Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”

Evaluarea în cadrul procesului instructiv educativ

Metode de evaluare

-Lucrare la disciplina Pedagogie -

Anul II, semestrul 1

Student:
Ștefănescu Cristinel-Florin

Iași

2022
 Introducere
Încă de la început pentru o bună monitorizare a eficienței modului în care informația
ajunge la elev și acesta reușește să o asimilieze, s-a simțit nevoia de evaluare a persoanei asupra
căreia se exercită acțiunea de instruire. Astfel încă de la începuturile sistemului educațional s-au
acordat calificative sau note, formându-se astfel și o ierarhie între elevi, fiecare primind și fiind
cumva reprezentat de nota primită. Acordarea notelor sau valorizarea cunoștințelor acumulate
arată faptul că lucrurile nu le sunt indiferente celor ce au gândit sistemul după care se efectuează
instruirea elevului, iar rezultatele indică eficiența sau handicapul sistemului educațional. 1
Prin evaluare, cineva observă o serie de repere legate de ceea ce trebuia făcut în procesul
de educare, observă dacă s-a făcut conform programei și judecă, ajutat fiind de valorile obținute
de elev la evaluările periodice, eficiența modului de predare a profesorului și chiar a sistemului a
cărui reprezentant este acesta. Astfel evaluarea are un rol important în progresul învățăturii și își
are locul binemeritat în compusul programei școlare, aceasta fiind indispensabilă deoarece , așa
cum am menționat anterior, ajută pe cei ce se ocupă cu aceasta, să-și dea seama de eficiența
sistemului de învățare.
Cei care se ocupă studiul rezultatelor obținute la evaluările din cadrul sistemului de
învățământ se unesc sub umbrela „docimologiei” care este „știința care are drept obiect studiul
sistematic al examenelor, în particular al sistemelor de notare, și comportamentul examinatorilor
și al examinaților.” 2
„În consecință unii autori fac distincția între control și evaluare. Astfel, J.-M. Barbier
consideră că suntem în cazul unui control de fiecare dată când se derulează o serie de operații
care au ca rezultat producerea de informații asupra funcționării corecte a unei activități de
formare. Dimpotrivă avem de-a face cu un proces de evaluare de fiecare dată când ne găsim în
prezența unor operații care au drept scop producerea unei judecăți de valoare asupra activităților
de formare.”3
Avantaje/Dezavantaje
Reușind să sintetizeze mai multe definiții ale evaluării, Daniel L. Stuffebeam împreună
cu cei cu care a colaborat ne propun trei grupe de definiții pentru evaluare, în funcție de trei

1
Constantin Cucoș, Pedagogie, ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași 2014, p.417.
2
Ibidem, p.418.
3
Ibidem.
posibile: 1) evaluare= măsură; 2) evaluare= congruență; 3) evaluare= judecare;, fiecare caz
preupune o serie de avantaje și inconveniente. Definițiile de tipul evaluare-măsură au
următoarele avantaje: se sprijină direct pe o măsurare precisă, datele pot fi tratate matematic, iar
din acestea rezultă norme și concluzii, dezavantaje legate de definire constau în faptul că
identitatea invocată implică o centrare strict instrumentală, o inflexibilitate cauzată de costurile
de producere de noi instrumente, iar judecățile și criteriile pe care se bazează sunt problematice
și elimină sau nu ia în considerare nemăsurabilele.4
Definițiile bazate pe identitatea evaluare-congruență prezintă avatajele: se referă la o
acțiune puternic integrată în procesul de învățământ, furnizează date asupra elevului și
programului de altfel, există referințe directe la obiective și criterii inerente, care pot furniza date
asupra produsului final. Apar și dezavantaje, precum riscul evaluatorului de a juca un rol mai
mult tehnic, centrarea este restrânsă la obiective, evaluarea se dovedește a fi mai mult o acțiune
secvențială, terminală.
Definițiile care se sprijină pe identitatea evaluare-judecare prezintă avantajele că recurg
la concretizări practice ușoare, permit o lărgire a variabilelor avute în vedere, sunt permisive la
experințe și expertize și nu conduc la pierderi de timp în analiza datelor; au însă dezvantajele că
se sprijină pe rutină și, fapt neverificabil, li se pot contesta fidelitatea și obiectivitatea. 5

Metode de evaluare
Metodele și instrumentele utilizate în evaluarea performanțelor școlare sunt de mai multe
feluri:
-Tradiționale – Prove orale -Complementare – Observarea sistematică a elevilor
- Probe scrise - Investigația
- Probe practice - Proiectul
- Portofoliul
- Tema pentru acasă
- Tema de lucru în clasă
- Autoevaluarea

4
Constantin Cucoș, Pedagogie, ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași 2014, p.419.
5
Ibidem.
 Verificarea orală
Verificarea orală constă în formarea uni dialog între profesor și elev cu scopul verificării
cantității și calității instrucției. Avantajele constau în faptul că se realizează o comunicare deplină
între profesor și clasa de elevi. Metoda favorizează dezvoltarea capacității de exprimare a
elevilor. Dar din cauza fidelității și validității scăzute, aceste probe orale nu sunt recomandabile
pentru evaluările cu miză mare, cu funcție de decizie sau clasificatorie. Un alt dezavantaj e
reprezentat de faptul că necesită un timp alocat mai întins.
Verificarea scrisă
Verificarea scrisă este cu siguranță cea mai utilizată metodă de evaluare datorită
eficien’ei sale din punctul de vedere al timpului alocat acesteia, deoarece ]ntr-un timp limitat se
pot evalua un numar mare de elevi. Subiectele ce constituie evaluarea scrisă pot aduce mai multe
perspective asupra aceleiași probleme iar corectitudinea răspunsurilor elevilor este dată de
apropierea de răspunsul corect sau chiar răspunsul în sine.

Concluzii
Evaluarea reprezintă un moment important în cadrul acțiunii de învățare deoarece ajută
atât profesorul cât și elevul să-și dea seama pe de o parte de eficiența modului de predare iar pe
de altă parte ajută elevul să-și dea seama de nivelul său de pregătire care mereu poate fi crescut
prin mai mult timp alocat studiului cât și prin schimbarea modului de învățare. Dacă un elev, în
urma evaluării, realizează că a reușit să cumuleze o cantitate mai mare de informații atunci când
a ascultat lecția predată de către profesor în sala de clasă sau a reușit să-și formeze un dosar de
informații în mintea sa atunci când a citit acasă sau când a pus în practică cele predate.