale aparatului psihic, astfel: din
perspectiva topica, procesul primar caracterizeaza sistemul inconstient, procesul secundar
caracterizeaza sistemul preconstient-constient; din perspectiva economico-dinamica, in cazul
procesului primar energia psihica trece de la o reprezentare la alta, prin mecanisme de deplasare
si condensare. In cazul procesului secundar, reprezentarile sunt stabile, satisfactia fiind amanita,
permitand in acest mod experimentarea diverselor cai posibile de satisfacere.
Fantasmele inconstiente sunt deuse, nu observate direct, si reprezinta corolarul mental al
pulsiunii. Fantasma este continutul primar al proceselor psihice inconstiente si consta nu doar in
satisfacerea dorintelor libidinale sau agresive, dar si apararea impotriva angoasei. Desi are
caracter fictional, fantasma inconstienta este reala ca experienta subiectiva, fiind o functie in
sine, cu efecte reale in psihism, dar si in dezvoltarea atat a subiectului cat si a celor cu care se
afla in relatie. In scrierile kleiniene notiunile de fantasma si proces par sinonime.

2
In literatura de specialitate, introiectia este descrisa ca fiind un fenomen de natura cresterii, in
timp ce fantasma este un fenomen de natura stagnarii, a compensarii. Procesul presupune iesirea
dintr-o stare anterioara si trecerea intr-una ulterioara prin introiectie si, deci, acceptarea unei noi
realitati, in timp ce fantasma implica incorporarea obiectului, care continua sa existe astfel in
psihismul subiectului si compenseaza lipsa lui din realitate. Astfel, este asigurata conservarea
unui status quo existent anterior, la nivel psihic totul ramane neschimbat, in ciuda realitatii
diferite. Orice proces implica o modificare topica a psihismului in vreme ce orice fantasma, care
este prin ea insasi de natura narcisica orientate catre propriul EU prin retragerea din lumea
exterioara, tinde sa mentina status quo-ul modului de organizare psihica. Autorii citati mai sus
sustin ca fantasma este de natura narcisica deoarece, pentru a nu fi schimbata imagine ape care o
are subiectul despre sine si depsre lume, acesta tinde sa schimbe lumea conform fantasmei.
Asadar, fantasma se opune unei modificari la nivelul psihicului si, a o intelege, inseamna a
detecta nivelul la care ea actioneaza in opozitie cu schimbarea. Astfel, incorporarea este o
fantasma de constanta. Un exemplu poate fi incorporarea obiectului la interiorul psihismului in
cazul pierderii lui si de aici incapacitatea de a parcurge un proces de pierdere, care nu poate avea
loc pentru ca obiectul nu este considerat ca fiind pierdut, ci continua sa existe la nivelul
psihismului subiectului. Subiectul astfel refuza travaliul doliului si, odata cu el, refuza si
introiectia adevaratului sens al pierderii. Incorporarea se opune introiectiei, fantasma se opune
procesului de schimbare intrapsihica.

BIBLIOGRAFIE

1. Laplanche, J., Pontalis, J.B., Vocabularul Psihanalizei (1994), Editura Humanitas

2. Orășanu, B., Biografia unui concept psihanalitic identificarea proiectivă (2005),
București, Editura Trei
3. Segal, H. Introducere în opera kleiniana (2016), București, Editura Fundației Generația
4. Scribd, Eseu Proces și fantasmă