Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cele două strofe ale poeziei Lucruri suntem, de Lucian Blaga, surprind constatarea tristă a
unui eu liric dezamăgit, care meditează asupra caracteristicilor ființei umane.
Constatarea din titlu este o metaforă care se reia în primul vers - pentru întărirea ideii
exprimate: Lucruri suntem printre lucruri. Cuvântul-cheie al poeziei este acesta - lucruri; ideea
că oamenii sunt niște lucruri este cheia acestei poezii. Lucrurile sunt caracterizate prin neființă,
prin nemișcare, efemeritate, utilitate, moarte. În concepția eului liric oamenii îi tratează pe ceilalți
oameni așa cum tratează obiectele - se folosesc de ei și se debarasează de aceștia fără probleme,
când nu-și mai dovedesc utilitatea.
Și totuși, o speranță apare în versul al doilea - Aproape suflete suntem, noi doi - iubirea
este cea care transformă oamenii, care îi face pe aceștia să devină suflete. Oamenii - lucruri au
gânduri care îi apasă (comparația gânduri ca pietrele), au visuri (metafora uneori stele) și
întotdeauna o lipsă, o neîmplinire - totdeauna un dor.
În ultima parte a poeziei întâlnim o metaforă interesantă - drumul norilor - Dar drumul
norilor e prea mare/ în lumea noastră - pentru noi - metaforă care exprimă ideea că fericirea este
inaccesibilă oamenilor, în această lume unde există atât de rar împreună și amândoi. Oamenii -
lucruri nu știu și nu pot să iubească cu adevărat, caracterizați prin efemeritate, nemișcare și moarte.
Egoismul distruge orice speranță (Pe drumul său fiecare), oamenii sunt prea preocupați de
propriul lor destin și prea indiferenți la sentimentele celorlalți - acestea sunt ideile de bază ale
poeziei.
Pe scurt, în rezolvarea subiectului II cu acest tip de cerință, trebuie să avem în
vedere: