Cruciada a doua a fost inițiată de Papa Eugen al III-lea și a

fost prima cruciadă condusă de regi europeni (Ludovic al

VII-lea al Franței și Conrad al III-lea al Germaniei) și la
care participau corpuri de oaste ale celor mai importanți
nobili de pe continent. Armatele celor doi regi au
călătorit separat spre Constantinopol, fiind în oarecare
măsură stânjenite în deplasarea lor de către bazileul
Manuel I Comnen. După ce au traversat teritoriul
bizantin și au intrat în Anatolia, cele două armate au fost
înfrânte separat de armata turcilor selgiucizi. Ludovic,
Conrad și resturile armatelor lor au ajuns în cele din urmă
la Ierusalim și, în 1148, au organizat un atac împotriva
Damascului. Expediția spre răsărit a fost un eșec de
proporții pentru creștini și un factor important de
creștere a încrederii musulmanilor în forțele lor. Ca
urmare, musulmanii aveau să organizeze asediul
Ierusalimului, pe care l-au și cucerit de altfel în 1187.
Răspunsul creștinilor a fost cruciada a treia de la sfârșitul
secolului al XII-lea.

Singurul succes important al cruciaților a fost înregistrat

în afara bazinului mediteranean. O armată formată din
cruciați flamanzi, frizoni, normanzi, englezi, scoțieni și
germani, în drumul lor pe mare spre Țara Sfântă, s-a oprit
în Portugalia și a contribuit la cucerirea Lisabonei în 1147.
Între timp, în Europa Răsăriteană începuse cruciada
nordică, care avea ca scop convertirea forțată a triburilor
păgâne la Creștinism, luptă care avea să dureze mai
multe secole.
 Cucerirea Comitatului Edessei de către musulmani a
fost principala cauză a organizării celei de-a doua
cruciade