scolii Hipertensiune arterială Profesor R. Bulgaru Definiţie Cauze Factorii de risc Manifestari clinice Diagnostic Investigaţii paraclinice Criza hipertensivă Tratament Profilaxie 1. Uşor de diagnosticat , dar ramâne nedetectată 2. Simplu de tratat, dar ramâne netratată 3. În pofida disponibilităţii medicamentelor potente, tratamentul foarte frecvent este inefectiv. Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă cea mai răspîndită afecțiune cardiovasculară și totodată un factor major de risc cardiovascular general, îndeosebi pentru cardiopatia ischemică, infarctul miocardic acut, accidentele cerebrovasculare. Princonsecințele sale, HTA influiențează în mare măsură indicii de morbiditate și mortalitate a populației; astfel HTA este o problemă medico socială deosebit de importantă pentru majoritatea țărilor lumii. În conformitate cu recomandărie OMS (.Valoril1999) HTA este definită ca o creștere a valorilor TA în repaos peste 139/89 mmHg, deci peste limitele considerate normale pentu adulție normale ale tensiunii arteriale au fost stabilite de catre foruri internationale: TA < 130/80 mmHg, iar tensiunea arteriala optima fara risc cardiovascular este <120/80 mmHg Hipertensiune arterială Definiţie.
primară (esenţială) este o boală cu
etiologie neidentificată definitiv, care se stabileşte prin excluderea unor cauze certe de majorare a valorilor tensiunii arteriale şi a maladiilor, care ar putea genera instalarea hipertensiunii arteriale. Înconformitate cu recomandărie OMS (1999) HTA este definită ca o creștere a valorilor TA în repaos peste 139/89 mmHg, deci peste limitele considerate normale pentu adulți. Hipertensiunea arteriala optima Valoarea sistolica: < 120 Valoarea diastolica:< 80 Normala Valoarea sistolica: 120-129 Valoarea diastolica: 80-84 Normal inalta Valoarea sistolica: 130-139 Valoarea diastolica:85-89 HTA grad I (usoara) Valoarea sistolica: 140-159 Valoarea diastolica:90-99 HTA grad II (moderata) Valoarea sistolica: 160-179 Valoarea diastolica:100-109 HTA grad III (severa) Valoarea sistolica: ≥180 Valoarea diastolica:≥110 HTA sistolica izolata Valoarea sistolica: ≥140 Valoarea diastolica:< 90 Categoria TAS TAD (mm Hg) (mm Hg)
TA optimală < 120 < 80
TA normală 120-129 80-84
TA normal-înaltă 130-139 85-89
HTA I (uşoară) 140-159 90-99
HTA II (moderată) 160-179 100-109
HTA III (severă) ≥ 180 ≥ 110
HTA sistolică-izolată ≥ 140 < 90
OMS estimează că, în lume, sunt de 600 de milioane de persoane cu hipertensiune arterială, cu un risc de evenimente cardiace, accidente cerebrale acute şi de insuficienţă cardiacă . Circa 15-37% din populaţia adultă de pe glob este hipertensivă. În unele populaţii, numărul hipertensivilor depăşeşte 50% dintre persoanele cu vîrsta mai mare de 60 de ani. Se estimează faptul, că tensiunea arterială înaltă cauzează anual 7,1 de milioane de decese în lumea întreagă, aceasta constituind aproximativ 13% din mortalitatea globală. Studiile efectuate de OMS arată că cca 62% din accidentele cerebrovasculare şi 49% din evenimentele acute cardiace sunt cauzate de hipertensiunea arterială Hipertensiunea cauzează anual 5 milioane de decese premature în lumea întreagă [12]. În multe ţări din vestul Europei hipertensiunea afectează o pătrime din populaţia adultă. În România, la un număr de peste 5 de milioane de hipertensivi, numai 40% cunosc faptul că au hipertensiune, doar 39% fac tratament şi numai 7% fac tratament corect. În Republica Moldova, conform rezultatelor studiului CINDI, prevalenţa hipertensiunii arteriale la persoanele cu vîrstele cuprinse între 25 şi 64 de ani constituie cca 30%, însă numărul cazurilor înregistrate în statistica republicană este mult mai mic. Ereditatea. Studiile epidemiologice și genetice demonstrează cu certitudine rolul semnificativ al factorului ereditar în dezvoltarea HTA primare, însă nu au fost identificate anumite gene, responsabile de transmiterea bolii. Vîrsta. HTA primară predomină la persoanele de vîrstă medie și înaintată, îndeosebi după 40 ani, înregistrîndu-se mai rar la tineri și copii. Nivelul TA are o tendință de creștere la majoritatea persoanelor de peste 50-60 ani, predominînd creșterea TA sistolice față de cea diastolică. Ponderea corporală. Excesul ponderal corelează ert cu o frecvență mai sporită a HTA atît la persoanele tinere, cît și la vîrstnici. HTA este o parte componentă de bază a sindromului x metabolic, asociindu-se cu obezitatea de tip abdominal și cu alte tulburări metabolice, ceea ce sporește evident gradul de risc cardiovascular general. Excesul alimentar de sare de bucătărie. Rolul acestui factor în dezvoltarea HTA primare a fost confirmat prindiferite studii epidemiologice și experimentale. Totodată, a fost stabilit faptul, că numai o parte a populației este sensibilă față de excesul de sare, reacționînd prin creșterrea nivelului TA. Aceasta se explică prin tulburările xcrețieie de sodiu din organism la persoanele în cauză, cu acumularea excesivă de Na inclusiv în pereții artriali. Alcoolul. Consumul excesiv de alcool crește frecvența HTA, care la etapele inițiale are un caracter tranzistorriu, iar ulterior devine stabilă, excesul de alcool devine și mai periculos în asosiere cu alți factori de risc – fumatul, consumul de cafea, prin stimularea activității sistemului simpatico-adrenergic. Diabetul zaharat îndeosebi de tip II, inclusiv în cadrul sindromului X metabolic, deasemenea reprezintă un factor de risc în dezvoltarea HTA, atît primare cît și secundare. antecedente personale şi eredocolaterale de hipertensiune şi afecţiune cardiovasculară; antecedente personale şi eredocolaterale de dislipidemie; antecedente personale şi eredocolaterale de diabet zaharat; fumat; dietă; obezitate; gradul de sedentarism; sforăit; apnee în somn (informaţii şi de la partenerul de viaţă); tipul de personalitate. FR Normală Normal înaltă HTA I HTA II HTA III AOT TAS 120- TAS 130-139 TAS 140-149 TAS 160-169 TAS ≥ 180 CCA 129 TAD 85-89 TAD 90-99 TAD 100-109 TAD ≥ 110 TAD 80-84
Nici un Risc Risc obişnuit Risc Risc Risc
factor de obişnuit adiţional adiţional adiţional risc scăzut moderat înalt
1-2 factori Risc Risc adiţional Risc Risc Risc
de risc adiţional scăzut adiţional adiţional adiţional scăzut moderat moderat foarte înalt
3 FR, SM, Risc Risc adiţional Risc Risc Risc
AOT, DZ adiţional înalt adiţional adiţional adiţional moderat înalt înalt foarte înalt
CCA Risc Risc adiţional Risc Risc Risc
adiţional foarte înalt adiţional adiţional adiţional foarte înalt foarte înalt foarte înalt foarte înalt
FR - factorul de risc AOŢ- afectarea organelor ţintă CCA - condiţii
În perioada timpurie se atribuie urmatoarele simptome sau acuze: nelinişte, agitație, slăbiciune generală, scăderea capacității de muncă, insomnie, cefalee periodică cu localizare în regiunea occipitală şi temporală Mai tîrziu - sensibilitate la lumină, sângerări nazale (epistaxis), oboseală, ameteli, zgomot în urechi, hiperemia feței, dispnee la efort. sângerări nazale (epistaxis),
oboseală, ameteli, sensibilitate la
lumină, zgomot în urechi, hiperemia feței, dispnee la efort. La o evoluţie gravă a bolii care indică faptul ca tensiunea arterială este extrem de ridicată bolnavul acuză vomă, somnolenţă, greaţă, agravarea cefaleei occipitale sau temporale, confuzie, inconştienţă, convulsii, tulburări de vedere. ridicarea tensiunii arteriale sistolice și diastolice, hiperemia fieții, la percuția inimii – hipertrofia ventricolului stîng, șocul apexian este amplificat, ridicător, deplasat spre stînga. La auscultație: zgomotul II accentuat pe aortă, pulsul accelerat, încordat. Afectarea inimii. Afectarea cordului ocupă un loc central în evoluția HTA și determină în mare măsură prognosticul de durată a acestei patologii. Afectaria sistemului nervos central. Afectarea acestui sistem este deosebit de fregventă și important pentru diagnostic. Se manifestă prin forme cronice (care sunt mai fregvente) sau acute, care include urmatoarele variante: 1.Encefalopatia discirculatorie hipertensivă cronică ce cefalee (predomint în regiunea occipitală), vertije, scăderea memoriei 2.Encefalopatia hipertensivă acută (întâlnită rar ) pe fon de criză hipertensivă, cu semen de edem cerebral acut, tulburări de cunoștință, convulsii; 3.Accidentele cerebrovasculare acute de tip ischemic (; 4.Atacul ischemic tranzitoriu cu apariția acută, dar de scurtă durată (până la 24 ore) a simtomelor neurologice de focar ( hemipareze sau hemiplegii tranzitorii,afazie și altele). Afectarea rinichilor. Depinde in mare măsură de evoluția HTA: în forma malingnă (întâlnită rar) efectuată rinichilor este foarte fregventă, rapidă și severă, cu instalarea insuficienței renale timp de 2-3 ani., Pe măsura reducerii filtrației glomerurale, cauzată de nefroscleraza hipertensivă, crește concentrația de creatinină serică, uree, deci se instalează treptat insuficiența renală cronică. Afectarea retinei. Examenul repetat al fundului ochiului permite vizualizarea directă a arterelor și venelor, evaluarea dinamică a gradului de afectarea vasculară atât la nivel de retină, cât și în plan general. Afectarea retinei în cadrul HTA poartă denumirea de retopatie hipertensivă, iar în formele avansate-neuroretinopatie. Manifestările clinice a retinopatiei pot lipsi sau apar unele tulburări de vedere tranzitorii (”musculițe”,”ceață”), în cazurile grave- pierderea totală sau parțială a vederii. Afectarea aortei și a altei artere. HTA accelerează dezvoltarea aterosclerozei în sistemul arterial, în deosebi în aortă și în alte arytere de calibru mare și mediu. Manifestările clinice în arteroscleroza stenozantă avansată a diferitor artere depind de localizarea procesului (arterele carotide,femurale etc.), gradul de stenoză. Este important examinarea minuțioasă a vaselor periferice, depistarea suflurilor vasculare și confirmarea diagnosticului prin metode paraclinice. istoricul familial de HTA; creșteri intermitente ale TA in trecut; afecțiuni sau tratamente anterioare efectuate de pacient; existenta factorilor de risc: fumat, diabet zaharat, dislipidemia, istoric familial de decese premature datorate bolilor cardiovasculare; evaluarea stilului de viata al pacientului in aspecte privind dieta, activitatea fizica, statutul familial, profesia , nivelul de educatie; examenul fizic; investigatii de laborator Investigaţii obligatorii (de rutină): • Glicemie а jeun. • Colesterol total seric. • Trigliceride serice а jeun. • Acid uric seric. • Creatinină serică. • Hemoglobină şi hematocrit. • Analize urinare (completate prin microalbuminurie prin dipstick şi prin examenul microscopic) • Electrocardiogramă. (în funcţie de posibilităţile de efectuare) • LDL-colesterol seric. • HDL-colesterol seric. • Potasemie. • Clearance-ul creatininei estimat sau rata filtrării glomerulare. Investigaţii recomandabile (se indică de către specialist): • Ecocardiografia. • Ultrasonografia carotidiană 2D duplex. • Proteinuria cantitativă. • Indicele gleznă-braţ. • Examenul fundului de ochi. • Testul de toleranţă la glucoză (dacă glicemia а jeun > 5,6 mmol/l [100 mg/dl]). • Monitorizarea TA ambulatorii pentru 24 de ore şi la domiciliu. Investigaţii complementare (aria specialistului, la indicaţii). • Evidenţierea suplimentară a leziunilor cerebrale, cardiace, renale şi vasculare – obligatorie în hipertensiunea complicată. Criza hipertensivă – reprezintă ridicarea bruscă a tensiunii arteriale cu durată diferită de la cîteva ore pînă la cîteva zile și este însoșită de cefalee occipital, amețeli, senzații de căldură, tahicardie, direri retrosternale înțăpătoare, tulburarea vederii, zgomot în urechi, greață, vomă. În timpul crizei bolnavii sunt excitați, speriați, somnoroși sau apatici. La examenul obiectiv se observă hiperemia fieții, edeme pe gambe, tahicardie, la auscultație – accentuarea zgomotului II pe aortă, tensiunea arterială brusc ridicată, puls accelerat. În timpul crizei pot surveni dereglări grave din partea circuitului sanguin cerebral, perderea vederii, infarct miocardic acut, insuficiență ventriculară stîngă acută, edem pulmonar, insuficiență renală. Rețineți! Măsurarea tensiunii arteriale Poziția bolnavului decubit dorsal cu ridicarea
extremității cefalice. Captopril 25mg sublingual sau nifedipină 5-
10mg oral, la necesitate repetat la 15-30
minsau nifedipin, sau embrantil Flux de oxigen Sulfatul de magneziu 1-2 g i/v lent Dibazol 25-50 mg i/v Reguli de măsurare a tensiunii arteriale Cînd se ia TA, se cer respectate următoarele momente: • Permiteţi pacienţilor să se aşeze pentru cîteva minute într-o cameră liniştită, înainte de a lua TA. • Efectuaţi minim 2 luări de TA la un interval de 1-2 minute, precum suplimentare, dacă primele două sunt foarte diferite. • Utilizaţi o manşetă standard (12-13 cm în lungime şi 35 cm în lăţime), dar să dispuneţi şi de o manşetă mai mare şi alta mai mică pentru braţe mai groase şi, respectiv, mai subţiri. Utilizaţi manşeta mai mică pentru copii. • Poziţionaţi manşeta la nivelul cordului, indiferent de poziţia pacientului. • Utilizaţi fazele I şi V (apariţia/dispariţia) ale zgomotelor Korotkoff, pentru identificarea TA sistolice şi, respectiv, diastolice. • Luaţi TA bilateral la prima consultaţie, pentru a detecta posibilele diferenţe datorate unei afecţiuni vasculare periferice. În acest caz, consideraţi ca valoare de referinţă pe cea mai mare. • Luaţi TA la 1 şi 5 minute după trecerea în ortostatism la subiecţii vîrstnici, la pacienţii diabetici şi în orice altă situaţie, în care hipotensiunea posturală poate fi frecventă sau suspectată. • Măsuraţi frecvenţa cardiacă prin palparea pulsului (minim 30 de secunde) după cea de-a doua măsurare în poziţie şezînd Scopul primar în tratamentul paciienților cu HTA este reducerea și menținerea nivelului de TA sub 140/90 mmHg. Pentru persoanele sub 40 ani, pentru pacienții cu diabet zaharat și cu boli renale nivelul TA nu trebuie să depășească nivelul 130/85 mmHg. La persoanele de vârstă mai înaintată cu HTA severă scăderea și menținerea TA se efectuiază cu precauții, în mod individulizat, până la un nivel optimal pentru fiecare pacient . Dintre măsurile ne medicamentoase, care se aplică la toate variantele de HTA, cele mai importante sunt: abandonarea fumatului reducerea masei corporale excessive (la obezi) reducerea sării de bucătărie până la 5-6 mg/zi reducerea consumului de alcool activitatea fizică adecvată, exerciții fizice. 1. Inhibitorii enzimei de conversie ai aldosteronei: - captopril, enalapril, lizinopril, moexpril, cvadopril, perindopril, ramipril, cilasapril, fosinopril, trandalopril 2. Inhibitorii receptorilor angiotensimici (blocantele receptorilor angiotensimici): - lozartan, valzartan, irbesartan, eprosartan, tosasartan. 3. Diureticile: tiazidice şi înrudite - hidroclortiazida, indapamid, ciclopentiazida, xipamid, 4. Diureticile de ansă: - furosemid, bumetanid, torasemid, piretamid 5. Diureticile economisitoare de kaliu a)antagoniştii concurenţi ai aldosteronului: - spironolactona b)antagoniştii neconcurenţi ai aldosteronei: - triamteren, amilorid 6. α – adrenoblocante: a)neselective – fentolamina, tolasolina b)selective ( α1 ) – prazosina, doxazosina 7. Antagoniştii (blocantele) canalelor de calciu a)tip verapamil – verapamil b)tip diltiazem – diltiazem c)dihidropiridine 8. β – adrenoblocante a)neselective – propranolol, sotalol, oxiprenolol, pindolol, b)selective – atenolol, metoprolol, trebivolol, bisoprolol, c)cu acţiune vasodilatatoare – dilevolol, carteolol, acebutolol, nebivolol Atenţie! Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să fie permanent şi neîntrerupt! Scopul tratamentului este de a vă reduce tensiunea arterială sub nivelul de 140/90 mmHg. Modalitatile de prevenire a hipertensiunii artriale includ: - efectuarea regulata de exercitii fizice (de exemplu, aerobic) - limitarea consumului de bauturi alcoolice si sare - dieta bogata in legume si fructe si saraca in grasimi saturate - evitarea fumatului - mentinerea unei greutati corporale normale. Este foarte important sa fie modificati, pe cat posibil, factorii de risc ai boli coronariene. In plus de masurile de mai sus, ar mai trebui: - abandonat fumatul - reducerea nivelului crescut de LDL colesterol ("colesterolul rau") - cresterea nivelului de HDL colesterol ("colesterolul bun") Exista posibilitatea controlarii hipertensiunii arteriale doar cu ajutorul acestor modificari in stilul de viata, fara a fi nevoie de medicamente antihipertensive. HTA este o patologie cu evoluție îndelungată influențată de mai mulți factori. Prognosticul pacientilor ce sufera de hipertensiune arteriala depinde de durata evolutiei, severitatea si bolile asociate, cum ar fi diabetul zaharat, care cresc riscurile complicatiilor oftalmologice, neurologice, renale si cardiace. Atunci cand hipertensiunea arteriala este tratata adecvat, prognosticul este mult mai bun. Trebuie retinut faptul ca hipertensiunea arteriala poate duce la un prognostic nefast, chiar in cazul in care este asimptomatica. Prevenţia primară • Acid acetilsalicilic: se utilizează 75 mg pe zi, dacă pacientul este în vîrstă de ≥ 50 de ani şi • Statine: se utilizează în doze suficiente pentru a atinge valorile-ţintă, dacă pacientul are pînă la 80 de ani şi un risc cardiovascular înalt şi foarte înalt, pentru un termen de 10 ani, şi o concentraţie a colesterolului total ≥ 3,5mmol/l • Prevenţia secundară (inclusiv pacienţii cu diabet de tipul 2) • Acid acetilsalicilic: a se administra tuturor pacienţilor, cu excepţia prezenţei de contraindicaţii. • Statine: se utilizează doze suficiente pentru a atinge valorile-ţintă, dacă pacientul are pînă la 80 de ani şi o concentraţie a colesterolului total ≥ 3,5mmol/l. • O viață calmă, repausul, relaxarea intermitentă, precum și o dietă echilibrată și potrivită au o influență bună asupra persoanelor suferinde de HTA. Conflictele și stresul (fizic și psihic) pot agrava starea bolnavilor. Este recomandat un efort fizic minim, însă s-au constatat scăderi ale tensiunii la bonavii cu munci fizice moderate in comparație cu sedentarii sau cei cu numai activități intelectuale. Dieta trebuie să fie moderată, săracă în sodiu. De asemenea, trebuie limitat consumul de lipide și glucide. Dieta Nr 10 trebuie sa fie bogată în fructe, legume, precum și lactate cu un conținut redus de grăsime. Masuri nefarmacologice care presupun modificarea stilului de viata astfel : modificarea obiceiurilor alimentare renuntarea la fumat reducerea greutatii corporale exercitiu fizic regulat tehnici de relaxare pentru reducerea stressului Masurile dietetice recomandate : reducerea sarii in alimentatie la maxim 6 g/zi(adica 2,5 g sodiu), practic realizandu-se prin urmatoarele reguli : ◦ nu adaugati sare la gatitul alimentelor (atentie la produsele gen Delikat care contin foarte multa sare !) ◦ nu puneti sare la masa in timp de mancati ◦ evitati alimentele cu continut crescut de sare(sodiu - atentie la conservanti) ◦ nu folositi substituienti de sare decât cu avizul medicului beti suficiente lichide, aproximativ 2 litri/zi evitarea consumul de alcool reducerea consumul de grasimi animale Babiuc Constantin, Dumbrava Vlada -Tatiana, Medicina internă, Centrul Editorial- Poligrafic Medicina, Chişinău, 2008 Botnaru V., Medicina interna, Editura F. E. -P Tipografia Centrală, Chişinău, 2009 Borundel C, Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000 Botnaru V., Elementele de cardiologie Editura, F. E. –P Tipografia Centrală, Chişinău, 2007. BIBLIOGRAFIE Negrean M., şi alţ. , Standarde/protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3 SRL, Chişinău, 2008 Stimpovscaia E., şi alţ., STANDARDE DE ÎNGRIJIRI NURSING pentru asistente medicale şi moaşe, Ed.Libris,Chişinău, 2007. Stanciu C., Semiologie medicală, Iaşi 2001. Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000. Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne, Editura Universitas, Chişinău 2001. Saulea A., Gerontologie, Editura Epigraf, Chişinău, 2009. Lungu Sv., Geriatrie, Editura Poligraf, Chişinău, 2004 WWW. ms.md