NR1 DE RECUNOSCUT STRUCTURI

DE SCRIS STRUCTURI

Sinteza
TRANCHILIZANTE (ANXIOLITICE)
Tranchilizantele propriu-zise (minore) = anxiolitice = ataractice sunt
medicamente ce inlatura selectiv starea de spaima, frica, incordare
emotionala, dezadaptare la mediul ambiant, fiind eficace in nevroze si in
starile intermediare. Actiunea lor consta in diminuarea anxietatii, reducerea
agitatiei psihomotorii, a starii de tensiune psihica, reactiilor emotionale,
echilibrarea compartimenului afectiv. Aceste medicamente nu influenteaza
capacitatile intelectuale. functiile senzoriale, nu produc depresie generala,
nu produc somn; potenteaza alte deprimante selective ale SNC
(anestezice, hipnotice-sedative, anticonvulsivante, analgezice) sau
neselective.

Clasificarea tranchilizantelor dupa structura chimica

1. Derivati de 1,3-propandiol (carbamati): MEPROBAMAT
2. Derivati de difenilmetan: HIDROXIZINA
3. Derivati de benzodiazepina
DIAZEPAM,LORAZEPAM,CLORDIAZEPOXID
4. Derivati cu structura diversa BUSPIRONA

N1 – R1 – poate fi H, CH3, ciclopropil

C3 – R2 – alcoolsecundar, carboxil, ester

RELATIA STRUCTURA CHIMICA-ACTIUNE BFARMACOLOGIC_ in clasa

derivatilor 1.4 BENZODIZEPINICI:

- prezenta unui substituient electronegativ (X) in pozitia 7 este absolut

necesara, iar cu cat acesta este mai electronegativ, creste activitatea
anxiolitica; prezenta unei grupari nitro in pozitia 7 imprima actiunea
hipnotica
- pozitiile 6,8,9 nu trebuie sa contina substituienti
- inlocuirea nucleului benzenic cu un heterociclu in general scade
activitatea
- prezenta unui radical fenil in pozitia 5 este favorabila daca acesta este
substituit in pozitia orto sau este disubstituit (in pozitiile 2 si 6) cu
substituienti atragatori de electroni activitatea creste; substitutia in pozitia
para scade semnificativ activitatea
- hidrogenarea dublei legaturi (in pozitiile 4-5) sau mutarea ei in pozitiile 3-4
scade activitatea
- substitutientii cu un radical alchil in pozitia 3 scad activitatea
- derivatii 3 hidroxi substituiti (R’-OH) au o potenta comparabila cu analogii
nehidroxilati
- grupa carbonil (=O) din pozitia 2 este optima pentru activitate
- R1 este in general H sau CH3, substitutia la atomul de azot din pozitia 1
cu un radical alchil mai lung nu influenteaza afinitatea pentru receptorii
benzodiazepinici, insa prezenta unui radical voluminos (tert-butil) reduce
afinitatea pentru receptorii benzodiazepinici si implicit activitatea
farmacologica

4. Grila

- Halotanul este un derivat(de ACID CARBONIC) HALOGENAT

- care din urmatoarele hipnotice fac parte din grupa
ciclopirolonelor:ZOPICLON(IMOVANE)
- neuroleptice cu structura benzamidica
SULPIRID,AMISULPIRID,TIAPRID
-Flupentixolul este un derivat de TIOXANTENA
- care din urmatoarele medicamente nu e utilizat in inductia anesteziei si
preanesteziei??????
- produsul Emetiral este - neuroleptic puternic – actiunea principala:
antipsihotica – la care se adauga
o componenta halucinatorie dezinhibitorie marcata ,antiemetic- substanta
activa -Maleat de PROCLORPERAZINA(-derivat Piperazinilalchilic)
- Amfetamina este un derivat de Beta-FENILETILAMINA
- AINS derivat de acid propionic • IBUPROFEN • KETOPROFEN •
DEXKETOPROFEN • NAPROXEN
- care substante nu au proprietati antiinflamatoare PARACETAMOL
- Aminofenazona este un derivat de PIRAZOLONA
NR2 DE RECUNOSCUT STRUCTURI
DE SCRIS STRUCTURA
 SINTEZA HIPNOTICE SI SEDATIVE

Hipnoticele/somniferele sunt deprimante neselective ale SNC-ului, care

administrate la doze terapeutice hipnotice determina inhibitia sa,
asemanatoare cu cea produsa de somnul fizologic.
Hipnoticele actioneaza prin pierderea cunostintei, incetinirea activitatii
psihice si scaderea functiilor fiziologice la un nivel bazal.
Hipnoticele se administreaza seara, inainte de culcare.
Sedativele sunt deprimante ale SNC-ului, care la doze terapeutice sedative
determina diminuarea hiperexcitabilitatii psihomotorii si senzitive; produc o
stare de liniste, de calm, si pot fi administrate in timpul zilei.
Actiunea sedativelor depinde foarte mult de dozele utilizate, si de caile de
administrare; astfel, la doze mici – au efect sedativ, la doze mari – pot
produce anestezie generala, iar la doze mult depasite – somn narcotic,
urmat de coma si exitus.
Efectele hipnotice, sedative, tranchilizante – nu apar brusc si nici nu sunt
exclusive pentru substantele medicamentoase incluse in aceleasi grupe,
ele predomina la unele substante si se modifica in functie de doza.
De exemplu – in doze mici:
hipnoticele au efect sedativ
sedativele au efect anxiolitic
tranchilizantele induc somnul
Un bun hipnotic trebuie sa produca un somn cat mai apropriat de cel
fiziologic, normal, care sa permita recomfortarea generala a organismului,
dupa 30 min – 1 h de la administrare, iar desteptarea sa se faca cu buna
dispozitie, fara senzatie de oboseala sau alte simptome neplacute.
Clasificarea hipnoticelor si sedativelor dupa structura
chimica:

1. derivati barbiturici: Barbital, Fenobarbital, Amobarbital, Ciclobarbital

2. benzodiazepine: Nitrazepam, Flurinitrazepam, Cinolazepam
3. benzodiazepine cu un ciclu suplimentar: Alprazolam, Midazolam
4. ureide aciclice: Bromizoval
5. piperidindione: Glutetimida, Talidomida
6. aldehide: Cloralhidrat
7. ciclopirolone: Zoplicon
8. imidazopiridine: Zolpiden

Clasificarea hipnoticelor si sedativelor dupa durata de actiune:

durata lunga de actiune (8-10 h): Barbital, Fenobarbital, Clordiazepoxid,
Diazepam, Flurazepam
durata medie de actiune (4-7 h): Nitrazepam, Clonazepam, Lorazepam,
Cloralhidrat, Bromizoval
durata scurta de actiune (2-3 h): Ciclobarbital, Oxazepam, Triazolam
durata ultrascurta de actiune: Tiopental, Hexobarbital
* Relatia intre structura chimica si actiunea farmacologica *

cei 2 radicali R1 si R2 pot fi: alchilici, arilici sau heterocicli

atomul de O din pozitia 2 poate fi inlocuit cu un atom de sulf si derivati
tiobarbiturici
atomul de N din pozitia 3 poate fi substituit cu metil (CH3) si derivati
Nalchil-barbiturici, care determina activitati hipnotice si scaderea duratei de
actiune; proprietatile anestezice si anticonvulsivante apar mai pronuntat
natura radicalilor R1 si R2 din pozitia 5, conditioneaza intensitatea
activitatii ( care variaza de la hipnotica la anestezica) si natura activitatii
(hipnotic anticonvulsivanta)
derivatii nesubstituiti la C5 (acidul barbituric) sau monosubstituiti la C5
nu prezinta actiune farmacologica; la fel si derivatii disubstituiti la C5 cu
grupare metil (CH3)
compusii sunt mai activi cand radicalii sunt diferiti si cand au impreuna
cel putin 4 atomi de C; activitatea creste proportional cu numarul acestor
atomi de C pana la 8-9, apoi incepe sa scada sau dispare, uneori compusii
devenind toxici.
introducerea grupei hidroxil, carbonil, carboxil, amino pe substituientii
alchilici, duce la o scadere a activitatii hipnotice.

Proprietatile derivatilor barbiturici

substante cristaline, incolore, inodore, cu gust mai mult sau mai putin
amar
putin solubile in apa, solubili in alcool si eter

4. NEUROLEPTICE
Neurolepticele sunt agenti antipsihotici, denumite si tranchilizante
majore, sau neuroleptice.
Neuroleptice = agenti antipsihotici – deoarece elimina semnele si
simptomele
psihozelor
Neuroleptice = tranchilizante majore – deoarece pot calma pacientii agitati
Neuroleptice – au efecte neurobiologice adverse care determina miscari
anormale ale capului.
Aceste substante actioneaza prin deprimarea unor formatiuni ale SNCului,
influentand starile psihice (de aceea, se mai numesc psihotrope),
diminueaza fenomenul de excitatie psihomotorie si de agresivitate, cat si
sindroamele psihotice, acute si cronice.
Ca rezultat al acestor actiuni, se instaleaza o stare de indiferenta la
solicitarile mediului extern (actiune ataractica), dispare senzatia de teama
(actiune anxiolitica), urmata de o stare de liniste psihica (actiune
tranchilizanta).
Neurolepticele sunt larg folosite in afectiuni psihiatrice, dar si in cele
nepsihiatrice, ele pot controla simptomele psihotice (deziluzii, halucinatii,
tulburari de gandire), care pot aparea in cadrul schizofreniei, maniei,
paranoiei
si a altor psihoze, acestea fiind tulburi de ordin calitativ ale proceselor
psihice,
in care bolnavul nu este constient de boala sa. Neurolepticele pot ajuta in
tratamentul dereglarilor psihiatrice (dementa, delir, psihoze induse prin
stimulare) si pot seda pacientii agitati.
Neurolepticele mai pot fi folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale,
ca hipotermizante, antivomitive, pentru potentarea efectelor analgezicelor
si anestezicelor preoperatorii, in controlul durerii.

Clasificarea neurolepticelor dupa structura chimica:

1. Derivati de fenotiazina
a. Derivati aminoalchilici: • Promazina • Clorpromazina
• Triflupromazina • Levopromazina • Prometazina
b. Derivati piperazinilalchilici: • Proclorperazina • Trifluperazina
• Flufenazina
c. Derivati piperidilalchilici: • Periciazina • Tioridazina

2. Derivati de tioxantena: • Clorprotixena • Flupentixol • Zuclopentixol

3. Derivati de benzazepina
a. Derivati de dibenzotiazepina: -Quetiapin
b. Derivati de dibenzoxazepina: -Loxapina
c. Derivati de dibenzodiazepina: -Clozapin
d. Derivati de tienobenzodiazepina: -Olanzapina

4. Derivati de butirofenona: • Haloperidol • Droperidol

5. Benzamide: • Silpirid • Amisulpirid • Tiaprid

6. Derivati de indol: - Ziprasidone

7. Benzizoxazoli: - Risperidone

8. Derivati cu structura diversa: - Aripiprazol

Numaratoarea nucleului fenotiazinic se poate face in 2 moduri:

Relatia structura chimica – actiune farmacologica

Pentru a avea actiune neuroleptica, radicalul din pozitia 10 trebuie sa
prezinte un atom de N la distanta de 3 atomi de C fata de N fenotiazinic
(distanta de 2 atomi de C este caracteristica fenomenului antihistaminic);
daca nr atomilor de C este mai mare decat 3, atunci actiunea neuroleptica
dispare.
Radicalul din pozitia 2 influenteaza intensitatea actiunii, grupa
trifluorometil producand actiunea antipsihotica cea mai intensa (–CF3 > –Cl
>– OCH3 metoxi)
Formeaza saruri numai la atomul de N catenar (nu fenotiazinic) si in
functie de natura anionului, prezinta o solubilitate mai mare sau mai mica in
apa. Sarurile sunt sulperi cristaline, fotosensibile, necesitand o conservare
corespunzatoare.

12. ANTIDEPRESIVE

Sindromul depresiv este o tulburare psihiatrica bine definita si se caracterizeaza

printr-o serie de simptome principale si anume:
- diminuarea tonusului neuropsihic
- stare depresiva
- inhibitia proceselor gandirii
- astenie psiho-motorie sau faze de agitatie de diverse intensitati
La aceste manifestari esentiale se pot adauga si unele simptome asociate:
descurajare, sentiment de vinovatie, tulburari ale somnului, digestive, cardiace,
urogenitale, simptome respiratorii (dispnee, senzatie de contractie toracica).
Caracteristici ale medicamentelor antidepresive:
- ineficacitatea in absenta sindromului depresiv
- efectul nu apare imediat, ci este gradat, aparand de la cateva zile la cateva
saptamani

1. Inhibitori ai recaptarii noradrenalinei si serotoninei

a. Antidepresive triciclice
b. Deriv ai antracenului: Maprotilin
c.Dibenzocicloheptadiene: Amitriptilin
d. Dibenzazepine: Imipramin, Clomipramin
e. Dibenzoxepine: Doxepin
f. Antidepresive atipice: Mianserin

2. Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS): Fluoxentin, Sertralin

3. Inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO)

5. ANTIPARKINSONIENE

Medicamentele antiparkinsoniene sunt substante care amelioreaza

unele tulburari caracteristice sindromului parkinsonian sau sindromului
denumit “paralizie agitanta”, afectiune degenerativa a SNC-ului manifestata
prin contractura musculara, executarea lenta a miscarilor voluntare,
tremuraturi ale membrelor si capului.
Aceste fenomene apar ca urmare a unui dezechilibru intre sistemele
dopaminergic si colinergic, datorate diminuarii nivelului dopaminei din unele
formatiuni ale SNC si cresterea rolului excitator al sistemului colinergic,
dezechilibru corectat de medicamentele antiparkinsoniene.

Clasificare antiparkinsonienelor in functie de mecanismul de actiune:

1. Anticolinergice
2. Agonisti ai dopaminei
3. Medicamente care influenteaza metabolismul dopaminei
4. Medicamente care actioneaza prin modificari la nivelul proceselor
metabolice din organism

Clasificarea dupa structura chimica:

1. Anticolinergice
a. Esteri bazici naturali
b. Aminoalcooli
2. Agonisti ai dopaminei
3. Medicamente care influenteaza metabolismul dopaminei
4. Medicamente care actioneaza prin modificari la nivelul proceselor
metabolice din organism
Ex:
ROMPARKIN,BROCRIPTIN,VIREGYT,EBIXA,MADOPAR,STALEVO

6. ANTICONVULSIVANTE (ANTIEPILEPTICE

Medicamentele anticonvulsivante (antiepileptice) = substanţe capabile, în

doze
terapeutice, să suprime sau sădiminueze specific crizele de epilepsie. Ele
pot fi eficace şi faţă de
alte tipuri de convulsii (ex: convulsii febrile sau care apar în diverse stări
patologice:
traumatisme, tumori, tetanos, edem cerebral, meningită).

Tipurile principale de crize epileptice sunt:

1. Marele rău epileptic (grand mal) – se manifesta prin pierderea bruscă a
cunoştinţei, urmată de spasme generale ale musculaturii care durează 2-5
minute. Frecvenţa şi
severitatea atacurilor sunt variabile.
2. Micul rău epileptic (petit mal) – are loc pierderea, pentru scurt timp, a
cunoştinţei,
cu mişcări minore ale capului, ochilor şi extremităţilor, durata fiind de
aproximativ 5-30
secunde. Apoi pacientul este capabil să-şi continue activitatea normal. Pot
fi mai multe episoade
în cursul zilei, cea mai mare incidenţă o întâlnim la copii.
3. Crize psihomotorii - sunt caracterizate prin mişcări automate care
durează 2-3 minute. Amnezia este comună, deseori cu lipsă de memorie
permanentă, dupa
incident. Această stare este confundatăuneori cu comportamentul psihotic.
Mecanismul comun de acţiune al medicamentelor antiepileptice constă în
facilitate
transmisiei inhibitoare GABA-ergice. În epilepsie nivelul GABA în creier
este scăzut.
Fenobarbitalul, fenitoina, etosuximida, benzodiazepinele se pare că ar
acţiona asupra situsurilor
specifice ale receptorilor GABA-ergici, iar acidul valproic ar acţiona asupra
GABAtransaminazei,enzimă care metabolizează GABA.
Clasificarea d.p.d.v. chimic:

1. Derivati barbiturici
2. Derivati de hexahidropirimidin-4,6-diona
3. Ureide aciclice
4. Imide
5. Derivati de imidazolidin-2,4-diona (hidantoina)
6. Derivati de oxazolin-2,4-diona
7. Derivati de dibenzazepina
8. Derivati de benzodiazepina
9. Derivati cu structura diversa
Ex:
FENOBARBITAL,FENITOIN,CARBAMEZEPIN,RIVOTRIL,GABAPENTIN,
DEPAKINE
 7. MIORELAXANTE CENTRALE

Muşchii scheletici sunt inervaţi de un număr mare de fibre nervoase, care

au în componenţa lor prelungiri ale neuronilor motori, cu originea în
coarnele anterioare ale măduvei spinării.
Spasmele musculare acute pot apărea datorită lipsei unei irigaţii sanguine
corespunzătoare a muşchiului, suprasolicitării sau frigului puternic, ele
putând determina durerea sau alte impulsuri senzitive transmise prin fibrele
nervilor senzitivi către măduva spinării şi etajele superioare ale SNC.
Aceste impulsuri senzitive pot cauza contracţia musculara
reflex(involuntară) sau spasmul.
Miorelaxantele centrale sunt substanţe cu acţiune deprimantă asupra SNC,
care reduc tonusul musculaturii scheletice şi contractura musculară.
Unele dintre miorelaxante au şi actiune sedativă şi slab analgezică
Prezintă avantaj terapeutic asocierea lor cu analgezice-antiinflamatorii în
procesele inflamatorii insoţite de durere şi contractură.

Clasificare in funcţie de structura chimică:

1. Eteri ai glicerinei
2. Derivati de benzoxazol
3. Structuri diverse
Ex:
CLORZOXAZONA,ROBITTUSIN,MYOLASTAN,LIORESAL,MIDOCALM
 ANALGEZICE NARCOTICE / ANALGEZICE MORFINOMIMETICE

Sunt substanțe deprimante ale SNC, capabile intens (atât in percepția

durerii), cât și reacția la durere fără pierderea cunoștinței. Acționează la
nivelul căilor ascendente spinotalamice și la nivelul centrilor nervoși
superiori de integrare a durerii.
Produc euforie, la doze mari narcoza ,iar la administrare
regulata,indelungata conduc la obișnuință, urmată de instalarea
toxicomaniei.
Reprezentantul tipic al acestor medicamente este morfina,de aceea se mai
si numesc analgezice morfinomimetice sau opiacee.

Clasificarea în funcție de proveniența și structura chimica:

1. Produși naturali și de
semisinteza:MORFINA,CODEINA,ETILMORFINA,OPIU
Derivați hidrogenați ai morfinei și codeinei: hidromorfona, oximorfona,
hidrocodona ,oxicodona)
2. Produși de sinteză:
a. Derivați de morfinan: levorfanol, dextrometorfan – antitusiv, buprenorfina,
butorfanol
b. Derivați ai benzomorfan: pentazocina
c. Derivați de piperidina Fenilpiperidine: petidina
Anilinopiperidine: fentanil, sufentanil, remifentanil
Piperidine
d. Derivați de cyclohexanol:tramadol:
e. Derivați de heptan3-ona: metadona
f. Derivați cu structura diversa: dextropropoxifen, tilidina, nefopam
g. Encefaline
h. Endorfine
3. Antagoniști ai morfinei:
Antagoniști puri: naloxona
Agonisti-antagonisti:nalorfina

9. ANALGEZICE – ANTIPIRETICE
ANALGEZICE NENARCOTICE, ANALGEZICE NEOPIOIDE

- Reprezintă un grup de medicamente cu structură chimica heterogenă, dar

cu efectefarmacologice și reactii adverse asemănătoare.
- Sunt substanțe care diminuă sau suprimă durerea și combat febra.
- Unele substanțe au și acțiune antiinflamatoare și antispastică
musculotropă.
- O mare parte din efectele analgezicelor-antipiretice sunt consecința
influențării metabolismului prostaglandinelor.
- Spre deosebire de opioide, efectul analgezic este mai puțin intens, nu
produc euforie și nu dau dependență.
- Medicamentele de primă alegere sunt acidul acetilsalicilic și
paracetamolul.
- În general, analgezicele-antipiretice se utilizează sub forma de asocieri,
astfel: asocieri de analgezice-antipiretice din grupe chimice diferite sau
asocieri cu substanțe din alte grupe farmacodinamice (cafeina, codeina,
fenobarbital…).

- Sunt indicate în nevralgii, mialgii, cefalee, dismenoree, fracturi, luxații,

entorse, dureri postoperatorii, infecții virale acute ale căilor respiratorii cu
febră, infecții microbiene, colici renale, biliare, intestinale.

Clasificare dupa structura chimică:

1. Derivati ai acidului salicilic:
Salicilat de sodiu

Salicilat de metil

Salicilat de fenil

Acid acetilsalicilic

Acetilsalicilat de calciu

Acetilsalicilat de DL-lizina

Diflunisal

Sulfasalazina

Benorilat

Salicilamida

2. Derivati de p-aminofenol (anilide)

Fenacetina

Paracetamol

3. Derivati ai pirazolonei
Fenazona

Aminofenazona
 Propifenazona

Metamizol sodic

10. ANTIINFLAMATOARE/ANTIREUMATICE NESTEROIDIENE

(A.I.N.S.)

- AINS au în general, în grade diferite, acțiune analgezică și antipiretică,

mai redusă decât a substanțelor din grupa analgezice-antipiretice și acțiune
antiinflamatoare superioară.
- ele sunt antiinflamatoare mai slabe față de antiinflamatoarele steroidiene.
- termenul de AINS a fost introdus pentru a delimita grupul aspirinei
(analgezice-antipiretice) și al fenilbutazonei (AINS) de cel al
antiinflamatoarelor steroidiene reprezentate de glucocorticoizi.
Principalul mecanism de acțiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene este
inhibarea ciclooxigenazei (COX), urmat de inhibarea biosintezei de
prostaglandine inflamatorii.
COX este o enzimă membranară care există în două izoforme:
COX-1: izoenzimă constitutiva, prezentă în majoritatea țesuturilor și
intervine în sinteza prostaglandinelor (Pg) cu roluri fiziologice benefice
necesare unor procese fiziologice: protecția mucoasei gastrice, funcția
renală, funcția plachetelor, homeostazia vasculară.
inhibarea COX-1 explica o serie de reacții adverse: lezarea mucoasei
gastrointestinal, afectarea toxică a rinichiului, modificări ale agregării
plachetare, însoțite de episoade hemoragice.
 COX-2: izoenzimă constitutivă și inductibilă, se găsește numai în unele
țesuturi (plămâni, rinichi), poate fi indusă în ovar, uter, cartilaj, oase etc., în
prezența unor stimuli externi proinflamatori (citokine, microorganism etc) și
este implicată în sinteza de prostaglandine care mediază durerea, febra și
inflamația.
inhibarea COX 2 explică efectul antiinflamator, analgezic și antipiretic.
Inhibarea sintezei Pg determină, de asemenea, o serie de efecte utile
terapeutic sau care apar ca nedorite, în funcție de situația clinic:
efect antiagregant plachetar (aspirină, indometacin, fenilbutazonă)
inhibarea contracțiilor uterine (aspirină, indometacin, ibuprofen,
naproxen)
favorizarea închiderii canalului arterial la nou născut (indometacin)

Alte mecanisme de acțiune:

inhibarea eliberării de ioni superoxide și peroxide
inhibarea migrării leucocitelor polimorfonucleare și a monocitelor în
focarul inflamator
stabilizarea membranelor lizozomale și inhibarea eliberării de enzime
hidrolitice

Proprietati farmacologice ale antiinflamatoarelor nesteroidiene:

Antiinflamatoare
Analgezică
Antipiretică slabă
Antiagregantă plachetară
Proprietati farmacotoxicologice ale antiinflamatoarelor nesteroidiene:
digestive: disconfort gastric, grețuri, vomă, diaree, ulcer gastric,
hemoragie
digestiva
alergice: rinite, urticarie, erupții cutanate
respiratorii: tuse
nervoase: cefalee, amețeli, tulburări auditive
hematologice: anemie, agranulocitoză
retenție hidrosalină

Indicații
Tratamente de durata în reumatism cronic (poliartrită reumatoidă,
spondilită anchilozantă), artroză dureroasă
Tratamente de scurtă durată, în perioada de acutizare a afecțiunilor de
tip reumatismal, dureri și inflamații post-traumatice
Alte afecțiuni: angină, otită, colică renală, tromboflebită, hemoroizi,
dismenoree, afecțiuni stomatologice

Contraindicatii:
Ulcer gastro-duodenal
Alergii
Insuficienta cardiac
HTA – din cauza retentiei saline

Primul si al treilea trimestru de sarcina

Clasificarea după structura chimică:

1. Derivați de pirazolidin-3,5-diona: Fenilbutazona

2. Derivați ai acidului antranilic (fenamati): Acid mefenamic
3. Derivați ai acidului nicotinic: Acid niflumic
4. Derivați ai acidului acetic: Diclofenac Indometacin

5. Derivați ai acidului propionic Ibuprofen Ketoprofen Dexketoprofen

Naproxen
6. Alti acizi carboxilici: Ketorolac
7. Oxicami Piroxicam Tenoxicam Lornoxicam Meloxicam

8. Structuri non-acide: Nabumetam

9. Structuri bazice: Benzidamin
10. Coxibe Rofecoxib Celecoxib Etoricoxib
11. Alte AINS: Nimesulid