16.

LENTILE DE CONTACT

16.1. Caracteristicile lentilelor de contact

Lentilele de contact reprezintă dispozitive optice destinate să stea în contact cu

corneea. Lentilele de contact sunt utilizate în scop optic, pentru compensarea erorilor de
refracţie, dar por fi utilizate şi în scop cosmetic, terapeutic, de diagnostic sau farmacologic.

Există şi variante de lentile de contact colorate, care pot fi utilizate în scop cosmetic
sau pentru protecţia ochilor de radiaţiile solare (cu toate că performanţele lor de reducere a
radiaţiilor ultraviolete sunt inferioare lentilelor de ochelari).

Faţă de o soluţie de compensare aeriană, lentilele de contact prezintă o serie de

avantaje:

 câmpul vizual nu mai este limitat, iar distorsiunile existente la periferia unei lentile
aeriene nu mai sunt prezente (cu toate acestea, lentilele de contact rigide de diametru
mai mic pot reduce câmpul vizual);
 lentilele de contact măresc imaginea în cazul miopilor şi o reduc în cazul pacienţilor
hipermetropi sau afakici;
 reduc dimensiunea aberaţiilor optice provocate de radiaţiile oblice;
 elimină diplopia şi asigură vederea binoculară în cazul anizometropiei de valori mari
şi a afakiei unioculare, prin reducerea anizeiconiei (diferenţa între imaginile formate
între cei doi ochi) faţă de soluţiile de corecţie aeriene;
 elimină efectul prismatic;
 estetică superioară.

Contactul între lentila de contact şi cornee se realizează prin intermediul unui film
lacrimal subţire, care diminuează neregularităţile suprafeţei corneei.

Din punct de vedere optic, filmul lacrimal şi corneea prezintă indici de refracţie
similari, de aceea pot fi considerate ca formând un singur mediu optic. Stratul lacrimal
cuprins între suprafaţa posterioară a lentilei de contact şi suprafaţa anterioară a corneei
poată numele de lentilă de lacrimă. Suprafaţa posterioară a lentilei de lacrimă are forma
suprafeţei anterioare a corneei.

200
 Puterea refractivă a lentilei de contact depinde de curbura ambelor suprafeţe, atât
anterioară cât şi posterioară), precum şi de grosimea lentilei şi de indicele de refracţie al
acesteia.

În cazul lentilelor afocale, cele două suprafeţe ale lentilei (anterioară şi posterioară)
prezintă aceeaşi curbură. Dacă această curbură coincide cu curbura corneei, lentila de
lacrimă are grosime constantă şi putere focală zero (fig. 16.1 a). Dacă lentila de contact are
o curbură mai accentuată, lentila de lacrimă devine convexă (fig. 16.1 b). Dacă, dimpotrivă,
lentila de contact are o curbură mai mică, lentila de lacrimă devine concavă (fig. 16.1 c).

a) b) c)

Fig. 16.1 Lentila de lacrimă [Bha09]: a) lentilă de grosime constantă; b) lentilă convexă; c)
lentilă concavă.

16.2. Tipuri de lentile de contact

După materialul din care sunt fabricate, lentilele de contact se clasifică în:

 lentile din material rigid;

 lentile din hidrogel;
 lentile din elastomeri siliconici.

După elasticitate materialului, se întâlnesc:

 lentile dure;
 lentile suple sau semidure;
 lentile moi.

201
 După principiul de adaptare, există:

 lentile corneene: acoperă doar corneea, diametrul lor variază între 8,5 şi 9,5 mm;
 lentile semisclerale: acoperă corneea, limbul şi 1,5-2 mm din scleră; diametrul lor
variază între 13,5 şi 14,5 mm;
 lentile sclerale: acoperă corneea şi o zonă sclerală, trecerea de la o zonă la alta
realizându-se la nivelul limbului; diametrul acestora măsoară 23 mm – 25 mm.

După geometria suprafeţelor, se întâlnesc:

 lentile bisferice;
 lentile sfero-torice;
 lentile bitorice;
 lentile asferice.

După efectul optic, lentilele pot fi:

 convergente;
 divergente;
 astigmatice.

După durata de purtare, există:

 lentile cu înlocuire frecventă;

 lentile pentru purtare extinsă.

După procedeul de fabricare, se întâlnesc lentile produse prin:

 turnare sau injecţie;

 centrifugare;
 strunjire.

202
 16.2.1 Lentile de contact sclerale

Lentilele de contact sclerale sunt utilizate în special în cazul pacienţilor care prezintă
afakie, astigmatism de valori mari, keratoconus, nistagmus sau neregularităţi sau probleme
la nivelul suprafeţei corneei.

Aceste lentile oferă o stabilitate crescută pe ochi, o zonă optică mare, permit circulaţia
filmului lacrimal şi sunt bine tolerate de pacienţi (lentila nu vine în contact direct cu suprafaţa
corneei).

Lentilele sclerale se pot obţine prin strunjire din pastile de material plastic, prin turnare
în formă (mulaj al suprafeţei anterioare a ochiului), injecţie sau polimerizare cu radiaţii UV.

Diametrul unei lentile de contact sclerale este cuprins între 23 şi 25 mm, iar diametrul
zonei optice centrale măsoară între 11,5 mm şi 13,5 mm.

12.2.2 Lentile de contact semisclerale şi corneene

La lentilele de contact corneene şi semisclerale, adaptarea trebuie să fie cât mai plată
(lentila de lacrimă trebuie să aibă grosime uniformă). Datorită diametrului mic, aceste lentile
se caracterizează printr-o bună circulaţie a lacrimilor şi aprovizionare cu oxigen a corneei.
De asemenea, sunt uşor de aplicat şi extras.

Aceste lentile pot fi rigide, semidure sau moi.

Lentilele rigide sunt fabricate din materiale dure, nepermeabile la oxigen şi foarte
puţin hidrofile. De regulă sunt fabricate din PMMA sau copolimeri ai acestuia.

Lentilele semirigide sunt fabricate din materiale permeabile la oxigen. În literatura de

specialitate sunt cunoscute ca lentile gaz-permeabile sau lentile RGP. Sunt fabricate din
anumiţi copolimeri ai PMMA, caracterizaţi, pe lângă proprietatea de a transmite oxigenul, şi
prin stabilitate optică şi durabilitate şi hidrofobie.

Printre avantajele lentilelor rigide şi semirigide se numără:

 calitate a vederii superioară;

 mobilitate superioară lentilelor moi;
 se întreţin şi se mânuiesc mult mai uşor decât lentilele moi;
 depozitarea de proteine şi mucine este îngreunată, datorită hidrofobiei materialului;
 permit corectarea astigmatismului corneei de valori mari.

203
 Aceste lentile necesită însă o perioadă de adaptare mai mare (aproximativ trei
săptămâni) şi sunt mai puţin confortabile decât lentilele de contact moi. Totuşi, lentilele
semirigide sunt mult mai confortabile decât cele dure.

Lentilele moi sunt fabricate din materiale caracterizate printr-un anumit grad de
hidrofilie şi de permeabilitate la oxigen. Se utilizează în special hidroxietil-metacrilatul
(HEMA) sau copolimeri ai acestuia.

Printre avantajele lentilelor de contact moi se menţionează:

 sunt uşor de suportat de către pacient şi confortabile;

 adaptarea este relativ simplă;
 riscul de dislocare e foarte redus, fiind recomandate în cazul sportivilor;
 preţul redus;
 sunt disponibile în diverse nuanţe;
 praful intră mult mai greu în spaţiul dintre lentilă şi cornee;
 durata de purtare mult mai lungă decât a lentilelor dure;
 pot fi utilizate inclusiv de către copii şi bătrâni cu abilităţi mai reduse de manipulare a
lentilelor.

Aceste lentile au însă şi o serie de dezavantaje:

 curăţarea şi dezinfectarea sunt mai dificile, materialul putând fi atacat de soluţiile de

curăţare;
 introducerea şi îndepărtarea trebuie realizate cu multă atenţie (fig. 16.2);
 materialul se poate rupe mult mai uşor;
 durata de utilizare este mult mai scurtă decât în cazul lentilelor dure;
 nu pot corecta astigmatismul de valoare mai mare de 1,00D, deoarece se adaptează
la conturul corneei; există însă lentile torice moi destinate corecţiei astigmatismului;
 pe suprafaţa lor se depun frecvent proteine şi mucine;
 igienă mai complicată şi mai scumpă, risc de contaminare mai mare;
 risc mai mare de complicaţii în cazul purtării necorespunzătoare;
 nu pot corecta keratoconusul sau alte malformaţii congenitale ale corneei.

204
 a) b)
Fig. 16.2 Introducerea (a) şi îndepărtarea (b) lentilelor de contact moi [Bha09]

De asemenea, în cazul lentilelor de contact moi trebuie ca pacientul să aibă grijă să

le aplice corect orientate, în caz contrar existând riscul să sufere disconfort vizual, iar lentila
să se deplaseze excesiv pe suprafaţa corneei. O lentilă corect orientată trebuie să aibă
forma asemănătoare unei farfurii. Dacă, însă, forma sa se apropie mai mult de a unui castron
(are marginea mai ridicată, iar centrul este mai aplatizat), înseamnă că lentila este greşit
orientată şi trebuie întoarsă înainte de aplicare (fig. 16.3).

a) b)

Fig. 16.3 Lentilă moale corect orientată (a) şi orientată invers (b) [Bha09]

16.3. Durata purtării lentilelor de contact

În funcţie de numărul utilizărilor, lentilele pot fi de unică folosinţă (de o singură

purtare), care se aruncă după fiecare utilizare, şi lentile care se poartă de mai multe ori, în
condiţii stricte de igienă.

De regulă, durata purtării lentilelor de contact nu trebuie să depăşească 10-12 ore pe

zi. Există însă şi lentile destinate purtării extinse.
205
 În funcţie de durata purtării, există următoarele tipuri de lentile:

 Lentile de contact zilnice:

o de unică folosinţă; se scot pe timp de noapte şi se înlocuiesc zilnic;
o nu necesită soluţii speciale de curăţare;
o sunt lentile moi sau semidure;
o sunt cele mai sigure din punct de vedere al sănătăţii corneei.
 Lentile de contact cu înlocuire la două săptămâni (14 zile):
o perechea de lentile trebuie schimbată o dată la 14 zile;
o se scot înainte de culcare, iar pe durata nopţii se păstrează într-o casetă cu
soluţie pentru lentile;
o există variante de unică folosinţă.
 Lentile de contact lunare:
o cea mai populară variantă;
o sunt concepute pentru a fi purtate ziua, însă anumite modele pot fi purtate şi
noaptea;
o se scot înainte de culcare, iar pe durata nopţii se păstrează într-o casetă cu
soluţie pentru lentile;
o există variante de unică folosinţă.
 Lentile de contact trimestriale:
o permit până la 90 de purtări;
o foarte rentabile din punct de vedere financiar;
o se scot înainte de culcare, iar pe durata nopţii se păstrează într-o casetă cu
soluţie pentru lentile.
 Lentile de contact cu înlocuire la şase luni:
o sunt recomandate purtării ocazionale (nu zilnice);
o trebuie respectate cu stricteţe regulile de igienă, întrucât există un risc crescut
de infecţie în urma manipulărilor repetate.
 Lentile de contact cu purtare extinsă (permanentă):
o acestea pot fi purtate continuu, pe toată perioada de utilizare, fără a fi
necesară scoaterea lor pe timp de noapte;
o sunt realizate din materiale de ultimă generaţie; acestea trebuie să prezinte o
bună mobilitate şi o permeabilitate semnificativă a oxigenului, astfel încât
corneea să fie alimentată cu suficient oxigen chiar şi când pleoapele sunt
închise; în caz contrar, apar riscuri pentru sănătatea corneei;

206
 o cu toate acestea, se recomandă ca purtarea extinsă să reprezinte doar o
opţiune ocazională.

16.4. Corespondenţa între puterea soluţiei de corecţie aeriene şi puterea

lentilei de contact

Soluţiile de corecţie aeriene sunt plasate la distanţa vertex, de regulă 12 mm, de

vârful corneei, în timp ce pentru lentilele de contact distanţa vertex este practic zero.

Se cunoaşte că, dacă o lentilă concavă este apropiată de ochi, puterea ei refractivă
creşte, în timp ce pentru o lentilă convexă puterea scade. Altfel spus, la trecerea de la
ochelari la lentilele de contact, dioptriile negative trebuie reduse (ca să compenseze
creşterea de putere în urma scăderii distanţei), în timp ce dioptriile pozitive trebuie mărite.

Regulile de conversie între dioptriile lentilelor aeriene şi dioptriile lentilelor de contact

sunt prezentate în general sub formă tabelară.

În figura 16.4 este prezentat un exemplu de astfel de tabel în cazul lentilelor de

contact sferice.

În situaţia astigmatismului, compensarea se face cu lentile de contact cilindrice sau

torice. Dacă rezultatul refracţiei indică un astigmatism mai mic de -1,00 D, compensarea se
va face cu lentile de contact sferice de dioptrii de valoare egală cu echivalentul sferic:

Echivalentul sferic = Puterea sferică + ½ * Puterea cilindrică (16.1)

Exemplu: prescripţia de ochelari are forma: – 3,00 -1,00 x 180.

Echivalentul sferic va avea valoarea: – 3,00 + (-0,50) = -3,50 D.

Observaţie: Dacă dioptria sferică este mai mare de ±4,00 D, trebuie efectuată mai
întâi compensarea vertex pentru lentile sferice conform tabelului din figura 16.4.

Dacă valoarea astigmatismului este mai mare sau egală cu 1,00 D, compensarea se
face obligatoriu cu lentile de contact torice, alegerea acestora făcându-se, de asemenea,
cu ajutorul tabelelor de conversie. În figura 12.5 este prezentat un exemplu de astfel de
tabel.

207
 Fig. 16.4 Tabel de conversie a dioptriilor sferice ale lentilelor aeriene în dioptrii pentru
lentile de contact (http://www.optimed.ro/blog/wp-content/uploads/tabel-conversie-ochelar-
lentila.pdf)

208
 Fig. 16.5 Tabel de conversie a dioptriilor în cazul astigmatismului
(http://www.optimed.ro/blog/wp-content/uploads/tabel-lentile-torice.pdf)

209