Curs 5 - Lentile de contact

Pasi de baza in adaptarea lentilelor de contact

1. Prescriptie pentru ochelari si prescriptie pentru lentile de contact

Când vine vorba de alegerea între ochelari și lentile de contact, este important să înțelegem că
prescripțiile nu sunt interschimbabile direct din cauza diferențelor fundamentale în modul în care
fiecare tip de corecție optică interacționează cu ochiul. Un optometrist va lua în considerare
aceste diferențe când prescrie ochelari sau lentile de contact, asigurându-se că fiecare pacient
primește corecția vizuală adecvată nevoilor sale specifice.

a. Distanța față de ochi:

 Ochelari: Lentilele ochelarilor sunt plasate la o distanță standard de aproximativ 12

milimetri de suprafața ochiului. Această distanță influențează modul în care lumina este
refractată (deviată) spre ochi și, prin urmare, afectează puterea dioptrică necesară pentru
corectarea vederii.

 Lentile de Contact: Sunt aplicate direct pe cornee, eliminând distanța de aer dintre lentile
și ochi. Aceasta înseamnă că lumina este refractată diferit, ceea ce adesea necesită o
putere dioptrică diferită pentru a atinge aceeași claritate a vederii ca și cu ochelarii.

b. Corecția optică:

 Datorită poziționării diferite, prescripțiile pentru lentile de contact pot include corecții
suplimentare sau ajustate pentru a compensa efectele directe ale lentilei pe cornee. De
exemplu, în cazul astigmatismului, lentilele torice (speciale pentru astigmatism) sunt
adaptate specific pentru a se potrivi curburii corneei.

c. Măsurători suplimentare pentru lentile de contact:

 Pe lângă puterea dioptrică, prescripția pentru lentilele de contact include măsurători

suplimentare, cum ar fi raza de curbura(pentru a se potrivi cu curbură corneei) și
diametrul lentilei. Aceste măsurători sunt esențiale pentru a asigura că lentila se
potrivește corect și confortabil pe ochi.

 Prescripțiile pentru lentilele de contact includ și specificul materialului și

permeabilitatea la oxigen, care sunt cruciale pentru menținerea sănătății ochiului când
se utilizează lentile de contact.
d. Verificări periodice:

 Atât vederea cât și sănătatea oculară se pot schimba de-a lungul timpului, ceea ce
necesită ajustări periodice ale prescripției. Este recomandat ca prescripțiile pentru
ochelari și lentile de contact să fie verificate și, dacă este necesar, actualizate la fiecare 6-
12 luni. Aceste verificări periodice sunt importante pentru a menține cea mai bună
calitate a vederii și pentru a preveni posibilele probleme de confort sau sănătate oculară
asociate cu purtarea unor corecții inadecvate.

2. Parametrii lentilelor de contact

Pentru a asigura o adaptare corectă și confortabilă a lentilelor de contact, este important să se

cunoască și să se înțeleagă parametrii specificați în prescripția pentru lentile.

a. Dioptria (PWR, SF, SPH)

 Reprezintă puterea optică a lentilei necesară pentru corectarea miopiei sau

hipermetropiei.

b. Raza de Curbură (RC, BC)

 Indică gradul de curbură al lentilei pentru a se potrivi cât mai bine cu curbură corneei
utilizatorului.

 Unitate de Măsură: Milimetri (mm).

 Valori: Între 6.50 mm și 10.50 mm, cu 8.60 mm fiind cea mai comună valoare.

 Importanță: O rază de curbură adecvată asigură confortul în timpul purtării și previne

iritațiile sau problemele de adaptare.

c. Diametrul (DIA)

 Reprezintă dimensiunea totala a lentilei de contact, influențând cât de bine aceasta

acoperă suprafața ochiului.

 Unitate de Măsură: Milimetri (mm).

 Valori: Între 8.5 mm și 15 mm.

 Rol: Afectează stabilitatea lentilei pe ochi și este esențial pentru confortul pe termen lung.
d. Cilindrul (CYL)

 Măsoară gradul de astigmatism care necesită corecție.

 Valori: Între -2.75 D și -0.75 D, ajustate în pași de 0.50 D.(Nu se fabrica lentile de
contact cu cilindru mai mic de -0.75)

 Observații: Specifice lentilelor torice, cilindrul ajută la corectarea astigmatismului prin

compensarea neregularităților corneene.

e. Axa (AXIS sau AX)

 Indică orientarea cilindrului din lentila de contact pentru corectarea astigmatismului.

 Unitate de Măsură: Grade (°), de la 0° la 180°.

 Importanță: Poziționarea precisă este crucială pentru corectarea eficientă a

astigmatismului.

f. Adiție (ADD)

 Diferența dintre corecția pentru vedere la distanță și cea pentru vedere aproape, relevantă
pentru lentilele multifocale sau bifocale.

 Adițiile lentilelor de contact multifocale

 Adiția mică (Low Add): Această adiție este destinată persoanelor care au nevoie de o
mică asistență pentru vedere de aproape. De obicei, adițiile mici sunt de până la +1.25
dioptrii. Sunt potrivite pentru cei care încep să observe efectele presbiopiei.

 Adiția medie (Medium Add): Adițiile medii sunt în general între +1.50 și +2.00 dioptrii.
Acestea sunt concepute pentru persoanele care au nevoie de mai multă ajutor pentru
lucrul la distanțe intermediare, cum ar fi lucrul la computer sau citirea pe un dispozitiv
mobil.

 Adiția mare (High Add): Adițiile mari sunt pentru cei cu presbiopie avansată și sunt de
obicei peste +2.00 dioptrii. Aceste adiții ajută în mod special la citirea materialelor
imprimate sau la realizarea de activități care necesită focalizare clară la distanțe
apropiate.
g. Conținutul de apă

 Descriere: Procentul de apă prezent în materialul lentilei, care afectează nivelul de

hidratare și confort.

 Notare: Exprimat ca un procent (%), cu valori mai mari indicând un conținut mai mare de
apă.

 Considerații: Pentru ochi uscați, se recomandă lentile cu conținut scăzut de apă pentru a
minimiza evaporarea și pentru a păstra umezeala naturală a ochilor.

h. Permeabilitatea la Oxigen (Dk/t)

 Descriere: Măsoară cât de bine lentila permite oxigenului să treacă prin ea către cornee.

 Notare: Valoarea Dk/t este exprimată ca o măsură a transmisibilității oxigenului, cu

valori mai mari indicând o mai bună permeabilitate la oxigen.

 Importanță: Vitală pentru menținerea sănătății oculare, în special pentru purtătorii de

lentile de contact pe termen lung sau pentru cei care optează pentru purtarea lentilelor pe
timpul nopții. O valoare mai mare indică o mai bună permeabilitate la oxigen, ceea ce
reduce riscul de hipoxie corneană și promovează sănătatea oculară.

3. Stabilirea dioptriilor pentru lentile de contact

Se analizeaza refractia finala obtinuta cu tabelul de conversie si se stabilesc dioptriile finale
necesare pentru lentile de contact
4. Alegerea tipului de lentile de contact
 Corecția necesară: Diferite tipuri de erori de refracție (miopie, hipermetropie,
astigmatism, presbiopie) necesită tipuri diferite de lentile.
 Regimul de purtare: Selecția între lentile zilnice, bilunare, lunare etc., în funcție
de preferințele și stilul de viață al pacientului.
 Materialul: Alegerea materialului pentru lentilele de contact se bazează pe mai
mulți factori, inclusiv necesitățile individuale de confort, stilul de viață,
sensibilitățile ochilor, și nevoile specifice de corecție vizuală ale unei persoane. În
principal, există două tipuri de materiale populare pentru lentilele de contact:
hidrogel și silicon-hidrogel. Fiecare dintre aceste materiale are avantaje unice,
care le fac potrivite pentru diferite tipuri de utilizatori.
 Hidrogel este un material moale, flexibil, care a fost folosit pentru fabricarea
lentilelor de contact din anii 1960. Principalele sale caracteristici includ:
  Confort imediat: Lentilele de hidrogel sunt adesea confortabile chiar de la prima
purtare, făcându-le o opțiune bună pentru cei care doresc o adaptare rapidă și
ușoară.
 Conținut mare de apă: Acest material are un conținut ridicat de apă, care ajută la
menținerea ochilor hidratați pe parcursul zilei. Aceasta poate fi o opțiune bună
pentru cei cu ochi uscați.
 Cu toate acestea, hidrogelul are o permeabilitate la oxigen relativ scăzută
comparativ cu silicon-hidrogelul, ceea ce poate limita cantitatea de oxigen care
ajunge la cornee, mai ales în cazul purtării extinse.
 Silicon-Hidrogel este un material mai nou și reprezintă o avansare majoră în
tehnologia lentilelor de contact. Principalele avantaje includ:
 Permeabilitate mare la oxigen: Această caracteristică permite mai mult oxigen
să ajungă la cornee, reducând riscul de complicații legate de lipsa oxigenării, cum
ar fi edemul cornean sau neovascularizația.
 Potrivit pentru purtare extinsă: Datorită permeabilității sale mari la oxigen,
lentilele de silicon-hidrogel sunt adesea considerate mai sigure pentru purtarea pe
perioade lungi, inclusiv peste noapte (deși acest lucru ar trebui întotdeauna
discutat cu un specialist înainte).
 Confort pe termen lung: Deși unele persoane pot avea nevoie de o perioadă de
adaptare pentru a se obișnui cu aceste lentile, silicon-hidrogelul oferă un confort
durabil, fiind ideal pentru utilizatorii cu un stil de viață activ sau pentru cei care
doresc să poarte lentilele de contact de la dimineață până seara.

5. Interpretarea refractometriei si keratometriei

a. Refractometria
 Scop: Determină refracția ochiului, adică modul în care ochiul refractă (deviază) razele
de lumină. Este punctul de plecare pentru a stabili corecția optică necesară pentru a atinge
o vedere clară.
 Procedura: Un refractometru automat (autorefractometru) este adesea utilizat pentru a
obține o măsurătoare rapidă și precisă a refracției ochiului. Acest aparat emite raze de
lumină în ochi și măsoară modul în care acestea sunt refractate de către retina ochiului.
 Calculul echivalentului sferic: Echivalentul sferic (E) este calculat pentru a simplifica
prescripția lentilelor, oferind o valoare unică care reprezintă o medie a puterii de refracție
necesare pentru corecția vederii. Formula E = sfera + 1/2 cyl este folosită când cilindrul
(astigmatismul) este sub 1 dioptrie (D), reflectând că ajustări minore ale puterii sferice
pot compensa pentru astigmatismul ușor.
  Astigmatismul și lentilele torice: În cazul astigmatismelor mai mari de 1 D, echivalentul
sferic nu oferă o corecție satisfăcătoare, fiind necesare lentile torice care corectează
astigmatismul prin adăugarea unui cilindru și a unei axe precise pentru a compensa
neregularitatea corneei.
b. Keratometria
Este o măsurare a curburii frontale a corneei. Aceasta este importantă pentru ajustarea corectă a
lentilelor de contact, deoarece corneea este principalul element de refracție al ochiului care
influențează puterea dioptrică necesară pentru corectarea vederii.
O putem masura cu autokeratorefractometrul: acest dispozitiv măsoară refracția (puterea
dioptrică) și curburile corneene pentru a determina prescripția corectă a lentilelor de contact.
Un autokeratorefractometru combină funcțiile unui keratometru, care măsoară curburile
corneei, cu cele ale unui refractometru, care determină refracția ochiului (adică necesarul de
corecție pentru miopie, hipermetropie sau astigmatism).
 Procedura: Keratometria implică utilizarea unui keratometru pentru a evalua cele mai
pronunțate două meridiane ale corneei (R1 și R2), de obicei perpendiculare între ele.
Aceste măsurători sunt cruciale pentru a determina forma generală a corneei și pentru
alegerea razei de curbură a lentilei.
 Calculul razei de curbură a lentilei: R=(R1+R2)/2+1mm, se referă la calculul mediu al
razei de curbură (R) a lentilei de contact necesare, unde R1 și R2 sunt razele de curbură
principale măsurate ale corneei. Acest calcul ia în considerare atât media curburilor
corneene, cât și nevoia de a ajusta pentru spațiul dintre lentila de contact și corneea, care
este aproximativ 1mm, pentru a asigura o potrivire adecvată și confortabilă.Raza de
curbură medie (R) reflectă forma generală a lentilei de contact necesară pentru a se
potrivi corespunzător pe cornee.
 Alegerea razei de curbură a lentilei în funcție de dioptriile corneene
 Corneea contribuie semnificativ la puterea refractivă totală a ochiului. Valorile dioptriilor
corneene (D) sunt determinate în timpul keratometriei și ajută la ghidarea selecției razei
de curbură a lentilei de contact.
 Pentru dioptrii corneene între 40 și 44, se recomandă o rază de curbură (RC) de 8,6mm,
care indică o cornee relativ mai plată și necesită o lentilă cu o curbură mai puțin
pronunțată.
 Pentru dioptrii corneene între 44 și 48, se recomandă o rază de curbură (RC) de 8,4mm,
corespunzătoare unei cornee mai curbate, care necesită o lentilă cu o curbură mai
accentuată pentru a asigura o potrivire adecvată.
Când vorbim despre raza de curbură în contextul lentilelor de contact sau al corneei, este
important să reținem că o rază de curbură mai mare indică de fapt o curbă mai puțin
pronunțată. Adică, lentila sau suprafața este mai plată. Pe de altă parte, o rază de curbură mai
mică indică o curbă mai pronunțată, adică lentila sau suprafața este mai curbată.
Corneea mai plată: Pentru a se potrivi corect pe o cornee mai plată, o lentilă de contact trebuie
să aibă o curbură care să corespundă curburii corneene. Dacă corneea este mai plată (adică are o
rază de curbură mare), atunci lentila de contact trebuie să aibă, de asemenea, o rază de curbură
mare, ceea ce înseamnă că va fi mai plată pentru a se potrivi corect și confortabil pe cornee.
Corneea mai curbată: În mod similar, pentru o cornee cu o curbă mai pronunțată (o rază de
curbură mică), este necesară o lentilă de contact cu o rază de curbură mai mică (mai curbată),
pentru a asigura o potrivire adecvată și confortabilă pe suprafața mai curbată a corneei.
Explicație:
Imaginile cu raze de curbură diferite pot fi gândite ca segmente de cerc. Un cerc cu un diametru
mare (și, prin urmare, o rază mare) va avea o curbă mai subtilă pe orice porțiune de dimensiune
fixă a circumferinței sale. Invers, un cerc mai mic (cu o rază mai mică) va avea o curbă mai
pronunțată pe aceeași porțiune de circumferință. Prin urmare, când aplicăm această logică la
lentilele de contact și corneea, o cornee mai plată necesită o lentilă cu o rază de curbură mare
(mai plată), iar o cornee mai curbată necesită o lentilă cu o rază de curbură mai mică (mai
curbată).
6. Cum stabilim diametrul necesar pentru lentilele de contact
Diametrul lentilei de contact nu este ales direct pe baza măsurătorii diametrului corneei, ci mai
degrabă este determinat de mai mulți factori, inclusiv tipul lentilei de contact alese (lentilă moale
vs. rigidă permeabilă la gaz), scopul utilizării (de zi cu zi vs. uz prelungit), și preferințele
individuale de confort și manipulare. În general, procesul de selecție implică următorii pași:
Pentru lentilele moi
 Diametrul standard: Majoritatea lentilelor moi au diametre standard care variază între
13,5 și 14,5 mm. Aceste dimensiuni sunt concepute pentru a acoperi întreaga cornee și o
porțiune din scleră (partea albă a ochiului) pentru a asigura o potrivire stabilă și
confortabilă.
Pentru Lentilele Rigide Permeabile la Gaz (RGP)
 Diametrul corneei: În cazul lentilelor RGP, diametrul corneei poate avea o influență mai
mare în alegerea diametrului lentilei. Lentilele RGP sunt mai mici decât lentilele moi,
având diametre care variază de obicei între 8,5 și 9,5 mm, și sunt proiectate să stea pe
cornee, fără a acoperi sclera.
Măsurarea Corneei
Topografia corneeana este adesea folosita pentru a obține o hartă detaliată a suprafeței
corneene, inclusiv informații despre curbură și, în unele cazuri, dimensiuni ale corneei. Acesta
este deosebit de valoros pentru pacienții cu condiții speciale ale corneei, cum ar fi keratoconusul,
sau pentru cei care necesită lentile de contact speciale.
Orbscan este un sistem avansat de diagnosticare care oferă o analiză detaliată a corneei și a
segmentului anterior al ochiului, inclusiv măsurători ale diametrului corneei. Este util în
planificarea chirurgiei refractive și în selectarea lentilelor de contact.
7. Evaluarea lentilelor adaptate
a. Evaluarea inițială
Centrarea lentilei: Este important ca lentila de contact să fie centrată corect pe cornee pentru a
asigura o vedere optimă. O centrare bună permite lentilei să urmeze mișcările ochiului fără a
provoca disconfort sau a afecta calitatea vederii.
 Acoperirea limbului: O lentilă de contact ideală ar trebui să acopere întreg limbul sclero-
corneean, depășindu-l cu aproximativ 1 mm. Acest lucru asigură că lentila se mișcă
corect pe ochi și minimizează riscul de iritație sau de deplasare a lentilei.
 Mobilitatea lentilei: Mobilitatea optimă a lentilei în timpul cititului, în poziție primară,
este între 0,2 și 0,5 mm. Mobilitatea adecvată permite o lacrimare sănătoasă sub lentilă,
esențială pentru confort și sănătatea corneei.
 Testul Push-up: Un test push-up satisfăcător indică că lentila se mișcă corespunzător când
este aplicată o ușoară presiune pe pleoapa inferioară. Lentila ar trebui să revină la poziția
inițială rapid și ușor.
 Stabilitatea vederii: Pacientul ar trebui să aibă o vedere stabilă imediat după clipit, ceea
ce indică o adaptare corectă a lentilei la suprafața oculară.
b. Identificarea problemei de potrivire
 Lentilă prea strânsă: O lentilă care nu se mișcă la clipit poate cauza disconfort și poate
interfera cu circulația lacrimilor, ducând la simptome precum ochi uscați sau iritații. În
testul push-up, o lentilă prea strânsă rămâne descentrată și revine greu la poziția inițială.
 Lentilă prea largă: O lentilă care se mișcă excesiv sau care se răsfrânge la margini poate
duce la o vedere neclară după clipit și poate fi inconfortabilă. La testul push-up, o lentilă
prea largă revine rapid la poziția inițială.
c. Ajustarea potrivirii lentilei
 Alegerea razei de curbură: Dacă o lentilă este prea largă, se poate opta pentru o rază de
curbură mai mică pentru a îmbunătăți adaptarea. Dacă lentila este prea strânsă, o rază de
curbură mai mare poate oferi mai mult spațiu și confort.
 Ajustarea diametrului: Schimbarea diametrului lentilei poate fi o altă metodă de
ajustare a potrivirii. O lentilă prea largă poate necesita un diametru mai mic pentru a
reduce mobilitatea excesivă, în timp ce pentru o lentilă prea strânsă, un diametru mai
mare poate oferi mai mult confort.
 Preferința pentru diametru vs. Rază de curbură: Deși ambii parametri influențează
potrivirea, ajustările diametrului pot avea un impact mai mare asupra confortului și
 stabilității lentilei, în timp ce modificările razei de curbură ajustează mai mult modul în
care lentila se așază pe cornee.

1. Autorefractometria

 Avantaje
Metodă obiectivă
Mult mai uşor de învătat şi efectuat comparativ cu retinoscopia

 Dezavantaje
Dificil de controlat acomodaţia pacientului
Uneori nu chiar atât de exactă
Costul mai ridicat al echipamentelor

Exemple de valori obtinute la Autokeratorefractometru

2. Refractia subiectiva
Vederea actuală, tinand cont de corectia curenta.
Punctul de plecare- testarea obiectiva efectuata
Estimarea refracţiei.
Găsirea celei mai bune corecţii sferice.
Evaluarea astigmatismului.
Corecţia optimă monoculară.
Echilibrul binocular.
Corecţia optimă binoculară.
Determinarea corecţiei pentru aproape.
Prescripţia finală .

3. Acuitatea vizuală (AV)

Înainte de a începe refracţia “subiectivă”, examinatorul ar trebui să ştie:
 AV a pacientului atât la distanţă şi cât la aproape, fără corecţie
 AV cu corecţia actuală - ochelari / lentile de contact (dacă este cazul).
 Refracția măsurată obiectiv (retinoscopie sau autorefractometrie)

4. Punctul de plecare pentru refractia subiectiva poate fi:

 Rezultatul retinoscopiei
 Rezultatul autorefractometriei
 Corecţia actuală
 Prescripţie anterioară
 Fără corecţie (vederea naturală)