Materia vie cunoaște niveluri de integrare și niveluri de organizare.

Niveluri de integrare:
• nivelul molecular – reprezentat prin molecule de ADN și proteine în cadrul unei anumite
celule;
• nivelul celular – reprezentat prin diferite tipuri de celule în cadrul unui țesut;
• nivelul tisular – reprezentat prin diferite tipuri de țesuturi în cadrul unui organ;
• nivelul de organe – reprezentat prin diferite organe în cadrul unui organism.

Niveluri de organizare:
• nivelul individual – reprezentat prin anumiți indivizi, fie monocelulari (amiba, parameciul,
clorela etc.), fie pluricelulari (mazărea, cartoful, lupul, maimuța etc.);
• nivelul populațional (sau al speciei) – reprezentat prin populații de indivizi sau prin alte
forme de existență a speciei (familia de lei, bancul de pești, herghelia de cai etc.);
• nivelul biocenotic – reprezentat prin diferite biocenoze (acvatice, de uscat etc.);
• nivelul biosferic – reprezentat prin biosfera Terrei, care există grație circuitelor
biogeochimice ale materiei și energiei.
 Ecosisteme
reprezintă un complex ecologic unitar, rezultat din interacțiunea organismelor vii
și a factorilor abiotici (temperatură, precipitații atmosferice, radiații naturale,
vânt, sol etc.).
Astfel, ecosistemul este alcătuit din totalitatea speciilor (biocenoză) ce populează
un anumit teritoriu (biotop).
ecosistem = biotop + biocenoză

Ecosisteme naturale Criterii Ecosisteme artificiale

Mărită Capacitatea de Slabă
autoreglare
Minimă Influența omului în Mărită
activitatea ecosistemului
Multiplă Diversitatea speciilor de Omogenitatea speciilor
organisme
Complexe și multiple Complexitatea lanțurilor Simple
trofice
 Relații trofice și piramide ecologice
Lanțul trofic este un șir care enumeră relațiile de hrănire dintre organismele componente ale
unui anumit ecosistem.

Rețeaua trofică reprezintă un sistem de lanțuri trofice unite între ele și interdependente, care
rezultă din interconectarea lanțurilor trofice într-o biocenoză.
Structura trofică a biocenozei a fost comparată de Ch. Elton (1927) cu o piramidă, treptele ei
reprezentând nivelurile trofice. El a numit-o piramidă trofică, sau piramidă ecologică.
1. Piramidă trofică numerică – reflectă ponderea numerică descrescândă de la consumatorii
primari spre cei terțiari.

2. Piramidă trofică a biomasei – reflectă ponderea biomasei descrescânde de la producători

spre consumatori.

3. Piramidă trofică energetică – reflectă ponderea energiei descrescânde de la producători

spre consumatori.
 Echilibrul dinamic în cadrul ecosistemului

Echilibrul dinamic- starea în care toți principalii parametri ai ecosistemului sunt menținuți
în jurul unor valori medii.
Starea de echilibru dinamic se datorează proprietății de autoreglare a ecosistemului.
Înlăturarea sau compensarea dereglărilor din ecosistem este asigurată prin intermediul
conexiunii inverse (feedback).
Numeric cresc lupii, numeric scad căprioarele.
Numeric scad căprioarele, numeric scad lupii.
Numeric scad lupii, numeric cresc căprioarele.
Numeric cresc căprioarele, numeric cresc lupii.

Climax
 Poluarea ecosistemului terestru-aerian

1. Poluanți naturali – praful eolian sau vulcanic, gazele vulcanice, razele ultraviolete și
termice, sărurile la evaporarea apelor marine, sporii de ciuperci, polenul, bacteriile etc.
2. Poluanți antropogeni – oxidul de carbon, dioxidul de sulf, oxizii de azot, aldehidele,
funinginea etc., obținute la arderea combustibilului; praful, fumul, substanțele toxice și
iritante etc., degajate de întreprinderile industriale; oxidul de carbon, hidrocarburile, oxizii de
azot, dioxidul de sulf, aldehidele etc., eliminate prin țevile de eșapament ale automobilelor;
substanțele radioactive rezultate de la exploziile atomice sau catastrofele centralelor atomice.

Degradarea solului se poate produce pe diferite căi:

1. prin eroziune, cauzată de mișcările eoliene;
2. prin salinizare, cauzată de „înflorirea solului“, irigare;
3. prin înmlăștinire, cauzată de ridicarea apelor subterane, irigare;
4. prin pierderea terenurilor, cauzată de construcția orașelor, drumurilor, căilor ferate,
lacurilor de acumulare etc.;
5. prin poluare, cauzată de acumularea unor poluanți de origine naturală sau antropogenă.

Poluarea ecosistemului acvatic

Sursele principale de poluanți ai bazinelor acvatice sunt:

1. poluanții naturali – generați de procesele naturale care se desfășoară în mediul
înconjurător;
- anorganici (eroziunea eoliană, eroziunea provocată de apă);
- organici (plantele, animalele, microorganismele);
2. poluanții antropogeni – generați de activitatea omului;
- produsele chimice (îngrășăminte minerale, pesticide);
- produsele petroliere (deșeuri ale transportului marin sau terestru care se scurg în apă);
- produsele radioactive (substanțe radioactive);
- apele reziduale (de la complexele animaliere, întreprinderi, case de locuit);
- apa termică (de la centralele electrice și întreprinderi).