AURORA MIHAIL

PRACT1CUM ŞCOLAR

BIOLOGIE
VEGETALĂ
•:
'.i • ;
"*î
-y

V-
Aurora Mihail
PRACTICUM ŞCOLAR — BIOLOGIE VEGETALĂ

Copyright © 2009 Editura ALL Educaţional

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MIHAIL, AURORA
Practicum şcolar - Biologie vegetală / Mihail
Aurora. - B ucureşti: ALL Educaţional, 2009
ISBN 978-973-684-724-0

57:58

Toate drepturile rezervate ALL Educaţional.

Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă
a Editurii ALL Educaţional.
Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii.

AII rights reserved.

The distribution of this book outside Romania, without the written
permission of ALL Educaţional, is strictly prohibited.

Editura ALL Educaţional: Bd. Constructorilor nr. 20A,

sector 6, cod 060512 - Bucureşti
Tel.: 021 402 26 00
Fax: 021 402 26 10

Departamentul distribuţie: Tel.: 021 402 26 30

Tel.: 021 402 26 33

Comenzi la: comenzi@all.ro

www.all.ro

Redactor: Aurora Mihail

Tehnoredactor: Andreea Dobreci

Design copertă: Alexandru Novac

 Cuvânt înainte

Curriculum-ul de biologie pentru gimnaziu şi liceu a fost elaborat în

conformitate cu obiectivele generale ale predării biologiei în şcoală. El
ilustrează o concepţie nouă pentru predarea biologiei.
Dintre obiective, foarte importante, sunt dezvoltarea capacităţii de
investigare ştiinţifică, integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a
elevilor, formarea unor deprinderi de muncă precum şi formarea unor
convingeri în activităţile de ocrotire a rrfediului înconjurător.
Procesul de pregătire şi educare a eleviloria biologie se realizează mai
ales prin lecţii şi lucrări de laborator, f !
Profesorul de biologie, pe lângă o bikiă pregătire teoretică, trebuie să
aibă şi o bună pregătire privind problemeT^Tffgate de lucrările practice
prevăzute în programa şcolară sub titlul de obervaţii, demonstraţii şi ex­
perienţe; ele se pot face la orele de curs, de lucrări practice, în clasă sau
în laborator.
Profesorul trebuie să utilizeze experimentul ori de câte ori are posibili­
tatea, prin natura lecţiei, să-l folosească ca mijloc pentru a pune în evidenţă
procese complicate (cum sunt în cazul lucrării de faţă, cele privind funcţiile
plantelor). Experimentul are o funcţie demonstrativă, iar reproducerea de
către elevi a unor lucrări practice contribuie la formarea priceperilor şi
deprinderilor practice adecvate precum şi la stimularea interesului elevilor
de a cunoaşte lumea vie.
în acest sens, lucrarea de faţă, prima de acest gen, vine în sprijinul
profesorilor de biologie în vederea creşterii însuşirii conştiente şi active a
cunoştinţelor biologice de către elevi prin efectuarea lucrărilor practice.
Practicum şcolar - Biologie vegetală se doreşte a fi un îndrumător
pentru profesorii de biologie, atât din gimnaziu, cât şi din liceu, în vede­
rea efectuării lucrărilor practice de biologie vegetală care se pot face în
desfăşurarea lecţiilor.
3
 Majoritatea lucrărilor practice din acest îndrumător sunt indicate spre
a fi realizate şi în programele şcolare. Sunt peste 90 de lucrări practice de
biologie vegetală (multe dintre ele având şi variante ce pot fi alese de către
profesor), care se pot face în majoritate atât în şcolile din mediul urban,
cât şi în cele din mediul rural. Ele au fost grupate în lucrare pe capitolele
mari de biologie vegetală şi anume: celula vegetală, ţesuturile vegetale,
morfologia, fiziologia şi sistematica plantelor.
La fiecare lucare practică sunt indicate: materialele necesare şi modul
de lucru, iar la sfârşitul lucrării se desprinde concluzia cu privire la tema
respectivă.
Majoritatea lucrărilor practice sunt însoţite de ilustraţii corespunzătoare,
concludente, clare şi reuşite din punct de vedere grafic.
Pornind de la ideea că procesul de pregătire şi educare a elevilor la
biologie se realizează mai ales prin lecţii şi lucrări de laborator sperăm
ca Practicum şcolar - Biologie vegetală să fie bine primit de către pro­
fesorii biologi.
Alături de această lucrare urmează să mai apară tot la Editura ALL
Educaţional:
• Practicum şcolar - Biologie animală;
• Practicum şcolar - Anatomie şi fiziologia omului;
• Practicum şcolar - Ecologie.

4
 Cuprins
Microscopul o p tic ............................ 7
Evidenţierea substanţelor chimice din
corpul p la n te lo r............................... 8
Celula vegetală ..................................9
Observarea unor celule vegetale .... 9
Determinarea mărimii celulelor.... 10
Demonstrarea peretelui celular
şi a naturii chimice a acestuia..... 11
Mişcarea de rotaţie a citoplasmei
şi a cloroplastelor.......................... 11
Evidenţierea incluziunilor ergastice
din celulele plantelor...................... 12
Evidenţierea produşilor secretori
la plante........................................... 14
Schimbul de substanţe între celule
şi mediu........................................... 14
Osmoza........................................... 15
Plasmoliza şi deplasmoliza...........15
Imbibiţia.......................................... 17
Evidenţierea cromozomilor
meiotici........................................... 17
Evidenţierea mitozei la ceapă...... 18
Ţesuturi vegetale............................. 20
Ţesuturi de apărare secundare.... 20
Ţesuturi mecanice
(colenchimuri)............................. 20
R ăd ăcin a........................................... 21
Morfologia externă a rădăcinii... 21
Diferite tipuri de rădăcini.......... 22
Rădăcini adventive...................... 23
Structura primară a rădăcinii..... 23
Structura secundară a rădăcinii... 24
Localizarea zonei de absorbţie a apei
prin rădăcini..................................25
Structura perişorilor absorbanţi.. 25
Observarea creşterii rădăcinilor.. 26
Localizarea zonei de creştere la
o rădăcină şi la o tulpină..............26
Tulpina.............................................. 27
Tipuri de tulpini........................... 27
Structura primară a unei tulpini de
dicotiledonate...............................29
Structura primară a unei tulpini de
monocotiledonate........................ 29
Structura secundară a tulpinii.... 30
Morfologia externă a tulpiniţei... 31
Mugurii şi rolul lo r ...................... 32
Condiţii pentru desfacerea
mugurilor......................................33
Frunza............................................... 33
Morfologia externă a frunzelor... 33
Structura internă a unei frunze.... 34
Evidenţierea celulelor stomatice... 35
Factorii care determină închiderea şi
deschiderea stomatelor ............... 36
Floarea .............................................. 37
Floarea la angiosperme................37
Organizarea şi poziţia gineceului la
o floare de angiosperme.............39
Alcătuirea unei flori de grâu...... 39
Formule florale şi diagrame
florale............................................ 40
Structura conurilor la
gimnosperme............................... 42
Fructul.............................................. 43
Alcătuirea unui fruct. Tipuri
de fructe........................................43
Sămânţa ........................................... 44
Structura unei seminţe.................44
Regimul de apă al plantelor ........ 45
Conducerea apei în corpul
plantelor.......................................45
Evidenţierea presiunii radiculare... 46
Rolul vaselor lemnoase în conduce­
rea apei în corpul plantelor........ 47
Sensul conducerii apei în corpul
plantelor........................................48
Evidenţierea apei absorbită de
frunze............................................ 48
5
 Circulaţia sevei brute prin flori... 49
Acţiunea unor substanţe toxice
asupra absorbţiei apei..................49
Ofilirea plantelor.......................... 49
Evidenţierea transpiraţiei şi a gutaţiei
prin frunze....................................50
Evidenţierea pierderii apei prin tran­
spiraţie la nivelul stomatelor...... 50
Determinarea cantităţii de apă rezul­
tată prin transpiraţie la o plantă ..51
Fotosinteza........................................ 52
Formarea clorofilei...................... 52
Extragerea pigmenţilor asimilatori
din frunze......................................52
Separarea pigmenţilor asimilatori... 53
Reacţie de recunoaştere a amido­
nului ............................................. 54
Evidenţierea substanţelor organice
produse în fotosinteză.................. 54
Evidenţierea oxigenului produs în
fotosinteză.....................................55
Punerea în evidenţă a C 0 2 absorbit
în fotosinteză................................56
Influenţa intensităţii luminii asupra
fotosintezei...................................57
Necesitatea luminii în dezvoltarea
plantelor verzi...............................57
Influenţa temperaturii asupra fotosin­
tezei............................................... 58
Evidenţierea rolului apei în foto­
sinteză........................................... 58
Rolul substanţelor minerale în dez­
voltarea plantelor......................... 60
Metoda culturii de plante pe medii
nutritive artificiale....................... 60
Conducerea sevei elaborate în corpul
plantelor........................................ 60
R espiraţia.......................................... 61
Evidenţierea respiraţiei aerobe după
consumul de oxigen.................... 61
Evidenţierea respiraţiei aerobe după
dioxidul de carbon produs......... 61
6
Evidenţierea respiraţiei aerobe după
consumul de substanţă organică.... 62
Eliminarea căldurii în urma respira­
ţiei ................................................. 63
Energia electrică şi respiraţia..... 63
Mişcarea şi sensibilitatea la plante... 64
Geotropismul................................64
Fototropismul...............................64
Hidrotropismul.............................65
Nastiile.......................................... 66
înm ulţirea (reproducerea)
plantelor............................................ 66
Polenizarea...................................66
Fecundaţia.....................................67
Reproducerea asexuată artificială
prin butăşire..................................67
Reproducerea asexuată artificială
prin marcotaj.................................69
Reproducerea asexuată artificială
prin altoire....................................69
Factori necesari germinaţiei semin­
ţelor............................................... 70
Puterea de germinare a seminţelor... 71
Incolţirea seminţelor şi dezvoltarea
plăntuţelor....................................71
Condiţiile necesare creşterii unei
plante după încolţire.................... 72
Sistematica vegetală........................ 73
Analiza unei muşchi (muşchiul de
pământ)......................................... 73
Identificarea unor muşchi.......... 74
Colecţii de muşchi....................... 75
Analiza unei ferigi
(feriga comună).............................75
Evidenţierea sporangilor şi a sporilor
la feriga comună.......................... 76
Identificarea unor ferigi
(pteridofite)...................................76
Identificarea unor conifere
(gimnosperme)............................. 77
Recunoaşterea unor arbori şi arbuşti
din pădurile de foioase................ 79
Determinarea unor graminee..... 80
 Microscopul optic
Primul microscop a fost construit de către olandezul Zaharias Jansen
(în anul 1590). De atunci acest instrument a fost mereu perfecţionat. Micro­
scopul este „fereastra deschisă spre universul celular”.
Microscopul folosit în laboratorul de biologie este un microscop fotonic,
denumit astfel pentru că foloseşte pentru iluminare fotonii (componente ale
luminii albe). El se mai numeşte şi optic, deoarece în alcătuirea lui intră un
sistem de lentile optice, cu ajutorul cărora se realizează imaginile mărite ale
preparatelor analizate. Microscopul optic poate mări de 10-1800 de ori.

Alcătuirea m icroscopului:
• piciorul (9) în formă de potcoavă;
• masa microscopului (platanul) (4)
unde se aşază preparatul care poate fi
fixat cu două lame metalice numite
cavaleri (5); în mijlocul mesei este un
orificiu prin care trece fasciculul de
lumină (10);
• tubul microscopului (3), cu rol în
mărirea imaginii, având la capătul su­
perior ocularul (prin care se priveşte)
(1) şi la cel inferior - obiectivul (unul
sau mai multe obiective care pot mări
de lOx, 20x, 40x etc.) (2);
• două vize de reglare a imaginii,
una grosieră (m acrom etrică) (6) şi
alta fină (micrometrică) (7); ele ridică
c. Se ridică sau se coboară tubul
sau coboară masa, asigurând claritatea
microscopului cu ajutorul vizei ma-
imaginii preparatului;
crometrice. Dacă tubul se coboară
• oglinda (8), care se poziţionează
prea mult, lamela se poate sparge.
spre sursa de lumină.
d. Se fixează obiectivul ales.
e. Obiectivul ales se priveşte prin
Mod de lucru ocular.
a. Microscopul se aşază în apropierea f. Calitatea imaginii se reglează cu
unei surse de lumină fără ca razele lumi­ ajutorul vizei micrometrice.
noase să cadă pe oglindă. Aceasta se mişcă Dacă trebuie executat un desen după
până apare cercul luminat uniform. preparatul microscopic se aşază caietul
b. Lama cu lamela de sticlă se aşază pentru desen în dreapta microscopului,
pe masa microscopului şi se fixează iar în ocular se priveşte cu ochiul stâng;
cu cavalerii. cu ochiul drept se prveşte în caiet.

7
 E videnţierea
» su b stan ţelo
? r chim ice
din corpul plan telor
M ateriale necesare: a. boabe
de grâu, eprubetă, spirtieră sau 100 g de
salată verde; b. frunze de saltă, creuzet,
lampă de spirt; c. fruct dulce, eprubetă,
reactiv Fehling (soluţie albastră care
conţine Cu (S 0 4)2 sub formă solidă)
spirtieră; d. tubercul de cartof, soluţie
iodată (iod în iodură de potasiu), balon
de sticlă; e. seminţe de floarea-soarelui, Salată calcinată.
dovleac, rapiţă, foaie de hârtie albă.
c. Glucide. Se introduce într-o epru­
Mod de lucru betă suc obţinut de la un fruct dulce. Se
a. Apă. Se pun într-o eprubetăadaugă câteva picături de reactiv Fehling
câteva seminţe şi se încălzesc la o şi se încălzeşte. Se obţine un precipitat
spirtieră. Pe pereţii eprubetei apar roşu de oxid cupros. Reacţia de reducere
picături mici de apă. Se iau 100 g de a fost provocată de substanţa dulce din
salată verde proaspătă care se pune pe o suc şi anume de glucoză.
farfurioară deasupra radiatorului. După d. Se face hidroliza amidonului
câteva zile, salata cântăreşte doar 5 g. (obţinut din răzuirea unui tubercul de
cartof) într-un balon de sticlă. Se ia o
cantitate de lichid din balon şi se încearcă
reacţia caracteristică pentru evidenţierea
amidonului (tot un glucid), cu ajutorul
soluţiei iodate; caracteristică va apărea
coloraţia albastră. Dacă se pun câteva
picături de reactiv Fehling va apărea
A. Salată proaspătă.
B. Salată uscată după 5 zile. o coloraţie roşie caracteristică pentru
glucoză. Prin urmare, moleculele de
b. Substanţe minerale. Se calci-amidon din tubercul s-au descompus în
nează într-un creuzet câteva frunze de mai multe molecule de glucoză.
salată. Va rămâne o cenuşă formată din e. Lipide. Se presează pe o foaie de
săruri minerale. hârtie albă câteva seminţe de floarea-
soarelui, dovleac sau rapiţă. Vor apărea
pete de grăsime care identifică prezenţa
lipidelor în seminţe.

CONCLUZI E
în corpul plantelor se găsesc: apă,
substanţe minerale şi substanţe or­
ganice (glucide, lipide, proteine),
Calcinarea salatei.

8
 Celula vegetală

O bservarea • O bservarea unor celule la

unor celule vegetale
M ateriale necesare: bulb de
ceapă sau o portocală, o pătlăgea roşie, o
felie de pepene verde, lamă de secţionat,
bisturiu, pensă, pipetă, lamă şi lamelă
pentru microscop, vase cu apă, soluţie
iodată sau soluţie slabă de albastru de
metilen, lupă, microscop.
Mod de lucru
• Observarea unor celule cu ochiul
liber sau cu o lupă.Celulele din mie­
zul cărnos al unei portocale, al unei
pătlăgele roşii sau al unui pepene verde
se pot observa cu ochiul liber. Cu lupa,
vizualizarea este şi mai bună.
microscopul optic. Cu un bisturiu se
secţionează un bulb de ceapă în două
jum ătăţi. Cu ajutorul unei pense se
desprinde o foiţă transparentă de pe
faţa scobită a unei frunze cărnoase
şi se pune într-un vas cu apă curată.
Cu o lamă de ras, se taie sub apă foiţa
desprinsă în fragmente mai mici, care
se pun într-un alt vas cu apă colorată
(cu soluţie iodată sau cu albastru de
metilen); drept colorant se poate folosi
şi un creion chimic sau cerneală roşie.
După câteva minute fragm entele se
scot şi se clătesc cu apă curată, după
care se pun pe o lamă de sticlă şi se
acoperă cu lamela, apăsând uşor pentru
a nu rămâne bule de aer. Preparatul
obţinut se vizualizează la microscop.

Cu o lamă Cu pensa se
de ras se taie aşază un fra g ­
o foiţă subţire m ent din foiţa
de ceapă desprinsă pe
din interiorul o lam ă de sticlă
unei frunze într-o picătură
cărnoase din bulb. de albastru de
m etilen.
A

lam ă lam elă Peste foiţa

de ceapă
se pune lam ela. S tructura
Preparatul
■Zfr / se o bservă la
celulară
observată la
m icroscop cu m icroscop.
obiectivul mic,
foită de ceapă apoi cu cel m are.
C D

9
 Preparatul astfel obţinut se observă
la microscop, la început cu obiectivul
mic (lOx sau 20x) şi apoi cu obiecti­
vul mare (40x). Cu primul obiectiv se
văd: celulele alungite, peretele celular,
citoplasmă şi nucleul strălucitor. Cu al
doilea obiectiv se văd: lamela mijlocie
dintre două celule, granulele cito-
plasmatice, vacuolele, nucleoplasma
şi nucleolii (1-2) - corpusculi sferici
din nucleu, leucoplastele, sferice şi
incolore. Cu obiectivul lOx se observă
şi epiderma unistratificată, cu celule
strâns unite între ele. Cu obiectivul
40x se văd punctuaţiunile simple de-a
lungul pereţilor celulari.
Dacă se foloseşte foiţa dintr-un
bulb de ceapă roşie nu mai este nece­
sar colorantul.
CONCLUZI E
O celulă vegetală este alcătuită din:
perete celular, membrană celulară,
citoplasmă cu organite citoplas-
matice şi nucleu.

D eterm inarea m ărim ii estima mărimea relativă a celulei. De

celulelor
M a te ria le n e c e s a re : bulb
de ceapă, lamă microscopică, lamelă,
microscop, riglă transparentă.
exemplu, dacă se dispun 50 de celule,
pe 3,5 mm, dimensiunea medie a unei
celule este de 3,5 : 50 = 0,07 mm.
Astfel se află dimensiunea medie
a celulelor.

Mod de lucru
Dintr-o foiţă de ceapă desprinsă
dintr-un bulb de ceapă se obţine un
preparat microscopic.
După ce se priveşte prin ocular, se
plasează o riglă transparentă pe placa
microscopului în centrul imaginii (ca în
figura alăturată). Se măsoară diametrul
câmpului microscopic.
Cu acelaşi obiectiv, după ce se
plasează în câmp un preparat m i­
croscopic, acesta se potriveşte astfel
încât celulele să se afle pe o linie CONCLUZI E
corespunzătoare diametrului câmpului
Dimensiunea medie a celulelor
microscopic.
vegetale este de 10-100 pm. Unele
Se numără celulele care se înca­
celule sunt chiar macroscopice (la
drează în dimensiunile diametrului.
tomată, pepene, portocală etc.).
Cunoscând lungimea acestuia se poate
10
D em onstrarea perete­
lui celu lar si
» a naturii
chim ice a acestuia
M ateriale necesare: diferite
fragmente de organe vegetative, lamă
de ras sau brici, lamă de sticlă, lamelă,
roşu de Congo sau carmin alaun, verde
de iod, alcool etilic, glicerină.
Mod de lucru
• Pentru evidenţierea peretelui
celular se realizează secţiuni prin di­
verse organe vegetative ale plantelor,
se montează pe o lamă intr-o picătură de
apă, se acoperă cu lamela şi se analizează
(în stare proaspătă) la microscop.
• Evidenţierea pereţilor celulo­
zici: materialul biologic ales se imer-
sionează în roşu de Congo sau carmin
alaun timp de 10-20 minute. Se spală
în apă, apoi se montează într-o picătură
de apă sau glicerină 50%, după care se
analizează la microscop.
Observaţie. Pereţii celulozici se vor
colora în roşu.
M işcarea
i de rotatie
i
a citoplasm ei şi
a clo ro p lastelo r
M ateriale necesare: frunze ti­
nere de ciuma-apelor (Elodea canaden-
sis), stamine de flori complet deschise
de telegraf (tradescanţie), pensă, lamă,
lamelă, microscop optic.
1 2 8 4 6 41
U m v e r s n . n ti-n i!r
" A l e e u i i u e s o '
B i b l io te c a Ş t i i n ţ i f i c »
• Evidenţierea pereţilor lignificaţi:
diferitele secţiuni prin organe vegetative
se imersionează un minut în verde de iod,
apoi se spală repetat cu alcool etilic. Se
montează ca în cazul precedent.
Observaţie. Pereţii celulozici nu se mai
colorează. Apar coloraţi în verde-albăs-
trui numai pereţii lignificaţi.
1. M em brană celulară; 2. perete celular
prim ar; 3. perete celular secundar.
CONCLUZI E
La exteriorul celulelor vegetale
este peretele celular - un strat subţire
transparent, rigid. La celulele moarte,
el este mult mai evident decât la
celulele vii; pereţii ţesutului suberos
sunt coloraţi brun-roşcat. Peretele
celular secundar se formează numai
la tulpinile lemnoase.
Mod de lucru
Se detaşează o frunză din vâr­
ful vegetativ al tulpinii de Elodea şi
se pune pe lam ă într-o picătură de
apă, apoi se acoperă cu lamela. Se
analizează cu obiectivul lOx, şi apoi
cu 40x. Pentru telegraf se recoltează
filamente staminale de la o floare, iar
cu ajutorul unei pense se detaşează
perişori de pe aceste filamente, care
se vor observa la microscop.
S ta i
11
I

S ă g e ţile in d ică cu re n ţii cito p la s m a tic i şi
m işcarea clo ro p la ste lo r la Elodea.
E videnţierea inclu ziunilo r ergastice
din celulele plantelor
O bservarea g ran u lelo r
de am idon (am iloplaste)
Materiale necesare: tubercul de
cartof (sau un rizom de stânjenel, ori un
fragment din endospermul unei seminţe
de grâu, porumb sau dintr-o sămânţă de
fasole), bisturiu, lamă de sticlă şi lamelă
de sticlă, ac spatulat, soluţie de Lugol
(iod în iodură de potasiu).
Mod de lucru
Se secţionează un tubercul de cartof
şi cu un ac spatulat se rade puţin material
12
CONCLUZIE
• La ciuma-apelor celulele sunt
mai alungite în zona nervurii me­
diane a fru n z e i. Cu o b ie c tiv u l
40x se vor vedea una sau mai multe
vacuole, precum şi numeroase cloro-
plaste lenticulare, ca şi un nucleu
sferic. Cloroplastele sunt antrenate
de citoplasm ă într-o mişcare de
rotaţie de-a lungul pereţilor celulari
(dacă celula are o singură vacuolă)
sau într-o mişcare de circulaţie în
diferite direcţii (când sunt mai multe
vacuole în celulă).
• La telegraf, se observă cu obiec­
tivul 40x o mişcare de circulaţie a
plasmei atât de-a lungul peretelui
celular, cât şi de-a lungul unor cor­
doane citoplasmatice.
de pe suprafaţa secţionată. Se pune pe o
lamă într-o picătură de apă, se acoperă cu
lamela şi se colorează, punând pe o latură
a lamelei o picătură de colorant (pe partea
opusă se ţine o hârtie de filtru care va ab­
sorbi apa de sub lamelă). La microscop
se observă amiloplastele.
soluţie de iod
Pregătirea preparatului.
 e —
CONCLUZIE
‘ ° 0 ( 5> La microscop se vor vedea granulele
de amidon care s-au colorat în albas­
tru. Ele sunt ovale, mari şi de obicei
cu un singur hil (punct care se vede
în centrul grăuncioarelor). Se vor
observa mai întâi cu obiectivul mic
şi apoi cu cel mare.
La fasole, granulele de amidon sunt
elipsoidale, la porumb - poligonale,
iar la grâu - sferice.

A m iloplaste: A. necolorate; B. colorate.

O b servarea cristalelor fină prin tulpină, apoi se pune pe lamă

de oxalat de calciu într-o picătură de apă şi se acoperă cu
lamela.
M a te ria le necesare: frunze La microscop se văd în celulele
externe de pe bulbul de ceapă sau scoarţei cristale de calciu având aspec­
frunze de agavă, de lim ba-soacrei tul din imaginea de mai jos.
(Opuntia), ori de păpălău (Impatiens
sp.), lamă de ras, soluţie de glicerină
(10-15% ), spirtieră, lamă şi lamelă
pentru microscop.

Mod de lucru
• Se desprind câteva frunze externe
brun-gălbui de la un bulb de ceapă; se
pun într-un vas în soluţie de glicerină
şi se fierb la flacăra unei spirtiere.
Se taie un fragment dintr-o frunză
care a fiert şi se pune pe lamă într-o C elulă parenchim atică cu oxalat de calciu
din tulpina de Opuntia.
picătură de apă glicerinată; apoi se
acoperă cu lamela. CONCLUZI E
• Pentru agavă sau limba-soacrei se
Se vor observa numeroase cristale
face o secţiune transversală care se pune
prismatice de oxalat de calciu, soli­
pe o lamă, într-o picătură de apă. tare sau asociate (macle). Ele sunt
• Dacă se foloseşte o tulpină de incolore, strălucitoare.
limba-soacrei, atunci se face o secţiune
 E videnţierea pro duşilor
secretori la plante
M ateriale necesare: seminţe
de floarea-soarelui, frunze de sună­
toare, frunze proaspete de laptele-
cucului (sau de ficus), tulpini tinere de
conifere, coji proaspete de citrice (mai
ales, portocale sau grapefruit).
Mod de lucru
La fiecare dintre plantele menţio­
nate se identifică produsele secretorii
S chim bul de su b stanţef
în tre celule si m ediu 9
M a te ria le n e c e s a re : frag­
mente de epidermă de petale colorate,
lamă, lamelă, microscop, apă, soluţie
de zaharoză 30%.
Mod de lucru
Se pun fragmentele de epidermă de
petale colorate pe o lamă într-o pică­
tură de apă, se acoperă cu lamela şi se
observă la microscop. Celulele apar
având o vacuolă mare plină cu lichid
datorită pătrunderii apei din exterior. în
continuare se introduc fragmentele de
epidermă, de data aceasta, în soluţie de
zaharoză. La microscop se vor observa
vacuolele micşorate, deoarece apa a
ieşit din celule.
14
şi anum e (în ordinea m aterialelor
enunţate): uleiuri, pungi secretoare pe
frunze, latex, răşină, uleiuri eterice.
CONCLUZI E
Structurile secretoare interne pot fi
celule secretoare izolate sau asociate.
Unele apar sub forma unor structuri
secretoare tubuloase, izolate sau
asociate, simple sau ramificate.
CONCLUZI E
între celule şi mediu are loc un
schimb de substanţe. Orice organism
viu ia din mediu anumite substanţe
care îi sunt necesare; ele sunt su­
puse unor reacţii prin procesul de
asimilaţie, având loc eliberarea de
energie. Paralel cu asimilaţia au loc
reacţii inverse, de descompunere, cu
eliberare de energie - procesul este
num it dezasimilaţie. Asim ilaţia şi
dezasimilaţia sunt cele două compo­
nente ale metabolismului- proprie­
tatea principală a organismelor vii.
 O sm oza
M ateriale necesare: 3 pungi
de celofan, 3 vase de sticlă (pahare),
apă, zahăr, carioca.
Mod de lucru
Se umplu 3 pahare cu soluţii dife­
rite de zahăr. în fiecare vas se pune o
pungă de celofan cu lichid, bine legată,
care are o anumită concentraţie de
zahăr (98% apă, 2% zahăr). Cu carioca
se marchează nivelul lichidului la fie­
care pahar. După o oră se observă ce
se întâmplă cu aceste niveluri şi ce se
întâmplă cu lichidul din cele 3 pungi.
90 % apă
100 %
,apă distilată 10% zaharoză
E fectele osm ozei în diferite m edii.
Plasm oza şi dep lasm o liza
M a te ria le n e c e s a re : bulbi
de ceapă (sau petale de lalea), lame
de sticlă, lamele, soluţie concentrată
de clorură de sodiu - 10 % (sau de
zaharoză), pipetă, pensă, bisturiu,
hârtie de filtru, microscop.
O sm oză: 1. lichid extracelular (concentrat):
2. m e m brană plasm atică; 3. lichid intra-
c e lu la r (diluat).
CONCLUZI E
• Osmoza este fenomenul fizic de
trecere a unui solvent (a apei) prin-
tr-o membrană semipermeabilă care
separă două soluţii de concentraţii
diferite. Sensul mişcării este de ia
soluţia concentrată către soluţia mai
diluată. Când soluţia are un procent
crescut de apă ea este hipotonică,
când procentul este scăzut, soluţia
este hipertonică.
• Osmoza este una din căile de
pătrundere a apei în celulă şi de acu­
mulare a acesteia în vacuole. Capaci­
tatea absorbantă a celulei depinde de
turgescenţă şi de plasmoliză.
Mod de lucru
Se secţionează bulbul şi se des­
prinde cu penseta un fragm ent din
epiderm a superioară (de pe partea
convexă), după care se m ontează
într-o picătură de apă, se acoperă cu
lamela şi se observă la microscop cu
obiectivul 10 (20x). Se adaugă pe o
latură a lamelei o picătură din soluţia
de NaCl. Pe latura opusă se pune
o bucată de hârtie de filtru, ceea ce
facilitează pătrunderea soluţiei între
lamă şi lamelă. Se va observa din nou
preparatul la microscop şi anume des­
prinderea protoplastului de peretele
celular, mai întâi la colţuri şi apoi de
pereţii laterali. Acesta este fenomenul
de plasmoliză.
în continuare se procedează în sens
invers: se pune pe o latură a lamelei
apă, se absoarbe cu hârtie de filtru pe
cealaltă latură a lamelei, se priveşte
la microscop. Protoplastul revine la
starea iniţială. Acesta este fenomenul
de deplasmoliză.
CONCLUZIE
0 celulă vegetală în soluţie hipertonică
suferă fenomenul de plasmoliză]n me­
dii cu concentraţie mică de apă. El se
datorează scăderii volumului vacuolelor
prin pierderea unei cantităţi de apă prin
osmoză. în situaţia inversă, celulele
devin turgescente, adică se umflă
cu apă (deplasmoliză). Ambele feno­
mene sunt strâns legate de activitatea
plasmalemei care are o permeabili­
tate selectivă. Ea lasă să treacă apa
(solventul), şi nu substanţa solvită
(NaCl sau zaharoza). Consecinţa
plasmolizei prelungite este ofilirea.
Ea se poate constata experimental
prin udarea unei plante cu o soluţie
de NaCl (10 g la 60 ml apă).

D em onstrarea plasm olizei (ofilirii) la o plantă care a fost udată

cu o soluţie de sare cu apă.

O bservarea plasm olizei şi a deplasm olizei la m icroscop

în cele trei cazuri de mai sus.

16
 Im bibitia 9

Materiale necesare: seminţe de CONCLUZI E

fasole sau mazăre, pahar (vas) cu apă.
Mod de lucru
Seminţele se pun într-un vas cu
apă. Se observă ce se întâmplă cu ele
după câteva ore. Membrana celulelor,
citoplasmă şi nucleul conţin substanţe
cu multe grupări hidrofile şi ca atare
celulele se îmbibă puternic cu apă.
Volumul seminţelor creşte datorită
imbibiţiei- pătrunderea apei printre
moleculele substanţei solide. Forţa
de imbibiţie se datoreşte atracţiei
moleculelor de apă de către sarcinile
electrice ale particulelor coloidale sau
de către grupările lor hidrofile.

E videnţierea
9 cro m o zo m ilo r m eiotici
M a te ria le n e ce sa re: antere Mod de lucru
de secară sau grâu, fixator Camoy (al­ Se pun două picături de carmin ace­
cool etilic absolut şi acid acetic glacial tic pe lama microscopică. Se desprinde
3/1), carmin acetic, HCl-normal, sticlă din spic un spiculeţ care se aşază pe
de ceas, pipete, hârtie de filtru, lame, colţul lamei. Se scot din fiecare floare a
lamele, beţişoare de chibrit, ac spatulat, spiculeţului cele 3 antere.
lampă de spirt.
Profaza I Metafaza I Anafaza I Telofaza I
M
e
i
celulă-mamă
0 diploidă
2 celule-fiice
z diploide
a
1

Profaza II Metafaza II Anafaza II Telofaza II

M
e
i
o
z
a 4 celule-fiice
haploide
II

17
 Anterele se lasă 24 de ore, după care
se pun în picăturile de carmin, apoi se
secţionează de 2-3 ori transversal pentru a
uşura golirea sacilor polinici; fragmentele
de anteră se presează cu acul spatulat.
Se încălzeşte lama la flacăra unei lămpi
de spirt. Se imersionează în carmin şi
se acoperă cu lamela. Cu o hârtie de
filtru se extrage excesul de carmin. La
microscop se analizează cu obiectivele
lOx şi 20x. Se vor observa diferite faze
ale meiozelor I şi //.
E videnţierea m itozei la ceapă
M ateriale necesare: bulb de
ceapă sau boabe de secară, cariopse
de grâu, porumb, sticlă de ceas sau
vase Petri, hârtie de filtru, emulsie de
a-bromnaftalen sau colchicină 0,1%,
HCl-normal, alcool etilic/acid glacial
(raport de 3/1) pentru fixare, carmin
acetic 2% sau fuxină bazică (colorant),
lame de sticlă, lamele, pipetă, pahar
xu apă, spirtieră, beţe de chibrit, mi­
croscop.
Mod de lucru
Bulbul de ceapă se aşază cu discul
în jos într-un pahar cu apă, iar boabele
se ordonează în cutii Petri pe o hârtie
de filtru umectată.
• Se lasă 3-5 zile după care se
recoltează vârfurile de 2-3 mm ale radi-
celelor pentru obţinerea preparatelor.
• Apoi se pun într-o soluţie de
colchicină şi se ţin două ore la frigider.
Colchicină va distruge flusul de diviz­
iune al nucleului.
18
CONCLUZIE
Meioza este diviziunea carac­
teristică celulelor reproducătoare.
Finalizarea ei este formarea gârneţilor
în care numărul de cromozomi este
redus la jumătate. Meioza are loc în
două diviziuni succesive ale nucleului
care decurg în două etape: meioza I
şi meioza II. Dintr-o celulă-mamă
diploidă rezultă (în final) 4 celule-fiice
haploide.
• Se îndepărtează soluţia şi se
adaugă fixatorul. Se ţin 12-24 ore la
frigider.
• Se îndepărtează şi fixatorul şi
peste radicele se toarnă HCl-normal
cald (60°C), după care se încălzesc la o
spirtieră (5 minute radicelele de ceapă;
10 minute cele de secară) fără a permite
Cu obiectivul 40x se observă celule cu nu­
cleu şi nucleol, dar şi celule în diferite faze
ale m itozei. în dreapta-jos se observă vârful
unei radicele de ceapă văzut la m icroscop
cu obiectivul 10x.

fierberea (în acest fel se distruge lamela
mijlocie, iar celulele devin libere şi pot
fi etalate într-un singur strat).
• Se îndepărtează HC1 şi se aşază
pe lamă unde se adaugă câteva picături
de carmin acetic.
• Se aplică lamela şi, cu o hârtie
de filtru, se apasă cu degetul pentru a
îndepărta excesul de colorant.
• Se etalează prin bătăi uşoare cu un
beţişor de chibrit în lamelă, până când ma­
terialul biologic este uniform distribuit.
• Celulele în diviziune se observă
cu obiectivul lOx, iar cele 4 faze ale
mitozei se observă cu obiectivul 40x.
Profaza. în timpul profazei,
primul stadiu al mitozei,
substanţa nucleară (cromatina)
se împachetează (condensează)
în cromozomi. Nucleolul dis­
pare.
Metafaza. Cromozomii sunt
foarte condensaţi, bicromatidici
şi imobilizaţi în centrul celulei
(se formeză placa ecuatorială).
La sfârşitul metafazei are loc
separarea cromatidelor.
A n a fa z a . C ro m o zo m ii
sunt monocromatidici şi se
deplasează pe fusul de divi­
ziune spre cei doi poli ai ce­
lulei. Observaţie! Numai celula
animală are centrioli.
Telofaza. Faza finală a mi­
tozei începe cu formarea celor
douăcelule-fiice. Cromozomii
monocromatidici formează
grupuri distincte la cei doi
poli ai celulei. Se formează
învelişurile nucleare.
CONCLUZI E
• Mitoza este diviziunea celulară a
celulelor somatice şi are ca rezultat
form area şi creşterea organelor
plantei precum şi înlocuirea celulelor
îmbătrânite sau distruse. în timpul
diviziunii mitotice nucleul trece prin
4 faze: profază, metafază, anafază şi
telofază. în final, dintr-o celulă-mamă
diploidă rezultă două celule-fiice tot
diploide.
• La microscop se vor observa
nudei interfazici, celule în profază şi
metafază şi mai rar, celule în anafază
şi telofază.
19
 Ţesuturi vegetale
Ţesu turi de ap ărare secund are
O bservarea suberulu i,
felog enu lui şi felod er-
m ului
M ateriale n ecesare: ramuri
de soc, cireş, mesteacăn etc. de peste
un an (eventual conservate în alcool),
tuberculi de cartofi, iod în iodură de
potasiu, apă de Javel, roşu de Congo,
crizoidină, gelatină glicerinată, lame
de sticlă şi lamele, microscop.
Mod de lucru
Se fac secţiuni transversale prin
ramurile amintite sau în dreptul len-
Ţesuturi
j
m ecanice
(co len ch im u ri)
M a te ria le n e c e s a re : frag­
m ente dintr-o tulpină proaspătă de
soc, dovleac, in, apă de Javel, roşu
de Congo şi crizoidină, brici, lame şi
lamele, gelatină glicerinată, măduvă
de soc (în secţiune longitudinală, se
pune tulpina aleasă pentru a efectua
uşor secţiuni pentru microscop).
Mod de lucru
Se fac secţiuni transversale fine
prin tulpina aleasă pentru experienţă
cu ajutorul briciului şi al măduvei de
20
ticelelor ori prin „coaja” tubercului
de cartof. Secţiunile se javelizează,
apoi se colorează cu roşu de Congo şi
crizoidină.
CONCLUZI E
La exterior se vede epiderma uni-
stratificată prevăzută cu cuticulă.
Urmează suberul pluristratificat,
ultimul strat fiind felogenul. Sub el se
aflăfelodermul (scoarţa secundară)
alcătuit din celule prevăzute cu clo-
roplaste şi spaţii intercelulare.
soc. Secţiunile se colorează pe o lamă
de sticlă şi se pun în glicerină, peste
care se aşază o lamelă.
CONCLUZI E
• La soc, sub epidermă, se văd su­
berul, apoi felogenul şi ultimul strat
este colenchimul, format din celule
cu pereţii îngroşaţi inegal.
• La dovleac, la exterior, se observă
epiderma unistratificată, din celule
mici, acoperită de o cuticulă. Sub
ea se văd câteva straturi de celule
îngroşate numai la unghiurile aces­
tora. Este colenchimul care intră în
alcătuirea scoarţei.
 Rădăcina
M orfologia extern ă a rădăcinii
M ateriale necesare: seminţe
de muştar, nap sau fasole, vase Petri
sau sticle de ceas, hârtie de filtru sau
sugativă, lupă, pensetă, ac spatulat.

Mod de lucru
Seminţele se pun la germinat 2-3
zile la o temperatură de 18-20° C. Ele se
aşază într-o cutie Petri sau pe o sticlă de
ceas, în care s-a pus hârtie de filtru sau
sugativă umectată din când în când.
După germinare, se constată apariţia
rădăciniţei. Cu ajutorul lupei se pot
identifica, de la vârful rădăcinii spre
baza ei, 4 zone.
G erm inarea se m in ţe lo r de m uştar.
P lăntuţă de m uştar:
1. plioriză;
2. zonă netedă;
3. zona p erişorilor absorbanţi;
4. zona aspră.
CONCLUZI E
Cele 4 zone ale rădăcinii sunt: vârful
vegetativ protejat de piloriză(scufia) cu
rol în apărarea rădăcinii, zona netedă
cu rol în creşterea în lungime a rădăcinii,
zonapiliferă (a perişorilor absorbanţi)
cu rol în absorbţia apei şi a sărurilor
minerale şi zona aspră, formată din
cicatricele lăsate de perişorii absorbanţi
care au căzut; ea ţine până la colet
(locul unde se întâlnesc baza rădăcinii
cu baza tulpinii).

21
 D iferite tipuri
de rădăcini
M ateriale necesare: rădăcină
de lucemă, trifoi, păpădie, traista-cio-
banului, fasole, ricin, grâu, porumb,
morcov, sfeclă, iederă etc.
Mod de lucru
Se analizează fiecare tip de rădăcină
şi se clasifică în funcţie de tipul de
ramificaţie precum şi după origine şi
dezvoltare.
Arbore
R ădăcină răm uroasă. R ădăcină pivotantă.
R ădăcini ad ven tive
la iederă.
R ădăcini care d epo zitează su b s tan ţe hrănitoare.
22
CONCLUZIE
După încolţirea seminţelor se pot
observa cu ochiul liber sau, şi mai bine,
cu lupa: rădăcina principală (care
se dezvoltă din rădăciniţa em bri­
onului) şi rădăcinile laterale (care se
formează din rădăcina principală).
• După tipul de ramificaţie rădă­
cinile sunt: pivotante, rămuroase,
fasciculate.
• După o rig ine şi dezvoltare,
rădăcinile se clasifică în: normale,
adventive, metamorfozate.
Lucemă Grâu
R ădăcină fasciculată.
Sfeclă Morcov
 R ădăcini adventive
M ateriale necesare: ramuri
de: salcie, plop, coacăz, m uşcată,
frunză de begonie sau vio letă de
Parma, vase cu apă.

Mod de lucru
Se pun ram urile şi frunzele de R ădăcini adventive care por­
violete în vasele cu apă. Frunza de nesc din frunză la begonie.
begonie se va pune cu faţa inferioară
pe o farfurioară cu nisip umectat.

CONCLUZI E
După 2-3 săptămâni se vor dez­
volta rădăcini adventive pe alte
organe decât din rădăciniţa embri­
onului. Astfel se pot obţine butaşi de
tulpină şi frunze care se folosesc la
înmulţirea plantelor respective. R ădăcini adventive proptitoare
care pornesc din tulpină.

S tru ctura prim ară

a rădăcinii
M ateriale necesare: rădă­
cină de: piciorul-cocoşului, stân-
je n e l sau g râu şo r, m ăduvă de
soc, roşu de Congo şi crizoidină
sau verde de iod, lame de ras sau
brici, lame de sticlă şi lamele, mi­
croscop.

Mod de lucru
Se fac secţiuni transversale prin
rădăcină la nivelul zonei perişorilor
absorbanţi. Se analizează la micro­
scop cu obiectivul lOx, apoi cu unul
mai puternic.
S ecţiune transversală prin rădăcină:
1. epiderm ă; 2. perişori absorbanţi; 3. scoarţă;
4. cilindru central; 5. m ăduvă; 6. fascicule lem ­
noase; 7. fascicule liberiene.

23
CONCLUZIE
începând de la exterior spre interior se vor observa:
- epiderma (rizoderma) formată dintr-un singur strat de celule strâns unite
între ele; unele sunt transformate în perişori absorbanţi;
- scoarţa (parenchimul cortical) formată din mai multe straturi de celule cu
spaţii intercelulare; ultimul strat - endoderm a-are celulele strâns lipite între
ele, având pereţii suberificaţi şi îngroşaţi;
^ - cilindrul central, care începe cu un strat de celule ce formează periciclul.
în interiorul cilindrului central se găsesc fasciculele lemnoase care alternează
cu cele liberiene. între fascicule se găsesc celule parenchimatice care formează
razele medulare;
- măduva, situată în centrul rădăcinii, este alcătuită din ţesut parenchimatic.
Structură primară au toate plantele anuale. Ea constă în ţesuturi definitive
primare, rezultate din ţesuturile meristematice situate în vârfurile vegetative
ale rădăcinii.

S tru ctura secu n d ară a rădăcinii

M ateriale necesare: rădăcină
de: leandru, viţă de vie, bob etc., brici,
apă de Javel, roşu de Congo şi crizoidină,
lame de sticlă şi lamele, microscop.
Mod de lucru
Se fac secţiuni transversale prin
rădăcina aleasă, se javelizează şi apoi
se colorează cu roşu de C ongo şi
crizoidină. Se observă la microscop.
cam biu lem n
generatoare endodermă primar
S tructura secundară a rădăcinii.
CONCLUZI E
Structura secundară se caracte­
rizează prin ţesuturi care rezultă din
activitatea cambiului vascular şi a
felogenului. Ele se suprapun peste
ţesuturile prim itive şi determină
creşterea în grosimea a rădăcinii.
în cilindrul central se observă cam-
biul libero-lemnos cu un traseu
sinuos format din câteva straturi de
celule, dispuse pe partea inferioară a
fasciculelor liberiene şi a celor lem­
noase. Cambiul dă naştere la ţesut
conductor liberian secundar spre
exterior şi ţesut lemnos secundar
spre interior. Liberul şi lemnul se
dispun concentric.
Felogenul apare din activitatea peri-
ciclului şi dă naştere la suber spre
exterior şi feloderm spre interior.
Structură secundară au plantele
bienale şi perene.

24
 Lo calizarea zonei
de ab so rb ţie a apei
prin rădăcini
M a te ria le n e c e s a re : pian-
tule de: fasole, porumb, muştar etc.,
5 eprubete, apă, ulei comestibil, capace
de carton.
Mod de lucru
Se iau 5 plantule (de exemplu, de
fasole) care se pun în cinci eprubete
D eterm inarea localizării zonei de absorbţie a apei: 1. apă; 2. ulei.
(P lantulele din A, B şi D au aspect norm al; cele din C şi E se veştejesc).
S tru ctura perişorilor
absorbanţii
M ateriale necesare: plantule
tinere de muştar, roşu neutru, lame,
lamele, pensete, lupă, microscop.
Mod de lucru
Cu ajutorul lupei se detaşează
câţiva perişori absorbanţi, folosind
penseta. Se alege un perişor şi se pune
după cum se vede în figura de mai jos.
Ele se fixează în eprubete prin inter­
mediul unor cartoane prevăzute cu un
orificiu corespunzător şi cu o tăietură
laterală, astfel încât fiecare plantulă să
fie aşezată conform dorinţei experi­
mentatorului. După un interval de timp
(2-3 zile) se vor observa plantulele.
CONCLUZI E
Absorbţia apei la plantele terestre
se face prin rădăcini, la nivelul zonei
perişorilor absorbanţi.
pe lamă într-o picătură de apă, se colo­
rează apoi cu roşu neutru şi se acoperă
cu lamela. Se observă la microscop.
P erişor absorbant.
25
CONCLUZIE
Perişorul absorbant apare ca o celulă alungită, având un nucleu situat în apro­
pierea vârfului şi un perete celulozic subţire. Central se observă 1-2 vacuole
pline cu suc celular. Acestea vor absorbi apa cu sărurile minerale din sol.

O b servarea creşterii
rădăcinilo r
M a te ria le n e c e s a re : vase
Petri sau farfurioare, hârtie de filtru
sau sugativă, seminţe de mazăre, fa­
sole etc.

Mod de lucru
Se pun într-o farfurioară seminţe
la încolţit pe o hârtie de filtru umec­
tată, şi se aşază într-un loc cald. După
ce încolţesc se alege o plăntuţă a cărei
rădăcină are 3-4 cm lungime. Se taie
1 cm din vârful ei. Se alege apoi o altă CONCLUZI E
plăntuţă tot cu o rădăcină de 3-4 cm La planta întreagă, rădăcina a
lungime, dar se lasă întreagă. Ambele crescut mult în lungime; la cealaltă
plăntuţe se pun din nou pe o farfurioară plantă, rădăcina nu a mai crescut.
cu o sugativă umectată şi tot la un loc Concluzia este că rădăcina creşte
cald; ele se acoperă cu un pahar de prin vârful său.
sticlă. După câteva zile se vor observa
cele două plăntuţe.

Localizarea zonei
de creştere
i la o
rădăcină şi la o tulpină
M ateriale necesare: plante de
fasole (sau de floarea-soarelui), ghiveci
(vas) cu rumeguş, placă de sticlă, tuş. 1. Placă de sticlă; 2. rum eguş umed;
3. sem inţe cu radicele însem nate cu tuş.

26
 Mod de lucru
A. Pentru rădăcină: pe vârful
unei rădăcini se trag liniuţe cu tuş la
distanţă de 1 mm, pe o lungime de 15
mm. Se introduce rădăcina marcată în
rumeguşul umed al vasului. Se observă
diviziunile cu tuş după 2-3 zile.
B. Pentru tulpină: se fac semne cu
tuş la intervale de câte 1 cm în lungul
tulpinii unei plantule de fasole aflată
într-un ghiveci. Se observă diviziunile
după 2-3 zile.

A B
Localizarea creşterii la o rădăcină de Localizarea creşterii la o tulpină de
fasole: A. îm părţirea rădăcinii în m ilim etri; fasole: A. îm părţirea tulpinii în cm;
B. aspectul rădăcinii după 2-3 zile. B. aceeaşi tulpină după 2-3 zile.

CONCLUZI E
Zona de creştere intensă la rădăcină este zona netedă (în al doilea şi al treilea
milimetru de la vârf). Zona de creştere la tulpină este în vârful tulpinii; este mai
lungă decât la rădăcină. La unele plante (de exemplu, la graminee), zona de
creştere a tulpinii, în afară de vârf, este şi deasupra fiecărui nod.

Tulpina
Tipuri de tulpini

M ateriale necesare: diferite • tulpinile subterane (bulbi, rizomi,

tulpini pentru a observa:
• tulpina principală şi tulpinile
secundare;
• nodurile şi intemodurile;
• tulpinile aeriene (drepte, agăţă­
toare, volubile, târâtoare);
tuberculi);
• tulpinile acvatice;
• tulpinile modificate (pentru depo­
zitare de substanţe hrănitoare, cu rol de
susţinere, cu rol de apărare, cu rol în
fotosinteză).

27
 T ip u ri d e tu lp in i a e r ie n e

Tulp ină dreaptă. Tulp in ă agăţătoare. Tulp ină volubilă.

floarea-soarelui

Tu lp in ă târâtoare . T ulp ini m od ificate.

căpşun gulie cactuşi roşcov

(depozit) (fotosinteză) (spini-apărare)

T u lp in i s u b te r a n e

Bulbi - zam bilă Rizom i - stânjenel

28
Structura primară a unei
tulpini de dicotiledonate
M ateriale n ecesare: tulpini
(fragmente) de piciorul-cocoşului (sau
alte plante tinere), lame de ras, lame
de sticlă, lamele, sticle de ceas, apă
de Javel, roşu de Congo şi crizoidină,
microscop.

Mod de lucru
Se fac secţiuni transversale prin
tulpină, se javelizează, se colorează şi
se observă la microscop cu obiectivul
lOx, apoi 20x.
S tructura prim ară a tulpinii:
1. epiderm ă; 2. scoarţă;
3. fascicul libero-lem nos;
4. stom ată; 5. lacună m edulară.

CONCLUZI E
De la exterior la interior se observă:
• e/7/flfer/na unistratificată, protejată de cuticulă, care prezintă din loc în loc
stomate;
• scoarţa (parenchimul cortical) pluristratificată, cu numeroase spaţii inter-
celulare; primele straturi conţin cloroplaste, iar următoarele straturi au celule
bogate în amidon;
• cilindrul central, care conţine mai multe fascicule libero-lemnoase dispuse
concentric (liberul spre exterior, lemnul spre interior) separate de raze medulare;
zona centrală, la unele plante este ocupată de măduvă; la piciorul-cocoşului este
o lacună medulară rezultată din absorbţia celulelor măduvei.

S tru ctura prim ară

a unei tulpini
de m o nocotiledon ate
M ateriale necesare: tulpină
de porum b, brici, lam ă de sticlă,
lamelă, roşu de Congo şi crizoidină
sau verde de iod, microscop.
Mod de lucru
Se fac secţiuni transversale prin
tulpina de porum b la nivelul unui
intemod, apoi se efectuează preparatul
proaspăt după tehnicile cunoscute de la
rădăcină. Se observă la microscop cu
obiectivul lOx, apoi cu 20x.

29
 CONCLUZIE
De la exterior spre interior se vor
observa aceleaşi straturi ca la dico-
1 tiledonate, cu excepţia fasciculelor
conducătoare, care sunt mai nume­
roase şi dispuse difuzîn parenchimul
fundamental. Cilindrul central începe
la lim ita exterioară a fasciculelor
libero-lemnoase, iar scoarţa este
S tructura prim ară la o m onocotiledonată:
alcătuită doar din câteva straturi de
1. fascicule conducătoare.
celule cu pereţi uniform îngroşaţi.

S tru ctura secu n d ară a celulozei şi ligninei), brici, lamă,

lamelă, microscop.
a tulpinii
M ateriale n ecesare: ramuri Mod de lucru
de tei de 2-3 ani, apă de Javel, car­ Se fac secţiuni transversale prin
min alaunat sau albastru de toluidină ramura de tei şi se analizează la mi­
(coloranţi pentru punerea în evidenţă croscop.

S ecţiuni (transversale şi longitudinale) prin tulpina unei plante lem noase:

1. cam biu suberofelode rm ic; 2. suber; 3. scoarţă prim ară; 4. liber;
5. cam biu vascular; 6. lem n de vară; 7. lem n de prim ăvară; 8. lem n prim ar;
9. inel anual; 10. lem n secundar.

30
CONCLUZIE
De la exterior la interior se vor observa:
• e/j/rfer/na unistratificată;
• scoarţapluristratificată, cu zona de ţesut numită suber, alcătuit din câteva
straturi de celule suprapuse fără spaţii între ele; urmează felogenul, alcătuit
din 2-3 straturi de celule alungite; el generează suber spre exterior şi feloderm
(scoarţă secundară) spre interior; celulele lui conţin cloroplaste;
• cilindrul central începe cu periciclul, sub el este liberul primar, situat dea­
supra liberului secundar; urmează cambiul libero-lemnos care generează liberul
secundarspre exterior şi lemnul secundar spre interior. Funcţionarea cambiului
vascular depinde de anotimpuri: toamna intră în repaus, iar primăvara devine
activ, formând ţesuturi de liber şi lemn secundar, care se suprapun peste cele
din anul precedent; rezultă o structură concentrică care formează inelele anuale;
ele indică vârsta plantelor lemnoase;
• măduva este ţesutul central al tulpinii.
Felodermul şi pereţii celulozici se colorează în roşu cu carminul alaunat; pereţii
lignifiaţi se colorează în albastru-verzui cu toluidină.
Ca şi rădăcinile, tulpinile plantelor bienale şi perene cresc în grosime
datorită celor două meristeme laterale: cambiului vascular interfascicular şi
felogenului.

M orfologia externă
a tulpiniţei
M ateriale necesare: seminţe
de: m uştar, fasole, mazăre, porumb
etc., vase Petri (sau farfurioare), hârtie
de filtru (sau sugativă), lupă, pensetă,
ac spatulat.

Mod de lucru
Sem inţele se pun la în colţit în
vase Petri (sau farfurioare) pe hârtie
de filtru (sau sugativă) (vezi pag. 21).
Se udă din când în când şi se ţin la o
temperatură de 18-20°C. După câteva
zile plantele răsărite se vor analiza P lăntuţă de fasole:
cu lupa. 1. cotiledoane; 2. axă hipocotilă;
3. axă epicotilă.

31
CONCLUZIE
Pe lângă rădăciniţă se vor observa tulpiniţa şi cotiledoanele. Tulpiniţa provine
din muguraş (gemulă). La graminee se dezvoltă un singur cotiledon; la celela­
lte plante (dicotiledonate) — două cotiledoane. între colet şi cotiledoane este
axa hipocotilă, iar de la cotiledoane până la prima pereche de frunze verzi -
axa epicotilă.

M ugurii şi rolul lor

m ugure
M ateriale necesare: muguri term inal
şi rămurele înmugurite de la diferiţi
arbori (plop, salcie, tei, nuc, soc, liliac,
m ugure
castan etc.), ghivece cu plăntuţe de lateral
mazăre sau fasole, vase cu apă (pa­
hare), pensă, lamă de ras, lupă.

Mod de lucru
Se ia un mugure şi cu ajutorul unei
pense se rupe învelişul protector; apoi
se rup frunzuliţele verzi. Cu o lupă se
observă foarte bine axul scurt pe care
sunt aşezate acestea.
Se taie 1 cm din vârful unei plăn­
tuţe şi se observă ce se întâmplă în
comparaţie cu o altă plăntuţă la care
vârful rămâne intact. S ecţiune printr-un m ugure term inal.

CONCLUZI E
Vârful unei tulpini se termină cu un mugure terminal, iar la subsuoara nodurilor
se dezvoltă mugurii laterali. Un mugure este alcătuit dintr-un ax scurt pe care
sunt prinse strâns frunzuliţe verzi, iar la exterior sunt frunze solzoase cu rol de
protecţie. Din muguri se dezvoltă frunze (sau flori).
Dacă se înlătură mugurele terminal, tulpina nu mai creşte prin vârf, în schimb
poate să dea mai mulţi lăstari (metodă folosită în cultura unor legume - de
exemplu, la pătlăgelele roşii unde, prin copilit - ruperea vârfului, se obţin mai
multe ramificaţii rezultate din mugurii laterali).

32
C ondiţii pentru desfa­
cerea m ugurilor
M ateriale necesare: rămurele
neînmugurite de: plop, salcie, tei, nuc,
soc, liliac, castan, vase (pahare), apă.

Mod de lucru
Se pun rămurelele neînmugurite în
pahare şi se procedează ca în imaginile
următoare.

CO NCLU ZIE
Desfacerea mugurilor necesită apă, lumină şi o anumită temperatură.

Frunza
M orfologia externă
a fru nzelor
lim b
M ateriale necesare: diferite
frunze de: molid, brad, pin, salcie, tei,
fag, liliac, carpen, grâu, pochivnic,
săgeata-apei, rodul-pământului, stejar,
arţar, mazăre, salcâm etc. nervuri

Mod de lucru peţiol

Se vor observa părţile componente

teacă
ale unei frunze precum şi forma frunzelor
simple. De asemenea se vor recunoaşte
frunzele lobate şi cele compuse. M orfologia unei frunze.
CONCLUZIE
O frunză este alcătuită din limb, peţiolşi baza frunzei (teaca).
• Limbul este străbătut de nervuri. Forma limbului este diferită, iar marginea
lui poate fi întreagă sau crestată, mai mult sau mai puţin. Când sunt crestături
adânci se formează lobi; la frunzele compuse fiecare lob are o codiţă proprie
(mazăre, salcâm, castan etc.).
• Peţiolul{codiţa frunzei) poate lipsi la unele frunze (grâu, porumb etc.).
• Teaca este mai mult sau mai puţin dezvoltată. La graminee ea înconjoară
tulpina de la un nod la altul.

lam ă de ras
S tru ctura internă
a unei fru nze
M ateriale n e cesare: frunze
de: fag, muşcată, măr, liliac, leandru,
levănţică etc., măduvă de soc, lamă de
ras, lamă de sticlă şi lamelă, pipetă, apă
de Javel, roşu de Congo şi crizoidină,
microscop.

Mod de lucru
Se ia măduva de soc şi se secţio­
nează în lung cu ajutorul unei lame
de ras.
Se taie un fragm ent din frunza
aleasă şi se pune în tre cele două
jumătăţi ale măduvei de soc.
Cu ajutorul unei lame de ras se
fac secţiuni transversale prin limbul
frunzei.
Se aleg cele mai fine secţiuni şi se
pun pe o lamă de sticlă într-o picătură
de colorant.
Peste secţiune se pune o lamelă,
S ecţiune transversală prin frunză:
după care se analizează la microscop 1. epiderm ă superioară; 2. epiderm ă
cu obiectivul lOx, 20x şi apoi cu obiec­ inferioară; 3. stom ate; 4. celule cu
tivul 40x. clorofilă; 5. nervură cu vase lem noase
şi liberiene; 6. ţesut palisadic;
7. ţe su t lacunar.

34
CONCLUZIE
De la exterior spre interior (având grijă ca secţiunea să fie orientată cu liberul
spre observator) se vor observa următoarele ţesuturi:
• epiderma superioară unistratificată, cu celule turtite, acoperită de cuticulă;
unele celule sunt transformate în peri; la unele plante epiderma superioară
prezintă stomate;
• mezofilulconţine ţesut palisadic bogat în cloroplaste şi ţesut lacunar format
din celule cu spaţii între ele precum şi fascicule libero-lemnoase care corespund
nervurilor (lemnul este dispus spre epiderma superioară, iar liberul spre cea
inferioară);
• epiderma inferioară, tot unistratificată; prezintă peri pluricelulari şi stomate,
mai numeroase ca la epiderma superioară.

E videnţierea
» celu lelo r sto m atice

V A R IA N T A I. M ateriale ne­ CONCLUZIE

cesare: frunze verzi de ceapă sau de
stânjenel, lamă de ras, pensetă, lamă de
sticlă şi lamelă, microscop.
Mod de lucru
Se desprinde epiderma de pe faţa
inferioară a frunzei alese cu o pensetă,
apoi se rupe un fragment, se pune pe
lamă şi se acoperă cu o lamelă. Celulele
stomatice se observă cu obiectivul lOx,
20x şi apoi cu obiectivul 40x.
Se vor observa celulele epidermei
inferioare care au pereţii celulozici
subţiri, iar din loc în loc, vor apărea
celule mici, reniforme - celule so­
m atice- care puse faţă în faţă, lasă
între ele un spaţiu numit deschiderea
stomatei (ostiolă). Ele conţin cloro­
plaste. Sub stomată se află camera
substomatică.

S tructura unei stom ate:

S tom ată din epiderm a
1. celule stom atice; 2. deschiderea
unei fru n ze de ceapă.
stom atei.

35
 V A R IA N T A II. M a te r ia le
n e ce sa re: frunze de ferigă, două
bucăţi de plută, lamă de ras, pensetă,
lamă de sticlă şi lamelă, microscop.

Mod de lucru
Se execută secţionarea transversală
printr-o frunză de ferigă şi se pregăteşte
preparatul microscopic (v. imaginea).
Se analizează epiderma, mai întâi cu Stom ate din epiderm a
obiectivele lOx sau 20x, apoi 40x. unei frunze de ferigă.

CONCLUZI E
Celulele epidermei au pereţii ondulaţi, fără spaţii între ele şi, din loc în loc,
apar stomatele dispuse neregulat.

Factorii care determină CONCLUZI E

Stomatele se deschid şi se închid în
închiderea si» des- funcţie de lumină, temperatura aeru­
chiderea stomatelor lui, umiditatea atmosferică etc. După
mărimea petelor de culoare închisă
M ateriale necesare: ghivece (străvezii dacă se observă frunza la
cu plante de muşcată, cerceluş etc., lumină ) se poate stabili gradul de
pipetă, benzină. deschidere al stomatelor, dacă petele
sunt mai mari sau mai mici. Ele se
Mod de lucru deschid mai mult ia lumină puternică
şi la căldură. Stomatele au rol în
Pe suprafaţa in ferio ară a unei
transpiraţie, precum şi în schimbul
frunze, nedesprinsă de plantă se pune,
de gaze între plantă şi mediu.
cu o pipetă, o picătură de benzină.
Dacă stomatele sunt închise, benzi­
na se va evapora repede, fără a rămâne
urmă pe frunză.
Dacă stomatele sunt deschise, ben­
zina va pătrunde în frunză şi pe ea vor
apărea pete de culoare mai închisă.
Experienţa se repetă de câteva ori
în diferite ore ale zilei şi la diferite
temperaturi (cald şi rece).

S tom ate foarte puţin deschise.

36
 Floarea
Floarea la ang iosperm e
M ateriale necesare: diferite
flori (muşcată, lalea, măr, stânjenel,
liliac, floarea-soarelui, cartof, rapiţă,
soc, morcov, măceş, ghiocel, crin etc.),
pensetă, lupă, lamă de ras, foaie de
hârtie, bandă transparentă de lipit.

Mod de lucru
• Floarea se va observa începând
de la partea exterioară, mergând treptat
spre centru. Se desprinde cu penseta
fiecare parte a învelişului floral şi se
aşază pe o foaie de caiet în formă de
cerc aşa cum stau pe receptacul. Părţile
desprinse se lipesc cu bandă de lipit.
• Se desprind câteva stamine şi
se observă alcătuirea lor; se apasă cu
degetul şi se observă cu lupa (sau la
microscop) grăuncioarele de polen.
• Se fac secţiuni longitudinale prin
diferite flori, se observă părţile com­
ponente şi, cu ajutorul unei lupe, se
identifică pistilul în care se văd ovulele
(unul sau mai multe).
• Pentru grăuncioarele de polen se
fac preparate microscopice.

stigm at

stil

ovar

--------filam ent

ovul
S tam ină Pistil cu
un singur ovul
S ecţiune tra n sve rsa lă prin floarea
unei angiosperm e:
1. petală; 2. sepală; 3. receptacul;
4. peduncul; 5. stam ine; 6. stigm at; S tructura unei stam ine
7. stil; 8. ovar; 9. ovul. şi a unui pistil.

37
 Diferite învelişuri florale

varză lalea
(petale libere) (petale concrescute) (petale şi sepale
la fel colorate = tepale)

Diferite inflorescenţe

zam bilă floarea-soarelui liliac

CONCLUZIE
0 floare este alcătuită din: peduncul, receptacul, înveliş floral (sau periant)
alcătuit din sepale (caliciu) şi petale (corolă), libere sau concrescute precum
şi organe reproducătoare: stamine (androceu) (<$) şi pistil (gineceu) (Ş).
0 stamină este formată din filamentşl anteră[ iar pistilul este format din ovar
(cu unul sau mai multe ovule), stilşl stigmat.
Când învelişurile florale nu sunt diferenţiate în caliciu şi corolă, frunzuliţele
fiind egal colorate, învelişul floral se numeşte perigon, iar părţile lui componente
se numesc tepale (ghiocel, lalea etc.).
• Florile care au ambele tipuri de organe reproducătoare sunt bisexuate
(hermafrodite ), iar cele cu un singur organ reproducător sunt unisexuate.
Florile pot fi solitare (lalea, stânjenel, crin etc.) sau grupate în inflorescenţe
(morcov, rapiţă, zambilă, liliac, grâu, floarea-soarelui).
• Florile pot fi: actinomorfe (când două sau mai multe planuri de simetrie
duse prin ele le împart în părţi egale) (de exemplu, florile de piciorul-cocoşului,
măr, cartof, varză, morcov etc.) sau zigomorfe (când prin floare nu se poate
duce decât un plan de simetrie care împarte floarea în două părţi aproximativ
egale) (de exemplu, floarea de mazăre, de floarea-soarelui etc.).

38
 Organizarea şi poziţia se vor observa cu o lupa sau chiar cu
ochiul liber. Se studiază poziţia gine­
gineceului Ia o floare ceului (pistilului) în raport cu celelalte
de angiosperme elemente florale, precum şi interiorul
ovarului.
M ateriale necesare: flori de:
piciorul-cocoşului, m azăre, rapiţă,
ghiocel, cartof, floarea-soarelui, la­
lea, măr, brici sau lamă de ras, lupă,
microscop. Pistil cu mai
m ulte ovule
prinse prin
Mod de lucru funicule
F iecare floare va fi secţionată (picioruşe)
de peretele
longitudinal cu ajutorul unei lame de
ovarului.
ras sau cu un brici. Cele două jumătăţi

CONCLUZI E
La unele flori gineceul este situat la acelaşi nivel cu celelalte elemente florale -
gineceu superior (mazăre, rapiţă etc.); la altele este situat sub nivelul de inserţie
al elementelor florale - gineceu inferior (cartof, lalea).
în interiorul ovarului se observă că ovulele sau ovulul sunt prinse de peretele
acestuia printr-un picioruş (funicul).
Pentru analiza structurii ovulului se fac preparate fixe, utilizând obiectivul 40x.

A lcătuirea
unei flori de grâu
M ateriale necesare: spiculeţe
de grâu, lupă.

Mod de lucru
Se analizează un spic de grâu cu
ochiul liber şi apoi cu lupa. De pe
axul spicului se desprinde un spiculeţ
de grâu şi se observă frunzuliţele
apărătoare şi florile (trei până la cinci), Spic (A), spiculeţ (B) şi floare de grâu (C):
în continuare se desprinde o floare care 1. axul spicului: 2. frunzuliţe; 3.-6. patru
flori; 7. stigm ate; 8. ovar; 9. trei stam ine.
se analizează cu lupa.

39
 CONCLUZIE
Spicul de grâu reprezintă o inflorescenţă compusă din mai multe spiculeţe. El
are o axă de care spiculeţele se prind de o parte şi de alta a acesteia. Un spiculeţ
are 3-5 flori. Fiecare floare este învelită de două frunzuliţe verzi, apărătoare (pa-
lee); are un ovar cu un singur ovul şi două stigmate lungi şi păroase precum şi
3 stamine, cu filamentele lungi şi subţiri, având în vârf câte o anteră în formă
de X. Staminele atârnă din spic, iar polenul este dus de vânt pe stigmatul altor
flori. Paleele sunt cele care formează pleava.

Form ule flo rale sepalele, apoi pe al doilea petalele

ş.a.m.d. Peduncul floral va fi marcat
şi diag ram e florale cu un cerculeţ negru în mijloc.

M ateriale necesare: diferite

flori, lame de sticlă, lupă, microscop
binocular, ace spatulate, pensetă.

Mod de lucru
Se vor observa elementele florale,
simetria şi repartizarea elem entelor
reproducătoare, poziţia gineceului.
Toate observaţiile se vor înscrie în
formule florale şi diagrame florale.
Cu ajutorul pensetei se separă pe
rând elem entele florale şi se aşază
în ordine pe o lamă de sticlă umedă.
Folosind semnele convenţionale se
întocmeşte formula florală respectivă.
Pentru alcătuirea diagram ei florale
se trasează 6 cercuri concentrice pe
o foaie de hârtie şi cu două diametre
perpendiculare se împarte în patru părţi Floarea de m ăceş (A)
egale. Pe cercul extern se marchează şi diagram a ei florală (B).

CONCLUZI E
Elementele florale trebuie cunoscute, deoarece ele constituie un criteriu de
identificare a angiospermelor. în funcţie de numărul lor, dispunerea lorîn floare
şi morfologie, angiospermele sunt grupate în ordine, iar acestea în familii.
Diagrama florală reprezintă proiecţia grafică a elementelor florale pe un plan
perpendicular cu axa florală. Ea stabileşte locurile şi raportul dintre elementele
florale, după ce se execută o secţiune transversală a florii.

40
 Formula florală reprezintă organizarea florii redată prin semne convenţionale,
litere şi cifre.
• Semnele convenţionale sunt:
• = floare actinomorfă; + = floare zigomorfă; $ = floare hermafrodită;
9 = elemente spirociclice; °o = elemente florale numeroase.
• Literele folosite sunt:
K = caliciu; C = corolă; P = perigon; A = androceu şi G = gineceu.
• Cifrele indică numărul pieselor florale. Cifra pusă în paranteză mică arată
că elementele din acelaşi ciclu sunt concrescute; dacă cifra care arată numărul
carpelelor este subliniată indică ovar superior; dacă linia este deasupra cifrei,
indică ovar inferior. 0 indică lipsa unui verticil dintr-o floare.

Exemple de formule florale Floarea şi form ula florală

a unei plante din fam ilia
Măr sau cireş * § K5 C5 A(10+5+S) G(S);
legum inoase.
cifrele (10 + 5 + 5) indică 3 cercuri de câte
10, 5, 5 stamine libere.
Prun: f c ^ K j C j A a ^
Piciorul-cocoşului: * ^ K 5 C5 A “ G Ş
Măceş: * ^ K 5C5A ooG qo
Floarea şi form ula florală
Mazăre: -i4 k 5 C5A(9)+1 G1 a unei plante din fam ilia
com pozite.
Muşcată : -l*K5 C5 A5 t6 G(5)
Ghiocel: P3 +3 A3 +3 G(5)
Varză: * ^ K 2+4C4 A2+4G2
Cartof: * ^ K (5)[C(5) A5 G2] (parantezele
mari arată că verticilele de pe cicluri diferite
sunt concrescute) Floarea şi form ula florală
a unei plante din fam ilia
Floarea-soarelui: -!• ^ -^ K s_0 [C(5) A5] G(2) crucifere.
Sfeclă de zahăr. P5_4 A5_, G(2)
Ceapă (sau lalea): * $ P 3+3 A3 +3 G(3)
Stânjenel: * ^ P 3 +3 A3 +0 G(3)
Lalea: * $ P 3+3A3+3G(3)
Răpită: * ? K 4 C4 A4+2 G(2)

41
 S tru ctura con urilor
la gim nosperm e
M ate ria le necesare: conuri
de molid, pin sau brad, briceag sau
cuţitaş, pensă.

Mod de lucru
Se taie în lung un con femeiesc. Se
observă cu ochiul liber dispoziţia sol­
zilor de pe con. Se smulge cu penseta
unul din solzii conului şi se observă cu
lupa pe ambele feţe.
Se secţionează longitudinal un
con bărbătesc. Se observă staminele.
Se scutură un con bărbătesc pe o
lamă microscopică, se pune lamela şi se
observă fiecare grăuncior de polen. Con fem eiesc ia pin.

Conul femeiesc este format dintr-un ax pe care sunt pr r s e ; or i». Deci, el

este o inflorescenţă. Fiecare floare este formată d in tr-j" s c : ‘ mo -e^nă cu două
ovule şi două frunzuliţe protectoare.
Conul bărbătesc reprezintă o singură floare formată din ~ai mulţi solzişori.
Un solz are pe faţa inferioară doi saci polenici. Grăuncioarele de polen sunt
ancorate de două balonaşe pline cu aer, care le uşurează să ajungă la conurile
femeieşti. Un solz împreună cu sacii polenici formează o stamină.

42
 Fructul
A lcătuirea unui fruct. Tipuri de fru cte
M a te ria le n e ce sa re: fructe Mod de lucru
proaspete, uscate sau conservate în Forma, mărimea şi culoarea fructu­
alcool 70°, bisturiu sau cuţitaş, lupă. lui se observă cu ochiul liber. Cu lupa
se observă după secţionare.
CONCLUZI E
Intr-o secţiune longitudinală, de exemplu, printr-o caisă, se disting, de la ex­
terior spre interior, următoarele componente: epicarpul(pielos, lucios, adesea
acoperit cu ceară), mezocarpul(partea cărnoasă) şi endocarpul (care poate fi
lemnos sau cărnos; el protejează sămânţa).
Pentru clasificarea fructelor orientativ este acest tabel:
Fructe simple/ - dehiscente: păstaie (fasole), siliculă (rapiţă), capsulă (bumbac)
uscate - nedehiscente: achenă (floarea-soarelui), samară (arţar), diachenă (mărar),
cariopsă (grâu)

Fructe sim ple/ - dehiscente: nuc, castan, plesnitoare

cărnoase -nedehiscente: bacă (pătlăgea roşie), drupă (prună), peponidă (pepene),
hesperidă (portocală)
Fructe - polidrupă (zmeur), poliachenă (măceş), polifoliculă (bujor)
multiple
Fructe compuse - (provin dintr-o inflorescenţă) ştiulete de porumb, ananas

Fructe false -num ite şi poame (mere, gutui, pere): la formarea fructului mai participă
şi alte părţi ale florii - de exemplu, receptaculul)

Fructe simple, uscate, dehiscente la angiosperme.

Silicvă C apsulă Păstaie
bumbac

mac mazăre
rapiţă

Fructe simple, uscate, nedehiscente la angiosperme.

Nucă A chenă C ariopsă
>0 'C -* *

ghindă alune
!fp
păpădie porumb

43
 Fructe simple, cărnoase, dehiscente laangiosperme.

Fructe simple, cărnoase, nedehiscente la angiosperme.

strugure pătlăgea roşie piersică prune

Sămânţa
Structura unei sem inţe
M ateriale necesare: seminţe
de fasole, pahar de sticlă sau farfurioa­
ră, apă, lupă.

Mod de lucru
Se pun câteva boabe de fasole
într-un pahar cu apă, unde se ţin 24 de
ore. A doua zi se examinează, folosind tulpiniţă
o lupă. Se observă învelişul puţin în­ rădăciniţă
creţit. Dacă se mai lasă sămânţa în apă, cotiledon
învelişul se umflă şi crapă. Se înlătură
acest înveliş şi se desfac seminţele în tegument
cele două jumătăţi care se examinează
şi ele tot cu lupa. S ecţiune prin săm ânţa de fasole.

CONCLUZI E
Din analiza seminţei se disting următoarele componente: tegumentul, em­
brionul (din care iau naştere rădăciniţă, tulpiniţă şi muguraşul) şi cele două
cotiledoane. La unele plante (grâu, porumb), seminţele au un singur cotiledon.
Pe suprafaţa tegumentului se observă o cicatrice colorată - tulul (rămasă în
urma desprinderii funiculului de pe sămânţă) şi micropilul (o mică ridicătură
cu un orificiu în mijloc) prin care iese rădăciniţă.

44
 Regimul de apă al plantelor
C o ndu cerea apei în corpul plantei

M ateriale necesare: frunze cu 2. Se taie o bucată lungă şi subţire

nervuri paralele (de exemplu, frunză de dintr-un tubercul de cartof şi se introdu­
porumb, grâu), ramuri de soc, tubercul ce cu un capăt în apă. După un timp por­
de c a rto f, vase cu apă, briceag. ţiunea de la suprafaţa apei se va usca.
3. Se taie 5 bucăţi de 10-15cmlungi-
me din câteva ramuri de soc, lăsând câte
Mod de lucru
2 muguri la capătul superior. La ramura
1. Se taie două fâşii dintr-o frunză
1 se înlătură 5-6 cm din scoarţă până la
cu nervuri paralele şi se introduc într-
lemn; la 2 se scoate măduva; la 3 se scot
un vas cu apă. Un fragment va sta cu măduva şi scoarţa; la 4 se întrerup scoarţa
nervurile orientate paralel cu suprafaţa
şi lemnul prin crestături transversale; la
apei, iar celălalt fragment va fi aşezat
5 ramura se lasă intactă. Toate ramurile
perpendicular cu suprafaţa apei. Se
se introduc fiecare într-un vas cu apă.
va constata că, în primul caz, fâşia de
După 7-10 zile se observă creşterea
frunză se vestejeşte, iar în al doilea caz,
mugurilor numai la ramurile 1,2 ,3 şi 5
rămâne fragedă.
(v. figura de mai jos).

F ragm ente de
ram ură de soc
(1-5):
a - scoarţă;
b - lemn;
c - m ăduvă.

CONCLUZI E
1. Vestejirea s-a produs, deoarece apa nu a putut fi condusă de la celulă la
celulă prin spaţiile dintre nervuri.
2. Uscarea tubercului de cartof s-a produs, deoarece apa nu a putut fi condusă
suficient prin ţesutul parenchimatic.
3. Creşterea mugurilor a avut loc acolo unde s-a păstrat continuitatea lem­
nului.

45
 E videnţierea presiunii radiculare
M ate ria le n e ce sa re: plante
de: muşcată, fasole, floarea-soarelui,
corzi de viţă de vie sau ram uri de
arbuşti, manşon de cauciuc egal cu di­
ametrul plantei folosită în experiment,
tub şi vas de sticlă, vas de sticlă gradat,
manometru, apă colorată cu cerneală,
creion dermatograf.
Mod de lucru
1. Se secţionează o tulpină de
viţă de vie şi se pune în apă. în capătul
secţionat se montează etanş un mano­
metru. în timp se colectează un lichid
care este seva brută. Se măsoară înăl­
ţimea mercurului din manometru, care
s-a ridicat datorită presiunii radiculare.
2. Se secţionează transversal o
tulpină de viţă de vie. La capătul secţio­
nat se fixează printr-un manşon un tub de
sticlă îndoit. Solul trebuie bine udat. După
un timp, prin tubul de sticlă se elimină
o soluţie apoasă - seva brută - care se
scurge în vasul de sticlă gradat. Cantitatea
scursă se poate citi pe gradaţia vasului.
3. Se ia o plantă tânără de fasole sau
o ramură de arbust (exemplu de forsiţie).
Dacă planta este scoasă din pământ se spală
bine rădăcinile; se pune intr-un vas cu apă
colorată cu cerneală. Se lasă un timp, după
care se scoate şi se taie câteva rădăcini.
Se va vedea că apa colorată musteşte în
ele. De precizat că vasul poate fi acoperit
cu un capac de carton pentru a împiedica
evaporarea. De asemenea se va pune un
semn pentru a marca nivelul iniţial al apei.
La sfârşitul experienţei se va vedea şi ce
cantitate de apă s-a absorbit
4. Se iau plante de floarea-soarelui
crescute în ghiveci care se udă des. Se
secţionează transversal tulpinile circa
3 cm de la suprafaţa solului. Se mon­
tează repede la nivelul secţiunii tubul de
sticlă etanşat cu manşonul de cauciuc.
El se fixează vertical cu ajutorul unui
băţ de lemn înfipt în apropierea tul­
pinii secţionate. Se astupă cu un dop
după ce s-a introdus o cantitate de apă.
Se marchează pe tub nivelul apei cu
creionul dermatograf. După câteva zile
se observă nivelul apei din tub.

E videnţierea presiunii radiculare (A şi B).

46
CONCLUZIE
Ascensiuneaapei prin rădăcinăestedeterminatăde unul dinfactorii principali—
presiunearadiculară- cauzată de concentraţia mică a apei din xilemul rădăcinii.
Presiunea radiculară are valori pozitive primăvara, înainte de înflorire, iar în
timpul verii numai când solul este bine aprovizionat cu apă.
Un alt factor este forţa de sucţiune a frunzelor determinată de evaporarea
apei din celulele acestora, (vezi pagina 48)

Rolul vaselo r lem noase în con ducerea apei

în corpul plantelor

M ateriale necesare: ramuri câteva zile se va efectua o secţiune în

de: tei, plop, forsiţie, frunze de ţelină
etc., vas cu apă, lame de ras, cuţitaş
(briceag), albastru de metilen, cerneală
roşie, microscop, lupă.
Mod de lucru
1. Se secţionează o ramură la
partea bazală şi se introduce într-un
vas cu apă în care se adaugă câteva
picături de albastru de metilen. După
lungul ramurii. Se vor observa vasele
lemnoase colorate în albastru.
2. Se pun câteva frunze de ţelină
într-un vas cu apă în care s-au picurat
câteva picături de albastru de meti­
len sau cerneală roşie. După un timp
(4-5 ore) se taie cu o lamă de ras co­
diţele frunzelor la diferite niveluri.
Se observă cu lupa (sau la microscop
dacă se fac secţiuni) pe unde s-a ur­
cat apa colorată în frunze.

CONCLUZIE
Seva brută circulă prin vasele lemnoase de la rădăcină, prin tulpină, până
la frunze.

47
 S ensul con ducerii apei în corpul plantelor
M a te ria le n e c e s a re : două
rămurele cu frunze, vas cu apă, lamă
de ras sau briceag.

Mod de lucru
Cele două rămurele cu frunze se
secţionează la vârf şi la bază şi se introduc
în vasul cu apă: una cu vârful secţionat în
apă, iar cealaltă cu baza secţionată în apă.
După un timp se constată că frunzele nu se
A - R am ură cu partea bazală în apă;
veştejesc la niciuna dintre rămurele. B - ram ură cu partea apicală în apă.

CONCLUZI E
Sensul conducerii apei în corpul plantelor este în mod normal de la rădăcină
spre frunze, adică ascendent, dar poate fi şi invers (dinspre vârful tulpinii spre
bază şi apoi, prin peţiol la frunze).

E videnţierea apei absorbită de fru nze

M ateriale necesare: rămurele

cu frunze, vas cu apă, ulei, balanţă sau
cântar de bucătărie.

Mod de lucru
Se aşază o răm urică cu frunze
într-un vas cu apă în care se toarnă
ulei. Se acoperă etanş gura vasului şi
se pune pe talerul unei balanţe care
se echilibrează cu o greutate. După
1-2 zile se repetă cântărirea, deoarece
balanţa s-a dezechilibrat.

CONCLUZI E
Absorbţia apei şi a sărurilor minerale se face prin rădăcină, iar circulaţia lor
are loc prin tot corpul plantei, datorită forţei de sucţiune a frunzelor determinată
de transpiraţie.

48
 C irculaţia sevei brute prin flori
M ateriale necesare: diferite
CONCLUZI E
petale albe, soluţie apoasă de albastru
de metilen, sticlă de ceas sau vas mic Nervurile petalelor albe se colo­
de sticlă. rează în albastru, deoarece albastru
de metilen a pătruns prin vasele
Mod de lucru lemnoase ale acestora. Deci, seva
Se introduce capătul inferior al brută circulă prin vasele lemnoase
unei petale albe într-o soluţie apoasă ale tuturor organelor vegetative ale
de albastru de metilen. După un timp unei plante, inclusiv prin cele din
se observă culoarea nervurilor. nervurile florilor.

A cţiunea
» unor su b stan ţe
» to xice
asup ra abso rbţiei apei
M ateriale necesare: ghivece Mod de lucru
cu plante (obţinute după germinarea Se iau două ghivece cu plante pen­
unor seminţe de porumb, fasole, grâu tru fiecare substanţă - unul de experien­
etc.), diferite substanţe toxice (alcool ţă în care se pune substanţa respectivă şi
etilic, soluţie de clorură de sodiu, clo­ unul martor. Concentraţiile substanţelor
roform, oţet - acid acetic etc.), apă de folosite vor fi mari. Ambele ghivece se
la robinet. vor uda permanent.
CONCLUZI E
Plantele care sunt stropite cu substanţele toxice amintite se ofilesc sau mor,
cu toate că pământul a fost udat cu cantităţi optime de apă. Aceste substanţe
au împiedicat absorbţia prin inhibarea respiraţiei şi a creşterii rădăcinilor.

O filirea plan telor

M ateriale necesare: ramuri
cu frunze, vas cu apă.
CONCLUZI E
După un timp, unele ramuri, puse în
apă îşi vor reveni (ofilire temporară);
altele nu-şi vor mai reveni (ofilire de
durată); ele în final vor muri.
Mod de lucru
Se detaşează diferite ram uri cu
frunze şi se ţin un timp fără apă, după
care se scufundă în vase cu apă, la in­
tervale diferite de timp. Se observă ce
se întâmplă cu fiecare ramură.

49
Evidenţierea transpiraţiei şi a gutaţiei prin frunze
M ateriale necesare: ghiveci ţine la întuneric, la temperatura came­
cu o plantă, foiţă de staniol, clopot de rei, după câteva ore, se pot observa în
sticlă. vârful frunzelor picături de apă.

Mod de lucru
Se ia un ghiveci cu o plantă şi se
acoperă pământul udat cu o foiţă de
staniol, pentru a împiedica evaporarea
apei din pământ. Ghiveciul astfel pre­
gătit se acoperă cu un clopot de sticlă.
După câtva timp se observă că pereţii
clopotului s-au aburit şi pe ei s-au for­
mat picături de apă. Dacă montajul se

CONCLUZI E
Planta a eliminat prin frunze vapori de apă transformaţi apoi în picături de
apă prin procesul de transpiraţie. Fenomenul prin care plantele elimină apa sub
formă de picături se numeşte gutaţie.

E videnţierea pierderii apei prin tran sp iraţie

la nivelul sto m atelor

M ateriale necesare: ghiveci

cu muşcată, două clopote de sticlă,
două capsule, clorură de calciu (sub­
stanţă higroscopică).

Mod de lucru
Se face montarea experimentului
ca în im aginea alăturată, prinzând
o frunză de muşcată între cele două
clopote în care se găsesc capsulele cu
CaCl2 în cantităţi egale măsurate. Se
lasă un timp, după care se scot cele
două capsule şi se recântăresc.

50
 CONCLUZIE
Cele două capsule sunt mai grele ca la începutul experimentului, deoarece
au absorbit apa eliminată de frunză prin transpiraţie. Capsula din dreptul feţei
inferioare a frunzei este mai grea decât ce de pe faţa superioară, deoarece are
mai multe stomate. Deci, stomatele au rol în eliminarea apei prin transpiraţie.

D eterm inarea cantităţii de apă rezultată

prin tran sp iraţie la o plantă
M ateriale necesare: vas cu
frunze puse în apă ca în figura de mai
jos, dop de plută, balanţă sau cântar de
bucătărie, pungă de plastic.
observă că balanţa nu se mai dezechi-
librează, deoarece apa rezultată din
transpiraţie se acumulează pe pereţii
pungii de plastic.

Mod de lucru
Se acoperă gura vasului cu un
CONCLUZI E
dop, străbătut de câteva frunze puse
în apă. Se pune vasul pe un taler şi se
echilibrează balanţa cu greutăţi. După
un timp talerul cu vasul cu frunze se
ridică. Se pun greutăţi pe acest taler şi
se restabileşte echilibrul. Dacă vasul
se acoperă cu o pungă de plastic, se
Greutatea (sau greutăţile de pe
taler) reprezintă cantitatea de apă
eliminată prin transpiraţie de către
frunze. Datorită transpiraţiei, o bună
parte din apa din sol poate fi absor­
bită prin rădăcină.

51
 Fotosinteza
Form area clorofilei
M ateriale necesare: seminţe
de grâu, două ghivece cu pământ.
Mod de lucru
Seminţele se pun la încolţit în două
ghivece cu păm ânt um ed. Am bele
ghivece se aşază lângă fereastră şi se
udă din când în când; unul dintre ghi­
vece va fi acoperit cu o pungă neagră
de plastic. După 10 zile grâul va încolţi
în ambele ghivece, însă plantele din
ghiveciul acoperit vor avea o culoare
gălbuie; celelalte vor fi verzi.

CONCLUZI E
Frunzele sunt verzi deoarece au clorofilă, substanţă care se formează numai
la lumină.

E xtragerea p ig m en ţilo r asim ilatori din fru nze

M ate ria le n e ce sa re: frunze
proaspete (de spanac, urzică, muşcată
etc.), eprubetă, mojar, alcool etilic, ace­
tonă, spirtieră, sticlă de ceas, hârtie de
filtru, pahare de sticlă, foarfece, nisip.

Mod de lucru
1. Frunzele se taie mărunt cu un
foarfece, după care se pun într-un mojar,
unde se adaugă puţin nisip şi se moja-
rează. Se adaugă acetonă şi se amestecă
bine. Pasta obţinută se filtrează într-un
pahar de sticlă. Se obţine o soluţie brută
de pigmenţi asimilatori.
2. Frunzele mărunţite se introduc
într-un vas de sticlă peste care se toarnă
alcool etilic până ce acestea se acoperă.
Se fierbe conţinutul vasului la flacăra
mică a unei spirtiere, după ce anterior
vasul a fost acoperit cu o sticlă de ceas,
soluţie brută
de pigmenţi
asimilatori
Obţinerea soluţiei brute de clorofilă.
pentru a evita evaporarea. Alcoolul se va
colora în verde, iar materialul vegetal va
deveni incolor. Soluţia se va filtra într-o
altă eprubetă. Filtratul reprezintă soluţie
brută de pigmenţi asimilatori.

52
CONCLUZIE
Soluţia brută obţinută prin ambele metode de lucru reprezintă pigmenţii
asimilatori(clorofilienişicarotenoizi) care au fost extraşi din frunze (respectiv,
din cloroplaste).

S epararea p ig m en ţilo r asim ilatori

M ateriale necesare: soluţie

brută de pigm enţi asim ilatori (vezi
experimentul anterior), eprubetă, ben­
zină, acetonă, alcool etilic, apă, pipetă,
hârtie de filtru.

Mod de lucru
1. Se iau 5 ml din soluţia brută şi se
pun într-o eprubetă peste care se toarnă
2-3 ml benzină şi câteva picături de
apă. Conţinutul se agită puternic, după
care se lasă în repaus. După un timp
se constată o separare a pigmenţilor
asimilatori.
2. Se pune o picătură din soluţia
brută de clorofilă pe o bandă de hârtie
cromatografică. Banda se introduce
într-o eprubetă care conţine 2 ml de
solvent (80 ml benzină, 20 ml alcool
etilic şi 18 ml acetonă) astfel încât
1. E p ru b e tă; 2. dop de ca u ciu c; 3. tije;
o latură a benzii să fie în contact cu
4. hârtie de filtru; 5. picătură din soluţie brută de
solventul; ea se fixează cu un cârlig la clorofilă; 6. solvent; a. clorofila B; b. clorofila A;
capătul superior al vasului (v. figura). c. xantofila; d. carotina; e. pată iniţială.

CONCLUZI E
•în experienţa 1, în partea de sus a eprubetei, soluţia are culoare verde, deoare­
ce conţine pigmenţii clorofilieni (clorofilele A şi B), iar în partea de jos are culoare
gălbuie, deoarece aici sunt pigmenţii carotenoizi (carotine şi xantofile).
• în experienţa 2, clorofila A apare de culoare verde-albăstruie, clorofila B de
culoare verde-gălbuie, xantofila - galbenă, iar carotina - portocalie.

53
 R eacţie de recun oaştere a am id onulu i
9 9

M ateriale necesare: amidon, Mod de lucru

soluţie de iod în iodură de potasiu,
eprubetă, apă distilată, spirtieră.
CONCLUZI E
Soluţia de amidon se va colora cu iodul
în albastru - reacţie caracteristică.
într-o eprubetă se pun 1-3 g de
amidon, se adaugă 10 ml apă distilată
şi se fierbe. Soluţia obţinută se răceşte
şi apoi se adaugă 1-2 picături de iod în
iodură de potasiu.

E videnţierea sub stan ţelo r org anice

produse în fo tosin teză
Materiale necesare: ghiveci cu
o muşcată, bandă de staniol, soluţie de
iod, alcool etilic, spirtieră, vas de sticlă.

Mod de lucru
Se ia un ghiveci cu o muşcată şi se
ţine la întuneric 5-6 zile, după care se
acoperă o frunză cu o bandă îngustă
de staniol.
Planta se lasă apoi la lumină câteva
zile, după care se va desprinde frunza
care a avut banda de staniol. Se înlă­
tură această bandă, după care frunza
se fierbe în alcool pentru a se dizolva
clorofila, apoi frunza se clăteşte cu apă
şi cu o soluţie de iod.
Se va constata că zona care a fost
acoperită cu staniol rămâne albicioasă,
iar restul se colorează în albastru. E videnţierea am idonului
în frunza de m uşcată.

CONCLUZI E
în partea frunzei care a venit în contact cu lumina s-a format amidonul ce s-a
colorat în albastru (sau brun), spre deosebire de zona acoperită în care amidonul
nu s-a format. Deci, amidonul se produce numai în urma forosintezei.

54
E videnţierea oxigenului produs în fo to sin teză

M ateriale necesare: ciuma-

apelor, vas de sticlă, pâlnie de sticlă,
bucăţele de lemn, eprubetă, apă.

Mod de lucru
Se iau rămurele tăiate de ciuma-ape-
lor şi se pun pe fundul unui vas plin cu
apă. Se acoperă cu o pâlnie de sticlă;
apa trebuie să acopere pâlnia, iar mar­
ginile pâlniei se aşază pe două bucăţele
de lemn. Se umple o eprubetă cu apă,
se astupă cu un deget, se întoarce cu
gura în jos şi se aşază pe gâtul pâlniei.
Vasul astfel pregătit se aşază la lumină
puternică (la fereastră sau la lumina
1. V a s cu apă; 2. plantă de apă; 3. pâlnie;
unui bec). Se observă că din capetele
4. eprubetă; 5. bule de 0 2; 6. 0 2 a înlocuit
tăiate ale rămurelelor încep să iasă bule apa din eprubetă.
de gaz care se ridică în eprubetă, iar
apa din eprubetă se lasă în jos. După
un timp (2-3 zile), eprubetă va fi plină
cu un gaz. Se întoarce eprubetă cu gura
în sus, ţinând-o acoperită cu un deget,
iar apoi se introduce repede în eprube­
tă un beţişor de chibrit care arde fără
flacără. El se va aprinde şi va arde cu
flacără, ceea ce demonstrează prezenţa
oxigenului în eprubetă. Dacă vasul cu
planta se ţine la întuneric, nu se mai
elimină bule de gaz (oxigen).
V e rificarea producerii 0 2.

CONCLUZI E
La lumină, o plană verde, în procesul de fotosinteză, elimină oxigen, care a
fost pus în evidenţă în experienţă, ştiind că este un gaz care întreţine arderea.
La întuneric, plantele nu mai elimină oxigen, deci nu mai are loc fotosinteză.

55
Punerea în evidenţă a C 0 2 absorbit în fotosinteză
V A R I A N T A I. M a t e r i a l e
necesare: frunze de muşcată, două
vase de sticlă, dopuri de cauciuc sau de
plută, soluţie de Ba (OH)2 (4 g la 11 de
apă distilată), soluţie de HC1 (1,60 ml
HC1 la 11 apă), soluţie de fenolftaleină
1% (ca indicator).
Mod de lucru
Se pune o fru n ză de m uşcată
într-un vas uscat care se închide apoi
cu un dop. Peţiolul frunzei va fi aco­
perit cu vată umedă pentru ca să nu se
ofilească. Paralel se ia un alt vas (de
aceeaşi capacitate) tot uscat şi închis
cu un dop. Ambele vase se expun la
lumină, timp de 30 minute. Apoi se
scoate frunza din primul vas, în care se
introduc 20 ml soluţie de Ba (OH)2 şi
câteva picături de fenolftaleină. La fel
se introduc şi în vasul martor. Ambele
vase se astupă din nou cu dopurile de
cauciuc şi se agită 15 minute, pentru ca
C 0 2din ele să reacţioneze cu Ba (OH)2.
Se scot apoi dopurile şi se titrează
excesul de Ba (OH)2 cu HC1, folosind
fenolftaleină. în vasul de experienţă
se va consuma mai mult HC1 decât în
vasul martor.

CONCLUZI E
în cele 15 minute, Ba (0H)2 a reacţionat cu C02 rămas neabsorbit de către
frunză. A avut loc reacţia: Ba (0H)2 + C02 = Ba C03 + H20
Cantitatea mai mare de HCI consumată în vasul de experienţă se explică prin
aceea că o parte din C02 din aer a fost folosită (absorbită) în fotosinteză.

V A R I A N T A II. M a te r ia le
necesare: ghiveci cu o plantă (de
exemplu, muşcată), instalaţie ca în fi­
gura alăturată, soluţie de KOH, soluţie
de KI, alcool etilic.
Mod de lucru
Se ia un ghiveci cu o muşcată, care
iniţial a fost ţinută la întuneric şi apoi a
fost menţinută câteva ore la lumină, după
care se realizează montajul din imagine.
O frunză este introdusă în vasul cu KOH
(substanţă ce absoarbe C 0 2) şi se lasă
planta la lumină. După câteva ore se CONCLUZI E
desprind o frunză martor şi o frunză din Colorarea frunzei în albastru do­
vas. Din cele două frunze se extrag, cu vedeşte prezenţa amidonului produs
ajutorul alcoolului etilic, pigmenţii şi se prin fotosinteză care a fost posibilă
colorează cu KI. Numai frunza martor se datorită folosirii C02 din aer.
va colora în albastru.

56
Influenţa intensităţii lum inii asupra fotosintezei
(metoda bulelor)
M a te ria le n e ce sa re: plante în sus într-o eprubetă cu apă. Epru-
acvatice, eprubetă, stativ pentru epru- beta se va aşeza succesiv la lumină
bete, apă, veioză, geamuri colorate sau puternică (solară sau la lumina unui
folii de celofan divers colorat, carte bec), la lumină slabă, lumină puternică
(sau carton), ceas cu secundar. ecranată de o carte, apoi de o folie de
celofan roşu, apoi celofan albastru etc.
Mod de lucru Se numără bulele de gaz (de oxigen)
degajate în toate cazurile, în aceeaşi
Se secţionează oblic o ramură de
unitate de timp (1 minut).
ciuma-apelor şi se introduce cu vârful

Lumină
puternică

Lumină slabă

■ H I
Numărul de bule de oxigen emise este mare la lumină intensă, scade la lumină
slabă şi se opreşte la lumina ecranată (de o carte, un carton sau o coală albă),
în lumină roşie se degajă mai multe bule de 0 2 decât în lumină albastră.
* Prin această metodă se poate demonstra şi influenţa temperaturii asupra
fotosintezei.

Necesitatea luminii în dezvoltarea plantelor verzi

M ateriale necesare: 3 ghive­ fiecare ghiveci câte 5 plăntuţe spre a se

ce cu pământ, seminţe de fasole.
Mod de lucru
Se iau 3 ghivece cu pământ şi se
seamănă în fiecare câte 10 seminţe
de fasole. Se udă din când în când şi
după ce au răsărit plăntuţele se lasă în
dezvolta cât mai bine. Primul ghiveci
se pune la lumină, al doilea se ţine
7 zile la întuneric, iar al treilea - 1 4 zile
la întuneric. Apoi se expun la lumină
şi celelalte două ghivece. Udarea se va
face în mod egal. După 20 de zile se
observă cum s-au dezvoltat plantele.

57
CONCLUZIE
Plantele din primul ghiveci au crescut cel mai mult, în cel din al doilea foarte
puţin, iar cele din al treilea ghiveci au murit, deoarece plantele verzi, după
o lipsă îndelungată de lumină mor, pentru că nu mai are ioc fotosinteza.

Influenţa tem p eratu rii asup ra fo tosin tezei

M a te ria le n e ce sa re: plante
acvatice, ghiveci cu o plantă, sursă
de căldură (de exemplu, un radiator),
eprubetă cu apă, vas cu gheaţă.
Mod de lucru
Se secţionează oblic o ramură de
plantă acvatică (de exemplu, ciuma-
apelor) şi se introduce cu vârful în sus
într-o eprubetă cu apă. Eprubetă se va
aşeza la distanţe diferite de o sursă
de căldură şi se numără bulele de gaz
degajate în fiecare caz.
Se ia apoi un ghiveci cu o plantă
şi se pune într-un vas cu multă gheaţă.
Se observă ce se întâmplă cu frunzele
plantei după un timp.

CONCLUZIE
Fotosinteza are o intensitate optimă în jurul temperaturii de 35°C şi se opreşte
la o temperatură ridicată de 45°C-50°C. La 0°C (cazul ghiveciului pus în vasul cu
gheaţă), fotosinteza se opreşte (frunzele se ofilesc şi planta moare).

E videnţierea rolului apei în fo to sin teză

M ateriale n e cesare: frunze CONCLUZIE

desprinse de pe o plantă, cântar (ba­
lanţă), vată (cârpă umedă). Intensitatea fotosintezei este mare
la un conţinut moderat de apă; ea
Mod de lucru scade atât la frunzele saturate de
apă cât şi la cele lipsite de apă care
Se desprind câteva frunze de pe o
în final, se ofilesc şi mor. Apa este
plantă şi se cântăresc. Apoi se împart
necesară în fotosinteză ca sursă de
în trei cantităţi egale: una se pune
hidrogen; ea contribuie şi la men­
într-un vas fără apă, cealaltă într-un vas
ţinerea ostiolelor deschise, ceea ce
pe o cârpă (vată) care se udă din când în
asigură circulaţia C02 şi a 0 2.
când şi alta într-un vas cu apă.

58
 Rolul su b stan ţelo r m inerale
»

în d ezvo ltarea plantelor

V A R I A N T A I. M a t e r i a l e
necesare: plante de porumb sau de
fasole, 5 ghivece mici sau pahare, so­
luţie Knopp (completă = conţine azotat
de calciu, azotat de potasiu, sulfat de
magneziu, fosfat de potasiu), apă fiartă
şi răcită (sau apă distilată), soluţie fără
fosfor, soluţie fără potasiu.
Mod de lucru
Plantele se pun în cele 5 ghivece sau
pahare cu nisip şi se udă permanent cu
amestecul nutritiv astfel: în paharul 1 se
udă cu soluţie completă; în paharul 2 cu
soluţie fără fosfor; în paharul 3 cu soluţie
fără azot; în paharul 4 cu soluţie fără pota­
siu; în paharul 5 cu apă fiartă şi răcită.

CONCLUZIE
Plantele se dezvoltă cel mai bine
dacă soluţiile nutritive absorbite din
sol conţin toate elementele chimice
de care au nevoie. Prin fotosinteză,
plantele verzi îşi sintetizează substan­
ţele organice numai din substanţe
minerale şi apă în prezenţa luminii.

V A R I A N T A II. M a te r ia le După un timp (10-14 zile) se va observa

n e c e s a re : 3 vase de sticlă (sau cum s-a dezvoltat fiecare plantă.
borcane), 3 plante tinere, apă curentă
de la robinet, apă distilată, apă cu în­
grăşăminte.

Mod de lucru
Se pun plantele cu rădăcini, fiecare
într-un vas. Una se pune în apă distilată,
alta în apă de la robinet şi ultima într-un
vas în care s-au adăugat îngrăşăminte.

CONCLUZIE
Pentru creştere şi dezvoltare, plantele au nevoie de apă cu săruri minerale
pe care le iau din sol. în lipsa unor substanţe minerale, plantele nu cresc, nu
se dezvoltă normal sau mor.

59
 M etoda culturii de plante pe m edii
nutritive artificiale

M ateriale n e cesare: soluţie într-un cilindru se va pune soluţia Knopp

Knopp (11 apă distilată + 1 g Ca (N 0 3),
+ 0,25 g KH2P 0 4 + 0,25 g M gS 04 +
0,125 g KC1 + 0,125 g FeCl2), cilindrii
de sticlă sau borcane, hârtie neagră,
capace de carton perforate sau dopuri
perforate, plante de porum b, grâu,
fasole etc.
Mod de lucru
Se umplu cilindrii cu soluţie pre­
gătită şi se astupă cu un dop sau capac
perforat. Prin orificiu se introduc în
soluţie rădăcinile plantelor. Cilindrii
se acoperă cu hârtie neagră, pentru
a evita absorbţia razelo r calorice.
completă; în ceilalţi cilindrii se va pune
în fiecare soluţie Knopp din care lipseşte
una din substanţe. Soluţiile vor fi zilnic
aerate. După un timp se va observa cum
s-au dezvoltat plantele.
CONCLUZIE
Pentru o creştere bună plantele au
nevoie de anumite elemente mine­
rale. Lipsa unuia sau a mai multor
elemente minerale poate influenţa
negativ dezvoltarea lor. Cunoscând
acest lucru se pot administra corect
plantelor de cultură anumite îngră­
şăminte, într-o anumită cantitate, în
funcţie de necesităţile lor.

C onducerea sevei elaborate în corpul plantelor

M ateriale necesare: ramuri sevă
de soc, măceş, alun, forsiţie etc., vas elaborată
cu apă, briceag.

Mod de lucru
Se ia o ramură cu frunze (ori muguri)
şi se face o decorticare inelară până
la lemn, înlăturând scoarţa şi ţesutul
I îngroşarea tulpinii
(calus)

liberian. După câteva săptămâni apare

o îngroşare deasupra inelării. Dacă sub adventivă
inelare nu sunt frunze, după un timp xilem
ramura se usucă.

CONCLUZI E
îngroşarea s-a produs datorită substanţelor organice din seva elaborată
(deasupra inelării) care nu au putut să circule mai jos.

60
 Respiraţia
E videnţierea respiraţiei aerob e
după consum ul de oxigen
M ateriale necesare: seminţe
încolţite de mazăre, fasole etc. sau ca-
riopse de grâu, porumb, vas de sticlă,
capac, lumânare prinsă într-o sârmă. în
locul seminţelor se poate lua un ghiveci
mic cu o plantă.

Mod de lucru
Se pun seminţe încolţite într-un
vas de sticlă cu puţină apă, apoi se
acoperă etanş cu un capac. Vasul se
ţine la întuneric. După câteva zile se
înlătură capacul şi se introduce o lu- 1•
mânare aprinsă. |a
CONCLUZI E
Seminţele încolţite au consumat în procesul respiraţiei întreaga cantitate de
oxigen şi au eliminat dioxidul de carbon care nu întreţine arderea. Vasul trebuie
ţinut la întuneric, deoarece la lumină intervine fotosinteza şi lumânarea nu se
va stinge, fiindcă planta elimină oxigen. în acest caz respiraţia este „mascată”
de fotosinteză.

E videnţierea respiraţiei aerobe

după dioxidul de carbo n produs
V A R I A N T A I. M a te r ia le
n e ce sa re: seminţe germinate (de
mazăre, fasole) sau cariopse de grâu,
porumb etc., borcane cu capac, epru-
betă cu Ba (OH)r

Mod de lucru
Se pun seminţe germinate umec­
tate într-un borcan în care se introduce
şi o eprubetă cu B a(O H )2, apoi se

61
închide etanş borcanul. După un timp CONCLUZIE
se observă apariţia unui precipitat alb
de B a C 0 3 care s-a form at în urma Dioxidul de carbon a fost elimi­
reacţiei: nat în timpul respiraţiei seminţelor
Ba(OH)2 + C 0 2 = B aC 03 + H ,0 încolţite.

V A R I A N T A II. M a te r ia le cu clopotele (holurile) negre. După un

necesare: ghiveci fără plantă, ghi­ timp se va observa în care ghiveci se
veci cu o plantă, două vase de sticlă cu va tulbura apa.
apă de var, boluri (clopote) de sticlă
acoperite cu hârtie neagră.

Mod de lucru
Se pune apa de var în cele două
vase de sticlă şi se plasează în fiecare
ghivecele respective, apoi se acoperă

CONCLUZIE
în vasul cu plantă, apa se tulbură, deoarece ea a preluat oxigenul din aerul de
sub clopot şi a eliminat dioxidul de carbon prin procesul respiraţiei, iar acesta
a reacţionat cu apa de var, rezultând carbonatul de calciu care a tulburat apa.
Reacţia a fost următoarea:
Ca (0H)2 + C02 = Ca C03 + H20

E videnţierea respiraţiei aerob e

d u pă consum ul de su b stanţă org anică
V A R I A N T A I. M a t e r i a l e colţul are 1,5-2 cm, se vor usca şi se
necesare: 50 boabe de grâu, cântar vor cântări din nou.
(balanţă), farfurioară cu apă.
CONCLUZIE
Mod de lucru Procesul de respiraţie este însoţit
Se iau 50 boabe de grâu uscate şi de consumul de substanţe organice,
se cântăresc. Se pun apoi la încolţit şi dovedit prin faptul că, dupăîncolţire,
după un timp de la germinaţie, când seminţele cântăresc mai puţin.

62
 V A R I A N T A II. M a te r ia le
necesare: seminţe de fasole sau ma­
zăre, cântar, vas (farfurioară) cu apă.
Mod de lucru
Se usucă 20 de seminţe de fasole la
o temperatură de 100°C şi se cântăresc.
Alte 20 de seminţe de fasole se pun pe
o farfurioară cu apă şi se îmbibă; aces­
tea se ţin la întuneric, într-un loc aerisit,
şi se umectează din când în când. După
ce răsar plăntuţele, acestea se usucă tot
la 100°C şi se cântăresc; la fel se vor
recântări şi seminţele.
CONCLUZI E
Seminţele şi plăntuţele au pierdut
din greutate, deoarece, în procesul
respiraţiei, s-a oxidat o parte din
substanţele organice.

E lim inarea căldurii în urm a respiraţiei

M ateriale necesare: seminţe
negerm inate şi germ inate, cilindru
sau termos închis cu un dop perforat,
termometru.

Mod de lucru
Se introduc seminţele germinate
umectate într-un vas închis cu un dop prin
care pătrunde un termometru. Se montea­
ză la fel un alt vas fără seminţe. Se citeşte
termometrul la începutul experienţei, apoi
după câteva ore, în ambele vase.
CONCLUZI E
Temperatura din vasul cu seminţe ; în respiraţie se degajă energie calorică.

E nergia electrică şi respiraţia

M ateriale necesare: un fruct qalvanom etru I CONCLUZI E ^ 5
secţionat, galvanometru. 0 parte din ener­
A , gia chimică se trans­
Mod de lucru form ă în procesul
respiraţiei în energie
Se secţionează transversal un fruct.
v \ Jy electrică. Deviaţia
Se plasează un electrod pe suprafaţa
i acului galvanometric
fructului şi un alt electrod pe suprafaţa
arată că epiderma are electricitate +,
secţionată. Se observă ce indică acul
iar parenchimul are electricitate
galvanometrului.

63
 Mişcarea şi sensibilitatea la plante
G eotropism ul
Materiale necesare: ghiveci cu benzi adezive pe marginea interioară a
nisip, seminţe de fasole sau cariopse de vasului. Pentru crearea unei atmosfere
grâu sau de porumb, vase de sticlă (bor­ umede, vasele se acoperă fiecare cu
cane), sticle de plastic transparente. o sticlă se plastic care a fost tăiată la
jumătate. După un timp se observă cum
Mod de lucru se orientează tulpinile şi rădăcinile în
cele trei vase.
Seminţele de fasole sau cariopsele
O variantă mai simplă de lucru este
de grâu se pun la încolţit într-un ghi­
cea din imaginea de mai jos: după ce
veci cu nisip umed. Plantulele se scot
se scot plantulele, acestea se pun în
când rădăcinile au 2-3 cm. Se aleg
trei vase de sticlă, pe vată umectată în
3 plante care se aşază fiecare într-un
trei poziţii diferite. După un timp se
vas cu puţină apă, în trei poziţii diferite:
observă cum s-au orientat rădăcina şi
normală, inversată şi orizontală. Pentru
tulpina în fiecare vas.
primele poziţii, plantulele se fixează cu

CONCLUZI E
Rădăcina şi tulpina se curbează diferit faţă de excitantul unidirecţional care
este forţa de atracţie a pământului. Rădăcinile se curbează în jos (geotropism
poziţii/}, iar tulpinile - în sens opus (geotropism negaţii/}.

Fototropism ul
M ateriale necesare: a. un ghi­
veci cu o plantă, sursă de lumină (lampă
cu bec) (v. imaginea alăturată);
b. ghiveci cu nisip având mai multe
plantule de ovăz, grâu sau porumb,
cutie prevăzută cu o deschidere cir­
culară prin care să pătrundă lumina,
farfurioară cu apă.
Fototropism pozitiv (+) la tulpină.

64
 Mod de lucru b. Se pune ghiveciul cu plantulele
pe o farfurioară cu apă într-o cutie
a. Se lasă ghiveciul cu planta în
bine închisă, prevăzută cu o deschidere
aceeaşi poziţie faţă de direcţia luminii
laterală, circulară. Se aşază la lumină
timp de câteva săptămâni. La sfârşit, se
şi, după un timp, se observă cum s-au
va observa cum s-a orientat planta.
orientat plantele.
CONCLUZI E
Tulpina se orientează spre lumină; are vârful
un fototropism pozitiv. (Rădăcinile la cele tulpinii alungirea
celulelor
mai multe plante sunt indiferente faţă de
lumină). Curbarea tulpinii spre lumină se
datoreşte unei substanţe numită auxină,
aflată în citoplasmă celulelor din vârful
tulpinii, care recepţionează direcţia razelor
de lumină. Curbarea este deplasată spre ju­
mătatea opusă luminii şi condusăîn lungul
tulpinii la nivelul zonei de creştere; aici se
produce o creştere mai intensă a celulelor,
având loc astfel o curbare spre lumină. A cţiunea auxinelor
asupra vârfului tulpinii.

H idrotropism ul
H idrotropism pozitiv al radicalelor
M ateriale necesare: seminţe
de fasole, vas de sticlă cu apă, o cutie
sau un cilindru de tablă, în care se pune
pământ sau nisip umed.

Mod de lucru
în cutie se pune un strat de pământ
umed cu câteva boabe de fasole. Se in­
troduce cutia într-un vas cu puţin apă, în
poziţie înclinată. Se observă după un timp
G hivegi aşezat
cum se orientează radicelele. în tr-o astm osferă
um edă.
CONCLUZI E
Vârful rădăciniţelor se va curba, recepţionând peretele unde
aerul este mai umed. în acest caz, rădăcinile prezintă hidrotro­
pism pozitiv. Tulpiniţele (şi în general, tulpinile) se orientează
spre aerul uscat; ele prezintă reacţii de hidrotropism negativ.

65
 N astiile
M ateriale necesare: lalele sau
cactuşi înfloriţi, mimoză.

Mod de lucru
Se observă ce se întâmplă cu lalele
dintr-un vas cu apă sau cu florile unui
cactus, pe parcursul unei zile.
Pentru a observa m işcările la o
plantă de mimoză se atinge cu un cre­
ion baza frunzelor (pulvinulă). Fotonastie la floarea de cactus.

m
T e rm o n a stie la floarea de lalea.
CONCLUZI E
Nastiile sunt mişcări neorientate în care anumiţi factori de mediu acţionează în
toate direcţiile. Ele pot fi fotonastii, termonastii sau seismonastii, unde stimulii
sunt respectiv: lumina, temperatura sau un stimul mecanic (atingere).

înmulţirea (reproducerea) plantelor

Polenizarea
M ateriale necesare: ghiveci
cu o plantă îmbobocită, săculeţ de tifon
sau celofan.
Mod de lucru
Se înveleşte bobocul unei flori, ne­
detaşat de plantă, cu un săculeţ de tifon
sau celofan (sau cu o mică punguţă de
plastic). Se observă dacă, după un timp,
din floare se formează fruct.
CONCLUZIE
Când floarea din săculeţ formează
fruct rezultă că planta respectivă are
o polenizare directă (polenul de pe
anterele florii a ajuns pe stigmatul ei);
în caz contrar, polenizarea plantei
este încrucişată (pentru fructificare
polenul trebuia adus de vânt sau
insecte de la alte flori).

66
 Fecundatia
»

M ateriale necesare: un ghi­ rea cu un săculeţ de tifon. Se observă

veci cu o plantă (de exemplu, de ra-
piţă, mazăre), pensă, săculeţ de tifon,
foarfece.
Mod de lucru
Se îndepărtează stam inele unei
flori prin tăierea lor şi se înveleşte floa­
ce se întâmplă cu ovarul florii.
CONCLUZI E
Prin tăierea staminelor, polenul a
fost îndepărtat şi nu a avut loc unirea
lui cu ovulele, adică fecundaţia. Din
această cauză, ovarul se vestejeşte şi
nu se formează fructul cu seminţe.

Reproducerea asexuată artificială prin butăşire

M a te ria le n e ce sa re: butaşi
de tulpini aeriene (viţă de vie, ficus,
telegraf, muşcată), tulpini subterane
(tuberculi-cartofi; bulbi-ceapă, lalea,
zambilă; rizomi-stânjenel), butaşi de
rădăcină (păpădie), butaşi de frunze
(begonie, violetă de Parma), briceag
sau cuţitaş.

Mod de lucru
Se pune partea bazală a unui frag­
ment de tulpină (de 12-14 cm lungime)
într-un vas cu apă şi se lasă la un loc
Butaş de tulpină la m uşcată:
cald şi luminos până la apariţia rădă­ 1. m ugure tulpinal; 2. frunze;
cinilor adventive, la polul opus, după 3. rădăcini adventive; 4. vas cu apă.
care se plantează într-un ghiveci cu
pământ. Pentru viţa de vie, butaşii (de
30-40 cm lungime) se taie din corzile
tinere. Ei se păstrează pe timpul iernii
într-o pivniţă acoperiţi cu nisip. Primă­
vara butaşii cu 4-5 muguri se sădesc
cu un capăt în pământ la o anumită
distanţă. Când vor forma rădăcini se
replantează. Pentru tulpinile subterane
Butaş de viţă de vie care sădit
acestea se pun de la început în pământ.
a dat o nouă plantă.

67
Pentru cartofi, cu briceagul, se deta­
şează dintr-un tubercul muguri (ochi)
împreună cu un fragment de ţesut de
rezervă şi apoi se plantează într-o ladă
cu pământ umed. După un timp vor
apărea lăstari.
în cazul unui butaş de frunză (de
exemplu, begonie) se crestează nervu­
rile mai groase ale frunzei pe partea
inferioară şi se pune cu baza secţionată
într-un vas cu nisip umed. Se lasă la un
loc cald şi luminat. De la nivelul ner­
vurilor secţionate se vor forma lăstari
şi rădăcini adventive, după care planta
va fi transplantată într-un ghiveci cu
pământ (vezi şi pagina 23).

înm ulţire prin bulbi în m u lţire prin rizom i Butaşi de tulpină

la zam bilă. la stânjenel. (la m uşcată) şi de frunză
(la begonie).

Tehnica de obţinere a unor noi violete de Parma din butaşi de frunză

S uccesiunea fa ze lo r (1 -5 )
de obţinerea butaşilor
de frunză la violetele
de Parm a.

CONCLUZI E
Butăşirea este o metodă practică folosită mai ales în horticultura şi legumi­
cultura în vederea multiplicării mai rapide a unor plante.
Butaşul este organul sau fragmentul de organ detaşat de planta-mamă, folosit
pentru înrădăcinare şi multiplicare.

68
Reproducerea asexuată artificială prin marcotaj
M ateriale necesare: viţă de
vie aflată în pământ, cârlige, ţăruşi,
briceag.
Mod de lucru
Se îndoaie o coardă de viţă de vie
de un an care se fixează în contact cu
solul cu cârlige de lemn şi se acoperă
cu pământ fără să se separe de planta-
mamă. Vârful ramurii rămâne afară,
iar în porţiunea îngropată se suprimă
toţi mugurii (ochii). După un timp, la
nivelul nodurilor apar rădăcini adven-
tive şi lăstari. Se taie apoi legătura cu
planta-mamă şi se recoltează marcotele
înrădăcinate (organele vegetative sepa­
rate de planta-mamă), care se vor plan­
ta într-un alt loc ales. De specificat că,
operaţiunea de începere a marcotaj ului
se face primăvara, înainte de pornirea
în vegetaţie.

M arcotaj la viţa
de vie:
A. butuc de viţă
de vie; B. îndoirea
unei coarde şi
fixarea ei cu un
cârlig; 1. nod cu
m uguri şi rădăcini
adventive.

CONCLUZI E
Marcotajuleste o metodă de înmulţire artificială la viţa de vie, folosită mai
mult pentru completarea golurilor de pe rândurile de vie. Separarea marcotelor
de planta-mamă se face numai după înrădăcinarea lor.

R ep rodu cerea asexuată artificială prin altoire

M a te ria le n e c e s a re : d ife­
rite portaltoaie (puieţi cu rădăcini) şi
diferiţi altoi obţinuţi de la alte plante
(ramuri detaşate sau muguri altoi); bri­
ceag de altoit, rafie, ceară de altoit.
Mod de lucru
Se grefează altoiul pe portaltoi,
astfel încât scoarţa altoiului să fie
aşezată pe scoarţa portaltoiului. Pentru
fixare se foloseşte bandă adezivă sau
rafie, iar locul altoit este bine a fi uns
cu ceară de altoit.
Sunt mai multe tipuri de altoire:
• prin despicătură - portaltoiul,
mai gros decât altoiul, se secţionează
transversal şi se despică longitudinal;
în despicătură se introduce altoiul şi se
leagă cu rafie;
• prin copulaţie: portaltoiul şi al­
toiul (ramuri) au aceeaşi grosime; ei
69
se secţionează oblic şi se alipesc prin
suprafeţele secţionate, apoi se leagă
cu rafie;
• cu mugure detaşat (oculaţie): se
face o crestătură în T la portaltoi şi se
îndepărtează scoarţa; apoi se obţine un
mugure altoi cu puţin ţesut lemnos care
se introduce în despicătură şi se leagă
cu rafie (v. imaginea de mai jos). După
prindere, portaltoiul se taie deasupra
punctului de altoire;
• prin alipire: ambele plante sunt
înrădăcinate; ele se secţionează lon­
gitudinal pe porţiuni corespondente,
unde se alipesc şi se leagă cu rafie.
Anul următor se despart: altoiul se
secţionează sub punctul de altoire,
iar portaltoiului i se înlătură partea de
deasupra acestui punct.

Fazele de altoire cu m ugure detaşat (oculaţie) la tranda fir (A -E ).

CONCLUZI E
Altoirease practică la pomii fructiferi şi la unii arbuşti. Altoiulare însuşiri va­
loroase, iar plantele care se altoiesc vor moşteni aceste caractere valoroase.

Factori necesari germ inaţiei sem inţelor

M ateriale necesare: seminţe
de fasole, suport de lemn, elastic, vas
cu apă.

Mod de lucru
Se prind seminţele cu elastic de
suportul de lemn şi se aşază într-un
vas cu apă, care se ţine ziua la lumină.
Se montează la fel un alt vas care se va
ţine numai la întuneric. Se observă ce
se întâmplă cu seminţele după câteva
zile. Se poate repeta experienţa cu un
vas care se ţine la temperatura camerei
şi cu un alt vas în care se pune din când 1., 2., 3. S em inţe de fasole; 4. elastic;
în când gheaţă. 5. suport de lem n; 6. vas cu apă.

70
CONCLUZI E
Pentru germinaţia seminţelor sunt necesari anumiţi factori, la fel ca şi pentru
creşterea şi dezvoltarea plantelor şi anume: apă, lumină, oxigen, o anumită tem­
peratură etc. Apa este absolut necesară germinaţiei seminţelor, dar în cantitate
moderată, deoarece seminţele au nevoie de oxigen pe care-l iau din aerul dintre
particulele de sol; ele nu germinează în lipsa acestuia. La majoritatea plantelor,
lumina stimulează germinaţia (de exemplu, la salată, tutun, pătlăgea roşie etc.);
la alte plante, lumina inhibă germinaţia (de exemplu, la dovleac, urzică etc.).
Pentru germinaţie unele seminţe necesită temperaturi mai ridicate (de exemplu,
la pepeni), altele mai scăzute (de exemplu, la salată).

P uterea de g erm in are a sem in ţelo r

M ateriale necesare: seminţe
de fasole, mazăre, cariopse de grâu, po­
rumb etc., lădiţă, cutie cu pământ, apă.
Mod de lucru
Se pun la încolţit 100 de seminţe,
având grijă ca să se umecteze mereu
pământul. După un anumit timp (7-10
zile) se numără exact seminţele încolţite.
Dacă au răsărit de exemplu, 95 de plan­
te, atunci acest număr se raportează la
100 de seminţe iniţiale şi cifra de 95 % re­
prezintă energia germinativă sau puterea
de germinare a seminţelor.
CONCLUZI E
Calcularea puterii germinative a
seminţelor unei plante de cultură
este necesară pentru obţinerea unei
recolte bune. Seminţele au putere
mare germinativă dacă sunt: întregi,
sănătoase, păstrate în condiţii cores­
punzătoare, nu sunt prea vechi etc.

în co ltirea sem in ţelo r

> »

şi dezvo ltarea plăn tuţelo r

M a te ria le n e c e s a re : lădiţe
din lemn sau ghivece lungi de plastic,
cu pământ umed şi afânat (pământ de
grădină amestecat cu nisip), seminţe
de: fasole, ricin, mazăre, stejar, cari­
opse de porumb sau grâu etc.
Mod de lucru
Seminţele mai mari se pun în pământ
la 4-5 cm adâncime, iar cele mai mici,
la 1-2 cm. Lădiţele sau ghivecele cu pă­
mânt se udă moderat şi se ţin la loc cald.
Se vor observa apariţia germenilor, apoi
a cotiledoanelor (la unele plante, cotile-
doanele rămân în pământ, de exemplu,
la mazăre, stejar, grâu, porumb), a tul­
pinilor principale cu frunzele primare
(dezvoltate din tulpiniţa cu muguraş). Se
va observa care plante sunt monocotile-
donate şi care sunt dicotiledonate.
71
 D ezvoltarea plantulei la fasole.

D ezvoltarea plantulei la grâu.

CONCLUZI E
Pentru încolţirea unei seminţe sunt necesare anumite condiţii interne (să­
mânţa trebuie să fie matură, sănătoasă şi să aibă putere deîncolţire) şi condiţii
externe (apă, oxigen şi o anumită temperatură).

C ondiţiile necesare creşterii unei plante

după în co lţire
Materiale necesare: 4 ghivece
cu muşcate (sau alte plante), apă.
Mod de lucru
Un ghiveci va avea sol fertil, umi­
ditate suficientă, temperatură optimă;
altul va fi lăsat fără apă, altul va fi ţinut
la întuneric şi ultimul ghiveci va fi aşe­
zat într-un loc cu temperatură scăzută.
CONCLUZI E
Creşterea unei plante este condiţionată de o serie de factori: sol, lumină, apă,
temperatură, substanţe minerale.
Se observă dezvoltarea plantelor din
cele 4 ghivece, după 7-10 zile.
Numai pentru sol se poate face o
altă demonstraţie: se ia un ghiveci cu
o plantă de muşcată, având un sol fertil
şi un altul, cu sol nisipos sau argilos -
ambele având ceilalţi factori identici.
Se vor observa cum s-au dezvoltat
plantele din cele două ghivece.

72
 Sistematica vegetală
A n aliza unui m uşchi (m uşchiul de păm ânt)

Materiale necesare: plante de

muşchi de pământ, lupă, microscop.
M uşchiul
de păm ânt:
Mod de lucru 1. rizoizi;
2. tulpiniţe;
Se analizează cu o lupă părţile
3. frunzişoare;
com ponente ale acestei plante. Se 4. sporogon.
efectuează o secţiune prin tulpiniţă şi
se observă la microscop.

spor germinat

Ciclul de via ţă la m uşchiul de păm ânt.

CONCLUZIE
Partea din pământ a unui muşchi (briofită) o reprezintă rizoizii care nu au
vase conducătoare, deci nu sunt rădăcini. Nici tulpiniţă nu are astfel de vase. în
secţiune transversală se observă o epidermă unistratificată, un ţesut parenchi-
matic cu mai multe straturi de celule cu cloroplaste, iar în centru o grupare de
celule care au rol în conducerea sevei brute şi a celei elaborate. Frunzuliţele sunt
lanceolate, dese, fără peţiol. Nu are flori, în schimb are organe de înmulţire $
şi <S, care se formează fiecare în vârful tulpiniţelor tinere. Din unirea celulelor
reproducătoare se formează celula-ou, care dă naştere la sporogon (alcătuit din
setă + capsulă) în care se formează sporii. în condiţii prielnice, sporii căzând
pe pământ, dau naştere la un tal filamentos ram ificat-protonema, pe care vor
creşte noi tulpiniţe de muşchi de pământ

73
 Id en tificarea unor m uşchi j

M ateriale necesare: diferiţi Mod de lucru

muşchi, proaspeţi sau conservaţi, lupă, Se vor observa diferiţi muşchi cu
atlase botanice, planşă. ochiul liber sau cu o lupă şi se vor de­
termina, folosind atlase sau planşe.

M uşchi hepatic: fierea-pă m â ntului M uşchi frunzos: m uşchi de păm ânt

{Marchantia polymorpha). (Polytrichum communae).

Anomodon viticulosus. Cinclidotus fontinaloides. Climacium dendroides.

Dichelyma falcatum. Fissidens adianthoides. Hookeria lucens.

74
 C olecţii de m uşchi
» »

Muşchii care trăiesc pe copaci trebuie culeşi împreună cu o bucată de scoarţă

de copac. Ei se vor pune apoi în pliculeţe şi se vor păstra în laborator. Se notează
tot ce este legat de mediul lor de viaţă.
Muşchii culeşi din locuri umede, îmbibaţi cu apă, vor fi presaţi între foi de
ziar (sau sugativă) şi numai după ce s-a scurs apa, vor fi ierborizaţi pe foi de
ierbar, lipiţi cu fâşii înguste de scoci.
Muşchii care trăiesc pe sol şi care se desprind uşor vor fi ierborizaţi. Cei
care trăiesc pe sol strâns lipiţi trebuie recoltaţi împreună cu pământul din jurul
lor. Aceştia se pun în pliculeţe.

A n aliza unei ferigi (feriga com ună)

M ateriale necesare: o plantă

întreagă de ferigă comună, briceag,
lupă, microscop.

Mod de lucru
Se analizează cu atenţie rizomul
cu rădăcinile adventive, frunzele cu
peţiolul lung, dublu penat-sectate. Cu
lupa, frunzele se vor analiza şi pe faţa
inferioară. Se secţionează transversal
tulpina şi o secţiune se foloseşte la un
preparat microscopic. Se vor observa
vasele de conducere.
Feriga com ună.

CONCLUZI E
Frunza lung peţiolată se prelungeşte cu o axă ramificată pe care sunt inse­
raţi numeroşi lobi divizaţi. La alte ferigi, frunzele sunt simplu penate sau sunt
simple, mari. în secţiune transversală, în centrul tulpinii, se vor observa vasele
conducătoare de lemn - traheidele, care apar ca celule alungite dispuse cap
la cap, cu pereţii îngroşaţi; de asemenea se vor observa şi vasele liberiene în
jurul vaselor lemnoase, care au pereţi subţiri.

75
 E videnţierea sp o ran g ilo r şi a spo rilo r
la ferig a com ună
M a te ria le necesare: frunze
sporangifere, lame de sticlă, lamele,
pense, ace spatulate, cutii Petri cu apă,
lupă, microscop.
Mod de lucru
Se observă cu lupa faţa inferioară
a frunzelor, unde se văd clar sorii
(grămăjoare), care grupează mai mulţi
sporangi purtători de spori. Sorii se pot
vedea şi cu ochiul liber. Se desprinde
cu pensa sau cu acul spatulat o frun-
zişoară şi se aşază cu faţa superioară
în jos pe o lamă într-o picătură de apă,
apoi se acoperă cu lamela. Se anali­
zează la microscop cu obiectivul 10 x.
Se scoate preparatul şi se presează cu
acul peste lamelă. Se analizează din
nou la microscop.

Sori cu sporangi pe faţa inferioară Sporange: 1. m em brană; 2. spori.

a frunzelor.
CONCLUZI E
La maturitate, sporii formaţi în sporangi sunt puşi în libertate.

Iden tificarea unor ferigi (pteridofite)

M ateriale necesare: diferite Diferite specii de ferigi:
ferigi proaspete, foi de ierbar cu ferigi
presate, atlase şi albume, planşe, lupă.

Mod de lucru
Se vor face observaţii cu privire la
rizom, la frunze (eventual dacă se văd şi
sporii pe faţa lor inferioară) şi la aspec­
tul general al plantei. Apoi se determină
P edicuţă (brădişor)
folosind materialele din dotare. (Lycopodium clavatum).

76
 1. C oada-calului (Equisetum arvense); 2. feriguţă (Polypodium vulgare)-,
3. năvalnic (Phyllitis scolopendrium)-, 4. straşnic (Asplenium trichomanes)-,
5. stru ţişo r (Selaginella helvetica)

CONCLUZI E
Ferigile (pteridotitele) se caracterizează prin prezenţa organelor vegetative:
rădăcină, tulpină şi frunze. Lipsesc organele florale. Au vase de conducere (sunt
criptogame vasculare). Sporofitul este însăşi planta. Sporii se formează pe faţa
inferioară a frunzelor. Ferigile au un rizom în pământ din care pornesc frunzele
aeriene şi rădăcinile adventiveîn pământ.

Iden tificarea unor con ifere (g im n o sp erm e)

M ateriale necesare: ramuri
de conifere cu conuri, lupă, atlas sau
deterrmnator de plante, planşe.
Mod de lucru
Se analizează cu atenţie frunzele,
modul cum sunt aşezate pe ramuri şi
conurile. Se compară datele obţinute cu
imagini din atlase sau determinatoare.

Iată un model de pornire în determinarea unor conifere:

1. Plante cu frunze aciculare, uninerve, persistente, rar c a d u c e ..... Gim­
nosperme
2. Frunze moi, grupate câte 30-40 în smocuri pe ramuri scurte, noduroase,
caduce toamna; conuri globuloase zada (Larix decidua).
3. Frunze lungi, aşezate câte două la un loc în vârful unei rămurele foarte
scurte, prinse la bază într-o foiţă membranoasă .... pinul (Pinus silvestris).

77
 4. Frunze ordonate câte 3 la acelaşi nivel al ramurilor; seminţele, câte 3 la
un loc, învelite într-un ţesut cărnos, având aspectul unor bace negre-albăstrui
.... ienupărul (Juniperus communis).
5. Arbust dioic, ca şi ienupărul, cu seminţe închise într-un ţesut cărnos, roşu;
frunzele aciculare penate .... tisa (Taxus baccata).
6. Frunze cu vârful crestat şi cu două dungi albicioase pe faţa inferioară;
conurile femeieşti sunt mai mari decât cele bărbăteşti şi sunt orientate mai sus
....... bradul (Abies alba).
7. Frunze cu vârful ascuţit, fără dungi pe faţa inferioară; conurile femeieşti
sunt mai lunguieţe decât cele bărbăteşti şi sunt orientate în jos .... molidul
(.Picea excelsa).

1. Zada (Larix decidua); 2. pinul (Pinus silvestris)-, 3. ienupărul (Juniperus

communis); 4. tisa (Taxusbaccata); 5. bradul (Abiesalba)\6. m olidul (Picea
excelsa).

CONCLUZI E
GimnospermelesM plante lemnoase (arbori sau arbuşti). Ele au flori care
dau naştere la seminţe. Florile sunt unisexuate, monoice sau dioice, cu ovulele
neadăpostite în ovar. Ca urmare, la aceste plante nu se formează fructe. Semin­
ţele rămân dezvelite. Majoritatea coniferelor au frunzele verzi pe timpul iernii.

78
 R ecu noaşterea unor arbori si arbuşti
» » >

din pădurile de fo io ase

M ateriale necesare: ierbarul
şcolar, frunze, flori sau fructe proas­
pete ale unor arbori din pădurile de
foioase sau arbuşti, planşe, atlase,
determinatoare.
Mod de lucru
Pentru recunoaşterea unor arbori
din pădurile de foioase şi a unor arbuşti
se vor folosi materialele indicate, ob­
servaţiile fiind mai ales asupra morfo­
logiei frunzelor şi a fructelor.

Arbori:
1. s tejar (Quercus robur)\
2. fag (Fagus sylvatica);
3. ulm (Ulmus foliacea);
4. carpen (Carpinus betulus)\
5. frasin (Fraxinus excelsior);
6. tei (Tilia cordata);
7. m esteacăn (Betula pendula)-,
8. plop (Populus nigra).

79
1. păducel (Crataegus monogyna)-, 2. alun (Corylus avellana); 3. corn (Cornus mas).

D eterm inarea unor gram inee

M ateriale necesare: diferite Mod de lu c r u
graminee, atlase, determinatoare, lupă. Cerealele se identifică după caracterele
principale din cheia de determinare:

1. Plante erbacee, cu rădăcini fasciculate şi tulpini goale (pai), prevăzute cu

noduri şi intemoduri............................................................................................... l a
la . Frunze lipsite de peţiol, cu nervaţiune paralelă şi cu teacă dezvoltată,
cilindrică şi despicată, care înconjoară intemodul; fructul cariopsă............... l b
lb . Floare hermafrodită, lipsită de caliciu şi corolă; inflorescenţă spic
compus din spiculeţe (flori); o floare este alcătuită din 3 stamine cu filamente
lungi şi antere mari, un ovar unicarpelar terminat cu două stigmate penate ....
grâul (Triticum aestivum).
2. Spiculeţe multiflore grupate în panicul ramificat (ca o m ătură)........... 2a
2a. Cariopsă aderentă la palee .... ovăzul (Avena sativa).
2b. Spic compus din spiculeţe biflore şi frunze cerate, de culoare verde-
albăstruie .... secara (Secale cereale).
3. Tulpina plină cu măduvă, flori unisexuate pe aceeaşi p lan tă............... 3a
3a. Inflorescenţa 3 în vârful tulpinii sub formă de panicul lax format din
spiculeţe cu două flori............................................................................................ 3b
3b. Inflorescenţa Ş, cu flori aşezate pe un ax-cocean (ştiulete), protejat de
pănuşe; stigmatele sunt lungi şi alcătuiesc mătasea .... porumbul (Zea mays).

Diferite graminee:
grâu (Triticum aestivum)-, porum b (Zea mays)-, ovăz (Avena sativa); secara (Secale
cereale)-, orez (Oryza sativa)-, orz (Hordeum vulgare).

80
 D o b â n d ire a c u n o ş tin ţe lo r la o re le de b io lo g ie se
re a liz e a z ă , d e c e le m a i m u lte o ri, p e c a le e x p e rim e n ta lă .
D e a c e e a în s u ş ire a d e p rin d e rilo r d e lu c ru e s te d e m a re
im p o rta n ţă în c u n o a ş te re a fe n o m e n e lo r b io lo g ic e .

L u c ra re a d e fa ţă a fo s t e la b o ra tă în a c e s t s e n s . Ea
se a d re s e a z ă p ro fe s o rilo r d e b io lo g ie d in ş c o lile d e o ric e
tip , d a r şi e le v ilo r c a re d o b â n d e s c in fo rm a ţii m e n ite să le
lă rg e a s c ă o riz o n tu l d e c u n o a ş te re la te m e le d e b io lo g ie
v e g e ta lă .

S u n t p re z e n ta te o v a rie ta te d e lu c ră ri, m a i s im p le
s a u m a i c o m p lic a te , d a r re a liz a b ile , ţin â n d c o n t d e g ra d u l
d ife rit d e d o ta re al la b o ra to a re lo r d e b io lo g ie d in şc o li.

Cu a c e a s tă
lu c r a r e d e s c h id e m c o le c ţ ia
P R A C T I C U M Ş C O L A R , c a re va m a i in c lu d e : B IO L O G IE
A N IM A L Ă , A N A T O M IA Ş l F IZ IO L O G IA O M U L U I,
E C O L O G IE .

www.all.ro