MINISTERUL JUSTIŢIEI

OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI

BULETINUL
PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ

 Citaţii

 Comunicări

 Hotărâri judecătoreşti

 Convocări

 Notificări

 Alte documente emise în cadrul procedurii

de insolvenţă

Nr. 6039 - Vineri, 29.03.2024

 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

SUMAR
Index firme supuse publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență

Județul Argeș .................................................................................................................................................................... 2

Secţiunea I - Profesionişti ................................................................................................................................................... 2
1. Societatea CREATIVE SISTEM CONSTRUCT S.R.L. ................................................................................................ 2

Județul Dâmbovița............................................................................................................................................................ 5
Secţiunea I - Profesionişti ................................................................................................................................................... 5
1. Societatea DAVCONSTRUCTII CIVILE SRL-D ......................................................................................................... 5

Județul Maramureș ........................................................................................................................................................ 10

Secţiunea I - Profesionişti ................................................................................................................................................. 10
1. Societatea MELOVA IMPORT SRL............................................................................................................................ 10

Județul Argeș
Secţiunea I - Profesionişti
1. Societatea CREATIVE SISTEM CONSTRUCT S.R.L., cod unic de înregistrare: 39264113
România Tribunalul Specializat Argeş
Piteşti, str. I.C.Brătianu nr. 7
Dosar. 206/1259/2023/a1
Comunicare sentinţa Nr. 95/05.03.2024
emisă la: ziua 25 luna 03 anul 2024
Către,
Reclamant Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Ploieşti, reprezentată prin Administraţia Judeţeană a
Finanţelor Publice Argeş, cu sediul în Mun. Piteşti, Bd. Republicii, nr. 118, Jud. Argeş
Pârât Sultana Nicolae, domiciliat în Comuna Dârmăneşti, Sat Negreni, nr. 216, Jud. Argeş
Se comunică alăturat Sentinţa nr. 95/05.03.2024, pronunţată în dosarul nr. 206/1259/2023/a1 de Tribunalul Specializat
Argeş, privind pe debitoarea Creative Sistem Construct SRL, cu sediul în Comuna Dîrmăneşti, Sat Negreni, nr. 216,
Camera 2, Jud. Argeş, J3/872/2018, CUI 39264113.
Parafa preşedintelui instanţei, Grefier,
*
Dosar nr. 206/1259/2023/a1
România Tribunalul Specializat Argeş
Sentinţa nr. 95/2024
Şedinţa publică din 05 Martie 2024
Instanţa constituită din:
Preşedinte Ciprian Tiţa, judecător sindic
Grefier Floriniţa Zenovia Deak
Pe rol se află soluţionarea cererii formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Ploieşti,
Reprezentată Prin Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Argeş, în contradictoriu cu pârâtul Sultana Nicolae,
având ca obiect antrenare răspundere.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru pârât avocat Dumitru Daniel, în baza împuternicirii
avocaţiale nr. 410410/2024 aflată la fila 17 din dosar, lipsă fiind reclamanta. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează obiectul cauzei, stadiul judecăţii şi modalitatea
de îndeplinire a procedurii de citare. Mai învederează că la data de 30.01.2024 reclamanta a înaintat la dosar înscrisuri,
prin Serviciul Registratură al instanţei.
Cauza fiind la primul termen de judecată cu părţile legal citate, judecătorul sindic pune în discuţie competenţa
Tribunalului Specializat Argeş în soluţionarea prezentei cauze. Apărătorul pârâtului, având cuvântul, apreciază că
Tribunalul Specializat Argeş este competent general, material şi teritorial în soluţionarea prezentei cauze.
Judecătorul sindic, în temeiul disp. art. 41 din Legea 85/2014 constată că Tribunalul Specializat Argeş este competent
general, material şi teritorial în soluţionarea prezentei şi acordă cuvântul asupra probelor.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Sub aspect probatoriu, în temeiul art. 255 alin. 1 raportat la art. 258 alin. 1 C. proc. civ, judecătorul sindic încuviinţează
pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, constatând că proba este admisibilă potrivit legii şi de natură să conducă la
soluţionarea cauzei. Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluţionat, judecătorul sindic constată încheiată
cercetarea procesului, declară deschise dezbaterile şi acordă cuvântul asupra fondului cererii.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulată de reclamantă pentru motivele prezentate pe
larg în cuprinsul întâmpinării. Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 169 lit. c) din Legea
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

2
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

85/2014. Apărătorul pârâtului arată că nu există nicio probă care să conducă la concluzia că cele două condiţii ale
răspunderii civile delictuale pe de o parte şi condiţia impusă de art. 169 lit. c) din Legea 85/2014, în principal aceea că
administratorul a dispus în interes personal efectuarea unor acte care au dus la continuarea activităţii şi în mod vădit a
dus la încetarea de plăţi sunt îndeplinite. Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere că din actele depuse la dosar de
către reclamantă rezultă clar că administratorul societăţii prin manevrele de management pe care le-a efectuat de-a
lungul timpului a reuşit să-şi achite din datoriile societăţii astfel încât nu se poate susţine că pârâtul a efectuat aceste
activităţi de management în detrimentul societăţii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul disp. art. 394 Cod
proc.civ. judecătorul sindic declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.
Judecătorul sindic
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş
la data de 14.12.2023, sub numărul din antet, reclamant Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti,
reprezentată prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, a solicitat, în temeiul art. 169 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificări si completări, atragerea
răspunderii pentru intrarea în insolvenţă împotriva pârâtului Sultana Nicolae şi obligarea acestuia să suporte pasivul
rămas neacoperit al debitoarei.
În motivare, a arătat că, în fapt, prin Încheierea din 08.08.2023 instanţa a dispus deschiderea procedurii insolventei în
forma simplificata împotriva debitorului.
Instituţia, în calitate de creditor majoritar, formulează o astfel de cerere prin care solicită răspunderea personala
patrimoniala a asociatului societăţii debitoare, în conformitate cu art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014,
constatând ca acesta a dispus în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridica
la încetarea de plaţi. Precizează că accesoriile calculate la debitul societăţii sunt destul de mari, ceea ce înseamnă o
preocupare mai mult decât defectuoasa în ceea ce priveşte plata contribuţiilor către bugetul consolidat al statului.
In condiţiile expuse, singura concluzie este ca administratorul societăţii a continuat în defavoarea societăţii aceasta
activitate, chiar daca aceasta ducea către pierderi însemnate.
Astfel responsabilitatea pentru declanşarea stării de insolventa a societăţii aparţine conducerii acesteia care nu a
gestionat situaţia în mod corespunzător, continuând activitatea în lipsa posibilităţilor achitării cheltuielilor curente ale
societăţii. Administratorul societăţii a angajat cheltuieli cu mult mai mari decât capacitatea societăţii de a genera
venituri si a permis acumularea de datorii ce depăşesc cu mult capacitatea de plata a societăţii.
Se arată faptul ca în anul 2019 societatea înregistra creanţe de recuperat în suma de 133600 lei si datorii în suma de
500983 lei, în anul 2020 societatea înregistra creanţe de recuperat în suma de 224758 [ei si datorii în suma de 773882
lei, în anul 2021 societatea înregistra creanţe de recuperat în suma de 345912 lei si datorii în suma de 1499014 lei iar în
anul 2022 societatea înregistra creanţe de recuperat în suma de 420068 lei si datorii în sume de769164 lei.
Astfel, managementul defectuos consta în culpa administratorului societăţii debitoare de a nu depune diligentele legale
în vederea recuperării creanţelor. Precizează ca, în situaţia recuperării creanţelor, acestea ar fi fost mai mult decât
suficiente pentru acoperirea întregii mase credale a societăţii.
Prin urmare, asociaţii societăţii aveau obligaţia legala, conform prevederilor art. 66 sa solicite ei înșiși aplicarea
dispoziţiilor Legii nr. 85/2014. în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolventa si nu sa dispună în
interes personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridica la încetare de plaţi.
Din modul în care a fost conceput textul art. 169 lit. c din Legea nr.85/2014 rezulta ca simplul fapt ca aceasta a dispus
în interes personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit societatea în încetare de plaţi este suficient pentru
a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civila
obişnuită.
În situaţia de faţă, pasivitatea administratorului debitoarei s-a materializat prin aceea ca nu a solicitat, el însuşi
falimentul, în termenul prevăzut de lege, astfel încât arieratele bugetare sa nu fie majorate artificial.
Debitoarea nu si-a respectat obligaţia prevăzută art. 66 din Legea nr. 85/2014, de a solicita ea însăşi aplicarea
prevederilor legii, o data ce a ajuns în stare de insolventa, acumulând în continuare datorii pe care nu si le putea achita
în termenele legale.
Mai mult, în Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului SC
Creative Sistem Construct SRL, comunicat pe mail la solicitarea instituţiei fiscale si nepublicat în Buletinul
Procedurilor de Insolvenţă, lichidatorul judiciar menţionează ca nu s-au identificat persoane concrete sau fapte concrete
ale unei persoane care sa poată fi acuzate de aducerea debitorului în stare de insolventa.
Pe considerentele expuse anterior, conchide că debitoarea a ajuns în încetare de plăți datorită conduitei culpabile a
administratorului - asociat unic și solicită admiterea cererii, în sensul angajării răspunderii personale patrimoniale a
administratorului Sultana Nicolae si obligarea acestuia la plata în întregime a creanțelor, conform tabelului definitiv al
obligațiilor debitoarei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. c) si h) din Legea nr. 85/2014, Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedura fiscala.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de12.01.2024, pârâtul Sultana Nicolae a solicitat respingerea cererii ca
fiind nefondata, pentru următoarele motive:
In fapt, se arată că, din informațiile furnizate de ORC Argeş, reiese că pârâtul a deținut funcția de administrator în
cadrul societății debitoare.
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

3
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

Din analiza dispozițiilor legale rezultă că faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ
prevăzute la lit. a) - h) ale art. 169 din lege, iar răspunzători civil sunt membrii organelor de supraveghere ori de
conducere din cadrul societății, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin una din faptele
enumerate. Prin urmare, este necesar ca persoana care invocă răspunderea civilă a persoanelor prevăzute de art. 169 din
Legea nr. 85/2014 să dovedească săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de acest text de lege.
In acest sens, pentru aplicarea art. 169 lit. c), reclamantul trebuie să indice instanței si să probeze în ce au constat
activitățile desfășurate de pârât si care a fost interesul personal care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de
plăți. Așadar, contrar susținerilor reclamantului, nu este suficientă lipsa de solicitare a aplicării dispozițiilor Legii nr.
85/2014 și continuarea activității, fiind necesară dovedirea susținerilor sale, pentru ca norma legala stabileşte o condiţie
esenţială pentru atragerea răspunderii patrimoniale si anume a dispus în interes personal.
In speță, reclamantul s-a limitat la a susține incidența dispozițiilor art. 169 lit. c) din Legea 85/2014 fără a anexa probe
din care rezultă săvârșirea faptei de către pârâta. Or, angajarea răspunderii în condițiile art. 169 alin. (1) din Legea nr.
85/2014 presupune îndeplinirea cumulativă atât a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv
existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul invocat si
vinovăția, cât si a unei condiții speciale( ...in interes personal).
Debitorii care sunt supuși procedurii insolventei, se află, în urma activității desfășurate, în încetarea de plăți, dar
angajarea răspunderii nu operează automat, ci doar în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită
de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de
conducere. în prezenta cauză nu se probează de către reclamantă existența faptei ilicite, respectiv continuarea în interes
personal a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți. De altfel, nu se indică și nici
nu se probează interesul personal al pârâtei, deși această condiție este expres prevăzută de lege.
Referitor la susținerea privind managementul defectuos, arată că simpla calitate a pârâtei de reprezentant al organelor de
conducere nu conduce la concluzia automată a existenței cazului de răspundere prevăzute de lit. c) și nici la existența
unei legături de cauzalitate cu intrarea societății în procedura insolvenței. Este necesar ca susținerile creditoarei să fie
însoțite de probe certe privind existența faptei, săvârșirea faptei imputate si vinovăția pârâtei, dar și legătura de
cauzalitate. Din conținutul cererii formulate în contradictoriu cu pârâta rezultă ca reclamanta se rezumă, în general, la
invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 fără să arate
în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții.
În acest sens, pentru aplicarea art. 169 lit. c), reclamantul trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile
desfășurate de pârât în interes personal si care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind relevante
argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenței si de insolvență și s-a continuat desfășurarea activității ar fi suficient pentru atragerea
răspunderii în temeiul acestui text de lege.
Dezinteresul si managementul defectuos, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitorului, nu constituie o
cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute de art. 169 din lege. De asemenea, răspunderea
pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la
apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or, dispozițiile art. 169 din lege
reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat
starea de insolvență.
Debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței, se află, în urma activității desfășurate, în încetarea de plăți, dar
angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situaţia în care prelungirea acestei stări era în mod evident
lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de
conducere. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea cererii ca nefondată, ţinând cont si de concluzia raportului
întocmit de administratorul judiciar care fiind chemat sa analizeze cauzele care au condus la insolventa nu a identificat
nicio persoana responsabila .
Sub aspect probatoriu, judecătorul sindic a încuviinţat proba cu înscrisuri.
Analizând cererea prin prisma împrejurărilor de fapt şi a temeiurilor de drept invocate de părţi sau puse în discuţia
acestora de către instanţă din oficiu, raportat la regulile de drept aplicabile, se reţin următoarele: În ceea ce priveşte
fapta prevăzută de art.169 alin.(1) lit.c) din Legea nr.85/2014, se reţine că, la cererea creditorului care deţine peste 30%
din valoarea creanţelor admise la masa credală, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate
cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii,
precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin faptul că au dispus, în
interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi .
Prin reglementarea din art. 169 lit. c) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de
vinovăție şi de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi
care să conducă la concluzia că, prin fapta prevăzută de lit. c), s-a contribuit la ajungerea societății în stare de
insolvență. Ca atare, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte în concret care sunt activitățile dispuse de pârâtul
administrator, modalitatea în care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp și, nu în ultimul rând, faptul că acestea ar
fi produs starea de insolvență, nu poate fi reținută ca dovedită fapta ilicită.
În cauză nu s-a făcut de către reclamant această dovadă concretă, deşi era obligat potrivit dispoziţiilor art. 10 alin.(1) din
Codul de Procedură Civilă .
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

4
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

Fapta pretinsă a pârâtului de a fi dispus continuarea activității neprofitabile a debitoarei, acumularea de datorii, de a nu
se pune sub acoperirea legii insolventei din cauza dificultatii financiare, în virtutea mandatului ce i-a fost incredintat în
conformitate cu dispozitiile legale în materie sau lipsa eficacității în utilizarea resurselor societății şi pretinsa lipsă a
unor eforturi cu rezultate pozitive de redresare, în lipsa dovedirii interesului personal urmărit de către pârât în toată
această perioadă, poate fi apreciată cel mult ca management defectuos care însă, nefiind enumerat intre faptele ilicite,
cauzatoare de insolvență, prevăzute limitativ de art. 169 alin. (1) din lege, nu poate conduce la atragerea răspunderii
patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului și obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitorului, apărările
sale din întâmpinare fiind întemeiate sub acest aspect.
Acţiunea este întemeiată şi pe dispoziţiile art. art.169 alin.(1) lit.h) din Legea nr.85/2014 care prevăd că orice altă faptă
săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, poate atrage răspunderea patrimonială a
membrilor organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi oricărei alte persoane .
În aplicarea acestor norme juridice, fapta trebuie să fie circumstanțiată în mod concret, să fi fost săvârșită cu atitudinea
subiectivă prevăzută de lege (intenția) şi să fi contribuit la starea de insolvenţă a debitorului.
În cauză, reclamantul nu conturează o situație de fapt ce poate fi încadrată la lit. h) din art. 169 din Legea nr. 85/2014.
Faptele pretinse ale pârâtului de a permite acumularea de datorii, de a nu depune diligențele legale în recuperarea
datoriilor de la terți, de a nu se pune sub acoperirea legii insolventei din cauza dificultatii financiare, în virtutea
mandatului ce i-a fost incredintat în conformitate cu dispozitiile legale în materie sau lipsa eficacității în utilizarea
resurselor societății şi pretinsa lipsă a unor eforturi cu rezultate pozitive de redresare, pot fi apreciate cel mult ca
management defectuos.
Judecătorul sindic reţine că în temeiul acestei reglementări, nu va putea fi angajată răspunderea unei persoane dacă
fapta săvârşită cu intenţie nu a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului. Prin urmare, este necesară dovedirea
existenței raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită expres enumerată de art. 169 şi menţionată în cererea de chemare
în judecată şi starea de insolvenţă a debitorului.
Astfel, reclamantul trebuie să invoce şi să dovedească în cadrul acţiunii două momente temporale diferite: 1. Momentul
apariţiei stării de insolvenţă a societății, care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru
plata datoriilor certe, lichide şi exigibile; şi 2. Momentul săvârşirii de către pârâţi a faptelor ilicite circumscrise
dispoziţiilor art.169 alin.(1) din Legea nr.85/2014, anterior sau concomitent apariţiei stării de insolvenţă, şi modalitatea
prin care faptele ilicite au cauzat total sau parţial starea de insolvenţă a societății, astfel cum aceasta este caracterizată
de legiuitor. Acţiunea formulată nu conţine relatarea acestor împrejurări, pârâtul apărându-se de altfel prin întâmpinare
cu argumentul că, potrivit raportului întocmit de administratorul judiciar chemat sa analizeze cauzele care au condus la
insolventa, nu s-a identificat nicio persoana responsabila, în condiţiile în care reclamantul nu a conturat o situaţie de
fapt explicită de unde să rezulte că aceasta este cauza ajungerii societății în stare de insolvenţă.
Aspectele invocate pot fi cel mult circumscrise unui management defectuos al societății comerciale, dar care nu
constituie în sine un motiv pentru atragerea răspunderii patrimoniale reglementate de dispoziţiile art. 169 din Legea
nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă . Potrivit interpretării teleologice, scopul
normei de la art. 169 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă este să
sancţioneze în primul rând ilicitul în desfăşurarea activităţii economice, reaua-credinţă (sau cel puţin culpa) a membrilor
organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, sau a oricărei alte persoane, care cauzează total/parţial,
sau, cel puţin, contribuie la starea de insolvenţă a societății, iar nu să sancţioneze ineficienţa, inaptitudinea managerială
în activitatea societății. Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în
judecată. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.
Pentru aceste motive, în numele legii, hotărăşte
Respinge cererea de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvenţă formulată de reclamanta Direcţia Generală
Regională A Finanţelor Publice Ploieşti, Reprezentată Prin Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Argeş, cu
sediul în Mun. Piteşti, Bd. Republicii, nr. 118, Jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâtul Sultana Nicolae, CNP
1761127038621, domiciliat în Comuna Dârmăneşti, Sat Negreni, nr. 216, Jud. Argeş, ca neîntemeiată.
Cu apel în 7 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Tribunalul Specializat Argeş.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi 05.03.2024.
Preşedinte judecător sindic Grefier
Ciprian Tiţa, Floriniţa Zenovia Deak

Județul Dâmbovița
Secţiunea I - Profesionişti
1. Societatea DAVCONSTRUCTII CIVILE SRL-D, cod unic de înregistrare: 36426369
România Tribunalul Dâmboviţa
Secţia a II-a Civila de Contencios Administrativ si Fiscal
Calea Bucureşti, nr. 3
Dosar nr. 1129/120/2023/a1
Comunicare sentinţa nr. 65 din data de 19.03.2024
emisă la: ziua 28, luna 03, anul 2024
Către, Oficiul Registrului Comerţului Dâmboviţa Sediul social/ Domiciliul Târgovişte, str. Plt Ditescu Stan, nr. 1,
jude?ul Dâmboviţa
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

5
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

Reclamant Gabriel Cioacă Şi Asociaţii Insolvenţă S.P.R.L. cu sediul în Târgovişte, str. Justiţiei, nr. 27A, judeţ
Dâmboviţa
Pârât Drumaşu Andreea Alexandra cu domiciliul în Comuna Niculeşti, sat Ciocănari, nr. 42, judeţ Dâmboviţa
Se comunică, alăturat, SENTINŢA NR. 65 din 19.03.2024, pronunţată în dosarul nr. 1129/120/2023/A1, de Tribunalul
Dâmboviţa, Secţia a II a Civilă şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, privind debitoarea Davconstrucţii Civile SRL –
D, cu sediul în Sat Ciocănari, Comuna Niculeşti, nr. 140, Camera 1, judeţ Dâmboviţa, cod unic de înregistrare
36426369, având număr de ordine în registrul comerţului 15/1288/2017.
Parafa preşedintelui instanţei, Grefier,
*
Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2024:006.000065
Dosar nr. 1129/120/2023/a1
România Tribunalul Dâmboviţa
Secţia A II-A Civilă De Contencios Administrativ Şi Fiscal
Sentinţa nr. 65
Şedinţa publică din data de 19 Martie 2024
Instanţa constituită din:
Preşedinte: Adriana Laura Banu
Grefier: Dicu Denisa
Pe rol fiind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Gabriel Cioacă Şi Asociaţii Insolvenţă
S.P.R.L. cu sediul în Târgovişte, str. Justiţiei, nr. 27 A, judeţ Dâmboviţa, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei
Davconstrucţii Civile SRL-D, J15/1288/2017, CUI 36426369, cu sediul în Comuna Niculeşti, sat Ciocănari, nr. 140,
Camera 1, judeţ Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta Drumaşu Andreea Alexandra, CNP 2951005420114, cu
domiciliul în Comuna Niculeşti, sat Ciocănari, nr. 42, judeţ Dâmboviţa, având ca obiect atragere răspundere
patrimonială. Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamantul, reprezentant de practician în insolvenţă Cioacă
Nicoleta, lipsă fiind pârâta. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care
învederează obiectul cauzei, stadiul procedurii şi modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, respectiv faptul că
pârâta nu a depus întâmpinare, după care: Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa a constatat cauza în stare de
judecată, acordând cuvântul pe fond. Reprezentanta reclamantului, practician în insolvenţă Cioacă Nicoleta, a pus
concluzii de admitere a acţiunii, astfel cum a fost formulată, având-se în vedere şi Decizia nr. 14/27.06.2022 a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia în situaţia în care nu sunt predate documentele contabile către lichidator se
prezumă relativ întrunirea tuturor condiţiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de art.
169 alin. 1 lit. d din lege. Judecătorul sindic a rămas în pronunţare.
Judecătorul sindic
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, sub nr. 1129/120/2023/a1, reclamantul GABRIEL CIOACĂ ȘI
ASOCIAȚII INSOLVENȚĂ S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei DAVCONSTRUCŢII CIVILE SRL
-D a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei Drumaşu Andreea Alexandra, persoană
care a avut atribuții de conducere și supraveghere a activității debitoarei în calitatea deținută de reprezentant legal,
asociat unic și administrator statutar pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 207826
lei, reprezentând totalitatea creanțelor înscrise la masa credală.
Reclamantul a susţinut că, asociatul unic, care are și calitatea de administrator al debitorului se face vinovat de
încălcarea prevederilor art. 169, alin. (l) lit. c), d), și h) din Legea nr. 85/2014 cu modificările și completările ulterioare,
iar cererea este fondată, urmând a fi examinată în raport de următoarele considerente.
Notificarea, cu privire la deschiderea procedurii generale a insolvenței, cât și obligația prezentării documentelor
contabile, a fost transmisă cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire societății debitoare, la ultimul sediu
cunoscut al acesteia, dar și asociatului unic, la ultimul domiciliu cunoscut şi, deşi a fost confirmată primirea, asociatul
unic nu a dat curs invitației. Astfel, debitoarea nu a prezentat niciun document dintre cele solicitate, drept urmare nu s-a
putut efectua analiza situației economico-financiare și a situației patrimoniale a debitoarei şi nu s-a putut face o analiză
economico - financiară pentru a determina cauzele intrării în insolvență a debitoarei deoarece nu a identificat nici un
bilanţ contabil pe site-ul Ministerului Finanţelor.
Conform dispozițiilor art. 169 din Legea 85/2014 - legiuitorul a prevăzut că o parte sau întregul pasiv al debitorului,
persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat „ de către membri organelor de conducere, și/sau
supraveghere, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului,.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 169 din Legea 85/2014 alin. 1 lit. c, cererea de deschidere a procedurii de insolvență a
fost formulată de către creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația
Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, deși debitoarea, conform dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Legea 85/2014 era
obligată să formuleze o astfel de cerere. În cazul de față nu este vorba de o prezumție, ci de o realitate consemnată prin
hotărârea de deschidere a procedurii.
Raportat la dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2014, prin nepredarea documentelor contabile către
administratorul judiciar, atât culpa cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este
relativă. Consideră că fapta de dosire a documentelor contabile are ca scop denaturarea situației financiare. Această
faptă face imposibilă determinarea activului și pasivului debitorului, a creditorilor și debitorilor societății. Astfel, sunt
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

6
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

eliminate toate dovezile care permit să se cunoască adevărata situație financiară a societății. Prin fapta de neprezentare a
documentelor contabile, administratorul statutar tinde să împiedice controlul situației reale a societății și în consecință,
să compromită buna desfășurare a procedurii insolvenței în dauna creditorilor. Mai mult, analizând dispozițiile art. 169
alin. 1 lit. d) din Legea 85/2014 și deliberând asupra unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 14 din 27 iunie 2022,
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 169 alin, (1)
lit. d) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările
și completările ulterioare, în cazul în care pârâtul nu predă documentele contabile practicianului în insolvență, după
prealabila notificare, se prezumă relativ întrunirea tuturor condițiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale pentru
fapta prevăzută de art. 169 alin, (1) lit. d) din aceeași lege",
Analizând textul supus interpretării, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că răspunderea prevăzută de art. 169 alin.
(1) din Legea nr. 85/2014 este un tip special de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie și că, pentru angajarea
acesteia, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile rezultate din economia art. 1.357 din Codul civil referitoare la existența
faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția făptuitorului.
În ceea ce privește fapta ilicită, deși reglementarea analizată se referă în terminis numai la prezumția de culpă și de
legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în realitate, intenția legiuitorului a fost în sensul de a institui o prezumție
relativă (juris tantum) și cu privire la fapta ilicită, orice altă interpretare contrară lipsind textul de aplicabilitate practică
și de finalitatea pentru care a fost edictat. Astfel, refuzul administratorilor statutari de a preda administratorului judiciar
sau lichidatorului judiciar, după prealabila notificare, documentele contabile ale societății aflate în insolvență naște o
prezumție de săvârșire a faptelor prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. d) teza întâi din Legea nr. 85/2014.
În orice procedură de insolvență, analiza documentelor contabile este esențială pentru stabilirea cauzelor și
împrejurărilor intrării în insolvență. Din acest motiv, legea impune obligația depunerii acestor documente încă de la
momentul deschiderii procedurii de insolvență, astfel cum rezultă din prevederile art. 74 din Legea nr. 85/2014, potrivit
cărora, „în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și
informațiile prevăzute la art. 67 alin. (1)".
Una dintre atribuțiile principale ale administratorului judiciar desemnat în cadrul unei proceduri de insolvență constă,
potrivit art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, în „examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport
amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea eventualelor
indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă și cu privire la existența premiselor
angajării răspunderii acestora, în condițiile prevederilor art. 169-173, precum și asupra posibilității reale de reorganizare
a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și depunerea la dosarul cauzei, într-un termen
stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar".
În absența predării actelor și documentelor contabile, practicianul în insolvență se află în imposibilitate obiectivă de a
efectua un examen amănunțit asupra activității debitorului de până la deschiderea procedurii insolvenței, pentru a putea
trage concluzii cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență și persoanele responsabile pentru
aceasta, de a identifica potențialele acte juridice frauduloase încheiate în perioada premergătoare insolvenței, precum și
de a analiza dacă sunt șanse pentru reorganizarea debitorului sau se impune trecerea la faliment.
Săvârșirea faptei descrise la art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 implică nesocotirea obligației privind
organizarea și conducerea contabilității financiare și a contabilității de gestiune adaptate la specificul activității,
obligație prevăzută de dispozițiile art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991. Ținerea unei contabilități fictive, cauzarea
dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea pot realiza atât elementul
material al faptei prevăzute la art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, cât și al unor infracțiuni ori pot întruni
conținutul unor contravenții la regimul fiscal.
Așadar, pornind de la faptul cunoscut al nepredării documentelor contabile legiuitorul prezumă legal existența faptei de
neținere a contabilității în conformitate cu legea, în sensul prevăzut de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014.
În absența predării documentelor contabile nu se poate efectua analiza modului în care a fost organizată și ținută
contabilitatea și, de aceea, legea prezumă săvârșirea faptei ilicite în sarcina persoanei responsabile cu îndeplinirea
acestei obligații.
Potrivit art. 169 alin. (1) lit. d) teza finală din Legea nr. 85/2014, „Prezumția este relativă", Din această dispoziție legală
rezultă că prezumția poate fi înlăturată prin proba contrară. Sarcina probei este transferată pârâtului, acesta fiind în
măsură să dovedească respectarea obligațiilor referitoare la organizarea și ținerea contabilității în conformitate cu legea,
prin prezentarea documentelor contabile. Instituirea prezumției legale, prin noua reglementare, a fost necesară pentru
că, în absența predării documentelor contabile, a pretinde practicianului în insolvență să dovedească existența faptei
ilicite descrise la art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 înseamnă a-l plasa pe acesta în situația de a face dovada
unui fapt negativ, imposibil de dovedit.
Interpretarea logică și teleologică a prevederilor art. 169 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 85/2014, în
concordanță cu scopul pentru care a fost edictată norma legală, acela de a elimina controversele reflectate în
jurisprudența dezvoltată sub imperiul reglementării anterioare, impune concluzia că prezumția instituită de lege
exonerează subiectul activ al acțiunii în antrenarea răspunderii de sarcina probei privind existența faptei ilicite, ca
element material al acestei forme de răspundere civilă.
De asemenea, concluzia este impusă și de aplicarea principiului general de drept, potrivit căruia norma trebuie
interpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, cu luarea în considerare nu numai a literei, dar și a
spiritului său, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să respecte finalitatea urmărită de legiuitor.
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

7
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

Încălcarea obligației legale de predare a documentelor contabile nu poate fi valorificată în favoarea persoanelor cărora
le incumbă respectarea ei, pentru că o atare ipoteză ar conduce la încurajarea acestora să nu prezinte documentele
contabile. Astfel, norma ar fi lipsită de aplicabilitate practică și de finalitatea pentru care a fost edictată, iar acțiunea în
atragerea răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 ar rămâne la
nivelul unui demers formal și iluzoriu.
O altă condiție pentru angajarea răspunderii în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014 este prejudiciul. Potrivit art. 169
alin. (1) din această lege, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate
dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească
prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau
supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a
debitorului. Din observarea dispozițiilor cuprinse în teza a doua a art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se constată că
legiuitorul creează premisa ca întinderea prejudiciului să fie stabilită după criteriul legăturii de cauzalitate cu fapta
săvârșită de fiecare persoană responsabilă.
Din urmărirea scopului legii insolvenței și cu observarea sferei persoanelor cărora legea le conferă legitimare procesuală
activă rezultă că prejudiciul prezintă particularitatea de a se regăsi direct și nemijlocit în patrimoniul debitorului supus
procedurii insolvenței și indirect în patrimoniul creditorilor. Relevante în acest sens sunt și prevederile art. 171 din
Legea nr. 85/2014 în conformitate cu care sumele obținute în temeiul art. 169 alin. (1) din aceeași lege vor intra mai
întâi în averea debitorului, pentru ca ulterior, prin mecanismul legii, să fie destinate, în caz de reorganizare, plății
creanțelor potrivit programului de plăți și completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de
faliment, acoperirii pasivului.
Prin urmare, prejudiciul, în ipoteza analizată, este cauzat direct debitorului persoană juridică, prin aducerea sa în stare
de insolvență și numai indirect creditorilor. Declanșarea procedurii insolvenței și, deci, starea de insolvență a
debitorului constituie premisa activării mecanismului de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale trebuie să existe legătura de cauzalitate între fapta săvârșită de persoanele
responsabile și prejudiciu. Legea nr. 85/2014 prevede expres această condiție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic poate dispune ca o
parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat
în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere
din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului.
Din interpretarea logică și literală a textului legal rezultă că legătura de cauzalitate este atât o condiție esențială a
răspunderii civile, dar și un criteriu pentru determinarea întinderii obligației de reparare a prejudiciului. Acest din urmă
aspect rezultă chiar din formularea textului care limitează despăgubirile la valoarea daunelor aflate în relație cauzală cu
fapta ilicită.
Privit ca element al răspunderii civile delictuale, raportul de cauzalitate presupune că, prin săvârșirea faptei ilicite, s-a
provocat starea de insolvență. Din această perspectivă, reglementarea actuală desemnează raportul de cauzalitate dintre
faptă și prejudiciu prin sintagma „au contribuit la starea de insolvență a debitorului", ceea ce înseamnă că, în
determinarea raportului de cauzalitate, sistemul adoptat în legea specială este cel care pornește de la teza indivizibilității
cauzei cu condițiile. Teza principală de bază a acestui sistem, așa cum este reliefată în literatura de specialitate, este
aceea că în stabilirea raportului cauzal trebuie avut în vedere că fenomenul cauză nu acționează izolat, singur, ci că
desfășurarea lui este condiționată de anumiți factori, care, fără a produce ei înșiși, direct, efectul păgubitor sau
realmente periculos, favorizează totuși producerea acestui efect. Acest sistem integrează în cauzalitate toate acțiunile
ilicite ce au făcut posibilă într-o manieră reală și efectivă însăși săvârșirea acelei fapte ilicite care, în cele din urmă, a
avut rolul de cauză a prejudiciului.
Așadar, concepția fundamentală a legii în privința raportului de cauzalitate pornește de la premisa integrării în
conținutul său nu numai a faptelor care constituie cauza directă și necesară a producerii prejudiciului material, ci și a
condițiilor necesare, adică a faptelor ilicite care au contribuit indirect sau au mediat producerea prejudiciului.
În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul sau lichidatorul judiciar, prezumția relativă din teza a
doua a lit. d) a art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privește legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvență și,
consecutiv, dintre faptă și întinderea pasivului neacoperit.
Este de netăgăduit că teza finală a art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 face vorbire despre legătura de cauzalitate
dintre faptele ilicite enumerate și starea de insolvență a debitorului. În concret, textul legal pune în evidență existența
unei cauzalități indirecte care derivă din împrejurarea că faptele ilicite nu cauzează în mod direct prejudiciul constând în
pasivul neacoperit (reprezentat de creanțele nerealizate sau parțial realizate), ci numai indirect, prin faptul că ele au
contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Cu toate acestea, prejudiciul produs este unic, întrucât instituirea stării de insolvență înseamnă practic existența
pasivului direct în patrimoniul debitorului insolvent, reprezentat de totalul creanțelor înregistrate la masa credală.
În literatura de specialitate se arată că prejudiciul existent, în ipoteza în care debitorul insolvent se află în procedura
falimentului, este practic identic cu pasivul neacoperit, putându-se spune că este echivalent cu insolvabilitatea.
În ceea ce privește limitele de aplicare a prezumției sub aspectul raportului de cauzalitate, privit ca element distinct și
specific în cadrul activării mecanismului de antrenare a răspunderii patrimoniale, urmează a se recurge la aceleași
metode de interpretare logică și teleologică pe baza cărora, în precedent, s-a stabilit incidența prezumției legale în
privința existenței faptei ilicite.
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

8
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

Așa fiind, odată stabilită existența faptului vecin și conex, reprezentat de nepredarea documentelor contabile, pe baza
căruia se prezumă existența faptei ilicite, legiuitorul prezumă în continuare, în mod expres, existența legăturii de
cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul încercat, reprezentat de ajungerea debitorului în stare de insolvență și
imposibilitatea acoperirii pasivului înscris în tabelul de creanțe.
Pe baza regulii de interpretare logică ubi tex non distinguit, nec nos distinguere debemus, întrucât legiuitorul nu distinge
sub aspectul elementelor asupra cărora operează prezumția legăturii de cauzalitate, trebuie să se considere că această
prezumție acoperă legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, privit atât ca stare de insolvență, cât și ca pasiv
rămas neacoperit.
Așadar, prezumția include în câmpul său de aplicare legătura de cauzalitate dintre fapta prevăzută la art. 169 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 85/2014 și starea de insolvență, întrucât ținerea necorespunzătoare a contabilității și denaturarea
funcției de evidență a acesteia pot constitui cauze care să contribuie la producerea stării de insolvență. Mai mult, în
ipoteza vizată, a nepredării documentelor contabile, nici nu se poate stabili altă cauză pentru intrarea în insolvență.
În ceea ce privește condiția vinovăției, aceasta rezultă cu evidență din conținutul prevederilor art. 169 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 85/2014, care fac referire la persoane culpabile de starea de insolvență a debitorului. În cazul faptei prevăzute
de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, culpa, înțeleasă ca vinovăție, este prezumată relativ de legiuitor, acest
aspect nefăcând obiectul vreunei controverse.
În concluzie, potrivit argumentelor arătate, care țin de natura juridică a acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale,
de rațiunea instituirii prezumției legale relative, de interpretarea logică și teleologică a textului legal și de regimul
juridic al prezumției legale, este corectă interpretarea potrivit căreia prezumția relativă exonerează subiectul activ al
acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale de obligația dovedirii condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii
patrimoniale, și anume: existența faptei ilicite, a prejudiciului, înțeles atât ca stare de insolvență a patrimoniului, cât și
ca pasiv neacoperit, precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Raportat la dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. h, din Legea 85/2014, legea invocată prevede că aplicarea răspunderii
patrimoniale se aplică persoanelor care au săvârșit cu intenție o faptă ce a condus la apariția stării de insolvență. Or, atât
timp cât se constată în mod evident, nu sub formă de prezumție că administratorul statutar a refuzat predarea
documentelor contabile și orice formă de comunicare, rezultă că exista intenția clară a pârâtului de a săvârși fapte de
natură a prejudicia creditorul înscris la masa creditorilor.
Ar fi inadmisibil ca administratorul societății, adică persoana direct răspunzătoare de ținerea contabilității potrivit
dispozițiilor Legii nr. 31/1990, să ascundă actele contabile, încălcând obligația legală indicată, și ulterior să se prevaleze
de propria culpă. Altfel, s-ar crea un precedent de încurajare a administratorilor/asociaților societăților care, vor ascunde
actele contabile și vor beneficia de propria culpă, eludând obligația de a răspunde pentru pagubele produse în
administrarea defectuoasă a societății.
Astfel, vinovăția pârâtului este dovedită, fiind astfel dovedită și legătura de cauzalitate între faptele pârâtului așa cum au
fost descrise mai sus, raportată la dispozițiile art. 169 alin. 1, lit. c,d, și h din Legea 85/2014 și apariția stării de
insolvență, aceasta fiind cauza directă a acțiunilor desfășurate de către pârât.
Pentru motivele prezentate și în baza probelor (înscrisurilor) atașate, solicită admiterea acţiunii şi angajarea răspunderii
patrimoniale a asociatului unic, ce deţine și calitatea de administrator, Drumaşu Andreea Alexandra, respectiv obligarea
acesteia la plata sumei de 207826 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 169 alin. 1, lit. c, d, și h din Legea 85/2014.
Au fost anexate la dosar tabelul definitiv al creanțelor din care rezultă masa pasivă a debitoarei;raportul cu privire la
cauzele care au dus la apariția stării de insolvență, confirmările de expediere a notificărilor.
Judecătorul sindic, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Potrivit art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2014, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar,
judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de
insolventă, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii
organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societății, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la
starea de insolventă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară
unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor
contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi
prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere şi control decurge din natura raporturilor dintre aceste
persoane şi societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în
timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat – cuprins în actul constitutiv – atrage răspunderea
contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere şi conducere presupune constatarea îndeplinirii unor
condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi respectiv
culpa personală a celui fată de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în
insolventă, definită de art. 5 pct. 29 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența
fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Constatarea stării de insolventă constituie
o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente faţă de
creditori şi implicit prejudicierea acestora.
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

9
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

Declanșarea demersului judiciar, având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere -
administratori, directori, cenzori şi orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolventă, impune
existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2014, condiție îndeplinită în speță.
În ceea ce privește fapta imputată pârâtei şi prevăzută la litera d), se reține că i s-a pus în vedere acestuia să predea
lichidatorului judiciar documentele contabile ale societății debitoare, însă, până la data închiderii dezbaterilor, nu a
predat documentele.
Ca urmare, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ţine contabilitatea în
conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile, astfel
cum sunt ele prevăzute în art. 67 din Legea nr. 85/2014. Se consideră, astfel, că nepredarea documentelor contabile duce
la prezumția că aceste documente contabile fie nu au fost întocmite, fie nu au fost întocmite în conformitate cu
dispozițiile legale, deci la prezumția că nu a fost ţinută contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator, obligația de a tine evidenta contabilă,
obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c) şi alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum şi din cele
ale art. 11 alin. 4 din aceeași lege. Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 republicată, răspunderea
pentru organizarea şi conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății
respective.
În condițiile în care evidenta contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție
de culpă, întrucât corecta ţinere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății
de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c) stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători faţă de societate pentru
existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată
prevede că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilității revine administratorului. Or, în speţă, după cum
s-a arătat deja, pârâta deținea în realitate calitatea de administrator.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea şi face
insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei
contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de
situaţii.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă şi existenta unui raport de cauzalitate între fapta
ilicită şi prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Așadar, aplicând prezumția legală şi având în vedere că pârâta a nu a justificat nepredarea documentelor contabile,
judecătorul sindic reține că fapta ilicită a pârâtei administrator - constând în omisiunea de a ţine contabilitatea în
conformitate cu legea - atrage vinovăția acesteia pentru ajungerea societății debitoare în insolvență.
În raport de aceste considerente, judecătorul sindic va admite acțiunea şi va dispune obligarea pârâtei Drumaşu Andreea
Alexandra la completarea pasivului social al debitoarei cu suma de 207826 lei.
Pentru aceste motive, în numele legii hotărăşte
Admite acţiunea formulată de reclamantul GABRIEL CIOACĂ ŞI ASOCIAŢII INSOLVENŢĂ S.P.R.L. cu sediul în
Târgovişte, str. Justiţiei, nr. 27 A, judeţ Dâmboviţa, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Davconstrucţii Civile
SRL-D, J15/1288/2017, CUI 36426369, cu sediul în Comuna Niculeşti, sat Ciocănari, nr. 140, Camera 1, judeţ
Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta Drumaşu Andreea Alexandra, CNP 2951005420114, cu domiciliul în Comuna
Niculeşti, sat Ciocănari, nr. 42, judeţ Dâmboviţa.
Dispune obligarea pârâtului la completarea pasivului social al debitoarei cu suma de 207826 lei.
Cu apel în 7 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Dâmboviţa.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi 19.03.2024.
Judecător sindic Grefier
Adriana Laura Banu Dicu Denisa
Red. ALB/tehnored. DD
5ex/28.03.2028

Județul Maramureș
Secţiunea I - Profesionişti
1. Societatea MELOVA IMPORT SRL, cod unic de înregistrare: 25333639
Proces verbal de licitație
Nr. 49/28.03.2024
Dosar nr. 7815/100/2012 Încheiat astăzi, 28.03.2024, la biroul REOINSOLV IPURL Baia Mare, str. George Coșbuc, nr.
25A, et. IV, ap. 38, jud. Maramureș, în calitate de lichidator judiciar al SC MELOVA IMPORT SRL - în faliment, en
faillite, în bankruptcy cu sediul social în Baia Mare, str. Grivitei, nr. 8, et. P, ap. 1, jud. Maramureș, J24/352/2009, CUI
25333639, prin lichidator judiciar REOINSOLV IPURL, desemnat de Tribunalul Maramureș în Ds nr. 7815/100/2012,
cu ocazia vânzării la licitație publică la prețul de 60% din prețul de evaluare a următoarelor bunuri: Proprietate
imobiliară, teren și hală industrială, amplasată în mun. Baia Mare, str. Vasile Lucaciu, nr. 162, jud. Maramureș.
Înregistrată în CF nr.101532 Baia Mare și CF 101538 cu suprafața de 2442 mp. Teren plan, acoperit cu platformă
betonată și clădire tip hală industrială, acces din str. \v.Lucaciu prin drumuri de incintă, racordat la rețelele de utilități
pentru alimentare cu enegie electrică, apaă-canalizare. Clădire cu regim de înălțime parter cu destinație industrială.
Suprafețe: Construită desfășurată:857,00mp Utilă: 218,00mp Prețul total de pornire la licitație este 60% din prețul de
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

10
 BULETINUL PROCEDURILOR DE INSOLVENŢĂ Nr. 6039/29.03.2024

evaluare, adică prețul total de 41.628 euro. La preț se adaugă TVA. Ora de începere a licitației – 12.00 Participanți la
licitație: VIDELI SRL cu sediul social în Satu Mare, str. Vasile Lucaciu, nr.16, județul Satu Mare, înregistrată la
Registrul Comerțului sub nr. de ordine J30/382/1991, având cod unic de identificare 3357165, reprezentată prin
administrator Ciorba Petru. Nicio altă persoană fizică sau juridică nu a participat la licitație. VIDELI SRL cu sediul
social în Satu Mare, str. Vasile Lucaciu, nr.16, județul Satu Mare, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. de ordine
J30/382/1991, având cod unic de identificare 3357165, reprezentată prin administrator Ciorba Petru, a achitat garanția
de participare la licitație în cuantum de 10%, prin Ordinul de Plată din data 27.03.2024, în contul de insolvență al
debitoarei deschis la Banca Transilvania pentru proprietatea imobiliară teren 2.442 mp și construcții - hală industrială,
imobil situat în Baia Mare, str. Vasile Lucaciu, nr. 162, jud. Maramureș. După verificarea extrasului de cont, s-a
constatat faptul că a fost achitată garanția de participare la licitație de către VIDELI SRL cu sediul social în Satu Mare,
str. Vasile Lucaciu, nr.16, județul Satu Mare, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. de ordine J30/382/1991, având
cod unic de identificare 3357165, reprezentată prin administrator Ciorba Petru. Se scoate la licitație și se strigă bunurile
supuse vânzării: La prima strigare, s-a oferit prețul de 41.628 euro De către: VIDELI SRL cu sediul social în Satu Mare,
str. Vasile Lucaciu, nr.16, județul Satu Mare, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. de ordine J30/382/1991, având
cod unic de identificare 3357165, reprezentată prin administrator Ciorba Petru. Astfel, se adjudecă: Proprietatea
imobiliară teren 2.442 mp și construcții - hală industrială, imobil situat în Baia Mare, str. Vasile Lucaciu, nr. 162, jud.
Maramureș. aparțind debitoarei: SC MELOVA IMPORT SRL - în faliment, en faillite, în bankruptcy cu sediul social în
Baia Mare, str. Grivitei, nr. 8, et. P, ap. 1, jud. Maramureș, J24/352/2009, CUI 25333639 de către: VIDELI SRL cu
sediul social în Satu Mare, str. Vasile Lucaciu, nr.16, județul Satu Mare, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. de
ordine J30/382/1991, având cod unic de identificare 3357165, reprezentată prin administrator Ciorba Petru la prețul
oferit de: 41.628 euro Adjudecatarul cunoaște și a vizionat bunurile adjudecate, le cumpără în starea în care se găsesc,
după principiul văzut-plăcut. Adjudecatarului i s-a pus la dispoziție Raportul de evaluare al bunurilor adjudecate și i-a
fost indicată locația imobilului. Acesta s-a deplasat în teren și l-a vizionat. Adjudecatarul nu are nici o nelamurire cu
privire la acest imobil. Adjudecatarul are obligația ca în termen de 10 zile de la data licitatiei, să vireze în cont diferența
de preț. În caz contrar, licitația va fi reluată, iar garanția care reprezintă avans din preț va fi pierdută. Bunurile se vând
libere de sarcini conform Art. 91. - (1) din Legea nr. 85/2014 După plata integrală și încheierea contractului de vânzare-
cumpărare, în termen de maxim 20 de zile, lichidatorul judiciar împreună cu adjudecatarul se va deplasa în teren și se va
încheia un Proces verbal de predare-primire a imobilelor. Prezentul proces verbal de licitație se încheie în 3 (trei)
exemplare azi 28.03.2024. Participanți la licitație: VIDELI SRL prin administrator Ciorba Petru Adjudecatar: VIDELI
SRL prin administrator Ciorba Petru
Lichidator judiciar: REOINSOLV IPURL
*

* *

EDITOR: MINISTERUL JUSTIŢIEI - OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI

Bd. Unirii, nr. 74, Bl.J3b, Tr. II+III, sect. 3, Cod poştal 030837, Bucureşti, Tel. (+40-21)3160804, 3160810
Fax (+40-21) 3160803. E-mail: onrc@onrc.ro, Website www.onrc.ro, www.buletinulinsolventei.ro
Cod de identificare fiscală: 14942091,
IBAN: RO72TREZ7035032XXX011591, deschis la TREZORERIA SECTOR 3
Tiparul: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 6039/29.03.2024 conţine 11 pagini. ISSN 1842-3094
Destinat exclusiv beneficiarilor publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pe bază de abonament sau furnizare punctuală în conformitate cu prevederile
HG nr. 460/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1881/2006 şi prevederile HG nr. 124/2007

11