Legile mendeliene de transmitere a caracterelor ereditare

Legile de bază ale eredității au fost descoperite de G. Mendel în 1865.

Pentru a stabili legitățile moștenirii caracterelor, G. Mendel încrucișa formele parentale
(liniile pure) și analiza descendența. Aceasta este metoda hibridologică, sau analiza genetică.
În baza rezultatelor încrucișării monohibride, G. Mendel a formulat următoarele legi:
Legea uniformității primei generații – la încrucișarea liniilor pure (indivizilor homozigoți),
ce se deosebesc după un caracter (sau mai multe), în prima generație descendența este
uniformă după caracterul dominant.
Legea segregării – la încrucișarea hibrizilor primei generații, în generația a doua se obține o
segregare după fenotip în raport de 3:1.
Legea segregării independente – la încrucișarea formelor parentale, ce se deosebesc după
două sau mai multe caractere, segregarea după fenotip în generația a doua se produce
independent după fiecare pereche de caractere în raport de (3:1)n , unde n reprezintă tipul
încrucișării.
 Se știe că culoarea galbenă a boabelor de mazăre domină culoarea verde. Care este
prababilitatea obținerii plantelor cu boabe galbene dacă s-au încrucișat o plantă feminină
heterozigotă de culoare galbenă și o plantă masculină cu boabe de culoare verde?
Determină posibilitatea obținerii plantelor de mazăre de culoare galbenă.
AABB
AaBB
aaBb
AABb

AABBCc
AaBbCc
aaBBCC
aaBbCc
aaBBCc