Bilete Bun

1. Softul mental.
Argumentați relația dintre cultura organizațională, softul mental și algoritmii

AI.
Răspuns:
Softul mental = structurile cognitive, modelele mentale și modul în care oamenii procesează
informațiile. Acesta este format din experiențele individuale, educație, mediul social și cultural.
Practic, este o colecție de convingeri, atitudini și comportamente care determină modul în care
oamenii gândesc și acționează.
Cultura organizațională = setul de valori, norme și comportamente împărtășite într-o organizație.
Aceasta influențează modul în care angajații gândesc și acționează în cadrul unei companii. Practic,
este un set de valori, credințe și norme care determină modul în care o organizație funcționează.
Cultura organizațională a unei companii este totalitatea softurilor mentale ale persoanelor care
lucrează acolo.
În contextul inteligenței artificiale, cultura organizațională și softul mental joacă un rol crucial,
deoarece algoritmii AI sunt, în esență, creați de oameni, iar softul mental al acestor oameni
influențează deciziile și perspectivele încorporate în acești algoritmi. Nu doar că acești algoritmi
sunt creați de oameni, ci sunt creați și pentru oameni, adică ar trebui să se integreze în cultura
organizațională existentă într-o anumită companie.
Prin urmare, o cultură organizațională care promovează diversitatea, incluziunea și o
abordare etică a tehnologiei poate contribui la dezvoltarea de algoritmi AI mai echitabili și eficienți.
Softul mental al celor implicați în dezvoltarea acestor algoritmi ar trebui să fie conștient de impactul
asupra societății și să fie orientat spre soluționarea problemelor într-un mod etic și responsabil.
Câteva exemple ale modului în care aceste concepte interacționează:
- O cultură organizațională bazată pe colaborare și inovație poate încuraja angajații să
folosească algoritmii AI pentru a colabora și a genera noi idei
- Angajații care sunt orientați spre echipă și care sunt dispuși să-și asume riscuri pot fi mai
receptivi la implementarea algoritmilor AI noi și inovatori
- Algoritmii AI care sunt folosiți pentru a lua decizii pot contribui la crearea unei culturi
organizaționale mai transparente și echitabile.
2. Cultura. Argumentați relația dintre cultură și softul mental.
Răspuns:
Cultura și softul mental sunt interconectate și influențează reciproc modul în care
oamenii gândesc, simt și acționează. Cultura reprezintă ansamblul valorilor, obiceiurilor,
normelor și tradițiilor împărtășite de membrii unei comunități sau societăți. Softul mental, pe
de altă parte, este structurat de către această cultură și reprezintă modalitatea unică în care
indivizii procesează informațiile și interpretează lumea înconjurătoare.
Cultura furnizează cadru și context pentru dezvoltarea softului mental al unei
persoane. De exemplu, o cultură care pune accentul pe colectivism și solidaritate poate
contribui la formarea unui soft mental care valorizează colaborarea și interacțiunea socială.
Pe de altă parte, într-o cultură orientată spre individualism și independență, softul mental
poate fi modelat într-un mod care promovează autonomia și realizarea personală.
Softul mental al indivizilor este influențat și de experiențele personale în cadrul
culturii respective. Experiențele de viață, educația și interacțiunile sociale contribuie la
dezvoltarea și modelarea softului mental al unei persoane. Cultura oferă instrumentele
conceptuale și limbajul necesar pentru a înțelege și comunica ideile, iar softul mental
prelucrează aceste informații în moduri specifice pentru fiecare individ.
Într-un mod mai amplu, softul mental și cultura sunt esențiale pentru transmiterea și
perpetuarea valorilor și cunoștințelor în cadrul unei societăți. Ele colaborează pentru a crea
oameni unici, cu perspective și abordări distincte față de viață. Astfel, relația dintre cultură și
softul mental este strâns legată de modul în care indivizii percep și interacționează cu lumea
înconjurătoare.
Cu alte cuvinte, relația dintre cultură și softul mental poate fi descrisă ca o relație de
interacțiune și influență reciprocă.
Cultura influențează softul mental prin modul în care definește ceea ce este considerat
normal și acceptabil. De exemplu, o cultură care pune accentul pe cooperare și solidaritate
va încuraja oamenii să fie mai deschiși și mai empatici.
Softul mental influențează cultura prin modul în care oamenii interpretează și răspund la
valorile și normele culturale. De exemplu, oamenii care sunt orientați spre inovație vor fi mai
receptivi la schimbările culturale.
Exemple de interacțiune între cultură și softul mental:
- O cultură care pune accentul pe educația și cunoașterea va încuraja oamenii
să fie mai curioși și mai dornici să învețe.
- O cultură care pune accentul pe familia și comunitatea va încuraja oamenii să
fie mai orientați spre echipă și mai deschiși la ajutorarea celorlalți.
- O cultură care pune accentul pe egalitatea de șanse va încuraja oamenii să
fie mai receptivi la diversitate și incluziune.
3. Ce este Lebăda Neagră? Exemple din industria IT.
Răspuns:
Lebăda Neagră este un termen utilizat pentru a descrie un eveniment rar,
imprevizibil și cu impact major, care este adesea subestimat sau ignorat în mod greșit.
Acest concept a fost popularizat de autorul Nassim Nicholas Taleb în 2007 în cartea sa
"Lebăda Neagră" - ”The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable”.
În industria IT, lebedele negre pot include evenimente precum:
● Apariția unei noi tehnologii care revoluționează o industrie. De exemplu, apariția
smartphone-urilor a dus la o schimbare radicală a modului în care oamenii
comunică, lucrează și se distrează.
● O criză economică sau politică globală. De exemplu, criza economică din 2008 a
avut un impact devastator asupra industriei IT, ducând la pierderea de locuri de
muncă și la o reducere a investițiilor.
● Un atac cibernetic major. De exemplu, atacul cibernetic din 2017 asupra companiei
Equifax a afectat datele personale a peste 148 de milioane de oameni din întreaga
lume.
Aceste evenimente pot avea un impact semnificativ asupra industriei IT, ducând la
schimbări majore în modul în care companiile operează.
Iată câteva exemple specifice de lebede negre din industria IT:
● Apariția Internetului a fost o lebădă neagră care a avut un impact profund asupra
industriei IT. Internetul a dus la apariția unor noi companii, cum ar fi Amazon și
Google, și la transformarea modului în care companiile existente interacționează cu
clienții lor.
● Apariția smartphone-urilor a fost o altă lebădă neagră care a avut un impact
semnificativ asupra industriei IT. Smartphone-urile au devenit dispozitivele de zi cu zi
pentru miliarde de oameni și au dus la apariția unor noi aplicații și servicii.
● Apariția inteligenței artificiale (AI) este o lebădă neagră potențială care ar putea
avea un impact revoluționar asupra industriei IT. AI are potențialul de a automatiza
sarcini care în prezent sunt efectuate de oameni, ceea ce ar putea duce la pierderea
de locuri de muncă și la schimbări majore în modul în care companiile operează.
Ideea cheie este că aceste evenimente sunt greu de anticipat și pot avea consecințe
semnificative. În industria IT, flexibilitatea și adaptabilitatea sunt esențiale pentru a gestiona
"lebedele negre" și pentru a răspunde la schimbările rapide și imprevizibile din domeniu.
Este important ca companiile din industria IT să fie pregătite pentru lebede negre. Acest
lucru poate fi realizat prin:
● Dezvoltarea unei culturi a rezilienței care să încurajeze companiile să fie pregătite
pentru schimbări neașteptate.
● Investiția în cercetare și dezvoltare pentru a identifica noi tehnologii și tendințe
care ar putea reprezenta o amenințare sau o oportunitate.
● Asigurarea unei continuități a afacerii pentru a se asigura că companiile pot
continua să în cazul unui eveniment perturbator.
funcționeze
4. Prezentați modul în care cultura organizațională este influențată de softul mental
Răspuns:
Softul mental = structurile cognitive, modelele mentale și modul în care oamenii procesează
informațiile. Acesta este format din experiențele individuale, educație, mediul social și cultural.
Practic, este o colecție de convingeri, atitudini și comportamente care determină modul în care
oamenii gândesc și acționează.
Cultura organizațională = setul de valori, norme și comportamente împărtășite într-o organizație.
Aceasta influențează modul în care angajații gândesc și acționează în cadrul unei companii. Practic,
este un set de valori, credințe și norme care determină modul în care o organizație funcționează.
Cultura organizațională a unei companii este totalitatea softurilor mentale ale persoanelor care
lucrează acolo.
Softul mental influențează cultura organizațională prin modul în care oamenii interpretează
și răspund la valorile și normele culturale. De exemplu, oamenii care sunt orientați spre
inovație vor fi mai receptivi la schimbările culturale.
Iată câteva exemple specifice ale modului în care softul mental poate influența cultura
organizațională:
● Oamenii care sunt orientați spre riscuri vor fi mai dispuși să accepte schimbarea și
să experimenteze noi idei.
● Oamenii care sunt orientați spre colaborare vor fi mai dispuși să lucreze împreună
pentru a atinge obiective comune.
● Oamenii care sunt orientați spre învățare vor fi mai dispuși să investească în
dezvoltarea lor personală și profesională.
Câteva domenii în care se resimte interacțiunea dintre cultura organizațională și softul
mental:
- Recrutarea și selecția: Procesul de recrutare și selecție a angajaților are un impact
semnificativ asupra softului mental prezente în organizație. Cultura organizațională
influențează criteriile de selecție, iar softul mental al noilor angajați aduce cu sine o
varietate de perspective și moduri de gândire care pot contribui la modelarea culturii
organizaționale.
- Comunicarea și interacțiunile: Softul mental influențează modul în care angajații
percep și interpretează mesajele și interacțiunile în cadrul organizației. O cultură
organizațională care promovează deschiderea și colaborarea poate să influențeze
softul mental al angajaților într-un mod care încurajează comunicarea eficientă și
relațiile pozitive.
- Luarea deciziilor: Modul în care se iau deciziile în organizație reflectă cultura și softul
mental al membrilor acesteia. O cultură care încurajează asumarea riscurilor poate
să modeleze softul mental al angajaților într-un mod care favorizează inovația și
adaptabilitatea în procesul de luare a deciziilor.
- Training și dezvoltare: Programele de training și dezvoltare pot contribui la modelarea
softului mental al angajaților în concordanță cu valorile și obiectivele culturii
organizaționale. Aceste programe pot influența modul în care angajații înțeleg și
adoptă principiile organizației.
- Leadershipul: Stilul de leadership practicat în organizație are un impact semnificativ
asupra culturii și softului mental al angajaților. Un lider care promovează o cultură a
încrederii și respectului poate contribui la dezvoltarea unui soft mental bazat pe
colaborare și implicare.
- Evoluția organizației: Pe măsură ce organizația evoluează și se adaptează la
schimbările din mediul extern, cultura și softul mental pot suferi modificări. Reziliența
și capacitatea de adaptare la schimbări pot deveni parte integrantă a softului mental
al angajaților într-o organizație orientată către inovație și succes pe termen lung.
5. Prezentați dimensiunea culturală Distanța față de putere din modelul lui Hofstede
Răspuns:
Dimensiunea culturală "Distanța față de putere" este una dintre cele cinci dimensiuni
identificate în modelul cultural al lui Geert Hofstede. Acest model oferă o structură pentru a
înțelege și compara diferențele culturale în comportamentul oamenilor în cadrul
organizațiilor și societăților. Distanța față de putere (Power Distance) măsoară gradul în
care membrii unei societăți acceptă și se așteaptă la distribuția inegală a puterii.
Distanța mare față de putere:

● Societățile cu o distanță mare față de putere au o acceptare crescută a inegalității de
putere.
● În aceste culturi, ierarhiile sunt bine definite și respectate, iar oamenii acceptă cu
ușurință autoritatea și deciziile luate de cei aflați în poziții superioare.
● Comunicarea este adesea unidirecțională, iar subalternii se așteaptă să asculte și să
respecte deciziile liderilor fără a le contesta.
Exemple: China, Japonia, Coreea de Sud, Arabia Saudită, India
Distanța mică față de putere:

● Societățile cu o distanță mică față de putere prezintă o abordare mai egalitaristă și
contestă autoritatea într-o măsură mai mare.
● Relațiile dintre lideri și subordonați sunt mai deschise, iar comunicarea se desfășoară
într-un mod mai participativ.
● Se pune un accent pe consultare și implicarea tuturor în procesul decizional.
Exemple: Suedia, Danemarca, Noua Zeelandă, Olanda, Australia
Distanța față de putere este esențială pentru înțelegerea modului în care oamenii
interacționează în cadrul organizațiilor și societăților. Aceasta influențează stilul de
leadership, modalitățile de luare a deciziilor și comportamentele în relațiile de muncă. Într-o
distanță mare față de putere, se poate observa o formalitate și respect mai pronunțat față de
autoritate, în timp ce într-o distanță mică față de putere, accentul este pus pe egalitate și
implicarea colectivă în procesul decizional.
6. Prezentați dimensiunea culturală Individualism vs Colectivism din modelul lui Hofstede

Răspuns:
Dimensiunea culturală "Individualism vs. Colectivism" este una dintre cele cinci
dimensiuni ale modelului cultural dezvoltat de Geert Hofstede. Această dimensiune
explorează modul în care o societate gestionează raportul dintre individualitate și
colectivitate în comportamentul său.
Individualism:
● În societățile cu o orientare individualistă, accentul este pus pe realizările individuale,
autonomie și libertate personală.
● Oamenii sunt mai susceptibili să ia decizii în interesul lor personal și să-și
urmărească propriile obiective individuale.
● Relațiile interpersonale pot fi mai puțin strânse, iar indivizii se așteaptă să aibă un
grad mai mare de independență și responsabilitate personală.
Culturile individualiste sunt acele culturi în care indivizii sunt considerați a fi responsabili
pentru propriile lor acțiuni și destin. În aceste culturi, oamenii sunt încurajați să fie
independenți și să-și urmeze propriile obiective.Oamenii sunt mai predispuși să fie
competitivi și să pună accent pe succesul personal. În aceste culturi, este important să se fie
independent și să se aibă încredere în sine.
Exemple: Statele Unite, Canada, Australia, Europa de Vest, Noua Zeelandă
Colectivism:
● În societățile colectiviste, grupul și comunitatea au o importanță mai mare decât
individul.
● Existența într-un colectiv este adesea prioritară, iar oamenii pot să acorde mai multă
atenție unității de grup decât nevoilor individuale.
● Deciziile pot fi luate în beneficiul întregului grup, iar loialitatea față de comunitate este
un aspect valorizat.
Culturile colectiviste sunt acele culturi în care grupurile sunt considerate a fi mai importante
decât indivizii. În aceste culturi, oamenii sunt încurajați să fie loialiști grupurilor din care fac
parte și să pună interesele grupului înaintea intereselor proprii.Oamenii sunt mai predispuși
să fie cooperanți și să pună accent pe succesul grupului. În aceste culturi, este important să
se fie loial grupului și să se respecte tradițiile.
Exemple: China, Japonia, Coreea de Sud, Arabia Saudită, India
Această dimensiune influențează modul în care oamenii se raportează la muncă,
educație, relații interpersonale și autoritate. În culturile individualiste, se poate observa o mai
mare tendință spre inițiativă personală și autoexprimare. În schimb, în culturile colectiviste,
se pune mai mult accent pe colaborare, solidaritate și loialitate față de grup.
Este important de menționat că nicio societate nu este pur individualistă sau pur
colectivistă; majoritatea culturilor au o combinație a acestor trăsături. Dimensiunea
Individualism vs. Colectivism oferă o perspectivă utilă pentru înțelegerea varietății culturale
și a modului în care aceste diferențe pot afecta relațiile și comportamentele în diferite medii
sociale și de afaceri.
7. Prezentați dimensiunea culturală Masculinitate vs Feminitate din modelul lui Hofstede
Răspuns:
Dimensiunea culturală "Masculinitate vs. Feminitate" este una dintre cele cinci
dimensiuni ale modelului cultural dezvoltat de Geert Hofstede. Această dimensiune
explorează modul în care o societate gestionează trăsăturile de gen, cum ar fi empatia,
îngrijirea și relațiile interpersonale, în comparație cu trăsăturile asociate cu masculinitatea,
cum ar fi ambiția, competiția și succesul material.
Masculinitate:
● În societățile cu o orientare masculină, valorile asociate tradițional cu masculinitatea
sunt evidențiate.
● Se acordă o importanță crescută realizărilor materiale, succesului în carieră și
competiției.
● Diferențele de gen sunt adesea mai pronunțate, iar rolurile tradiționale de gen sunt
mai rigide.
Culturile masculine sunt acele culturi în care valorile masculine, cum ar fi succesul,
competiția și puterea, sunt mai importante decât valorile feminine, cum ar fi relațiile,
cooperarea și grija pentru ceilalți. Oamenii sunt mai predispuși să fie competitivi și să pună
accent pe succesul personal. În aceste culturi, este important să se fie puternic, ambițios și
orientat spre succes.
Exemple de manifestare:
● Oamenii sunt mai predispuși să fie direcți și sinceri, chiar și dacă acest lucru poate fi
considerat ofensator.
● Oamenii sunt mai predispuși să se concentreze pe carieră și succesul personal.
● Oamenii sunt mai predispuși să fie competitivi și să-și asume riscuri.
Exemple de state: Statele Unite, Italia, Germania, Japonia, Coreea de Sud
Feminitate:
● În societățile cu o orientare feminină, valorile asociate feminității, cum ar fi empatia,
calitatea vieții și relațiile interpersonale, sunt mai prezente.
● Se acordă o atenție mai mare echilibrului între muncă și viața personală, iar succesul
este uneori măsurat în funcție de bunăstarea comunității și a relațiilor interpersonale.
● Diferențele de gen pot fi mai puțin accentuate, iar rolurile de gen pot fi percepute ca
mai flexibile.
Culturile feminine sunt acele culturi în care valorile feminine, cum ar fi relațiile, cooperarea și
grija pentru ceilalți, sunt mai importante decât valorile masculine, cum ar fi succesul,
competiția și puterea.Oamenii sunt mai predispuși să fie cooperanți și să pună accent pe
relațiile interpersonale. În aceste culturi, este important să se fie grijuliu, empatic și orientat
spre ceilalți.
Exemple de manifestare:
● Oamenii sunt mai predispuși să fie indirecti și politicoși, chiar dacă acest lucru poate
duce la ambiguitate.
● Oamenii sunt mai predispuși să se concentreze pe relații și pe grija pentru ceilalți.
● Oamenii sunt mai predispuși să fie cooperanți și să evite conflictele.
●
Exemple de state: Suedia, Olanda, Noua Zeelandă, Danemarca, Finlanda
Această dimensiune culturală nu se referă la comportamentul individual al bărbaților

și femeilor, ci la modul în care societatea percepe și promovează anumite trăsături asociate
cu masculinitatea sau feminitatea. Culturile cu o orientare mai masculină tind să pună un
accent mai mare pe competiție, realizări individuale și putere, în timp ce cele cu o orientare
mai feminină acordă o atenție mai mare relațiilor interpersonale, îngrijirii și cooperării.
Este important să subliniem că această dimensiune nu indică superioritatea unei
orientări față de cealaltă; ele sunt doar diferite și coexistă în diversitatea culturală a lumii.
Această înțelegere este utilă pentru a evita stereotipurile și pentru a adapta abordările în
cadrul relațiilor interculturale și al afacerilor globale.
8. Prezentați dimensiunea culturală Indexul de evitare a Incertitudinii din modelul lui

Hofstede
Răspuns:
Indexul de Evitare a Incertitudinii (Uncertainty Avoidance Index) este una dintre cele
cinci dimensiuni culturale ale modelului lui Geert Hofstede. Această dimensiune explorează
gradul în care o societate tolerează incertitudinea și se simte confortabilă în situații neclare
sau ambigue.
Evitarea incertitudinii scăzută:
● Societățile cu un nivel scăzut de evitare a incertitudinii sunt mai deschise și mai
dispuse să accepte schimbările și incertitudinile.
● Oamenii în aceste culturi sunt mai confortabili în situații ambigue și pot să adopte o
abordare mai relaxată față de reguli și proceduri stricte.
Culturile cu un index scăzut de evitare a incertitudinii sunt acele culturi în care oamenii sunt
mai predispuși să fie relaxați și să accepte ambiguitatea și schimbările. În aceste culturi,
oamenii sunt mai dispuși să experimenteze lucruri noi și să se adapteze la schimbări.
În culturile cu un index scăzut de evitare a incertitudinii, oamenii sunt mai predispuși să fie:
● Liberali
● Înclinați spre schimbare
● Adaptabili
● Experimentatori
Exemple de state: Suedia, Danemarca, Noua Zeelandă, Olanda, Irlanda
Evitarea incertitudinii ridicată:

● Societățile cu un nivel ridicat de evitare a incertitudinii preferă structura și
predictibilitatea.
● Oamenii în aceste culturi caută reguli clare, proceduri și norme sociale stabilite
pentru a face față incertitudinii.
● Pot exista o rezistență la schimbare și o tendință de a prefera rutina și stabilitatea.
Culturile cu un index ridicat de evitare a incertitudinii sunt acele culturi în care oamenii sunt
mai predispuși să se simtă neliniștiți și anxioși în situații neclare sau imprevizibile. În aceste
culturi, oamenii preferă reguli și structuri clare și sunt mai reticenți la schimbări.
În culturile cu un index ridicat de evitare a incertitudinii, oamenii sunt mai predispuși să fie:
● Conservatori
● Respectuoși față de autorități
● Preferă reguli și structuri clare
● Rezistenți la schimbări
Exemple de state: Grecia, Japonia, Coreea de Sud, Portugalia, Spania
Indexul de Evitare a Incertitudinii se măsoară pe o scară numerică de la 0 la 100,

unde un scor mai mare indică o evitare mai mare a incertitudinii. Acest index oferă o
perspectivă asupra modului în care o cultură gestionează riscul și se adaptează la
schimbări.
În afaceri, înțelegerea nivelului de evitare a incertitudinii într-o anumită cultură este
esențială pentru gestionarea eficientă a echipei, comunicarea și luarea deciziilor.
Organizațiile care operează în culturi cu un nivel ridicat de evitare a incertitudinii pot
beneficia de abordări mai structurate și predictibile, în timp ce cele în culturi cu un nivel
scăzut pot adopta o abordare mai flexibilă și adaptabilă
9. Prezentați dimensiunea culturală Orientare pe Termen Lung din modelul lui Hofstede
Răspuns:
Dimensiunea culturală "Orientare pe Termen Lung vs. Orientare pe Termen Scurt" este una
dintre cele cinci dimensiuni ale modelului cultural dezvoltat de Geert Hofstede. Această
dimensiune explorează modul în care o societate gestionează timpul și planifică pe termen
lung, în comparație cu o orientare pe termen scurt, care se concentrează pe satisfacerea
nevoilor imediate.
Orientare pe Termen Lung:
- Societățile cu o orientare pe termen lung acordă o mare importanță stabilității și
perseverenței în atingerea obiectivelor pe termen lung.
- Valorile precum loialitatea față de grup, respectul pentru tradiții și planificarea pe
termen lung sunt promovate.
- Educația și investițiile în resurse umane pot fi mai importante, iar succesul este
măsurat în funcție de atingerea obiectivelor pe termen lung.
Culturile cu orientare pe termen lung sunt acele culturi în care oamenii sunt mai predispuși
să pună accent pe planificarea pe termen lung, pe educație și pe dezvoltarea personală. În
aceste culturi, oamenii sunt mai dispuși să amâne plăcerea pentru a obține rezultate pe
termen lung.
În culturile cu orientare pe termen lung, oamenii sunt mai predispuși să fie:
● Planificatori
● Ambițioși
● Rezistenți la stres
● Încrezători în viitor
Respectiv, Oamenii sunt mai predispuși să investească în educație și formare, chiar dacă
acest lucru înseamnă amânarea plăcerii imediate.De asemenea, Oamenii sunt mai
predispuși să aibă obiective pe termen lung și să fie dispuși să muncească din greu pentru a
le atinge. În plus, sunt mai predispuși să fie răbdători și să nu se aștepte la rezultate
imediate.
Exemple de state: China, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Taiwan
Orientare pe Termen Scurt:

● Societățile cu o orientare pe termen scurt acordă o prioritate mai mare satisfacerii
nevoilor imediate și a rezolvării problemelor curente.
● Schimbările rapide și adaptabilitatea la noutăți sunt valorizate, iar preocuparea
principală poate fi centrată pe succesul imediat.
● Tradițiile pot fi mai puțin relevante, iar planificarea pe termen lung poate fi mai puțin
accentuată.
Culturile cu orientare pe termen scurt sunt acele culturi în care oamenii sunt mai predispuși
să pună accent pe plăcerea imediată, pe respectul pentru tradiții și pe loialitatea față de
grup. În aceste culturi, oamenii sunt mai dispuși să trăiască în prezent și să se concentreze
pe satisfacția imediată.
În culturile cu orientare pe termen scurt, oamenii sunt mai predispuși să fie:
● Impulsivi
● Satisfăcuți de prezent
● De acord cu schimbarea
● Adaptabili la schimbare
Respectiv, oamenii sunt mai predispuși să se concentreze pe plăcerile imediate, cum ar fi
consumul, distracția și petrecerea timpului cu familia și prietenii.În plus, oamenii sunt mai
predispuși să fie mulțumiți de situația lor actuală și să nu-și dorească schimbări majore. De
asemenea, aceștia sunt mai predispuși să fie impulsivi și să ia decizii pe baza emoțiilor lor.
Exemple de state: Statele Unite, Canada, Australia, Marea Britanie, Irlanda
Această dimensiune culturală oferă o perspectivă asupra modului în care o societate
percepe timpul și măsoară succesul. Scorul pentru Orientarea pe Termen Lung vs.
Orientarea pe Termen Scurt variază de la 0 la 100, unde un scor mai mare indică o
orientare pe termen lung.
În cadrul afacerilor, înțelegerea acestei dimensiuni culturale poate influența
strategiile de management și de planificare a resurselor umane. Organizațiile care operează
în culturi cu o orientare pe termen lung pot să prioritizeze investițiile în dezvoltarea
aprofundată a angajaților și să adopte strategii de planificare strategică, în timp ce cele în
culturi cu o orientare pe termen scurt pot să abordeze provocările imediate și să fie mai
flexibile în adaptarea la schimbările rapide.
10. Explicați diferențele dintre performanțele organizațiilor pe baza modelului lui Hofstede.
Realizați corelația cu performanțele IT.
Răspuns:
Modelul lui Hofstede este un instrument de analiză culturală care poate fi utilizat pentru a
înțelege diferențele dintre performanțele organizațiilor din diferite culturi. Cele cinci
dimensiuni culturale ale modelului lui Hofstede sunt:
Individualism vs. Colectivism:
● În societățile individualiste, se poate observa o mai mare inițiativă individuală
și autonomie în cadrul organizațiilor.
● În organizațiile colectiviste, colaborarea și coordonarea sunt valorizate mai
mult decât realizările individuale.
Corelație cu IT: În industria IT, unde adesea inovația și creativitatea sunt esențiale,
societățile individualiste ar putea încuraja inovatorii și antreprenorii individuali. În
schimb, organizațiile colectiviste pot excela în echipe bine coordonate, dezvoltând
produse complexe.
Masculinitate vs. Feminitate:
● Societățile orientate către masculinitate pun un accent mai mare pe succesul
individual, competiție și realizări materiale.
● Societățile orientate către feminitate valorizează echilibrul între muncă și
viața personală, relațiile interpersonale și calitatea vieții.
Corelație cu IT: În domeniul IT, organizațiile orientate către masculinitate pot să se
concentreze mai mult pe atingerea obiectivelor financiare și a succesului în carieră.
În schimb, cele orientate către feminitate pot pune un accent mai mare pe echilibrul
între muncă și viața personală, conducând la un mediu de lucru mai echilibrat și
sustenabil.
Evitarea Incertitudinii:
● Societățile cu o evitare scăzută a incertitudinii pot să abordeze schimbările cu
mai puțină rezistență și să adopte un stil de management mai flexibil.
● Societățile cu o evitare ridicată a incertitudinii pot să prefere structurile și
regulile clare și să aibă o rezistență mai mare la schimbare.
Corelație cu IT: În industria IT, unde inovația și schimbarea rapidă sunt frecvente,
organizațiile cu o evitare scăzută a incertitudinii pot să fie mai adaptabile și receptive
la schimbare, ceea ce poate stimula inovația.
Orientare pe Termen Lung vs. Orientare pe Termen Scurt:

● Societățile cu o orientare pe termen lung pot să pună o mai mare valoare pe
stabilitate, perseverență și investiții pe termen lung.
● Societățile cu o orientare pe termen scurt pot să se concentreze mai mult pe
rezolvarea problemelor imediate și să adopte strategii mai pragmatice.
Corelație cu IT: În industria IT, orientarea pe termen lung poate favoriza investițiile în
dezvoltarea tehnologică pe termen lung și strategii sustenabile, în timp ce orientarea
pe termen scurt ar putea încuraja inovația rapidă și adaptabilitatea la cerințe
imediate ale pieței.
Corelația dintre performanțele IT și dimensiunile culturale ale modelului lui Hofstede
este un subiect de cercetare în curs de desfășurare. Cu toate acestea, există unele indicii că
anumite dimensiuni culturale pot avea un impact asupra performanțelor IT.
De exemplu, o cercetare din 2017 a constatat că organizațiile din culturile cu distanță
mare față de putere sunt mai puțin probabil să investească în tehnologie decât organizațiile
din culturile cu distanță mică față de putere. Acest lucru se datorează faptului că
organizațiile cu distanță mare față de putere tind să fie mai conservatoare și să prefere să
se bazeze pe metode tradiționale de lucru.
O altă cercetare din 2018 a constatat că organizațiile din culturile colectiviste sunt
mai probabil să adopte tehnologii care facilitează colaborarea și comunicarea. Acest lucru
se datorează faptului că organizațiile colectiviste tind să fie orientate către echipă și să pună
accent pe lucrul împreună.
În general, este important de reținut că dimensiunile culturale ale modelului lui
Hofstede sunt doar un factor care poate influența performanțele organizațiilor. Alți factori,
cum ar fi strategia, cultura organizațională și resursele, pot avea, de asemenea, un impact
semnificativ.
11. Descrieți nivelele de profunzime culturale (Hofstede) și argumentați importanța pentru

domeniul IT.
Răspuns:
În conceptia lui Hofstede, nivelele de profunzime culturale, reprezentate prin "diagrama foii
de ceapa," includ simbolurile, eroii, ritualurile și valorile. Aceste nivele sunt esențiale
pentru înțelegerea și analiza diferențelor culturale, iar importanța lor este evidentă și în
domeniul IT.
Simbolurile în Domeniul IT:

● Definiție: În IT, simbolurile includ terminologia specifică, acronimele, logourile și orice
alte elemente grafice sau verbale care au semnificație în cadrul comunității IT.
● Importanță: O înțelegere comună a simbolurilor este esențială în comunicarea
eficientă în echipa IT. Folosirea unui limbaj comun și a unor simboluri standardizate
contribuie la evitarea confuziilor și la consolidarea coeziunii echipei.
Eroii în Domeniul IT:
● Definiție: Eroii în IT pot fi personalități remarcabile, lideri de proiect, sau chiar pionieri
care au adus contribuții semnificative în industrie.
● Importanță: Modelarea comportamentului după eroii din domeniul IT poate influența
cultura organizațională. Inspirarea din realizările eroilor poate stimula inovația și excelența în
echipă.
Ritualurile în Domeniul IT:
● Definiție: În IT, ritualurile pot include modul de salutare în mediul de lucru,
procedurile standardizate pentru gestionarea proiectelor, ceremoniile de lansare a
produselor sau alte practici colective recurente.
● Importanță: Ritualurile contribuie la stabilirea unei culturi organizaționale coezive și
prevedibile. Implementarea procedurilor standardizate poate asigura eficiența operațională
și coerența în abordarea proiectelor.
Valorile în Domeniul IT:
● Definiție: În IT, valorile pot include priorități precum inovația, colaborarea, calitatea
codului, transparența și etica profesională.
● Importanță: Valorile reprezintă fundamentul culturii organizaționale în IT. Ele
orientează deciziile, comportamentul și relațiile în echipă. O aliniere a valorilor individuale cu
cele ale organizației contribuie la coeziunea și succesul echipei.
Importanța pentru Domeniul IT:
Cultura organizațională în domeniul IT este esențială pentru atingerea obiectivelor
comune și gestionarea eficientă a proiectelor complexe. Într-un mediu în care colaborarea,
inovația și adaptabilitatea sunt cruciale, nivelele de profunzime culturale devin un cadru
esențial:
● Comunicare Eficientă: Simbolurile standardizate facilitează comunicarea eficientă în
cadrul echipei, evitând interpretările greșite.
● Inspirare și Motivare: Eroii din domeniul IT pot servi ca surse de inspirație și
motivație, stimulând echipa să atingă excelența.
● Stabilirea unui Cadru Coerent: Ritualurile și valorile creează un cadru coerent pentru
echipă, facilitând gestionarea proiectelor și deciziilor în mod predictibil.
● Atracția și Retenția Talentelor: O cultură puternică și aliniată cu valorile angajaților
contribuie la atragerea și reținerea talentelor în domeniul IT competitiv.
Prin înțelegerea și gestionarea nivelelor de profunzime culturale, organizațiile din
domeniul IT pot crea un mediu propice pentru inovare, colaborare și succes pe termen lung.
12. Prezentați și explicați fazele din curba de integrare culturală (Hoftsede) și argumentați
importanța pentru domeniul IT.
Răspuns:
Fazele din Curba de Integrare Culturală (Hofstede):
Faza 1 - Perioada de Euforie:
● Descriere: În această fază inițială, persoanele experimentează o perioadă de
entuziasm și emoție, numită și "luna de miere." Este momentul în care se bucură de noul
mediu, de schimbarea culturală și de noutățile pe care le aduce experiența într-o țară
străină.
● Importanța pentru IT: Această perioadă de entuziasm poate stimula creativitatea și
inovația în domeniul IT. O echipă entuziasmată și motivată poate aborda proiecte cu o
viziune proaspătă și poate găsi soluții inovatoare la provocările tehnologice.
Faza 2 - Perioada de Șoc Cultural:

● Descriere: După luna de miere, urmează o perioadă în care realitatea culturală
devine mai evidentă, iar diferențele devin mai palpabile. Persoanele pot întâmpina dificultăți
și disconfort în adaptarea la noul mediu.
● Importanța pentru IT: Comprenderea și gestionarea șocului cultural sunt esențiale
într-un domeniu precum IT, unde colaborarea și comunicarea eficientă sunt cheia
succesului. Echipa trebuie să abordeze provocările și să găsească modalități de a depăși
barierele culturale.
Faza 3 - Integrarea:
● Descriere: În această fază, persoanele încep să învețe să acționeze în conformitate
cu noile condiții culturale. Adoptă anumite valori și practici locale, câștigă încredere în
abilitățile lor și devin parte a unei rețele sociale noi.
● Importanța pentru IT: Integrarea este esențială pentru o echipă IT eficientă. Când
membrii echipei se integrează în cultura organizațională și în mediul de lucru, crește
colaborarea, eficiența și capacitatea de a aborda provocările tehnice.
Faza 4 - Starea Stabilă a Minții:
● Descriere: Această fază este atinsă ulterior și poate avea rezultate variate.
Persoanele pot simți că s-au integrat complet și se simt la fel de confortabil sau chiar mai
bine decât în țara de origine. Altfel, pot rămâne sentimente negative în legătură cu noul
mediu.
● Importanța pentru IT: Starea stabilă a minții poate influența performanța și
angajamentul echipei. O integrare reușită poate contribui la un mediu de lucru mai armonios
și la o echipă IT mai eficientă.
Argumentarea Importanței în Domeniul IT:
● Colaborare Globală: Într-un mediu IT globalizat, echipele sunt adesea formate din
membri provenind din culturi diverse. O curba de integrare culturală bine gestionată
facilitează colaborarea globală și promovează înțelegerea reciprocă.
● Inovație și Creativitate: Faza de euforie poate stimula inovația, iar integrarea în faza
ulterioară poate promova un mediu propice pentru idei inovatoare. Diversitatea culturală
poate fi o sursă de creativitate în soluționarea problemelor tehnologice.
● Eficiență Operațională: O echipă IT integrată cultural lucrează mai eficient și
comunică mai bine, ceea ce contribuie la eficiența operațională și implementarea proiectelor
cu succes.
● Retenție a Talentelor: Oamenii care se simt integrați și confortabili într-un mediu
cultural nou sunt mai susceptibili să rămână în organizație. Retenția talentelor este crucială
într-un domeniu în care competiția pentru profesioniști calificați este acerbă.
În concluzie, gestionarea și înțelegerea curbei de integrare culturală sunt esențiale pentru
succesul echipelor IT în mediul globalizat actual, asigurând o colaborare eficientă și o
inovare sustenabilă.
13. Prezentați și explicați straturile de programare mentală (Hoftsede) corespunzătoare

diferitelor nivele de cultură (Hofstede) și argumentați importanța pentru domeniul IT
Răspuns:
Straturile de Programare Mentală (Hofstede):
Nivel Național:
● Descriere: Această programare mentală este asociată cu cultura națională a
țării de origine a individului. Include aspecte precum relația individ-grup,
atitudinea față de autorități, gestionarea incertitudinii și altele.
● Importanța pentru IT: Într-o echipă IT diversă la nivel global, înțelegerea
diverselor programări mentale naționale este esențială pentru a gestiona
eficient comunicarea și colaborarea între membrii echipei.
Nivel Regional/Etnic/Religios/Lingvistic:
● Descriere: Acest nivel de programare mentală explorează specificitățile
culturale regionale, etnice, religioase sau lingvistice care pot influența
percepțiile și comportamentul individului.
● Importanța pentru IT: Într-un mediu IT global, unde echipele pot fi alcătuite
din profesioniști din regiuni și medii culturale diferite, înțelegerea acestor
variații ajută la evitarea stereotipurilor și la promovarea unei colaborări
eficiente.
Nivel de Gen:
● Descriere: Acest nivel se referă la programarea mentală bazată pe
diferențele de gen și la modul în care cultura influențează relația dintre
bărbați și femei într-o societate.
● Importanța pentru IT: Într-un domeniu IT în care diversitatea de gen este
importantă, conștientizarea și gestionarea adecvată a diferențelor culturale
de gen contribuie la crearea unui mediu de lucru echitabil și incluziv.
Nivel de Generație:
● Descriere: Acest nivel explorează diferențele culturale între generații, precum
cele dintre bunici, părinți și copii, și cum acestea influențează valorile și
comportamentul.
● Importanța pentru IT: Într-un mediu IT în continuă evoluție, înțelegerea
diferențelor de perspectivă și a așteptărilor între generații poate facilita
colaborarea și transferul eficient de cunoștințe între echipe.
Nivel de Clasă Socială:
● Descriere: Acest nivel reflectă programarea mentală legată de educație,
ocupație și statut social. Impactează percepția asupra autorității și modul în
care oamenii privesc relațiile sociale.
● Importanța pentru IT: Într-un mediu IT în care expertiza și colaborarea sunt
esențiale, înțelegerea diversității sociale contribuie la crearea unui mediu
echitabil și motivant.
Nivel Organizațional:
● Descriere: La acest nivel, programarea mentală este legată de cultura
organizațională specifică a companiei la care individul lucrează. Include
așteptările organizaționale, structura ierarhică și valorile companiei.
● Importanța pentru IT: În domeniul IT, unde cultura organizațională poate varia
între diferite companii, înțelegerea și adaptarea la specificitățile culturii
organizaționale contribuie la integrarea eficientă și la succesul în proiecte.
Argumentarea Importanței pentru Domeniul IT:

● Echipe Globale Diverse: În domeniul IT, unde echipele sunt adesea formate din
profesioniști din întreaga lume, înțelegerea și gestionarea diversității culturale
contribuie la formarea și funcționarea eficientă a echipelor.
● Comunicare și Colaborare Eficiente: Conștientizarea programărilor mentale la diferite
nivele culturale ajută la evitarea malentendereilor și facilitează comunicarea și
colaborarea eficientă în cadrul echipelor IT globale.
● Inovație și Adaptabilitate: Într-un mediu IT în continuă schimbare, înțelegerea și
integrarea diverselor programări mentale contribuie la stimularea inovației și
adaptabilității la schimbările rapide din industrie.
● Retenție a Talențelor: Crearea unui mediu de lucru incluziv și respectuos față de
diversitatea culturală contribuie la retentia talentelor într-un domeniu în care
competiția pentru profesioniștii calificați este intensă.
14. Discutați, cu exemple, clasificarea culturală din modelul lui Lewis
Răspuns:
Modelul lui Richard D. Lewis, cunoscut și sub denumirea de "Modelul Culorilor", clasifică
culturile în trei tipuri principale: Culturi lineare-active, Culturi multiactiv-receptive și Culturi
reactive.
Culturi Lineare-Active:
● În aceste culturi, oamenii sunt orientați către sarcini și acțiuni concrete.
● Comunicarea este directă, expresivă și eficientă în schimbul de informații
practice.
● Exemple de culturi lineare-active includ Statele Unite, Canada, Germania.
Pe exemplul Germaniei: Într-o întâlnire de afaceri, se acordă o atenție deosebită timpului
și eficienței. Comunicarea este directă și se axează pe rezolvarea problemelor
practice.
Culturi Multiactiv-Receptive:
● Culturile multiactiv-receptive pun accent pe relații interpersonale și emoții.
● Comunicarea este mai non-verbală și contextuală, acordând importanță
expresiei faciale, tonului și limbajului corpului.
● Exemple de culturi multiactiv-receptive includ Japonia, China, Spania.
Pe exemplul Japoniei: Într-o discuție, exprimarea emoțiilor și a relațiilor interpersonale
este la fel de importantă precum schimbul de informații. Tăcerea poate fi folosită ca o
formă de comunicare și respect.
Culturi Reactive:
● În culturile reactive, oamenii acordă o importanță deosebită regulilor și
normelor sociale.
● Comunicarea este mai formală și structurată, iar relațiile sunt guvernate de
ierarhii și statut social.
● Exemple de culturi reactive includ India, Vietnam, Rusia.
Pe exemplul Indiei: Într-un context de afaceri, respectul pentru ierarhie și statut este
esențial. Comunicarea poate fi mai formală și respectă regulile sociale și culturale.
15. Care sunt factorii externi care influențează cultura unei țări? Analizați exemplul
României, relaționați cu industria IT.
Răspuns:
Cultura unei țări este influențată de o serie de factori externi care pot varia în funcție de
istoria, geografia, economia și evenimentele sociale. În cazul României, câțiva factori externi
care au influențat și încă influențează cultura includ:
Istoria:
● Romania a trecut prin diverse etape istorice, de la cuceririle și influențele
imperiilor romane și otomane până la perioada comunistă. Aceste etape au
lăsat amprente puternice asupra identității și culturii românești.
Geografia:
● Poziția geografică a României, la intersecția Europei de Est și a Europei
Centrale, a avut impact asupra interacțiunilor culturale cu țările vecine și a
contribuit la diversitatea culturală.
Religia:
● Majoritatea populației României este de confesiune ortodoxă, ceea ce
influențează valorile, tradițiile și practicile culturale.
Economia:
● Transformările economice, de la o economie planificată comunistă la o
economie de piață, au avut un impact semnificativ asupra modului în care
oamenii privesc muncă, succesul și inițiativa personală.
Educația:
● Sistemul educațional și accesul la învățământ au un impact asupra modului
în care oamenii percep și valorizează cunoștințele și învățarea continuă.
Evenimente Sociale:
● Evenimente sociale precum Revoluția din 1989 au marcat schimbări
semnificative în societate și au contribuit la modelarea atitudinilor și a
percepțiilor culturale.
De asemenea, în ultimii ani, observăm factori externi precum:

● Aderarea la Uniunea Europeană: Aderarea României la Uniunea Europeană în
2007 a avut un impact semnificativ asupra culturii românești. România a fost expusă
la noi valori și idei europene, care au dus la schimbări în comportamentul și modul
de gândire al românilor.
Din punct de vedere al domeniului IT, aderarea la Uniunea Europeană a facilitat investițiile
străine în industria IT din România. De exemplu, companii IT multinaționale, cum ar fi
Microsoft și IBM, au deschis birouri în România.
● Globalizarea: Globalizarea a dus la o creștere a schimbului cultural între țări.
Românii sunt acum mai expuși la produse, idei și culturi din întreaga lume, ceea ce
duce la o mai mare diversitate culturală în România.
Din punct de vedere al domeniului IT, Globalizarea a dus la o creștere a cererii de produse
și servicii IT din România. De exemplu, companiile românești de IT au început să exporte
produse și servicii în întreaga lume.
● Noile tehnologii: Noile tehnologii, cum ar fi internetul și rețelele sociale, au un
impact semnificativ asupra culturii. Aceste tehnologii permit românilor să
interacționeze cu oameni din întreaga lume, ceea ce duce la o mai mare toleranță și
înțelegere interculturală.
Din punct de vedere al domeniului IT, Noile tehnologii au facilitat dezvoltarea de noi
produse și servicii IT în România. De exemplu, companiile românești de IT au dezvoltat
aplicații mobile și servicii cloud computing.
16. Analizați relația dintre diversitatea culturală și organizațiile din industria IT. Aveți în
vedere exemple globale și exemple naționale.
Răspuns:
Diversitatea culturală este un concept care se referă la prezența unei varietăți de
culturi într-un anumit grup sau organizație. În contextul organizațiilor din industria IT,
diversitatea culturală poate fi definită ca prezența unei varietăți de culturi naționale, etnice,
religioase, de gen, de generație sau de orientare sexuală.
Diversitatea culturală are o serie de implicații pozitive pentru organizațiile din industria IT,
atât la nivel global, cât și la nivel național.
Beneficii ale Diversității Culturale în Industria IT:

Inovație și Creativitate:
● Diversitatea aduce o varietate de perspective și abordări la rezolvarea
problemelor, stimulând inovația și creativitatea în procesul de dezvoltare a
produselor și serviciilor IT.
Acces la Talente Diverse:
● O forță de muncă diversă aduce împreună talente cu abilități și cunoștințe
variate, sporind potențialul organizației de a aborda provocări tehnice
complexe.
Abordare a Piețelor Globale:
● Organizațiile IT cu oameni din diverse culturi sunt mai capabile să înțeleagă
și să răspundă nevoilor piețelor globale, având o mai bună capacitate de
adaptare și înțelegere culturală.
Echipe Multiculturale Eficiente:
● Diversitatea în echipele IT poate contribui la eficiența și productivitatea
acestora prin aducerea de competențe diferite și găsirea unor soluții
inovatoare.
Exemple Globale:
Google (Alphabet Inc.):

● Google promovează diversitatea și incluziunea în mod activ. Compania
sprijină inițiative precum Women Techmakers și Code Next pentru a atrage și
dezvolta talente diverse în domeniul IT.
Microsoft:
● Microsoft are programe și inițiative extinse pentru a promova diversitatea și
incluziunea. Compania recunoaște importanța aducerii de voci diverse în
procesul de inovare.
Exemple din România:

Bitdefender:
● Compania românească Bitdefender are o forță de muncă diversă, cu angajați
din diferite țări și culturi. Această diversitate contribuie la abordări inovatoare
în securitatea cibernetică.
UiPath:
● UiPath, o companie românească de robotică procesuală, are echipe
diversificate, cu profesioniști din diferite părți ale lumii. Diversitatea lor
contribuie la abordarea complexităților globale în automatizare.
Endava:
● Endava, cu birouri în România, are o echipă internațională și diversă.
Abordarea lor inclusivă contribuie la succesul în implementarea proiectelor
complexe de IT.
Provocări ale Diversității Culturale în Industria IT:

Bariera Lingvistică și de Comunicare:
● Diferențele de limbă pot crea bariere în comunicare și înțelegere, afectând
colaborarea eficientă în cadrul echipelor.
Diferențe în Abordări și Valori:
● Diferențele culturale în modul de abordare a sarcinilor și în prioritățile
individuale pot duce la neînțelegeri și conflicte în echipă.
Gestionarea Culturală:
● Gestionarea diversității necesită o abordare proactivă pentru a evita
stereotipurile și pentru a asigura un mediu de lucru inclusiv.
Diversitatea culturală este un atu important pentru organizațiile din industria IT, atât la nivel
global, cât și la nivel național. Organizațiile care promovează diversitatea culturală și
incluziunea sunt mai capabile să înțeleagă nevoile clienților, să colaboreze cu partenerii
internaționali și să genereze noi idei și soluții.
17. Care sunt beneficiile faptului că mediile IT sunt medii cu diversitate culturală complexă?
Discuții din prelegerile invitaților la curs.
Răspuns:
Putem clasifica aceste beneficii în 3 categorii: beneficii generale, beneficii pentru organizații
și beneficii pentru angajați.
Așadar, beneficiile generale:

- Inovație și Creativitate: Diversitatea culturală aduce o varietate de perspective și abordări,
stimulând inovația și creativitatea în procesul de dezvoltare a produselor și soluțiilor tehnologice.
- Soluții Mai Bune și Mai Eficiente: Diversitatea aduce un set mai larg de competențe, cunoștințe și
abilități în rezolvarea problemelor, conducând la dezvoltarea de soluții mai bune și mai eficiente.
- Adaptabilitate și Flexibilitate: Mediile cu diversitate culturală complexă sunt adesea mai adaptabile
și mai flexibile în fața schimbărilor. Angajații au tendința de a fi mai deschiși la noi idei și la
adaptarea la evoluții tehnologice.
- Acces la Talente Globale: Organizațiile cu o diversitate culturală complexă au acces la o forță de
muncă globală, recrutând talente din diferite țări și regiuni. Acest lucru le permite să își completeze
echipele cu experți din diverse domenii.
- Reprezentare Mai Buna a Piețelor Globale: Diversitatea culturală în organizații IT reflectă mai bine
diversitatea consumatorilor și a utilizatorilor la nivel global, facilitând dezvoltarea de produse și
servicii care să răspundă mai bine nevoilor acestora.
- Colaborare Internațională Mai Eficientă: Oamenii care au experiență în colaborarea cu colegi din
diferite culturi dezvoltă abilități de comunicare și colaborare internațională, facilitând relațiile de
lucru la nivel global.
- Îmbunătățirea Culturii Organizaționale: Diversitatea culturală contribuie la o cultură organizațională
mai deschisă, tolerantă și inclusivă, creând un mediu de lucru în care toți angajații se simt valorizați
și respectați.
- Atracția și Retenția Talentelor: Organizațiile cu o cultură diversă atrag profesioniști talentați dornici
să lucreze într-un mediu în care sunt apreciați pentru contribuțiile lor individuale.
- Îmbunătățirea Reputației: Companiile care promovează diversitatea culturală pot beneficia de o mai
bună imagine și reputație în ochii clienților, partenerilor și potențialilor angajați.
Beneficiile pentru organizații:

- Îmbunătățirea înțelegerii clienților: Organizațiile IT care sunt diverse cultural sunt mai capabile să
înțeleagă nevoile și preferințele clienților din diferite culturi. Acest lucru le poate ajuta să dezvolte
produse și servicii care sunt mai atractive și mai eficiente pentru o gamă mai largă de clienți.
- Îmbunătățirea colaborării: Organizațiile IT care sunt diverse cultural sunt mai capabile să
colaboreze cu parteneri din alte culturi. Acest lucru le poate ajuta să dezvolte noi produse și
servicii, să intre pe noi piețe și să-și extindă operațiunile globale.
- Îmbunătățirea inovației: Organizațiile IT care sunt diverse cultural sunt mai capabile să genereze
noi idei și soluții. Acest lucru se datorează faptului că angajații din diferite culturi aduc cu ei
perspective și experiențe diferite.
Beneficii pentru angajați:
- Oportunități de învățare și dezvoltare: Mediile IT cu diversitate culturală oferă angajaților
oportunități de a învăța despre diferite culturi și perspective. Acest lucru poate ajuta la
dezvoltarea abilităților de comunicare, colaborare și rezolvare a problemelor.
- Un mediu de lucru mai productiv și mai plăcut: Mediile IT cu diversitate culturală pot fi mai
productive și mai plăcute pentru angajați. Acest lucru se datorează faptului că angajații se simt
mai incluși și mai conectați atunci când sunt înconjurați de oameni care sunt diferiți de ei.
Din prelegerile de la curs:

Diversitatea duce la inovare, iar inovarea la creștere. Potrivit unui studiu desfășurat de
McKinsey & Company, „companiile aflate în quartila superioară pentru diversitate rasială și
etnică au cu 35% mai multe șanse să beneficieze de rentabilitate financiară comparativ cu
media industriei naționale de profil”, iar „”. Potrivit studiului, o mai mare diversitate
ncompaniile aflate în quartila superioară pentru diversitate de gen există șanse au cu 15%
mai multe șanse să beneficieze de rentabilitate financiară comparativ cu media industriei
naționale de profilu înseamnă întotdeauna un profit mai mare, însă McKinsey & Company
sugerează că un loc de muncă în care domnește diversitatea este mai capabil să „genereze
idei și să inoveze, iar inovarea conduce spre succes”.
Pregătire mai bună pentru a deservi clienții . Aptitudinile diverse, unice, angajați care
vorbesc mai multe limbi și o echipă care înțelege diferite culturi și experiențe de viață sunt
un plus, contribuind la consolidarea unei organizații care se poate adresa unui public vast și
poate oferi la orice nivel servicii inteligente, adecvate și care țin cont de culturi.
Acces la un tezaur de talente cu totul nou. Lipsa de forță de lucru calificată se acutizează
la nivel global. Iar din cele 30 de țări care au făcut obiectul unui studiu efectuat de Hays
PLC, o firmă de recrutare globală, Canada, Japonia, SUA și Germania se află toate în
primele 10 țări în care firmele se confruntă cu un dezechilibru în ce privește talentele. Din
fericire, unele dintre durerile celor care resimt acest „gol” pot fi alinate aruncând o plasă mai
mare și angajându-i pe cei ce poate că sunt imigranți, rezidenți noi în țară sau chiar trăiesc
în alt colț al lumii, dar au competențele necesare pentru a face afacerea să înflorească.
Sursa de talente se extinde. Potrivit unui sondaj efectuat de Glassdoor, aproximativ „două
treimi din cei intervievați sunt de părere că o forță de lucru diversă reprezintă un factor
important când evaluează firmele și ofertele de muncă”, cu alte cuvinte, indiferent unde este
amplasată sursa dvs. de talente, este corect să afirmăm că aproape orice candidat va lua în
calcul diversitatea companiei înainte de a accepta o ofertă..
18. Prezentați, cu exemple, suportul IT pentru diversitatea culturală în mediile organizaționale

actuale
Răspuns:
Suportul IT pentru diversitatea culturală în mediile organizaționale moderne este esențial pentru
a asigura un mediu de lucru inclusiv, eficient și productiv. Iată câteva exemple concrete de cum
tehnologia și soluțiile IT pot sprijini diversitatea culturală:
Comunicare și Colaborare Online: Platforme precum Microsoft Teams, Slack sau Zoom oferă
funcționalități avansate de comunicare și colaborare online, permițând echipei să lucreze eficient,
indiferent de locație sau fus orar.
Traducere Automată și Localizare: Servicii de traducere automată, cum ar fi Google Translate sau
soluții de localizare software, facilitează comunicarea între membrii echipei care vorbesc limbi diferite
și optimizează experiența utilizatorilor la nivel global.
Diversitate în Recrutare Online: Platforme de recrutare online precum LinkedIn sau Glassdoor pot
sprijini procesul de recrutare diversificat, ajutând organizațiile să identifice și să atragă talente din
diferite regiuni și culturi.
Training și Dezvoltare Online Inclusivă: Platformele de e-learning, cum ar fi Udemy sau
Coursera, oferă acces la programe de formare și dezvoltare online, permțând angajaților să-și
îmbunătățească abilitățile în funcție de nevoile lor individuale.
Analize de Date pentru Monitorizarea Diversității: Sistemele de analiză a datelor pot ajuta
organizațiile să monitorizeze și să evalueze diversitatea în cadrul echipei, oferind date obiective care
să sprijine inițiativele de incluziune.
Platforme de Feedback și Participare Activă: Soluții precum SurveyMonkey sau Microsoft Forms
pot fi utilizate pentru a colecta feedback de la angajați cu privire la inițiativele de diversitate și pentru
a promova participarea activă în luarea deciziilor organizaționale.
Comunități Online pentru Schimbul de Experiențe: Crearea unor comunități online interne sau
externe, unde angajații pot împărtăși experiențe, pot discuta și pot colabora, poate contribui la
crearea unui sentiment de apartenență și conectare.
Politici de Securitate și Confidențialitate: Implementarea unor politici de securitate și
confidențialitate strict monitorizate asigură protejarea datelor personale și culturale ale angajaților,
construind încrederea în mediul organizațional.
Aceste exemple arată cum tehnologia poate fi folosită pentru a sprijini diversitatea culturală,
contribuind la crearea unui mediu de lucru în care toți angajații se simt valorizați și incluși, indiferent
de originea lor culturală.
19. Ce este alexitimia și cum este ea corelată cu personalitatea omului modern?

Răspuns:
Alexitimia este o caracteristică psihologică care se referă la dificultatea unei persoane de a
recunoaște și exprima propriile emoții sau de a înțelege emoțiile altora. Cei cu alexitimie pot avea
dificultăți în descrierea senzațiilor emoționale și pot prezenta o lipsă de conștientizare a stărilor lor
emoționale.
Corelarea dintre alexitimie și personalitatea omului modern poate fi explorată în mai multe moduri:
Stresul și Agitația Vieții Cotidiene:
● În contextul vieții moderne, caracterizată de agitație și stres, oamenii pot deveni mai puțin
conectați cu propriile emoții. Presiunile zilnice pot contribui la o atenție redusă acordată stărilor
emoționale.
Teama de Vulnerabilitate:
● În societatea contemporană, care promovează adesea imaginea de sine puternică și
independentă, unii oameni pot ezita să-și exprime vulnerabilitatea emoțională, ceea ce poate
contribui la dezvoltarea alexitimiei.
Tehnologia și Interacțiunea Socială:
● Utilizarea intensivă a tehnologiei și a interacțiunilor online poate afecta abilitățile de
comunicare și exprimare emoțională. Dependenta de dispozitive electronice poate influența
dezvoltarea empatiei și a înțelegerii emoțiilor.
Cultura de Consum Rapid:
● Într-o societate axată pe consumul rapid și satisfacția imediată, oamenii pot fi tentați să
ignore sau să evite explorarea și înțelegerea emoțiilor mai profunde.
Presiunile Performanței:
● În mediul modern, presiunile de performanță și așteptările sociale ridicate pot determina
oamenii să-și subestimeze sau să ignore propriile emoții în favoarea obținerii rezultatelor dorite.
Izolarea Socială:
● Tehnologia, deși conectează oamenii, poate contribui și la izolarea socială. Lipsa
interacțiunilor autentice și profunde poate afecta abilitatea de a dezvolta și de a exprima emoții.
Alexitimia poate fi un răspuns adaptativ la presiunile și provocările vieții moderne, dar, în
același timp, poate contribui la dificultăți în relații și la gestionarea stresului emoțional. Într-o
societate care promovează adesea exprimarea deschisă a sentimentelor, cei cu alexitimie pot
întâmpina provocări în adaptarea la aceste standarde sociale. Este important să se conștientizeze
această trăsătură și, în caz de nevoie, să se caute suport profesional pentru dezvoltarea abilităților
emoționale.
20. Necesitatea dezvoltării profesionale continue. Argumentați importanța pentru domeniul IT

din discuțiile invitaților de la curs.
Răspuns:
Dezvoltarea profesională continuă este esențială în domeniul IT, având în vedere ritmul
rapid al inovațiilor tehnologice și schimbările constante din industrie. Dar de ce ?
Există mai multe motive, dintre care cele mai importante:
Evoluția Tehnologiei:
● Tehnologia evoluează rapid, iar noile descoperiri și tendințe apar în mod constant. Prin
urmare, profesioniștii din IT trebuie să rămână la curent cu cele mai recente tehnologii și să își
dezvolte abilitățile pentru a rămâne relevanți în domeniu.
Competitivitatea Pe Piața Muncii:
● Într-un mediu concurențial, profesioniștii care își dezvoltă continuu abilitățile și cunoștințele
au un avantaj competitiv. Angajatorii apreciază angajații proactivi și orientați spre învățare.
Rezolvarea Problemelor Complexe:
● Proiectele din domeniul IT devin din ce în ce mai complexe. Dezvoltarea continuă permite
profesioniștilor să abordeze provocări tehnice dificile și să propună soluții inovatoare pentru
problemele existente.
Securitatea Cibernetică:
● În contextul amenințărilor cibernetice tot mai sofisticate, profesioniștii IT trebuie să-și
actualizeze cunoștințele în domeniul securității cibernetice pentru a proteja datele și sistemele
organizaționale.
Schimbările de Paradigme în Dezvoltarea Software:
● Metodologiile de dezvoltare software evoluează, trecând de la abordările tradiționale la cele
agile și DevOps. Profesioniștii IT trebuie să înțeleagă și să se adapteze la aceste schimbări pentru
a gestiona eficient proiectele.
Cloud Computing și Arhitectură Modernă:
● Cu tot mai multe organizații adoptând soluții bazate pe cloud, profesioniștii IT trebuie să își
dezvolte competențe în administrarea și dezvoltarea aplicațiilor cloud și să înțeleagă arhitecturile
moderne.
Abilități Soft și Leadership:
● Dezvoltarea profesională nu se referă doar la abilități tehnice. Profesioniștii IT trebuie să își
îmbunătățească și abilitățile soft, precum comunicarea, colaborarea și leadershipul, pentru a
progresa în carieră.
Flexibilitatea și Adaptabilitatea:
● Într-un mediu în continuă schimbare, profesioniștii IT trebuie să fie flexibili și adaptați la noile
cerințe și tehnologii. Dezvoltarea continuă contribuie la construirea unei mentalități de adaptare.
Îmbunătățirea Performanței Organizaționale:
● Angajații cu competențe actualizate aduc o valoare adăugată organizației, contribuind la
îmbunătățirea performanței generale și la atingerea obiectivelor strategice.
Dezvoltarea profesională continuă în IT nu este doar un avantaj personal, ci și un factor crucial
pentru succesul organizațiilor într-un mediu concurențial și tehnologic din ce în ce mai complex.
Există o serie de forme de dezvoltare profesională continuă disponibile pentru profesioniștii IT. Iată
câteva dintre cele mai comune:
● Cursuri și seminarii: Cursurile și seminariile sunt o modalitate excelentă de a învăța noi
abilități sau de a-ți îmbunătăți abilitățile existente. Cursurile și seminariile pot fi oferite de
universități, companii de formare sau organizații profesionale.
● Certificări: Certificările sunt o modalitate de a demonstra abilitățile și cunoștințele tale.
Certificările sunt oferite de o varietate de organizații, inclusiv organizații profesionale, furnizori de
tehnologie și companii de testare.
● Auto-instruire: Auto-instruirea este o modalitate excelentă de a învăța la propriul ritm.
Există o serie de resurse disponibile pentru auto-instruire, inclusiv cărți, articole, tutoriale online și
cursuri online.
● Participarea la evenimente profesionale: Participarea la evenimente profesionale este o
modalitate excelentă de a rămâne la curent cu cele mai noi tehnologii și tendințe, de a-ți extinde
rețeaua profesională și de a face schimb de idei cu alți profesioniști IT.
21. Ce este Etnocentrismul? Care este legătura cu industria IT? Exemplificați.
Răspuns:
Etnocentrismul este o tendință de a evalua cultura proprie ca fiind superioară celorlalte culturi,
având ca rezultat percepții și judecăți subiective în raport cu alte grupuri etnice sau culturale. Este un
fenomen care poate duce la stereotipizare, discriminare și lipsă de înțelegere față de diversitatea
culturală. Etnocentrismul se manifestă prin judecarea altor culturi prin prisma propriilor valori și
norme.
Industria IT este o industrie globală, care lucrează cu clienți și parteneri din întreaga lume. În
acest context, etnocentrismul poate fi o problemă serioasă.
Iată câteva exemple de cum poate fi etnocentrismul o problemă în industria IT:
● Un dezvoltator de software poate proiecta un produs care nu este adaptat nevoilor
utilizatorilor din alte culturi.
● Un furnizor de servicii IT poate oferi un serviciu care nu respectă cerințele culturale ale
clienților săi.
● O companie IT poate avea o cultură organizațională care este nepotrivită pentru angajații
din alte culturi.
Să luăm exemplul unei echipe de dezvoltare software internaționale care lucrează la dezvoltarea
unei aplicații pentru utilizatorii din mai multe țări:
Evaluare a Abordărilor de Dezvoltare:
● Dacă membrii echipei sunt etnocentrici, ar putea evalua abordările specifice culturii lor ca
fiind superioare celorlalte, ignorând practicile sau preferințele specifice altor culturi. Acest lucru poate
duce la adoptarea unei soluții care nu se potrivește adecvat cu nevoile utilizatorilor din alte regiuni.
Lipsa de Sensibilitate Culturală:
● O perspectivă etnocentrică poate conduce la lipsa de sensibilitate față de anumite aspecte
culturale în designul și funcționalitățile aplicației. De exemplu, neînțelegerea sensibilităților culturale
în ceea ce privește culorile, simbolurile sau modul de interacțiune poate afecta experiența
utilizatorului.
Decizii de Management Global:
● În luarea deciziilor de management global, etnocentrismul poate afecta strategiile
organizației în ceea ce privește resursele umane, dezvoltarea de produse și extinderea pe piețele
internaționale. Lipsa unei perspective globale poate afecta deciziile referitoare la dezvoltare și
inovație.
Pentru a evita problemele cauzate de etnocentrism, este important ca profesioniștii din industria IT
să fie conștienți de propriile prejudecăți și să se străduiască să înțeleagă și să respecte alte culturi.
Iată câteva sfaturi pentru a evita etnocentrismul în industria IT:
● Cunoașteți diferitele culturi din lume. Citiți despre diferitele culturi, urmăriți filme și emisiuni
TV din alte țări și discutați cu oameni din diferite culturi.
● Fii deschis la perspectivă. Nu presupune că propriile tale valori și norme sunt universale. Fii
dispus să înveți despre alte culturi și să le accepți.
● Fii respectuos. Respectă diferențele culturale, chiar dacă nu le înțelegi sau nu le
împărtășești.
22. Care este viziunea Comisiei Europene în legătură cu competențele transferabile?
Răspuns:
Comisia Europeană consideră că competențele transferabile sunt esențiale pentru succesul pe
piața muncii. Acestea sunt abilitățile și cunoștințele care pot fi aplicate în diferite contexte și care sunt
valoroase pentru o gamă largă de locuri de muncă.
Viziunea Comisiei Europene cu privire la competențele transferabile este următoarea:
● Toți cetățenii europeni ar trebui să aibă acces la competențe transferabile. Acest lucru ar
trebui să se realizeze prin educație și formare de înaltă calitate, care să le ofere tinerilor și adulților
abilitățile și cunoștințele de care au nevoie pentru a reuși pe piața muncii.
● Competențele transferabile ar trebui să fie recunoscute și valorificate în întreaga Europă.
Acest lucru ar trebui să se realizeze prin crearea unui sistem de recunoaștere a competențelor care
să faciliteze mobilitatea profesională în interiorul UE.
Pentru a atinge această viziune, Comisia Europeană a adoptat o serie de măsuri, inclusiv:
● Strategia de competențe pentru Europa: Această strategie stabilește un cadru pentru
dezvoltarea și promovarea competențelor transferabile în întreaga UE.
● Recomandarea Consiliului privind competențele transferabile: Această recomandare oferă
orientări pentru statele membre cu privire la modul de dezvoltare și promovare a competențelor
transferabile.
● Platforma europeană pentru competențe transferabile: Această platformă oferă informații și
resurse despre competențele transferabile.
Comisia Europeană consideră că competențele transferabile sunt un atu important pentru
Europa. Acestea pot ajuta la creșterea productivității, la îmbunătățirea mobilității profesionale și la
crearea unei societăți mai incluzive.
Iată câteva exemple de competențe transferabile:
● Gândire critică
● Rezolvarea problemelor
● Comunicarea
● Lucrul în echipă
● Adaptabilitatea
● Adaptabilitatea
● Auto-gestionarea
ESCO (Comisia Europeană și clasificarea skillurilor și ocupațiilor făcută de aceasta) organizează
skillurile transversale în cinci categorii: gândire, limbaj, aplicarea cunoștințelor, interacțiune socială,
atitudini și valori.
23. Care este formula competenței profesionale? Aplicați-o pe exemplul dvs, extrapolați apoi la
nivelul întregii generații de Informatică Economică 2024.
Răspuns:
Competență profesională = Cunoștințe + Abilități + Atitudini
Exemplu personal: Competență profesională în web development = Cunoștințe în

PHP/Laravel + abilitatea de a căuta informația de care am nevoie și de a pune în practică
informațiile pe care deja le dețin + atitudinea de a nu ceda la greu, ci de a fi curioasă și
dornică de dezvoltare
Exemplu IE2024: Competență profesională = Cunoștințele teoretice din fuckultate +

abilitatea de a le pune în practică la un job real (nu) + atitudinea de a fi autodidact și dornic
mereu de a afla mai multe.
24. Care sunt soft skills-urile căutate de angajatorii din IT?

Răspuns:
Cercetări realizate de platformele mari de recrutare din România ne arată care sunt acele
soft skills care sunt în topul preferințelor la angajatorii din IT.
✓ Comunicarea asertivă (83% dintre respondenți)
✓ Rezolvarea problemelor (82%)
✓ Munca în echipă (81%)
✓ Autogestionarea (72%)
Ce alte abilități ajută candidații să iasă în evidență?

✓ Orientarea spre soluții
✓ Dorința de a învăța continuu
✓ Proactivitatea
✓ Autonomia
✓ Curajul de a inova
✓ Pasiunea pentru ceea ce fac
25. Prezentați, în antiteză, cu discuții, importanța soft și hard skills pentru posturile din industria
IT. Exemplificați pentru job-urile accesibile absolvenților Informatică Economică.
Răspuns:
Soft skills vs hard skills în industria IT
Antiteză
● Soft skills sunt abilitățile non-tehnice care sunt importante pentru succesul în carieră,
indiferent de industrie. Ele se referă la abilități precum comunicarea, lucrul în echipă,
rezolvarea problemelor, gândirea critică, adaptabilitatea și auto-gestionarea.
● Hard skills sunt abilitățile tehnice care sunt specifice unei anumite industrii sau
profesii. Ele se referă la cunoștințele și abilitățile necesare pentru a efectua o sarcină
sau a atinge un obiectiv.
Discuții
Ambele tipuri de abilități sunt importante pentru succesul în industria IT. Soft skills sunt
esențiale pentru a crea și menține relații eficiente cu colegii, clienții și partenerii. Ele sunt, de
asemenea, importante pentru a rezolva probleme complexe și pentru a se adapta la
schimbările rapide din industrie.
Hard skills sunt necesare pentru a înțelege și implementa tehnologiile IT. Ele sunt, de
asemenea, importante pentru a crea produse și servicii de înaltă calitate.
Importanța soft skills
Soft skills sunt deosebit de importante în industria IT, deoarece lucrătorii IT trebuie să poată
comunica eficient, să lucreze în echipă și să fie capabili să se adapteze la schimbări.
● Comunicarea: Abilitățile de comunicare bune sunt esențiale pentru orice rol IT.
Angajatorii caută candidați care pot comunica clar și concis, atât oral, cât și în scris.
● Lucrul în echipă: Lucrul în echipă este o cerință importantă pentru multe roluri IT.
Angajatorii caută candidați care pot colabora eficient cu ceilalți, pot împărtăși
informații și pot construi relații.
● Rezolvarea problemelor: Abilitățile de rezolvare a problemelor sunt esențiale pentru
orice rol IT. Angajatorii caută candidați care pot identifica și analiza probleme
complexe, pot genera soluții creative și pot implementa soluții eficiente.
● Gândirea critică: Gândirea critică este abilitatea de a analiza informații și de a lua
decizii raționale. Angajatorii caută candidați care pot gândi critic și pot identifica
punctele forte și punctele slabe ale diferitelor opțiuni.
● Adaptabilitatea: Adaptabilitatea este abilitatea de a se adapta la schimbări. Industria
IT este în continuă schimbare, așa că angajatorii caută candidați care pot învăța
rapid și pot face față schimbărilor.
● Auto-gestionarea: Auto-gestionarea este abilitatea de a-ți planifica timpul și de a-ți
îndeplini sarcinile. Angajatorii caută candidați care sunt organizați, responsabili și pot
lucra în mod independent.
Importanța hard skills
Hard skills sunt, de asemenea, importante în industria IT. Acestea se referă la cunoștințele
și abilitățile necesare pentru a efectua o sarcină sau a atinge un obiectiv.
● Limbi de programare: Limbile de programare sunt esențiale pentru orice rol IT.
Angajatorii caută candidați care cunosc cel puțin una sau mai multe limbi de
programare populare.
● Baza de date: Bazele de date sunt o parte importantă a multor sisteme IT.
Angajatorii caută candidați care au cunoștințe despre diferite tipuri de baze de date
și cum să le utilizeze.
● Sistem de operare: Sistemele de operare sunt esențiale pentru orice computer.
Angajatorii caută candidați care au cunoștințe despre diferite sisteme de operare și
cum să le utilizeze.
● Rețele: Rețelele sunt esențiale pentru comunicarea între computere. Angajatorii
caută candidați care au cunoștințe despre diferite tipuri de rețele și cum să le
configureze și să le administreze.
● Cloud computing: Cloud computing-ul este o tehnologie în creștere rapidă.
Angajatorii caută candidați care au cunoștințe despre diferite servicii cloud și cum să
le utilizeze.
Concluzie
Soft skills și hard skills sunt ambele importante pentru succesul în industria IT. Soft skills
sunt esențiale pentru a crea și menține relații eficiente, pentru a rezolva probleme complexe
și pentru a se adapta la schimbările rapide din industrie. Hard skills sunt necesare pentru a
înțelege și implementa tehnologiile IT.
26. Descrieți relația dintre Soft Skills, Hard Skills și metodologiile de dezvoltare software prin
prisma prezentărilor invitaților de la curs
Răspuns:
AGILE Waterfall
Soft Skills Metodologiile Agile, cum ar fi În comparație cu metodologiile
Scrum sau Kanban, se bazează Agile, Waterfall este mai rigidă și
pe colaborare strânsă, se bazează pe planificare și
comunicare constantă și execuție liniară a proiectului. Cu
adaptabilitate. Soft skills-urile, toate acestea, abilitățile de
cum ar fi abilitățile de comunicare, comunicare rămân la fel de
colaborare și adaptabilitatea la importante, deoarece membrii
schimbare, sunt esențiale pentru echipei trebuie să împărtășească
implementarea cu succes a informații și să urmărească
principiilor Agile. O echipă care progresul în etapele definite ale
poate comunica eficient, să procesului. Colaborarea și
colaboreze și să se adapteze la gestionarea relațiilor sunt, de
schimbările rapide poate asemenea, cheie pentru a asigura
beneficia mai mult de abordările o implementare eficientă a
Agile. metodelor Waterfall.
Hard Skills În metodologiile Agile, care sunt Metodologia Waterfall implică

cunoscute pentru cicluri de planificarea detaliată și execuția
dezvoltare scurte și iterații rapide, liniară a activităților. În această
hard skills-urile tehnice sunt abordare, hard skills-urile tehnice
esențiale. Abilitățile de sunt esențiale pentru a respecta
programare, cunoștințele de specificațiile și termenele stabilite
limbaje de programare și la începutul proiectului.
competențele tehnice specializate Competențele tehnice
sunt fundamentale pentru a livra specializate și cunoștințele
incrementări funcționale ale profunde în domeniul tehnologic
produsului la sfârșitul fiecărei relevant sunt adesea cheie în
iterații. această metodologie.
27. Determinismul tehnologic. Discuții.
Răspuns:
Determinismul tehnologic este o teorie care susține că tehnologia este factorul determinant
principal al schimbărilor sociale și culturale. Această teorie susține că tehnologia are un impact
puternic asupra societății, modelând modul în care gândim, acționăm și interacționăm.
Susținătorii determinismului tehnologic argumentează că tehnologia este o forță
independentă care tinde să se dezvolte în mod autonom. Ei susțin că tehnologia nu este doar un
produs al societății, ci că are, de asemenea, un impact asupra societății.
Unele dintre argumentele susținătorilor determinismului tehnologic includ:

●Tehnologia are un impact asupra modului în care gândim. De exemplu, introducerea
computerelor a dus la o schimbare în modul în care gândim despre informație.
●Tehnologia are un impact asupra modului în care acționăm. De exemplu, introducerea
mașinilor a dus la o schimbare în modul în care ne deplasăm.
●Tehnologia are un impact asupra modului în care interacționăm. De exemplu, introducerea
internetului a dus la o schimbare în modul în care comunicăm.
Criticii determinismului tehnologic argumentează că această teorie este prea simplă și că nu
ia în considerare complexitatea societății. Ei susțin că tehnologia este doar un factor dintre mulți
care contribuie la schimbările sociale și culturale.
Unele dintre argumentele criticilor determinismului tehnologic includ:

●Tehnologia este influențată de societate. De exemplu, dezvoltarea internetului a fost
rezultatul unei combinații de factori, inclusiv nevoia oamenilor de a comunica și de a accesa
informații.
●Tehnologia poate fi folosită în scopuri diferite. De exemplu, internetul poate fi folosit pentru a
promova democrația sau pentru a răspândi dezinformarea.
●Tehnologia poate fi adaptată la nevoile societății. De exemplu, computerele au fost adaptate
pentru a fi accesibile persoanelor cu dizabilități.
În esență, dezbaterea asupra determinismului tehnologic explorează gradul în care
tehnologia influențează societatea și modul în care societatea interacționează și modelează
tehnologia. Este important să recunoaștem că relația dintre tehnologie și societate este
bidirecțională, iar impactul tehnologiei poate varia în funcție de contextul social și cultural în care este
adoptată.
28. Prezentați factorii care au determinat Integrarea tehnologiilor colaborative în cadrul

organizațiilor.
Răspuns:
Integrarea tehnologiilor colaborative în cadrul organizațiilor a fost determinată de o serie de
factori, reflectând schimbările în mediul de afaceri, avansurile tehnologice și nevoile crescânde ale
organizațiilor de a facilita colaborarea și comunicarea eficientă. Iată câțiva factori cheie care au
influențat această integrare:
Globalizarea și Diversificarea Echipei de Lucru:
● Organizațiile operează din ce în ce mai la nivel global, iar echipele de lucru pot fi distribuite
geografic. Tehnologiile colaborative permit comunicarea și colaborarea eficientă între membrii
echipei care lucrează din locații diferite, facilitând gestionarea proiectelor la nivel global.
Cererea pentru Eficiență și Rapiditate:
● Într-un mediu de afaceri rapid și dinamic, organizațiile sunt presate să fie eficiente și agile.
Tehnologiile colaborative oferă instrumente care accelerează procesele de luare a deciziilor,
îmbunătățesc comunicarea și permit colaborarea în timp real, reducând timpul necesar pentru
finalizarea proiectelor.
Flexibilitatea Locului de Muncă și Lucrul la Distanță:
● Cererea crescută pentru flexibilitatea locului de muncă și lucrul la distanță a crescut
necesitatea unor soluții tehnologice care să permită angajaților să lucreze eficient de oriunde.
Instrumente precum platformele de colaborare online, videoconferințele și aplicațiile de partajare a
documentelor facilitează comunicarea între echipe dispersate geografic.
Avansurile în Tehnologie:
● Dezvoltarea tehnologică, inclusiv în domenii precum cloud computing, inteligența artificială
și internetul lucrurilor, a oferit organizațiilor instrumente noi și îmbunătățite pentru a sprijini
colaborarea. Aceste avansuri permit accesul ușor la date și resurse, îmbunătățesc securitatea
informațiilor și optimizează procesele colaborative.
Nevoia de Inovație și Creativitate:
● Într-un mediu concurențial, organizațiile recunosc importanța inovației și creativității pentru a
rămâne competitive. Tehnologiile colaborative oferă un cadru propice pentru generarea de idei,
partajarea cunoștințelor și dezvoltarea soluțiilor inovatoare prin colaborare.
Cererea Angajaților pentru Instrumente Eficiente:
● Angajații din generațiile mai recente sunt obișnuiți să utilizeze tehnologii în viața lor de zi cu
zi. Ei aduc cu ei așteptări pentru un mediu de lucru digital și interactiv, stimulând organizațiile să
implementeze instrumente tehnologice care să le permită să lucreze în mod eficient și să se simtă
conectați cu colegii.
Gestionarea Proiectelor și Colaborarea în Timp Real:
● Organizațiile au nevoie de modalități eficiente de gestionare a proiectelor și de facilitare a
colaborării în timp real. Tehnologiile colaborative oferă funcționalități precum instrumente de
gestionare a sarcinilor, calendare partajate și platforme de colaborare online pentru a asigura o
comunicare fluidă și coordonare în cadrul proiectelor.
Cererea pentru Securitate și Conformitate:
● Cu creșterea preocupărilor privind securitatea datelor și conformitatea cu regulamentele,
organizațiile caută soluții tehnologice care să ofere un nivel ridicat de securitate și să respecte
standardele de protecție a datelor în procesul de colaborare.
Iată câteva dintre beneficiile specifice pe care le pot oferi tehnologiile colaborative
organizațiilor:
● Creșterea productivității: Tehnologiile colaborative pot ajuta la reducerea timpului și a
eforturilor necesare pentru a finaliza sarcinile.
● Îmbunătățirea comunicării: Tehnologiile colaborative pot facilita comunicarea eficientă între
angajați, indiferent de locație.
● Creșterea inovației: Tehnologiile colaborative pot ajuta la stimularea inovației, prin facilitarea
colaborării dintre angajați din diferite departamente sau cu diferite perspective.
● Creșterea satisfacției angajaților: Tehnologiile colaborative pot ajuta la îmbunătățirea
satisfacției angajaților, prin facilitarea unui mediu de lucru mai colaborativ și mai eficient.
În concluzie, integrarea tehnologiilor colaborative în cadrul organizațiilor este o tendință care se

va accelera în anii următori. Aceste tehnologii oferă o serie de beneficii potențiale pentru organizații,
inclusiv creșterea productivității, îmbunătățirea comunicării, creșterea inovației și creșterea
satisfacției angajaților.
29. Comentați, cu exemple, aplicațiile groupware care oferă suport managementului riscurilor în
mediul organizațional.
Răspuns:
Aplicațiile groupware pot oferi suport managementului riscurilor în mediul organizațional prin
următoarele modalități:
● Îmbunătățirea comunicării și a colaborării: Aplicațiile groupware pot facilita comunicarea și
colaborarea între angajații care lucrează la proiecte de management al riscurilor. Acest lucru poate
ajuta la îmbunătățirea înțelegerii riscurilor, la identificarea de noi riscuri și la dezvoltarea de soluții
eficiente pentru gestionarea riscurilor.
● Creșterea eficienței: Aplicațiile groupware pot automatiza sarcinile repetitive, cum ar fi
colectarea și analiza datelor. Acest lucru poate ajuta la reducerea timpului și a eforturilor necesare
pentru gestionarea riscurilor.
● Îmbunătățirea transparenței: Aplicațiile groupware pot facilita accesul la informații despre
riscuri. Acest lucru poate ajuta la îmbunătățirea înțelegerii riscurilor de către toți angajații și la
asigurarea faptului că riscurile sunt gestionate în mod eficient.
Iată câteva exemple de aplicații groupware și modul în care acestea pot contribui la
gestionarea riscurilor:
Microsoft Teams:
● Suport pentru Colaborare: Microsoft Teams oferă funcționalități extinse pentru comunicare și
colaborare, inclusiv chat, videoconferințe, partajare de documente și spații de lucru pentru echipe.
Prin utilizarea acestor funcționalități, membrii echipei pot comunica eficient și pot colabora în timp
real pentru a gestiona riscurile în proiecte complexe.
Slack:
● Comunicare în Timp Real: Slack facilitează comunicarea rapidă și eficientă între membrii
echipei. Alertele în timp real și canalele dedicate pentru diferite proiecte permit identificarea și
abordarea rapidă a riscurilor atunci când apar. De asemenea, integrările cu alte aplicații pot oferi
vizualizare centralizată a informațiilor despre riscuri.
Trello:
● Gestionarea Proiectelor: Trello este o aplicație de gestionare a proiectelor bazată pe plăci și
carduri, facilitând vizualizarea și monitorizarea stadiului proiectelor. Utilizarea Trello poate ajuta la
identificarea și gestionarea riscurilor prin organizarea și monitorizarea sarcinilor și a stadiului
proiectelor.
Jira (de la Atlassian):
● Urmărirea Task-urilor și Bug-urilor: Jira este o platformă de dezvoltare software care permite
urmărirea task-urilor, bug-urilor și a altor aspecte ale dezvoltării software. Aceasta poate fi utilizată
pentru identificarea și gestionarea riscurilor legate de calitatea și implementarea software-ului.
SharePoint:
● Gestionarea Documentelor și Colaborarea: SharePoint oferă un mediu centralizat pentru
partajarea și gestionarea documentelor. Utilizarea unor permisiuni și acces controlat la documente
ajută la reducerea riscului de divulgare a informațiilor sensibile sau la manipularea neautorizată a
documentelor.
Asana:
● Planificarea Proiectelor: Asana este o platformă de gestionare a proiectelor care permite
planificarea, monitorizarea și colaborarea asupra sarcinilor. Prin evidențierea sarcinilor critice și
urmărirea progresului, Asana poate contribui la identificarea și gestionarea riscurilor în cadrul
proiectelor.
Confluence (de la Atlassian):
● Documentare și Colaborare: Confluence este o platformă de colaborare care permite
crearea, partajarea și gestionarea documentației. Utilizarea Confluence poate ajuta la documentarea
riscurilor, strategiilor de gestionare și a planurilor de acțiune asociate.
Alegerea aplicației groupware potrivite pentru gestionarea riscurilor depinde de nevoile

specifice ale organizației. Organizațiile ar trebui să ia în considerare factori precum dimensiunea
organizației, complexitatea riscurilor cu care se confruntă și bugetul disponibil.
Iată câteva sfaturi pentru utilizarea aplicațiilor groupware pentru gestionarea riscurilor:
●Identificați nevoile specifice ale organizației: Înainte de a alege o aplicație groupware,
organizațiile ar trebui să identifice nevoile specifice pe care trebuie să le îndeplinească aplicația.
●Testați mai multe aplicații: Organizațiile ar trebui să testeze mai multe aplicații înainte de a
lua o decizie. Acest lucru va ajuta la asigurarea faptului că aplicația aleasă îndeplinește nevoile
organizației.
●Oferiți instruire angajaților: Angajații care vor utiliza aplicația groupware pentru gestionarea
riscurilor ar trebui să primească instruire adecvată. Acest lucru va ajuta la asigurarea faptului că
angajații știu cum să utilizeze aplicația eficient.
30. Analizați sursele de risc pentru care este important suportul platformelor colaborative pentru
afaceri
Răspuns:
Platformele colaborative pentru afaceri joacă un rol crucial în gestionarea și reducerea
riscurilor în mediul organizațional. Aceste platforme oferă suport pentru identificarea, monitorizarea și
gestionarea diferitelor surse de risc. Iată câteva surse de risc pentru care suportul platformelor
colaborative este important:
Comunicare și Colaborare Ineficiente:
●Risc: O comunicare slabă și lipsa colaborării pot duce la înțelegerea eronată a sarcinilor,
întârzieri în proiecte și decizii neoptime.
●Suport Platformelor Colaborative: Instrumentele de comunicare în timp real, cum ar fi chat-ul
și videoconferințele, facilitează schimbul rapid de informații. Spațiile de lucru colaborative ajută la
centralizarea și partajarea documentelor și ideilor.
Pierdere de Date și Securitatea Informațiilor:
●Risc: Pierderea sau compromiterea datelor sensibile poate avea consecințe grave asupra
organizației.
●Suport Platformelor Colaborative: Platformele colaborative oferă adesea funcționalități de
securitate, precum criptarea datelor, controlul accesului și monitorizarea activităților. Aceste
caracteristici contribuie la protejarea informațiilor sensibile.
Lipsa Transparenței și Vizibilității:
●Risc: Lipsa vizibilității asupra progresului proiectelor și a sarcinilor poate duce la gestionarea
deficitară a riscurilor și deciziilor inadecvate.
●Suport Platformelor Colaborative: Platformele de colaborare oferă instrumente pentru
urmărirea și monitorizarea progresului proiectelor, sarcinilor și activităților. Tablourile de bord și
rapoartele pot oferi o viziune clară asupra stadiului proiectelor.
Lipsa Documentației și a Managementului Cunoștințelor:
●Risc: Pierderea sau lipsa documentației poate duce la repetarea greșelilor, întârzieri și erori
în procesele de lucru.
●Suport Platformelor Colaborative: Platformele oferă funcționalități pentru crearea, partajarea
și gestionarea documentației. Colaborarea în timp real facilitează actualizarea și accesul la informații
critice.
Diversitatea Echipei și Culturilor Organizaționale:
●Risc: Diferențele culturale și de experiență pot duce la neînțelegeri, conflicte și scăderea
eficienței echipei.
●Suport Platformelor Colaborative: Platformele colaborative oferă un mediu centralizat pentru
comunicarea și colaborarea între membrii echipei, facilitând înțelegerea reciprocă și gestionarea
diversității într-un mod eficient.
Dependența Excesivă de Anumite Persoane sau Resurse:
●Risc: Dependența exclusivă de anumite persoane sau resurse poate duce la riscul de eșec
în cazul indisponibilității acestora.
●Suport Platformelor Colaborative: Prin distribuirea responsabilităților și informațiilor pe
platforme colaborative, organizațiile pot reduce riscul asociat cu dependența excesivă de anumite
persoane.
Interupții în Continuitatea Afacerii:
●Risc: Evenimente neprevăzute, precum dezastre naturale sau incidente de securitate, pot
perturba operațiunile organizației.
●Suport Platformelor Collaborative: Utilizarea platformelor de colaborare în cloud permite
accesul la informații și continuarea colaborării chiar și în situații de criză. Backup-urile și redundanța
pot contribui la menținerea continuității afacerii.
Cum pot platformele colaborative pentru afaceri să ajute la gestionarea acestor riscuri?
Platformele colaborative pentru afaceri pot ajuta la gestionarea acestor riscuri prin următoarele
modalități:
● Îmbunătățirea comunicării și a colaborării: Platformele colaborative pot facilita comunicarea
și colaborarea între angajații care lucrează la proiecte de gestionare a riscurilor. Acest lucru poate
ajuta la îmbunătățirea înțelegerii riscurilor, la identificarea de noi riscuri și la dezvoltarea de soluții
eficiente pentru gestionarea riscurilor.
● Creșterea eficienței: Platformele colaborative pot automatiza sarcinile repetitive, cum ar fi
colectarea și analiza datelor. Acest lucru poate ajuta la reducerea timpului și a eforturilor necesare
pentru gestionarea riscurilor.
● Îmbunătățirea transparenței: Platformele colaborative pot facilita accesul la informații despre
riscuri. Acest lucru poate ajuta la îmbunătățirea înțelegerii riscurilor de către toți angajații și la
asigurarea faptului că riscurile sunt gestionate în mod eficient.
Exemple de cum pot fi utilizate platformele colaborative pentru a gestiona riscurile
Iată câteva exemple de cum pot fi utilizate platformele colaborative pentru a gestiona riscurile:
● O organizație poate utiliza o platformă colaborativă pentru a crea un registru al riscurilor.
Acest registru poate fi utilizat pentru a urmări toate riscurile cunoscute ale organizației și pentru a
evalua probabilitatea și impactul acestora.
● O organizație poate utiliza o platformă colaborativă pentru a gestiona procesul de gestionare
a riscurilor. Acest lucru poate include sarcini precum identificarea riscurilor, evaluarea riscurilor,
dezvoltarea de planuri de răspuns la riscuri și monitorizarea riscurilor.
● O organizație poate utiliza o platformă colaborativă pentru a comunica informații despre
riscuri către angajați. Acest lucru poate ajuta la creșterea gradului de conștientizare a riscurilor și la
asigurarea faptului că angajații sunt pregătiți să răspundă la riscuri.
Concluzie
Platformele colaborative pentru afaceri pot oferi un sprijin valoros pentru gestionarea riscurilor.
Aceste platforme pot ajuta la îmbunătățirea comunicării și a colaborării, la creșterea eficienței și la
îmbunătățirea transparenței.
31. Prezentați în antiteză Creativitatea și inovarea în mediile organizaționale moderne

Răspuns:
Creativitatea Inovarea
Descrier Sursă de Inovație: Creativitatea reprezintă o sursă cheie Creștere a Competitivității: Inovarea
e de inovație în organizații. Angajații creativi pot oferă organizațiilor un avantaj
aduce idei noi și proaspete care duc la competitiv. Prin aducerea de
îmbunătățirea proceselor, produselor și serviciilor. produse sau servicii inovatoare pe
Abordare Agilă: Într-o lume în schimbare rapidă, piață, acestea se diferențiază de
creativitatea permite organizațiilor să adopte o concurență.
abordare agilă în fața provocărilor. Capacitatea de a Eficiență Operațională: Procesele
gândi în afara cutiei și de a răspunde rapid inovatoare pot duce la creșterea
schimbărilor contribuie la adaptabilitatea eficienței operaționale.
organizațională. Implementarea tehnologiilor noi și a
Climat Deschis la Inovație: Organizațiile care metodelor de lucru inovatoare poate
încurajează creativitatea creează un climat deschis optimiza fluxurile de lucru.
la inovație. Angajații se simt încurajați să Atrage Investiții: Organizațiile inovatoare
împărtășească idei, să exploreze noi soluții și să sunt adesea mai atractive pentru
contribuie la procesul de inovare. investitori. Capacitatea de a
Angajare și Retenție a Talentelor: Mediile dezvolta idei inovatoare indică un
organizaționale care promovează creativitatea atrag potențial de creștere și succes pe
și rețin talentele. Oamenii creativi caută un mediu termen lung.
unde li se permite să își exprime ideile și să
contribuie la proiecte interesante.
Riscuri Rezistența la Schimbare: În unele organizații, există o Risc Financiar: Implementarea

rezistență la schimbare și la abordarea creativă a inovațiilor poate implica riscuri
problemelor. Acest aspect poate încetini procesul de financiare semnificative. Dacă o
implementare a ideilor inovatoare. inovație nu reușește, organizația
Structuri Organizaționale Rigide: În medii unde poate suferi pierderi financiare
structurile organizaționale sunt rigide, creativitatea considerabile.
poate fi descurajată. Prezența ierarhiilor stricte și a Rezistența la Schimbare: Angajații și
regulamentelor restrictive poate limita libertatea de liderii pot întâmpina rezistență la
exprimare a ideilor. schimbare atunci când vine vorba
Lipsa de Resurse: Pentru a pune în practică ideile de implementarea inovațiilor.
inovatoare, uneori este nevoie de resurse Comoditatea cu practicile vechi
semnificative. Organizațiile care nu alocă suficiente poate împiedica adoptarea noilor
resurse pot avea dificultăți în implementarea unor idei.
proiecte creative. Procese Lungi de Luare a Deciziilor: În
organizațiile cu procese de luare a
deciziilor lungi, implementarea
inovațiilor poate fi îngreunată.
Rapiditatea în adaptarea la
schimbare poate fi împiedicată de
birocrație.
32. Discuţii despre importanţa Creativităţii în IT (sinteza din tot ce s-a prezentat şi s-a
discutat la curs, precum şi din lecturile dvs.).
Importanța Creativității în IT:
● Inovare și Evoluție Tehnologică: Creativitatea joacă un rol esențial în generarea de
idei noi, concepte inovatoare și soluții tehnologice avansate. Abordările creative
conduc la inovații care pot transforma complet peisajul IT.
● Soluționarea Problemelor: În domeniul IT, creativitatea este esențială pentru a
aborda și rezolva probleme complexe. Capacitatea de a gândi în afara cutiei aduce
soluții neconvenționale și mai eficiente.
● Design Excepțional: Creativitatea este esențială în procesul de design al
interfețelor, experienței utilizatorului și a aplicațiilor. Produsele cu un design creativ
pot avea un impact semnificativ asupra utilizatorilor și pot stimula adoptarea lor.
● Dezvoltarea de Produse Inovatoare: Creativitatea alimentează procesul de
dezvoltare a produselor. Gândirea creativă poate conduce la produse și servicii care
să răspundă la nevoile și cerințele în mod inovator, depășind așteptările utilizatorilor.
● Optimizarea Eficienței și Performanței: Creativitatea în dezvoltarea software-ului
poate duce la algoritmi mai eficienți, optimizare de cod și îmbunătățirea generală a
performanței sistemelor.
● Abordare Holistică a Problemelor: Creativitatea permite abordarea problemelor
dintr-o perspectivă holistică, luând în considerare nu doar aspectele tehnice, ci și
cele sociale, etice și de mediu.
● Adaptabilitate la Schimbare: Într-un mediu IT în continuă schimbare, creativitatea
este crucială pentru adaptarea la noile tehnologii, paradigme și cerințe ale pieței.
● Competitivitate pe Piață: Companiile care încurajează și integrează creativitatea în
procesele lor de dezvoltare sunt mai susceptibile să fie competitive, să se
diferențieze și să atragă clienții.
● Cultură Organizațională: O cultură organizațională care încurajează creativitatea
atrage talente inovatoare și stimulează angajații să-și aducă contribuția unică la
proiecte și sarcini.
● Rezolvarea Provocărilor Etice: Creativitatea este necesară pentru a aborda
provocările etice din IT, cum ar fi protecția datelor, securitatea cibernetică și impactul
tehnologiei asupra societății.
Creativitatea este fundamentul inovației și progresului în domeniul IT. Într-un mediu rapid-evolutiv,
capacitatea de a gândi creativ și de a aduce idei inovatoare este esențială pentru dezvoltarea durabilă
și pentru a face față provocărilor tehnologice și sociale.
33. Discuţii despre importanţa Inovării în IT (sinteza din tot ce s-a prezentat şi s-a
discutat la curs, precum şi din lecturile dvs.).
Importanța Inovării în IT:
● Evoluție Tehnologică: Inovația este motorul principal al evoluției tehnologice. În IT,

progresele rapide în hardware și software sunt rezultatul constant al inovației.
● Soluționarea Problemelor Complexe: Inovația aduce soluții la probleme complexe,
deschizând noi direcții de cercetare și dezvoltare în domeniul tehnologic.
● Competitivitate Pe Piață: Companiile care investesc în inovație devin mai
competitive, având șansa să ofere produse și servicii noi și mai avansate decât
competitorii.
● Eficiență Operațională: Inovațiile în IT conduc la dezvoltarea de tehnologii și
procese mai eficiente, reducând costurile operaționale și îmbunătățind eficiența.
● Experiență Utilizator Îmbunătățită: Inovațiile în design și experiența utilizatorului
aduc îmbunătățiri semnificative în interfața și utilizarea produselor și serviciilor IT.
● Noi Oportunități de Afaceri: Inovația deschide drumul către noi oportunități de
afaceri, inclusiv dezvoltarea de produse și servicii care să răspundă la nevoi
emergente ale pieței.
● Flexibilitate și Adaptabilitate: Companiile inovatoare sunt mai bine pregătite să se
adapteze la schimbările rapide ale pieței și să facă față provocărilor tehnologice și
economice.
● Eficiența Dezvoltării Software: Inovațiile în dezvoltarea software-ului pot accelera
procesele de creație, permițând lansarea rapidă a produselor pe piață.
● Progrese în Securitatea Cibernetică: Inovațiile în securitatea cibernetică sunt
cruciale pentru a răspunde la amenințările din ce în ce mai sofisticate la adresa
datelor și informațiilor.
● Impact Social și Economic: Inovația în IT are un impact semnificativ asupra
societății și economiei, generând locuri de muncă, îmbunătățind calitatea vieții și
contribuind la progresul global.
● Sustenabilitate: Inovația în IT poate contribui la dezvoltarea de tehnologii
sustenabile și la reducerea impactului negativ asupra mediului.
● Transformarea Digitală: Inovațiile conduc la transformarea digitală a organizațiilor,
îmbunătățind procesele, comunicarea și interacțiunea cu clienții.
Inovația în IT nu este doar un avantaj competitiv, ci și o necesitate într-un mediu în continuă

schimbare. Companiile și profesioniștii din domeniul IT trebuie să fie agili și deschiși la
adoptarea de idei noi pentru a rămâne relevanți și a contribui la progresul continuu al
industriei.
34. Reflexii personale asupra gândirii creative.

Gândirea creativă reprezintă nu doar o abilitate, ci și o atitudine și o modalitate de a
aborda lumea și provocările din jur, implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi
asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente. Iată câteva reflexii personale
asupra gândirii creative:
Explorarea Fără Bariere: gândirea creativă înseamnă să explorez idei fără constrângeri
preconcepute. Este despre a mă elibera de limitele convenționale și a descoperi căi
neobișnuite de a aborda problemele.
Acceptarea Eșecului ca o Oportunitate: Am învățat că eșecul face parte integrantă din
procesul creativ. Fiecare încercare eșuată este o oportunitate de a învăța și de a descoperi
noi direcții. Gândirea creativă îmi oferă curajul de a încerca, chiar știind că pot exista
obstacole în cale.
Curajul de a Ieși din Confort: Gândirea creativă mă împinge să ies din zona mea de
confort. Este despre a accepta provocările și a explora teritorii necunoscute. Așa am
descoperit adesea că soluțiile inovatoare se găsesc în afara rutinei și a obișnuințelor.
Flexibilitate în Rezolvarea Problemelor: În lumea în continuă schimbare în care trăim,
gândirea creativă devine un instrument esențial. Flexibilitatea în abordarea problemelor și
adaptabilitatea la noile contexte sunt aspecte pe care le cultiv în mod constant.
Inspirarea din Diverse Surse: Am descoperit că gândirea creativă este alimentată de surse
diverse de inspirație. Lecturile, arta, conversațiile cu oameni din domenii diferite și călătoriile
au devenit surse constante de stimulare a imaginației și gândirii creative.
Colaborarea ca Sursă de Inovație: Colaborarea cu oameni cu perspective diferite a
devenit un aspect crucial al gândirii creative pentru mine. Discuțiile și lucrul în echipă aduc
adesea idei complementare și soluții inovatoare la probleme complexe.
În concluzie, gândirea creativă pentru mine este despre a privi lumea cu ochi noi, a accepta
provocările ca oportunități de învățare și a aborda problemele cu curaj și flexibilitate. Este o
călătorie continuă de descoperire a potențialului creativ și de găsire a unor răspunsuri unice
la întrebările vieții.
35. Gândirea divergentă vs. Gândirea convergentă. Discuţii.

Gândirea divergentă - aptitudinea intelectuală de generare creativă, cu fluență și viteză, a
unor soluții multiple, originale, neobișnuite, diverse și elaborate la o problemă stabilită.
✓Caracteristici: flexibilitatea mentală, originalitatea, fluența și inventivitatea.
✓Gândirea divergentă este exemplificată de bogăția ideilor și originalitatea acestora.
Gândirea convergentă - aptitudinea intelectuală de a evalua în mod logic idei/soluții, de a
critica și a opta pentru soluția cea mai avantajoasă a unei probleme date, dintr-o selecție de
soluții.
✓Gândirea convergentă constă în raționamentul analitic, măsurat prin teste de inteligență.
Răspunsul formulat este unic și riguros determinat, reprezentând cea mai bună soluție
potențială. Acest tip de gândire este utilizat după evaluarea unui set de idei, informații sau
alternative
36. Analizaţi, cu exemple, relaţia dintre Creativitate şi Inteligenţă.

Inteligența se referă la abilitatea de a învăța, a gândi logic, a rezolva probleme și a adapta
comportamentul la mediu.
Creativitatea - abilitatea de a genera idei noi, inovatoare, de înaltă calitate și la capacitatea
de a găsi soluții neconvenționale la probleme.
Relația: Inteligența poate contribui la rezolvarea problemelor, iar creativitatea poate aduce
originalitate în abordarea acestora.
Exemplu 1: Dacă avem o problemă de matematică dificilă, inteligența ne ajută să găsim o
soluție logică. Creativitatea poate intra în scenă atunci când încercăm să găsim modalități
inovatoare de a explica sau de a vizualiza problema.
Exemplu 2: Inovație în Tehnologie:
● Inteligență: Un programator inteligent poate dezvolta cod complex și algoritmi
eficienți.
● Creativitate: Creativitatea intervine atunci când același programator propune un
concept revoluționar, cum ar fi o interfață utilizator inovatoare sau o aplicație care
abordează o nevoie neexplorată.
Exemplu 3: Soluționarea unei Probleme de Afaceri:
● Inteligență: Un manager inteligent poate analiza datele, identifica tendințe și
dezvolta strategii bazate pe raționament logic.
● Creativitate: Creativitatea poate interveni atunci când managerul găsește abordări
inovatoare în marketing, crearea de produse sau gestionarea echipei,
adăugând un avantaj competitiv.
37. Discuţii despre IQ.

IQ sau coeficientul de inteligență este o măsură a abilităților cognitive generale ale unei
persoane, bazată pe rezultatele obținute într-un test de inteligență. Acest tip de test
evaluează diverse abilități cognitive, cum ar fi gândirea logică, raționamentul, rezolvarea
problemelor, memoria și viteza de procesare a informațiilor. Un scor de IQ este utilizat
pentru a clasifica nivelul de inteligență al unei persoane în comparație cu populația generală.
Un coeficient de inteligență sau IQ "de prag" ar avea valoarea de 120, adică:

• sub IQ= 120, creativitatea este dependentă de inteligență;
• peste IQ= 120, creativitatea este independentă de inteligență.
- Scorul mediu la un test de inteligență standardizat este setat la 100. Acesta este considerat
nivelul mediu de inteligență.
38. Metrici pentru inovare la nivelul Uniunii Europene.

Inovarea joacă un rol tot mai important în economie. Pe lângă beneficiile aduse
consumatorilor și lucrătorilor din Uniune, inovarea este esențială pentru a crea locuri de
muncă mai bune, a construi o societate mai ecologică și a ne îmbunătăți calitatea vieții. Ea
este, de asemenea, esențială pentru menținerea competitivității Uniunii pe piețele mondiale.
Politica în materie de inovare constituie interfața dintre politica în materie de cercetare și
dezvoltare tehnologică și politica industrială, având ca obiectiv crearea unui cadru propice
introducerii ideilor pe piață.
UE și-a propus să creeze o adevărată piață europeană unică pentru inovare, ceea ce ar
atrage companii și întreprinderi inovatoare. Pentru realizarea acestui lucru, s-au propus
diverse măsuri în domeniile protecției brevetelor, standardizării, achizițiilor publice și
reglementării inteligente. Au fost introduse o serie de instrumente pentru a măsura și
monitoriza situația în întreaga Uniune și progresele realizate.
Metrici pentru inovare la nivelul Uniunii Europene:
● Graficul Tendințelor de Inovare în Europa ( Trend Chart on Innovation in Europe),
introdusă de Comisia Europeană în 1998 pentru a monitoriza schimbările în politicile de
inovare din Statele Membre UE. Ea urmărește colectarea, actualizarea regulată și
analiza informațiilor privind politica de inovație la nivel național și comunitar, cu accent
pe finanțarea inovației; înființarea și dezvoltarea întreprinderilor inovatoare; protecția
drepturilor de proprietate intelectuală și transferul tehnologic între cercetare și industrie.
De asemenea, reprezintă un forum european pentru compararea și schimbul de "bune
practici" în domeniul politicii de inovație.
● Analiza Inovării Comunitare (Community Innovation Survey (CIS), analiză statistică
coordonată de oficiul statistic al Comisiei Europene, EUROSTAT. Baza metodologică a
CIS este oferită de Manualul Oslo. CIS este conceput pentru a furniza informații despre
inovativitatea sectoarelor economice ale afacerilor, pentru a permite analiza factorilor
sau obstacolelor de inovație sau pentru a evalua rezultatele inovației. Sondajul se
concentrează, printre altele, pe următoarele aspecte:
● inovații de produs (noi pentru firmă; noi pe piață)
● inovații în procesele de afaceri
● dezvoltarea inovației
● activități de inovație
● cheltuieli de inovație
● cifra de afaceri din produse inovatoare
● stimulente pentru implementarea inovației
● cooperare în inovație
● sursa de finanțare pentru inovație
● surse de informații privind inovația
● obstacole în inovație
● Ino-Barometrul (Inno-Barometer), o colecție de opinii obținute sub auspiciile Comisiei
Europene, care explorează opiniile managerilor din Europa asupra necesităților
companiilor, investițiilor în inovare și rezultatelor obținute;
● Tabloul de Bord European al Inovării în Sectorul Serviciilor (SSIS)- prezintă o
evaluare comparativă a performanțelor în materie de cercetare și inovare ale statelor
membre ale UE și ale unor țări terțe selectate, precum și punctele tari și punctele slabe
ale sistemelor lor de cercetare și inovare. Acesta ajută țările să evalueze domeniile în
care trebuie să își concentreze eforturile pentru a obține performanțe sporite în materie
de inovare.
● Indicele capacității de inovare (Innovation Capacity Index – ICI), acest indice
(indicator) fiind construit pe 5 piloni, compuși dintr-un total de 61 de variabile. Indicele ICI
ierarhizează țările conform cu performanța lor generală și oferă scoruri pe baza unor
piloni și subindici care dau o idee generală a performanțelor în domeniile respective.
Ierarhizarea ICI pentru perioada 2017-2018 consideră că Suedia, Danemarca, Finlanda,
Olanda, UK, şi Luxembourg sunt ţările cele mai inovatoare. Lithuania, Olanda, Malta,
UK, Latvia, şi Franţa sunt ţările cu cea mai rapidă creştere în domeniul inovării. România
este situată pe locul 47 (131 țări).
39. Discuţii despre poziţia României în Indexul global de inovare 2023.

Indicele Global al Inovației, realizează un clasament al performantei țărilor în funcție de
capacitatea de inovare. In calculul acestui indice s-au luat în considerare diferiți indicatori ai
dezvoltării privind: instituțiile, activitatea stiintifică, infrastructura, dezvoltarea afacerilor,
capitalul, inovația, dezvoltarea tehnologiei din 132 de state.
România s-a clasat pe locul 34 la secțiunea infrastructură, locul 35 la secțiunea cunostințe și
tehnologie, locul 51 la secțiunea complexitatea afacerilor, locul 74 la secțiunea instituții și
locul 75 la secțiunile : capital uman, cercetare și complexitatea pieței.
- Romania se afla pe locul 47 dintre 132 de economii prezentate la Global Innovation
Index 2023
- Romania se afla pe locul 40 dintre cele 50 de economii de grup cu venituri mari
- Romania se afla pe locul 30 dintre cele 39 de economii din Europa
- Romania are performante mai bune in ceea ce priveste rezultatele inovatiei decat
inputurile de inovare in 2023
- In anul 2023 Romania a ocupat locul 55 la inputuri de inovare. Aceasta pozitie este
mai mare decat cea din anul 2022.
- România se află pe locul 47 la rezultate la inovații. Această poziție este mai mică
decât anul trecut.
40. Prezentaţi terminologia Groupware.
Terminologie groupware:
1. literatura engleză
● groupware
● CSCW - Computer Supported Cooperative Work
● collaborative computing
● workgroup computing
2. literatura franceză
● synergiciel
● TCAO – Travail Coopératif Assisté par Ordinateur
● Collecticiels
● travail de groupe
- GW desemneaza tehnologia hardware si software care ofera suport si sprijin lucrului in

echipa
- GW reprezinta un model organizational dezvoltat cu sprijinul tehnologiilor informationale
multi-utilizator moderne, ce ofera posibilitatea reproiectarii radicale a proceselor, organizarii
si mentalitatii din intreprinderi, prin intermediul unei clase de aplicatii retea ce permit
echipelor de lucru sa colaboreze intr-o maniera facila.
- ansamblul resurselor hardware şi software care suportă şi sprijină munca în grup;
- extensie sau un instrument de perfecţionare a proceselor de colaborare, se compune din
produse orientate “pe grup” concepute pentru a ajuta grupurile de lucru să lucreze împreună,
- Tehnologiile GW ating trei dimensiuni ale intreprinderii:
● managementul sau dimensiunea umana
● organizarea sau dimensiunea organizationala
● informatica sau dimensiunea tehnologica.
41. Computer Supported Cooperative Work.
- disciplina care motivează şi validează conceptul de groupware
- ştiinţa care descrie cum se dezvoltă aplicaţiile groupware
- conţine studiile şi teoria manierii în care oamenii lucrează împreună, precum şi a modului
în care groupware afectează comportamentul de grup
- teorie independentă care demonstrează că tehnologia nu este principala forţă de antrenare
din spatele unei discipline
- disciplină dependentă de social
- Computer Supported Cooperative Work (CSCW), în traducere "Lucrul în Cooperare
Suportat de Calculator", reprezintă un domeniu al informaticii și al științei informatice care se
ocupă de studiul modului în care tehnologiile informatice pot facilita colaborarea și
comunicarea între oameni în cadrul unui mediu de lucru comun. Obiectivul principal al
CSCW este să dezvolte și să utilizeze tehnologii informatice pentru a sprijini și îmbunătăți
activitățile de colaborare în cadrul grupurilor de oameni care lucrează împreună la diverse
proiecte sau sarcini.
42. Avantaje cheie ale implicării Inteligenţei Artificiale în platformele colaborative.

● Eficiență. Procesele manuale tradiționale durează adesea mult timp și sunt
predispuse la erori umane. Cu ajutorul AI, organizațiile pot automatiza sarcinile
repetitive, eliberând timp valoros pentru ca angajații să se concentreze asupra
activităților mai strategice și adăugătoare de valoare. De exemplu, chatbot-urile
alimentate de AI pot gestiona întrebările clienților, oferind răspunsuri instantanee și
reducând nevoia de intervenție umană. Rezultatul constă în îmbunătățirea satisfacției
clienților, în timp ce angajații pot să-și dedice timpul unor sarcini complexe și critice.
● Analiza unui volum uriaş de date la o viteză fără precedent, permițând
organizațiilor să ia decizii bazate pe date în timp real. Această capacitate este
deosebit de valoroasă în industrii precum finanțele și asistența medicală, unde
informațiile precise și în timp util sunt cruciale. Algoritmii AI pot procesa și analiza
rapid seturi de date complexe, identificând modele și tendințe pe care oamenii le-ar
putea rata. Acest lucru le oferă afacerilor posibilitatea de a lua decizii informate, de a
optimiza operațiunile și de a profita de noi oportunități.
● Potențialul de a stimula productivitatea. Instrumentele alimentate de AI pot spori
performanţele umane, permițând angajaților să-și finalizeze sarcinile mai eficient. De
exemplu, algoritmii AI pot ajuta la sortarea și prioritizarea e-mailurilor, reducând
timpul petrecut pe sarcinile administrative plictisitoare. În plus, AI poate oferi
recomandări și inzestrări personalizate, ajutând angajații să ia decizii mai informate.
Acest lucru nu numai că economisește timp, ci și îmbunătățește calitatea lucrului
produs.
● Optimizarea colaborării și comunicării din cadrul organizațiilor. Odată cu
creșterea muncii la distanță și a echipelor globale, comunicarea eficientă a devenit
mai critică ca niciodată. Instrumentele alimentate de AI, precum asistenții virtuali și
software-ul de traducere a limbilor, pot elimina barierele lingvistice și pot facilita
comunicarea fără probleme peste granițe. În plus, AI poate analiza modelele de
comunicare și poate oferi îndrumări referitoare la dinamica echipei, permițând
organizațiilor să optimizeze colaborarea și să cultive un mediu de lucru mai incluziv.
43. Inteligenţa artificială pentru operaţiuni IT.

● termen inventat în 2016 de Gartner. AIOps
● Mediile de aplicații din companiile globale produc cantități masive de date și
informații. Această complexitate din ce în ce mai mare a datelor primite și
natura hibridă a serviciilor și aplicațiilor pune o presiune uriaşă asupra
operațiunilor IT
● AIOps se referă la valorificarea şi exploatarea volumelor mari de date, a
performanţelor avansate de analiză și de Machine Learning pentru a
îmbunătăți fluxurile de lucru operaționale și funcționale ale echipelor IT.
Aceste platforme rulează pe tehnologii cu mai multe straturi și permit
utilizarea simultană a mai multor surse de date și de instrumente analitice.
● are capacitatea unică de a detecta și de a răspunde la probleme instantaneu.
● AIOps încearcă să abordeze un peisaj IT în evoluție rapidă, folosind confortul
învățării automate, automatizării și big data
● Multe companii folosesc acum AIOps mai mult decât oricând. Scopul este
automatizarea operațiunilor IT, identificarea inteligentă a tiparelor, creșterea
proceselor și sarcinilor comune și rezolvarea problemelor IT.
● AIOps reunește managementul serviciilor, managementul performanței și
automatizarea pentru a obține informații și îmbunătățiri continue.
● Soluțiile AIOps permit configurarea unui sistem centralizat de interacțiune
între diferite funcții IT pentru a optimiza operațiunile. Abordarea este
standardizată, similară cu funcția cognitivă umană şi urmăreşte etapele
următoare:
● Căutarea de volume uriașe de date în diverse medii IT și selectarea
informațiilor relevante prin intermediul unor tehnici predeterminate de filtrare și
prioritizare.
● ·Analize avansate şi corelări amănunțite la nivel de date pentru a descoperi
modele, dependențe și relații inerente, reducând inteligent zgomotul (procesul
care afectează imaginea datelor şi nu face parte din semnalul iniţial) din
acestea.
● Agregarea de date în diferite grupuri și grupări, pregătirea pentru analize
avansate.
● Investigarea tendințelor, evenimentelor și a punctelor focale ale informațiilor
operaționale cu inferențe.
● Facilitează colaborarea între echipele IT interfuncționale și gestionează
notificările către operatorii desemnaţi în cazul anumitor evenimente sau
probleme.
● Automatizează rezoluția și remedierea fără a fi nevoie de nici o intervenție
umană
44. Viziunea UE privind o AI durabilă și de încredere în lume.

● Serviciul pentru Instrumente de Politică Externă (FPI) al Comisiei Europene și
Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie (DG CONNECT), în
colaborare cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), au lansat proiectul
InTouchAI.eu ca instrument de politică externă pentru a colabora cu partenerii
internaționali în materie de reglementare și etică și pentru a promova dezvoltarea
responsabilă a IA de încredere la nivel l.
● Proiectul de informare internațională pentru abordarea centrată pe om
(InTouchAI.eu) își propune să sprijine Comisia Europeană în stabilirea unui cadru de
etică și încredere pentru a permite dezvoltarea IA. Obiectivele stabilite sunt în
conformitate cu valorile UE și ar trebui să pregătească terenul pentru construirea
unei coaliții globale în acest domeniu.
Obiective:
1. Asumarea poziției de lider în cadrul discuțiilor globale privind IA;
2. Asigurarea condițiilor pentru adoptarea politicilor, a bunelor practici și a standardelor
pentru configurarea unui cadru etic și juridic adecvat privind IA;
3. Îmbunătățirea gradului de conștientizare a publicului cu privire la provocările și
oportunitățile asociate IA.
45. Motivaţia adoptării unui proiect groupware şi principalele probleme.

Motivații pentru adoptarea unui proiect de groupware:
● COMUNICAREA – în primul rând prin utilizarea mesageriei electronice dar şi a
platformelor de comunicare instant sau a reţelelor sociale.
● COLABORAREA – prin partajarea resurselor informaţionale între membrii grupului
pentru atingerea obiectivelor organizaţionale
● COORDONAREA are loc prin implementarea comunicării şi colaborării în structura
proceselor de afaceri. Se asigură, astfel, automatizarea fluxului de lucru în
conformitate cu sarcinile şi activităţile membrilor grupului, necesară implementării
unei politici globale.
● ÎMBUNĂTĂȚIREA PRODUCTIVITĂȚII prin automatizarea și optimizarea proceselor
de lucru, groupware-ul poate contribui la creșterea eficienței și productivității
angajaților.
● ACCES LA INFORMAȚII ÎN TIMP REAL, sistemele de groupware permit accesul la
informații actualizate în timp real, ceea ce este crucial în mediile de afaceri în
schimbare rapidă.
● GESTIONAREA DOCUMENTELOR - groupware-ul include adesea funcționalități de
gestionare a documentelor, facilitând crearea, partajarea și actualizarea colaborativă
a fișierelor.
46. Proiecte groupware. Beneficii, impedimente şi costuri.

● valorificarea resurselor informaţionale prin prelucrarea informaţiilor nestructurate (din
documente sau care sunt colectate prin intermediul reţelelor sociale);
● organizarea lucrului în echipa: crearea unui mediu virtual pentru îmbunătăţirea
reactivităţii întreprinderii;
● suportul aplicaţiilor este reprezentat de infrastructura de tip reţea.
● productivitate sporită
● superioritatea tehnică a produselor program
● scalabilitatea
● interfaţă prietenoasă multiutilizator
● suport TQM (Total Quality Management) şi BPR (Business Process Management
● mai puţine reuniuni
● suport pentru conferinţele electronice
● automatizarea proceselor curente
● extinderea organizaţiei, integrarea clienţilor şi furnizorilor
● integrarea echipelor dispersate geografic
● competitivitate sporită
● coordonare globală corespunzătoare
● furnizarea unor servicii noi, care îmbunătăţesc organizarea firmei
● posibilitatea realizării de expertize profesionale
BENEFICII principale pentru platformele colaborative pentru afaceri (groupware)
1. Colaborare Eficientă: Facilitarea colaborării între membrii echipei, indiferent de
locație geografică, conducând la o îmbunătățire a eficienței.
2. Comunicare Îmbunătățită: Oferă canale eficiente de comunicare, inclusiv chat-uri,
mesagerie instant, și forumuri online, favorizând schimbul rapid de informații.
3. Acces la Informații în Timp Real: Permite accesul la informații actualizate în timp
real, asigurând o bază de date comună și evitând utilizarea informațiilor învechite.
4. Gestionare Documente: Simplifică procesele de gestionare a documentelor,
permitând editarea colaborativă și partajarea eficientă a resurselor.
5. Coordonare Activități și Sarcini: Contribuie la o mai bună coordonare a activităților
și la monitorizarea eficientă a sarcinilor, reducând riscul de conflicte și suprapuneri.
6. Flexibilitate în Lucrul la Distanță: Facilitează lucrul la distanță și colaborarea între
echipe virtuale, ceea ce poate îmbunătăți echilibrul între viața profesională și cea
personală pentru angajați.
Impedimente ale Proiectelor Groupware:
1. Rezistența la Schimbare: Angajații pot manifesta rezistență la adoptarea noilor
tehnologii și la schimbările în modul lor de lucru obișnuit.
2. Probleme de Integrare: Implementarea groupware-ului poate implica dificultăți în
integrarea cu alte sisteme deja existente în organizație, ceea ce poate duce la
disfuncționalități.
3. Securitate și Confidențialitate: Protecția datelor și asigurarea securității
informațiilor sunt priorități, iar problemele de securitate pot fi o preocupare majoră.
4. Costuri inițiale și de Întreținere: Implementarea și întreținerea unui sistem de
groupware pot implica costuri semnificative, inclusiv achiziționarea de licențe,
infrastructură IT și formare.
5. Nevoi de Instruire: Utilizarea eficientă a groupware-ului necesită înțelegerea și
formarea angajaților, ceea ce poate adăuga la costuri și necesită resurse dedicate
pentru instruire.
Costuri ale Proiectelor Groupware:
1. Achiziționarea Software-ului: Costurile asociate cu achiziționarea licențelor pentru
software-ul de groupware sau dezvoltarea unei soluții personalizate.
2. Infrastructură IT: Investiții în infrastructură IT, inclusiv servere, stocare de date și
alte componente necesare pentru susținerea sistemului de groupware.
3. Formare și Instruire: Costurile asociate cu instruirea angajaților pentru a utiliza
eficient platforma de groupware.
4. Integrare și Personalizare: Cheltuielile aferente integrării platformei în infrastructura
existentă și personalizării funcționalităților pentru a se potrivi cu nevoile organizației.
5. Suport Tehnic: Costurile de mentenanță și suport tehnic pentru a asigura
funcționarea optimă a sistemului și pentru a remedia problemele semnalate de
utilizatori.
47. Prezentaţi avantajele proiectelor groupware.

Răspuns:
Groupware, cunoscut și sub numele de software colaborativ, poate avea un impact
semnificativ asupra organizațiilor, permițând angajaților să comunice și să colaboreze mai
eficient. Atunci când angajații colaborează, 73% lucrează mai bine, 60% sunt mai inovatori,
56% se simt mai mulțumiți și 15% lucrează mai rapid.
Proiectele groupware au mai multe avantaje, care motiveaza alegerea lor, unele dintre
acestea sunt: Deprinderea abilităţilor de lucru cu o platforma colaborativă dedicată lucrului în
echipă pe proiect. Cunoştinţe Jira. Managementul timpului, gestionarea task-urilor, a
angajaților sau a echipamentelor sunt ușor realizabile cu ajutorul multiplelor functionalitati
ale soluțiilor colaborative, astfel managerii se pot concentra asupra eficienței echipelor de
lucru.Prin utilizarea groupware ului, angajații pot colabora mai eficient și pot dezvolta
produse și servicii de calitate superioară. Groupware-ul poate facilita accesul rapid și ușor la
informații și cunoștințe importante, cum ar fi politici și proceduri, documentaţii de proiect,
analize de piață sau alte informații relevante.Utilizarea platformelor colaborative poate
încuraja inovația prin împărtășirea ideilor și experiențelor între membrii echipei și prin
crearea unui mediu de lucru colaborativ și deschis.
Proiectele Groupware au doua avantaje mari:
COMUNICAREA – în primul rând prin utilizarea mesageriei electronice dar şi a platformelor
de comunicare instant sau a reţelelor sociale.
COLABORAREA – prin partajarea resurselor informaţionale între membrii grupului pentru
atingerea obiectivelor organizaţionale.
Atuurile proiectelor groupware:
• organizarea lucrului în echipa: crearea unui mediu virtual pentru îmbunătăţirea reactivităţii
întreprinderii;
• suportul aplicaţiilor este reprezentat de infrastructura de tip reţea.
• preţ competitiv, cheltuieli amortizate rapid
• productivitate sporită
• superioritatea tehnică a produselor program
• scalabilitatea
• interfaţă prietenoasă multiutilizator
• suport TQM (Total Quality Management) şi BPR (Business Process Management)mai
puţine reuniuni
• suport pentru conferinţele electronice
• automatizarea proceselor curente
• extinderea organizaţiei, integrarea clienţilor şi furnizorilor
• integrarea echipelor dispersate geografic
• competitivitate sporită
• coordonare globală corespunzătoare
• furnizarea unor servicii noi, care îmbunătăţesc organizarea firmei
• posibilitatea realizării de expertize profesionale.
Proiectele groupware oferă pentru personal
• facilităţi multiple în transmisia datelor (mai rapidă şi mai clară)
• suport pentru munca la domiciliu
• reducerea costurilor de călătorie
• perspective multiple şi modalităţi de expertiză şi control
• economii importante de timp şi reducerea costurilor în cadrul grupurilor de coordonare a
muncii
• facilitează deciziile referitoare la problemele grupurilor de lucru
48. Discuţii despre factorii care împiedică evoluţia proiectelor groupware.

Răspuns: Factori care împiedică evoluţia proiectelor groupware
• nivelul redus de educaţie, în mediul afacerilor, în legătură cu tehnologiile groupware : Lipsa
de înțelegere a beneficiilor și a modului de funcționare a tehnologiilor groupware poate încetini
adoptarea lor în organizații. Aceasta poate fi rezolvată prin programe de formare și conștientizare.
• confuzia existentă pe piaţă asupra naturii acestor tehnologii : Diversitatea și complexitatea
soluțiilor de groupware pot crea incertitudine în ceea ce privește alegerea potrivită pentru nevoile
organizaționale. Clarificarea și informarea asupra funcționalităților și beneficiilor ar putea clarifica
acest aspect.
• recesiunea economică care a diminuat bugetele, majoritatea nemaiavând posibilităţi de
investiţie în groupware :Reducerea bugetelor organizaționale poate limita investițiile în tehnologiile
noi, inclusiv în cele de tip groupware. Prioritizarea altor necesități în detrimentul acestor investiții
poate fi o consecință a resurselor limitate.
• rezistenţa organizaţiilor la schimbare :Adoptarea unor tehnologii noi implică adesea modificări
în procesele și cultura organizațională, iar rezistența la schimbare poate încetini sau împiedica
implementarea eficientă a sistemelor groupware.
• lipsa standardelor groupware care ar stimula evoluţia sa rapidă: Absența unor standarde
clare și recunoscute în domeniul groupware poate încetini dezvoltarea și interoperabilitatea
între diferitele soluții, ceea ce poate descuraja adoptarea lor rapidă.
49. Trenduri tehnologice Gartner 2023. Exemple şi discuţii.

Răspuns:
1) Sistemul imunitar digital.
2) Observabilitate aplicată.
3) Managementul încrederii, riscurilor și securității AI (AI TRISM)
4) Platforme industriale cloud.
5) Ingineria platformei.
6) Realizarea valorii fără fir.
7) Super Aplicații.
8) AI adaptiv.
9) Metaverse
10) Sustainable Technology
Ne așteptăm ca tendințele din 2023 să aibă un impact asupra strategiilor întreprinderilor în
următorii trei ani, permițând organizațiilor să abordeze patru priorități cheie:
● Optimizarea rezilienței, operațiunilor sau încrederii:
1) Sistemul Imunitar Digital creează o experiență îmbunătățită pentru clienți prin combinarea mai
multor strategii de inginerie software pentru a proteja împotriva riscurilor. Prin observabilitate,
automatizare și design și testare extremă, acesta furnizează sisteme reziliente care reduc riscurile
operaționale și de securitate.
2)Observabilitatea Aplicată lucrează cu datele emise de o organizație, folosind inteligența artificială
pentru a analiza și face recomandări, permițând întreprinderii să ia decizii viitoare mai rapide și mai
precise. Atunci când este aplicată sistematic, poate reduce latența pentru răspuns și poate optimiza
operațiunile de afaceri în timp real.
3)AI TRiSM sprijină guvernanța modelelor AI, încrederea, corectitudinea, fiabilitatea, robustețea,
eficacitatea și protecția datelor. Aceasta combină metode pentru explicarea rezultatelor AI,
implementarea rapidă a modelelor noi, gestionarea activă a securității AI și controale pentru
problemele de confidențialitate și etică.
● Creșterea productivității și valoarea clienților prin soluții avansate, livrare de produse
și conectivitate:
4)Platformele Industriei Cloud combină SaaS, PaaS și IaaS cu funcționalități personalizate specifice
industriei, pe care organizațiile le pot utiliza pentru a se adapta mai ușor fluxului continuu de
perturbări din industria lor.
5)Ingineria Platformei oferă un set selectat de instrumente, capacități și procese ambalate pentru a fi
consumate ușor de către dezvoltatori și utilizatori finali. Acest lucru va crește productivitatea
utilizatorilor finali și va reduce povara asupra echipelor de dezvoltare.
6)Realizarea Valorii Wireless acoperă furnizarea de servicii de rețea fără fir pentru tot, inclusiv
calculul tradițional al utilizatorilor finali, suport pentru dispozitivele de margine, soluții de etichetare
digitală etc. Astfel de rețele depășesc conectivitatea pură, oferind informații și perspectivă în timp real
despre locație și altele din analize și permit sistemelor să colecteze direct energia rețelei.
● Abordare creativă și inovatoare a relațiilor cu clienților, răspunsuri accelerate
sau oportunitate:
7)Super Aplicațiile sunt mai mult decât aplicații compozite care agregă servicii. O super
aplicație combină caracteristicile unei aplicații, unei platforme și unui ecosistem într-o
singură aplicație, oferind o platformă pentru dezvoltarea și publicarea de mini aplicații de
către terți.
8)AI-ul Adaptiv permite modificarea comportamentului modelelor după implementare
folosind feedback în timp real, pentru a reantrena continuu modelele și a învăța în mediile de
dezvoltare și rulare, pe baza datelor noi și a obiectivelor ajustate, pentru a se adapta rapid la
schimbările din circumstanțele reale.
9)Metaversul permite oamenilor să reproducă sau să îmbunătățească activitățile lor fizice.
Aceasta ar putea să se întâmple prin transportarea sau extinderea activităților fizice într-o
lume virtuală sau prin transformarea celei fizice. Este o inovație combinatorială alcătuită din
mai multe teme și capacități tehnologice.
● Urmărirea soluțiilor tehnologice durabile
10)În 2023, furnizarea doar a tehnologiei nu va fi suficientă. Tehnologia durabilă reprezintă
un cadru de soluții care crește energia și eficiența serviciilor IT, permite durabilitatea
întreprinderilor prin tehnologii precum urmărirea, analizele, software-ul de gestionare a
emisiilor și AI-ul și ajută clienții să-și atingă propriile obiective de durabilitate.
50. Comentaţi tendinţa de a dezvolta Digital Immune System.

Răspuns: Dezvoltarea unui "Digital Immune System" reprezintă o tendință semnificativă și
necesară în contextul actual al tehnologiei. Această tendință este alimentată de o serie de
factori importanți:
Securitatea cibernetică îmbunătățită: Într-o lume în care amenințările cibernetice sunt din
ce în ce mai sofisticate și omniprezente, un sistem imunitar digital este esențial pentru
protejarea datelor, a infrastructurii și a operațiunilor.
Răspuns rapid la amenințări: Un astfel de sistem permite identificarea rapidă a
amenințărilor și reacționează pentru a contracara aceste atacuri în timp real sau, ideal,
înainte ca acestea să devină periculoase.
Adaptabilitate și reziliență: Similar cu un sistem imunitar biologic, un sistem imunitar digital
trebuie să fie capabil să se adapteze la noi amenințări și să-și îmbunătățească constant
abilitățile de apărare. Acest lucru implică utilizarea inteligenței artificiale și a altor tehnologii
pentru a învăța din modelele de atac și pentru a-și ajusta strategiile de securitate.
Protecția împotriva riscurilor operaționale: În plus față de protecția împotriva
amenințărilor cibernetice, un sistem imunitar digital poate ajuta și la minimizarea altor riscuri
operaționale, cum ar fi erorile umane sau defectele de sistem.
Îmbunătățirea experienței clienților și a încrederii: Implementarea unui sistem imunitar
digital eficient nu numai că protejează datele și operațiunile, dar poate consolida, de
asemenea, încrederea clienților într-o organizație, demonstrând angajamentul față de
securitatea și protecția informațiilor lor.
Concluzie: Această tendință reprezintă un pas înainte vital în evoluția tehnologiei și
securității cibernetice, căutând să creeze un mediu digital mai sigur, mai adaptabil și mai
protejat împotriva amenințărilor de orice fel.
51. Comentaţi tendinţa de a dezvolta Applied Observability.

Răspuns: Tendința de a dezvolta "Applied Observability" este esențială în peisajul
tehnologic actual și viitor, conform analizelor Gartner din 2023. Observabilitatea aplicată
este un concept-cheie în ceea ce privește abilitatea organizațiilor de a înțelege și gestiona
eficient performanța sistemelor și a aplicațiilor lor în medii complexe și dinamice.
Tendinta prezinta cateva aspecte cheie:

Analiza și interpretarea datelor: Observabilitatea aplicată implică colectarea și analiza
datelor provenite dintr-o gamă largă de surse. Aceasta nu se limitează doar la datele
tradiționale de monitorizare a infrastructurii, ci include și date contextuale, de business sau
de utilizare, pentru a obține o înțelegere completă a performanței sistemelor.
Luarea deciziilor bazate pe date: Abilitatea de a obține insights semnificative din date și de
a lua decizii informate și rapide pe baza acestor insights este o componentă centrală a
observabilității aplicate. Acest lucru poate îmbunătăți semnificativ timpul de răspuns și
capacitatea de a optimiza operațiunile în timp real.
Reducerea latentei și optimizarea operațiunilor: Prin utilizarea observabilității aplicate,
organizațiile pot reduce timpul de răspuns la incidente și pot optimiza procesele și
operațiunile în mod dinamic pentru a răspunde cerințelor în schimbare.
Implementarea AI și a automatizării: Integrarea tehnologiilor AI în soluțiile de
observabilitate aplicată permite automatizarea analizei datelor și generarea de recomandări
pentru îmbunătățirea continuă a performanței.
Impactul asupra experienței clienților: Observabilitatea aplicată nu numai că sprijină
operațiunile și performanța sistemelor, dar poate avea, de asemenea, un impact semnificativ
asupra experienței clienților, prin asigurarea disponibilității și eficienței aplicațiilor și serviciilor
oferite.
Concluzie: Această tendință reprezintă o mișcare esențială către utilizarea și interpretarea
inteligentă a datelor pentru a îmbunătăți înțelegerea și performanța sistemelor, conducând
astfel la operațiuni mai eficiente și la o experiență îmbunătățită pentru utilizatori.
52. Comentaţi tendinţa de a dezvolta AI TRiSM

Răspuns: Tendința de a dezvolta AI TRiSM (Artificial Intelligence Trust, Risk, and Security
Management) reflectă o evoluție crucială în utilizarea și gestionarea tehnologiilor de
inteligență artificială, conform analizelor Gartner din 2023. Această tendință se concentrează
pe aspectele de încredere, gestionare a riscurilor și securitate asociate implementării și
utilizării AI.
Câteva puncte importante legate de această tendință:
Guvernanță și încredere în AI: AI TRiSM se axează pe stabilirea unor practici și standarde
clare pentru guvernanța și gestionarea etică a sistemelor de inteligență artificială. Aceasta
include transparența procesului de luare a deciziilor AI și asigurarea că aceste decizii sunt
justificate și nediscriminatorii.
Fiabilitate și robustețe: O parte esențială a AI TRiSM este asigurarea fiabilității și
robusteței modelelor AI. Acest lucru implică teste și evaluări riguroase pentru a detecta și
corecta eventualele vulnerabilități sau erori care ar putea afecta performanța sau siguranța
sistemelor AI.
Protecția datelor și securitatea: Dezvoltarea AI TRiSM se concentrează și pe asigurarea
securității datelor utilizate pentru antrenarea și funcționarea modelelor AI. Este esențială
protecția împotriva accesului neautorizat sau a utilizării incorecte a datelor sensibile.
Transparența și explicabilitatea AI: O altă componentă importantă este capacitatea de a
explica și de a înțelege modul în care modelele AI ajung la anumite concluzii sau decizii.
Aceasta contribuie la încrederea utilizatorilor și la acceptarea generală a tehnologiei AI.
Implementarea și conformitatea regulamentelor: AI TRiSM vizează, de asemenea,
asigurarea conformității cu reglementările și standardele relevante în ceea ce privește
utilizarea și implementarea AI, în special în domenii sensibile precum sănătatea sau
finanțele.
53. Comentaţi tendinţa de a dezvolta Platforme Industry Cloud.

Răspuns:
Platformele cloud verticale combină capacitățile de software, platformă și infrastructură ca

serviciu (IaaS) pentru a oferi soluții specifice pentru diferite industrii verticale. Aceste soluții
industriale se bazează în mare parte pe serviciile de cloud public, dar oferă actorilor din
industrie o modalitate mai agilă de a gestiona sarcinile de lucru și de a accelera schimbările
în funcție de nevoile specifice ale afacerii lor, precum datele, conformitatea sau alte cerințe
ale segmentului lor. "În practică, platformele industriale cloud (ICPs) transformă o platformă
cloud într-o platformă de afaceri, permitând unei unelte existente de inovație tehnologică să
servească și ca unealtă de inovație în afaceri", spune Gregor Petri, VP Analyst la Gartner.
"O fac nu ca soluții predefinite, unice, SaaS verticale, ci mai degrabă ca platforme modulare,
compozabile, susținute de un catalog de capacități de afaceri împachetate specifice
industriei."
Dezvoltarea Platformelor Industry Cloud este o tendință semnificativă identificată în analizele
Gartner din 2023 și reprezintă o direcție importantă în evoluția tehnologiei și a soluțiilor
dedicate diferitelor industrii. Aceste platforme aduc împreună avantajele SaaS (Software as
a Service), PaaS (Platform as a Service) și IaaS (Infrastructure as a Service), furnizând
funcționalități adaptate specific pentru diverse domenii de activitate.
Puncte Cheie legate de această tendință:
Funcționalitate specifică industriei: Platformele Industry Cloud sunt proiectate pentru a
oferi un set de funcționalități adaptate nevoilor și cerințelor specifice ale fiecărei industrii.
Acestea integrează servicii și instrumente specializate care să rezolve problemele și să
sprijine procesele cheie din sectorul respectiv.
Adaptabilitate la perturbări în industrie: Una dintre marile avantaje ale acestor platforme
este capacitatea lor de a permite organizațiilor să se adapteze mai ușor la schimbările și
perturbările din cadrul propriului domeniu. Ele oferă flexibilitate și scalabilitate pentru a face
față schimbărilor de piață și cerințelor în evoluție.
Accelerarea inovației și a dezvoltării: Prin combinarea unor servicii SaaS, PaaS și IaaS,
aceste platforme facilitează dezvoltarea și implementarea rapidă a aplicațiilor, serviciilor și
soluțiilor specifice industriei, stimulând inovația și creșterea.
Colaborare și ecosistem extins: Platformele Industry Cloud oferă un mediu în care diferiți
actori din industrie pot colabora, pot împărtăși date și pot dezvolta soluții interoperabile.
Acest ecosistem extins permite crearea de parteneriate și sinergii între diverse entități din
cadrul aceleiași industrii.
Securitate și conformitate: O altă caracteristică cheie a acestor platforme este accentul
pus pe securitate și conformitate. Ele integrează adesea instrumente și tehnologii specifice
pentru a asigura protecția datelor și a respecta cerințele de conformitate din industrie.
54. Comentaţi tendinţa de a dezvolta Platform Engineering.

Rapuns: Tendința de a dezvolta Platform Engineering, conform analizelor Gartner din 2023,
reprezintă o direcție semnificativă în domeniul tehnologiei, concentrându-se pe furnizarea de
instrumente, capacități și procese bine definite și adaptabile, pentru a susține dezvoltatorii și
utilizatorii finali în cadrul unor medii tehnologice complexe.
Iată câteva aspecte esențiale legate de această tendință:
Seturi de instrumente și capacități bine selectate: Platform Engineering oferă o gamă de

instrumente și capacități care sunt alese și integrate strategic pentru a oferi dezvoltatorilor și
utilizatorilor finali un set de resurse relevante, eficiente și ușor de utilizat.
Facilitarea consumului de către dezvoltatori și utilizatori: O componentă crucială a
acestei tendințe este de a face aceste instrumente și capacități disponibile într-un mod care
să faciliteze utilizarea lor de către dezvoltatori și utilizatori finali, permițându-le să fie eficienți
și productivi.
Creșterea productivității și reducerea sarcinii pentru echipele de dezvoltare: Platform
Engineering are ca obiectiv creșterea productivității și reducerea complexității pentru
echipele de dezvoltare. Acest lucru se realizează prin furnizarea de instrumente și fluxuri de
lucru optimizate.
Abilitatea de a adapta și de a evolua rapid: Această tendință este axată pe flexibilitate și
adaptabilitate. Platform Engineering își propune să ofere un cadru care să permită
adaptarea rapidă la schimbările tehnologice și de piață.
Susținerea inovației și dezvoltării continue: Prin facilitarea accesului la instrumente și
capacități bine alese, Platform Engineering încurajează inovația și dezvoltarea continuă a
aplicațiilor și a serviciilor, accelerând ciclurile de dezvoltare și implementare.
Această tendință reprezintă un pas important în direcția oferirii de resurse și capacități
tehnologice bine structurate și eficiente, care să permită dezvoltatorilor să lucreze mai rapid,
mai eficient și mai adaptabil în cadrul unor medii tehnologice complexe.
55. Comentaţi tendinţa de a dezvolta Wireless Value Realization.

Răspuns: Tendința de a dezvolta Wireless Value Realization, conform analizelor Gartner
din 2023, se concentrează pe exploatarea pe deplin a serviciilor de rețea fără fir (wireless)
pentru a aduce valoare adăugată și pentru a extinde utilizarea acestor rețele dincolo de
conectivitatea tradițională.
Aspecte-cheie legate de această tendință:
Extinderea serviciilor rețelei fără fir: Această tendință se concentrează pe extinderea
utilizării rețelelor fără fir dincolo de funcționalitatea lor tradițională de conectivitate. Ele sunt
văzute ca surse de informații în timp real și instrumente pentru a oferi o gamă mai largă de
servicii și funcționalități.
Sprijinirea dispozitivelor de frontieră (edge devices): Wireless Value Realization acoperă
sprijinul pentru dispozitivele de frontieră, care sunt conectate la rețele fără fir. Aceste
dispozitive sunt esențiale pentru colectarea de date, furnizarea de informații în timp real și
extinderea capacităților rețelelor fără fir în diferite domenii și aplicații.
Soluții de etichetare digitală și altele: O parte a acestei tendințe este explorarea și
utilizarea soluțiilor de etichetare digitală și a altor tehnologii care utilizează rețelele fără fir
pentru a oferi informații în timp real, analize și insight-uri pentru a sprijini deciziile și
operațiunile.
Realizarea valorii din datele în timp real: Principala componentă a Wireless Value
Realization este capacitatea de a valorifica datele în timp real colectate de la dispozitivele
conectate la rețelele fără fir. Aceasta poate include informații despre locație, analize
predictive sau insight-uri care susțin operațiunile și luarea de decizii.
Concluzie: Această tendință subliniază importanța și potențialul extinderii valorii și utilizării
rețelelor fără fir dincolo de conectivitatea lor de bază. Ele devin un punct central în
furnizarea de informații și servicii în timp real, contribuind la luarea de decizii mai bune și la
optimizarea operațiunilor în diverse domenii și industrii.
56. Comentaţi tendinţa de a dezvolta Superapps.

Răspuns: Tendința de a dezvolta Superapps, conform analizelor Gartner din 2023,
reprezintă o evoluție semnificativă în lumea aplicațiilor mobile și digitale, aducând împreună
multiple funcționalități și servicii într-o singură aplicație, care devine un hub central pentru
nevoile și activitățile utilizatorilor.
Aceasta tendinta prezinta:
Combinarea funcțiilor multiple: Superappsul merge dincolo de conceptul tradițional de
aplicație, combinând funcționalități variate - de la platforme de socializare, servicii financiare,
rezervări de călătorii, shopping online, și multe altele - într-un singur loc convenabil.
Transformarea în platformă și ecosistem: Superappsul nu doar oferă funcționalități
multiple, ci servește și ca platformă pentru dezvoltatori terți, care pot adăuga propriile mini
aplicații și servicii pe această platformă extinsă, extinzând astfel gama de servicii disponibile
pentru utilizatori.
Confort și eficiență pentru utilizatori: Acest concept urmărește să simplifice viața
utilizatorilor, oferindu-le acces facil și rapid la varietate o de servicii și funcționalități într-un
singur loc. Aceasta crește eficiența și comoditatea utilizării aplicațiilor mobile.
Personalizare și experiență integrată: Superappsul vizează oferirea unei experiențe
integrate și personalizate, adaptându-se la nevoile și preferințele individuale ale utilizatorilor,
oferindu-le servicii și conținut relevant și adaptat.
Utilizare extinsă în regiuni și culturi diverse: Conceptul de Superapps este popular în
anumite regiuni ale lumii, precum Asia, dar este o tendință globală în creștere, deoarece
utilizatorii apreciază unificarea serviciilor și a experienței într-un singur loc.
57. Comentaţi tendinţa de a dezvolta AI adaptive.

Răspuns: Tendința de a dezvolta AI adaptivă reprezintă o direcție esențială în evoluția
tehnologiilor de inteligență artificială. Aceasta se referă la capacitatea sistemelor de AI de a
se adapta și ajusta în mod automat și dinamic la schimbările în mediu și la noile date primite,
îmbunătățind și ajustându-și modelele și comportamentul în timp real.
Iată câteva aspecte esențiale ale acestei tendințe:
Învățare continuă și reantrenare: AI adaptivă permite sistemelor să învețe și să se
adapteze în timp real la noile date și informații care sunt adăugate constant. Aceasta implică
reantrenarea și ajustarea modelelor AI pentru a reflecta schimbările în mediu și pentru a
obține rezultate mai precise și mai relevante.
Feedback în timp real: Un aspect crucial al AI adaptive este capacitatea de a primi
feedback în timp real din mediul său și de a ajusta comportamentul sau modelele în funcție
de aceste informații. Acest feedback permite sistemului să se adapteze rapid la schimbări și
să îmbunătățească performanța.
Optimizarea și îmbunătățirea continuă: Această tendință vizează creșterea performanței
și a adaptabilității sistemelor AI, permițându-le să devină mai eficiente și mai precise în timp,
pe măsură ce învață și se adaptează la noile informații și cerințe.
Aplicații extinse în diverse domenii: AI adaptivă are potențialul de a fi aplicată într-o
varietate de domenii, de la asistență medicală și cercetare la managementul operațiunilor și
procesele de afaceri, aducând un nivel mai ridicat de eficiență și adaptabilitate.
Inovație și rezolvarea problemelor complexe: Capacitatea AI adaptive de a se adapta
rapid la datele și cerințele noi poate aduce inovații semnificative și poate contribui la
soluționarea unor probleme complexe și în continuă schimbare.
Concluzie: Această tendință reprezintă o abordare proactivă și dinamică în utilizarea
inteligenței artificiale, permitând sistemelor să se adapteze și să răspundă la schimbările în
timp real, ceea ce conduce la performanțe îmbunătățite și la abordarea unor provocări
complexe cu mai mult succes.
58. Comentaţi tendinţa de a dezvolta Metaverse.

Răspuns: Metaverse reprezintă o tendință extrem de interesantă și inovatoare în domeniul
tehnologiei. Acest concept descrie un spațiu virtual 3D, interactiv și persistent, care
integrează realitatea virtuală, realitatea augmentată și alte medii virtuale. Metaverse-ul
reprezintă o lume digitală în care oamenii pot interacționa între ei și cu diferite elemente
digitale în timp real.
Iată câteva aspecte-cheie legate de această tendință:
Reprezentare digitală a lumii reale: Metaverse-ul se concentrează pe crearea unei lumi
virtuale care imită și reprezintă aspecte ale lumii reale, cum ar fi interacțiunea socială,
comerțul, divertismentul și chiar educația.
Interacțiune socială și colaborare: O parte esențială a Metaverse-ului este facilitarea
interacțiunii sociale și colaborării între utilizatori. Oamenii pot comunica, lucra împreună și se
pot conecta într-un spațiu virtual 3D.
Experiențe immersive și interactive: Metaverse-ul oferă experiențe immersive și
interactive, permitând utilizatorilor să exploreze și să interacționeze cu diferite obiecte, locații
și entități digitale într-un mod captivant și dinamic.
Aplicații diverse și utilizare extinsă: Această tendință se extinde într-o varietate de
domenii, de la jocuri și divertisment la educație, comerț, colaborare profesională și chiar
sănătate și asistență medicală.
Potențialul pentru inovație și evoluție: Metaverse-ul este un spațiu în continuă evoluție,
cu un potențial enorm pentru inovație. Companiile și dezvoltatorii lucrează la crearea de
experiențe și aplicații din ce în ce mai complexe și utile în cadrul acestui mediu.
Concluzie: Această tendință reprezintă o schimbare semnificativă în modul în care oamenii
interacționează și utilizează tehnologia. Metaverse-ul deschide noi frontiere pentru
colaborare, comunicare și experiențe digitale și poate avea un impact semnificativ în multe
aspecte ale vieții noastre, oferind oportunități uriașe pentru inovație și evoluție tehnologică.
59. Prezentaţi Gartner Top 10 Strategic Technology Trends 2024.

Răspuns: Gartner Top 10 Strategic Technology Trends 2024
1.AI as Partner: AI Trust, Risk and Security Management (AI TRiSM)
2. Be Safe: Continuous Threat Exposure Management (CTEM)
3. Protect the Future: Sustainable Technology
4. Developer-Driven Self-Service: Platform Engineering
5. Accelerate Creation: AI-Augmented Development
6. Tailor Your Tailor’s Work: Industry Cloud Platforms
7. Optimize Decision-Making: Intelligent Applications
8. Power AND Responsibility: Democratized Generative AI
9. Push the Pioneers: Augmented Connected Workforce
10. Buyers With Byte(s): Machine Customers
în traducere :
1. AI ca Partener: Managementul Încrederii, Riscului și Securității AI (AI TRiSM)
2. Fii Sigur: Managementul Continuu al Expunerii la Amenințări (CTEM)
3. Protejează Viitorul: Tehnologie Durabilă
4. Autoserivire Impulsionată de Dezvoltatori: Inginerie de Platformă
5. Accelerarea Creării: Dezvoltare Susținută de Inteligență Artificială
6. Personalizarea Muncii Specialistului Tău: Platforme Cloud Industriale
7. Optimizarea Luării Deciziilor: Aplicații Inteligente
8. Putere ȘI Responsabilitate: Inteligența Artificială Generativă Democratizată
9. Împingeți Pionierii: Forța de Muncă Conectată Augmentată
10. Cumpărători cu Octeți: Clienți Mașină
Gartner se așteaptă ca aceste 10 tendințe - care se încadrează în una sau mai multe
categorii - să influențeze multe decizii în afaceri și tehnologie în următoarele 36 de luni.
Obiectivele afacerii tale vor determina pe care intenționezi să le valorifici și când.
Gartner grupează cele 10 tendinte in 3 mari categorii
Protejați-vă investiția, care presupune
Asigurați-vă beneficiile din trecut și viitor strategic deciziile tehnologice pentru a le face să
dureze. (în componenta intra: AI Trust, Risk and Security Management, Continuous Threat
Exposure Management, Sustainable Technology, Industry Cloud Platforms, Democratized
Generative AI)
Rise of the Builders, ce presupune
Împuterniciți-vă oamenii și dezvoltatorii să construiască soluții folosind tehnologia potrivită
pentru fiecare funcție. (Sustainable Technology, Industry Cloud Platforms, Democratized
Generative AI, Platform Engineering, AI-Augmented Development, Intelligent Applications)
Deliver the value, ce spune
Angajați-vă să rafinați și să accelerați optimizarea valorii în timp ce mențineți excelenta
operațională (Sustainable Technology, Democratized Generative AI, Intelligent Applications,
Machine Customers, Augmented Connected Workforce).
60. Comparaţi şi comentaţi Trendurile tehnologice Gartner 2023 şi 2024.

Răspuns: Există anumite suprapuneri și continuitate între tendințele tehnologice Gartner din
2023 și 2024, însă există și câteva evoluții și schimbări notabile între cele două liste.
Continuitate în anumite tendințe: Unele tendințe din 2023 au continuat în 2024 cu o
accentuare sau o extindere. De exemplu, AI TRiSM (Managementul Încrederii, Riscului și
Securității AI) din 2023 s-a dezvoltat în continuare în 2024, evidențiind importanța
guvernanței și securității AI. Platform Engineering și Industry Cloud Platforms sunt și ele
tendințe care au persistat, reflectând accentul continuu pe dezvoltarea unor platforme
eficiente și adaptabile pentru dezvoltatori și industrie.
Noutăți și schimbări: În lista din 2024, vedem apariția unor noi tendințe precum Continuous
Threat Exposure Management (CTEM), Sustainable Technology și AI-Augmented
Development. Acestea reflectă accentul pus pe securitatea cibernetică continuă,
sustenabilitatea tehnologică și creșterea utilizării AI pentru accelerarea dezvoltării.
Maturitatea și evoluția conceptelor: Unele tendințe din 2023 s-au rafinat și s-au dezvoltat
în 2024, demonstrând o maturizare a conceptelor. De exemplu, AI as Partner din 2023 s-a
transformat în AI-Augmented Development în 2024, evidențiind o evoluție către integrarea AI
pentru accelerarea procesului de dezvoltare.
Accentul pe responsabilitate și sustenabilitate: O schimbare notabilă între cele două liste
este accentul mai puternic pus pe responsabilitatea și sustenabilitatea tehnologică în 2024,
reflectând o preocupare mai profundă pentru impactul tehnologiei asupra societății și
mediului.
Dezvoltarea AI: În 2024, accentul pe AI s-a extins în direcția dezvoltării accelerate susținute
de AI (AI-Augmented Development). Acest lucru indică o evoluție către utilizarea AI pentru a
accelera procesul de dezvoltare a tehnologiilor, oferind un potențial sporit pentru inovație și
eficiență.
Inovație continuă: Tendințele din 2024 reflectă un efort continuu de a inova și de a rafina
conceptele existente. Aceasta arată o dorință de a aborda limitele și provocările identificate
înainte și de a găsi soluții mai avansate și mai adaptate.
Concluzie: Nu putem spune că tendințele din 2024 sunt neapărat "mai bune" sau "mai puțin
bune" decât cele din 2023. Ele reflectă o adaptare la schimbările din peisajul tehnologic și în
nevoile organizațiilor. Cu toate acestea, există întotdeauna limite și provocări asociate cu
adoptarea unor noi tendințe, cum ar fi nevoia de resurse suplimentare, potențiale
incertitudini sau provocări tehnice în implementare. Importanța constă în modul în care
aceste tendințe sunt integrate și adaptate la nevoile și obiectivele specifice ale fiecărei
organizații.
61. Cultura organizațiilor și perspectiva sociologică asupra comportamentului individual față

de organizație.
Răspuns: Cultura organizațională este definită ca modul în care membrii o organizație se
raportează una la cealaltă, munca lor și exteriorul lume în comparație cu alte
organizații.Cultura organizațională se referă la setul de valori, norme, practici, obiceiuri și
crezuri împărtășite de membrii unei organizații. Aceasta influențează modul în care angajații
percep și reacționează la aspecte precum mediul de lucru, comunicarea, relațiile
interpersonale, luarea deciziilor și misiunea organizației.
Perspectiva sociologică asupra comportamentului individual în cadrul unei organizații
examinează modul în care interacțiunile sociale, normele, valorile și structurile
organizaționale influențează comportamentul și performanța angajaților. Acest aspect poate
fi influențat de diverse elemente:
Norme și valori organizaționale: Organizațiile dezvoltă norme și valori specifice care
influențează comportamentul individual al angajaților. De exemplu, o organizație cu o cultură
orientată către inovație poate încuraja asumarea riscului și creativitatea.
Structuri și ierarhii organizaționale: Ierarhiile și structurile organizaționale pot influența
comportamentul individual prin intermediul puterii, autorității și relațiilor de subordonare.
Comunicarea și interacțiunile sociale: Modul în care angajații comunică și interacționează
între ei poate afecta percepția lor asupra organizației și nivelul de implicare și satisfacție la
locul de muncă.
Procesele decizionale și de luare a deciziilor: Modul în care sunt luate și comunicate
deciziile poate afecta angajații în ceea ce privește încrederea în organizație și gradul de
angajament.
Concluzie: Comportamentul individual în cadrul organizațiilor este adesea influențat de
aceste aspecte sociale și culturale. Perspectiva sociologică explorează modul în care
interacțiunile și relațiile din cadrul organizației afectează motivația, performanța și satisfacția
angajaților. Este important pentru organizații să fie conștiente de aceste influențe pentru a
crea un mediu de lucru sănătos și productiv.
62. Inteligenţa emoţională

Răspuns: IE devansează IQ-ul în acele domenii „soft” unde intelectul este mai puțin
relevant pentru succes – unde, de exemplu, autocontrolul emoțional și empatia pot fi atribute
mai importante decât abilitățile cognitive pure. În realitate unele dintre aceste domenii joacă
un rol vital în viețile noastre. Un exemplu relevant este sănătatea, care poate fi afectată de
factori de risc cum ar fi emoțiile tulburătoare și relațiile toxice. Cei care reușesc să-și
guverneze viața emoțională cu calm și stăpânire de sine par a avea avantaje semnificative
în ceea ce privește starea lor de sănătate, așa cum cele mai recente studii confirmă.
Inteligența emoțională cuprinde patru părți: conștiința de sine, managementul emoțiilor,
empatia și abilitățile sociale.
Modelul inteligenței emoționale poate fi privit din perspectiva a ceea ce înseamnă să fii
inteligent când vine vorba de emoții, cum ar fi identificarea sinelui, cunoașterea propriilor
sentimente și originea acelor sentimente. Este vorba de modul în care administrăm aceste
emoții, dar și felul în care identificăm sentimentele altor oameni, cunoașterea emoțiilor pe
care le trăiesc și organizarea tuturor emoțiilor într-un mod benefic pentru toată lumea.
Promotorul conceptului modern de inteligență emoțională, Daniel Goleman, vorbește
despre cinci componente principale ale acesteia:
● autocunoasterea: abilitatea de a identifica propriile emoții și de a le recunoaște;

● autostapanirea: abilitatea de a regla și controla emoțiile în mod eficient;
● motivatia: abilitatea de a utiliza emoțiile în mod constructiv, în vederea atingerii
obiectivelor;
● empatia: abilitatea de a înțelege emoțiile și perspectivele celorlalți;
● abilități sociale: capacitatea de a înțelege și a influența emoțiile în relațiile cu ceilalți.
Inteligenta-emotionala este esențială pentru succesul in viata, deoarece ne ajuta sa ne
gestionăm emoțiile, sa construim relații puternice și să luăm decizii mai bune.
Liderii dau tonul în organizația din care fac parte. Inteligenta emotionala în viața profesională
ține de capacitatea de a susține o buna comunicare verbală, dar și de a colabora cu membrii
echipei și cu șefii pentru îndeplinirea obiectivele stabilite și satisfacția muncii. De inteligenta
emotionala depinde în mare parte avansarea în cadrul organizației și în cariera.
63. Ce înseamnă inteligența emoțională și cum se aplică în contextul leadershipului?

Raspuns:
Inteligența emoțională ca definiție reprezintă capacitatea de a înțelege și gestiona
atât propriile emoții, cât și pe ale celorlalți.
Acest concept a apărut în urmă cu mult timp, dar a ajuns în atenția oamenilor mai
târziu, prin intermediul lui Daniel Goleman.
Fost jurnalist la The New YorkTimes, psiholog și scriitor, acesta a publicat
numeroase cărți despre educație, științe și leadership.
liderul perfect” este un specialist care nu își lasă niciodată temperamentul să scape
de sub control, știe cum să își păstreze calmul în situații tensionate indiferent de problemele
cu care se confruntă.
„liderul perfect” are încredere deplină și știe să își asculte coechpierii cu care
lucrează cot la cot. Cu siguranță este o persoană cu care poți interacționa ușor și nu trebuie
să îi „scanezi” dispoziția sau starea de spirit pe care o are înainte de a vorbi cu el. E vorba
de o persoană care ia întotdeauna decizii atente și informate și nu se lasă pradă ușoară
emoțiilor de moment.
Lumea organizațiilor ar fi mult mai fericită dacă ar exista, ca prin minune, mulți „lideri
perfecți”. Însă, toate aceste atuuri ale liderilor din organizații nu vin de la sine în majoritatea
cazurilor. Aceste comportamente caracteristice „liderilor perfecți” se învață investind în
dezvoltarea inteligenței emoționale.
Expertiza profesională a unui individ nu îi garantează succesul atâta timp cât la
capitolul „inteligență emoțională” are notă restantă. Cu alte cuvinte, poți fi super bun în ceea
ce faci, însă dacă te agiți prea mult, ridici vocea la subordonații tăi, nu le oferi suportul
necesar, nu folosești prea des „mulțumesc” în vocabular, uiți de feedback, nu apreciezi
ajutorul celor cu care colaborezi, șansele tale de a performa sunt considerabil mai mici.
Totodată, riscul de a face mai multe greșeli în deciziile pe care le iei sunt mai mari, fapt care
ar putea costa foarte scump organizația în întregime.
Ce este menționat mai sus reprezintă aspecte ale inteligenței emoționale ale unui
lider.Altfel spus, inteligența emoțională este abilitatea de a înțelege și de a gestiona propriile
emoții cât și a oamenilor din jur. Oamenii cu un grad ridicat de inteligență emoțională știu ce
simt, ce înseamnă emoțiile lor și cum pot afecta aceste emoții alte persoane.
Pentru lideri, a avea inteligență emoțională dezvoltată este esențială pentru succes.
La urma urmei, cine are mai multe șanse să reușească: un lider care strigă la echipa sa
când este stresat sau un lider care rămâne în control și evaluează calm situația?
Daniel Goleman, enunţă cinci elemente cheie ale inteligenţei emoţionale:
1. Conștiința de sine
2. Autoreglare
3. Motivație
4. Empatie
5. Abilități sociale
64. Inteligența emoțională şi conștiința de sine (David Coleman)
Raspuns:
Conștiința de sine presupune conștientizarea diferitelor aspecte ale sinelui, inclusiv
trăsături, comportamente și sentimente. În esență, este o stare psihologică în care propria
persoană devine centrul atenției.
Atunci când privim introspectiv, ne putem clarifica valorile, gândurile, sentimentele,
comportamentele, punctele forte și punctele slabe. Suntem capabili să recunoaștem efectul
pe care îl avem asupra celorlalți. Potrivit studiilor, persoanele cu conștiință de sine sunt mai
fericite și au relații mai bune. De asemenea, ei experimentează un sentiment de control
personal și social, precum și o satisfacție mai mare la locul de muncă.
Atunci când privim în exterior, înțelegem cum ne privesc oamenii. Oamenii care sunt
conștienți de modul în care îi văd oamenii sunt mai predispuși să fie empatici cu persoanele
cu perspective diferite.
Liderii a căror percepție de sine se potrivește cu percepția celorlalți sunt mai
predispuși să îi împuternicească, să îi includă și să îi recunoască pe ceilalți.
Cum să dobândești conștiința de sine?
Vizualizează cea mai bună versiune a ta
Totul pleacă de la un gând. Gândește-te cum vrei să fii peste câteva luni sau câțiva
ani și comportă-te ca acea persoană. Expresia „fake it till you make it” are adesea o aură
materială asociată, dar poate fi un vector important dacă te gândești la progres. Dacă te vei
strădui să te comporți ca persoana în care vrei să te transformi, în cele din urmă vei lua
aceleași decizii fără să te mai gândești la ele.
Analizează ce se întâmplă în jurul tău
Majoritatea animalelor sălbatice iau anumite decizii din impulsuri. Aceste impulsuri s-
au dezvoltat de-a lungul timpului și au dus la mecanisme de autoapărare. De multe ori, este
valabil și la oameni. De exemplu, când cineva îți critică ideea, simți instant că acea persoană
te atacă, iar mintea umană intră într-o stare defensivă. Analizează aceste scenarii și
controlează-ți impulsurile de genul cu argumente logice.
Cere părerea altor oameni
O altă modalitate bună de a te analiza este de a cere părerea unor oameni apropiați,
cum ar fi prieteni, sau familiei. Dacă ești specific, vei primi un răspuns cât mai concret.
Întreabă-i cum ar vrea să te vadă comportându-te în anumite situații și cum te văd în
general.
Ține un jurnal
Dacă scrii zi de zi la un jurnal cu tot ce ai făcut în ziua respectivă, poți fi atent la ceea
ce se întâmplă în viața ta. De asemenea, te va ajuta să recunoști tiparele sau asemănările
dintre mai multe zile. Astfel, poți vedea unde ai greșit și te vei gândi de două ori înainte să iei
o decizie asemănătoare.
Pune întrebările potrivite
Instinctul nostru este de a întreba „de ce?”. Întrebări de genul „de ce s-a întâmplat
asta?”, „de ce nu pot să fac asta”, etc. Prin aceste întrebări, subconștientul nostru se
duce spre gânduri negative și neputință. În schimb, ne-am putea întreba „ce?”.
Întrebările de tipul „ce pot să fac mai bine?”, „ce s-a întâmplat azi?” ș.a. îți pot aduce
câteva beneficii în modul de gândire. Totul pleacă de la acest lucru. Nu este o
coincidență faptul că oamenii bogați susțin că în loc să te gândești „nu îmi permit acest
lucru”, se gândesc „cum fac să îmi permit acest lucru?”. Prin această întrebare, mintea
noastră începe să caute răspunsuri, în loc să treacă într-o stare de negare și neputință.
Dacă încă te întrebi „la ce îmi folosește conștiința de sine?”, răspunsul este foarte
simplu - pentru a deveni cea mai bună versiune a ta. În cele din urmă, acesta ar trebui
să fie obiectivul fiecărui om care vrea să se autodepășească. Conștiința de sine te ajută
să devii omul și liderul de care ceilalți au nevoie și este indispensabil
65. Inteligența emoțională şi Autoreglementarea emoțională (David Coleman)

Raspuns:
Autoreglementarea emoțională se referă la capacitatea unei persoane de a-și
gestiona emoțiile și impulsurile şi este o parte importantă a bunăstării mentale și fizice
generale.
Dacă unei persoane îi lipsesc abilitățile de autoreglare emoțională, acest lucru se
poate exprima prin:
• reacții exagerate la situații curente
• izbucniri emoționale
• stări negative, care durează mult timp
• schimbări de dispoziție
Liderii care au capacitatea de a se controla pe sine însuși rareori atacă verbal pe
cineva, iau decizii grăbite sau bazate strict pe emoții, pun etichete oamenilor sau își
compromit valorile.
Autoreglarea înseamnă nimic altceva decât menținerea controlului. Potrivit lui
Goleman, acest element acoperă în același timp, flexibilitatea și angajamentul liderului față
de responsabilitatea personală.
Pentru a avea abilitatea de a te putea autoregla, în primul rând este important să îți
cunoști valorile.
Puneți următoarele întrebări: În ce situație nu ești deloc deschis către compromisuri?
Știi foarte clar care sunt cele mai importate valori pentru tine?
Dacă răspunsul la aceste două întrebări este însoțit de o doză de ezitare, ar fi bine
să clarifici aceste aspecte pentru tine. De ce? Pentru că îți va fi mai ușor să iei decizii spre
exemplu când te vei confrunta cu o decizie morală sau etică.
În al doilea rând, dacă ai tendința de a da vina pe altcineva când ceva nu merge
bine, oprește-te. E important să fii conștient de faptul că există mai mulți factori care au dus
la o anume stare a lucrurilor printre care ești și tu.
Și nu în ultimul rând, păstrarea calmului este drumul corect spre luarea deciziilor
bune și spre o relaționare bună cu colegii tăi.
66. Inteligența emoțională şi Motivația (David Coleman)

Răspuns:
Liderii auto-motivați lucrează în mod consecvent spre atingerea obiectivelor lor și au
standarde extrem de ridicate pentru calitatea muncii lor.
Uneori motivația este înghițită de provocările majore pe care le tot întâlnești în
calea ta. Chiar poți ajunge în momentul în care uiți ceea ce îți place cu adevărat în carieră.
Pentru a alimenta motivația, este important să îți amintești de ce ți-ai dorit această
slujbă.
Contează mult să fii plin de speranță și să vezi partea bună a lucrurilor.
Liderii motivați sunt de obiecei optimiști, indiferent de problemele cu care se
confruntă.
Normal că nu e ușor să faci asta și e necesară practică, dar efortul cu siguranță
merită investit în direcția asta.
67. Inteligența emoțională şi Empatia (David Coleman)

Raspuns:
Pentru lideri, a avea empatie este esențial pentru gestionarea unei echipe sau a
unei organizații de succes.
Liderii cu empatie au capacitatea de a se pune în situația altcuiva. Aceștia pot ajuta
la dezvoltarea oamenilor din echipa lor, îi provoacă pe ceilalți care acționează nedrept,oferă
feedback constructiv și ascultă pe cei care au nevoie de el.
Dacă vrei să câștigi respectul și loialitatea echipei tale, atunci arată că îți pasă, fiind
empatic.
Pentru a-ți sendimenta capacitățile tale empatice, poți face niște exerciții în acest
sens.
Pentru început poți să te pui în poziția altcuiva când se întâmplă vreo situație
stresantă sau tensionantă.
Noi știm că este ușor să îți menții propriul punct de vedere, însă e important să te pui
și în locul colegilor tăi pentru a putea înțelege și analiza critic anumite situații.
68. Inteligența emoțională şi Abilităţile sociale (David Coleman)

Raspuns:
Liderii care se descurcă bine în elementele de abilități sociale ale inteligenței
emoționale sunt mari comunicatori. Sunt la fel de deschiși să audă atât vești proaste cât și
vești bune. Ei sunt experți în a-și ajuta echipa, îi sprijină și își arată entuziasmul pentru o
nouă misiune sau proiect.
Liderii care au abilități sociale bune sunt, de asemenea, buni în gestionarea
schimbărilor și rezolvarea conflictelor în mod diplomatic. Rareori sunt mulțumiți să lase
lucrurile așa cum sunt, nu stau degeaba și îi fac pe toți ceilalți să își facă treaba.
Ei sunt un exemplu pentru ceilalți membri de echipă. Pentru a-ți îmbunătăți abilitățile
sociale este nevoie ca să înveți cum să rezolvi conflictele și situațiile de criză.
Conflictele pot fi între membrii echipei, clienți sau furnizori și liderii au rolul de
mediere în majoritatea cazurilor.
Învățarea abilităților de soluționare a conflictelor este vitală dacă dorești să
performezi în calitate de lider.
Un alt factor important este faptul de a învăța să îi lauzi pe ceilalți. Tu fiind lider, ai
puterea de a consolida loialitatea echipei tale pur și simplu dând laude, recunoscând și
evidențiind efortul depus de către coechipierii tăi.
„Liderul perfect” nu se naște, el se construiește în timp.
-spune Sfetcu, N., in lucrarea intitulata Emoţiile şi inteligenţa emoţională în
organizaţii.
69. Discuţii despre Grup şi/sau echipă. Exemple din prelegerile invitaţilor de la curs.
Raspuns:
În legătură cu tehnologiile groupware, în literatura de specialitate sunt utilizaţi ambii
termeni: grup şi echipă. Acest subcapitol îşi propune să clarifice cele două noţiuni şi anume
dacă se confundă sau delimitează noţiuni complet diferite.
Un grup este alcătuit din două sau mai multe persoane între care se stabilesc
legături personale semnificative. Dacă unii indivizi joacă fotbal întâlnindu-se întâmplător pe
terenul de fotbal pentru câteva minute, ei nu constituie un grup.
Dacă indivizii joacă fotbal în fiecare săptămână, având scopul comun de a câştiga
jocul şi comunică liber în legătură cu acest lucru, ei sunt un grup şi gândesc ca o echipă. În
concluzie, interacţiunea este aspectul esenţial al unui grup şi presupune că membrii grupului
se bazează unui pe alţii pentru atingerea scopurilor.
Un grup se caracterizează prin:
• mărime. Cel mai mic grup este format din două persoane din care unul este şef şi unul
subordonat. Nu există o limită maximă (este vehiculată ca limită mărimea camerei
superioare sau inferioare a parlamentului: 300 – 400 membri). Menţionăm că, în practică,
cele mai multe grupuri de lucru au între 3 şi 20 de membri;
• diversitate. Grupurile diverse obţin rezultate mai bune atunci când obiectivul este îndeplinit
prin creativitate şi nu prin muncă de rutină, deoarece membrii grupului au în vedere un
spectru mai larg de idei;
Un grup se caracterizează prin:
• norme. Acestea sunt aşteptări colective pe care membrii grupului le au cu privire la
comportamentul lor, unii faţă de alţii. Exemple: norme de loialitate, norme privind ţinuta,
norme privind alocarea recompenselor, norme privind acordarea burselor, etc.;
• rol. Este poziţia fiecărui membru din cadrul unui grup. Are ataşat un set de comportamente
aşteptate;
• statut. Reprezintă aprecierea grupului faţă de un membru al său, este rangul, poziţia
socială sau prestigiul acordat membrilor unui grup;
• coeziune. Coeziunea este generată de atractivitate şi descrie grupul în termeni favorabili.
La acest nivel se vorbeşte despre unitatea grupului.
Funcţionarea unui grup
Depinde de modurile de comunicare, colaborare şi cooperare, de organizarea şi
dinamica sa, de fazele de evoluţie şi de activităţile desfăşurate în interiorul său.
Moduri de comunicare în grup
Comunicarea este caracteristica fundamentală a activităţii unui grup, în orice formă:
prin modalităţi convenţionale sau prin intermediul tehnologiilor groupware.
În aceste condiţii trebuie să analizăm procesul de comunicare din punct de vedere al
legăturilor care unesc membrii grupului. Figura următoare reflectă patru tipuri de comunicare
70. Comparaţii şi discuţii despre grupurile formale şi cele informale. Exemple din
prelegerile invitaţilor de la curs.
Raspuns:
În literatura de specialitate, autorii delimitează două tipuri de grupuri de lucru:
formal şi informal, ce au caracteristicile prezentate în tabelul 2.1.
Organizarea formală şi informală generează divizarea puterii în cadrul unei
organizaţii, limitând implicit autoritatea managerială.
Grup formal Grup informal
- are obiective şi sarcini legate - apare ca urmare a comunicării zilnice, a interacţiunii şi

direct de atingerea obiectivelor sentimentelor dintre oameni.
organizaţionale
- rol însemnat în circuitul - rol în satisfacerea nevoilor personale sau de grup

informaţional, instruirea
angajaţilor, obţinerea implicării
individuale şi în luarea
deciziilor
- face parte din ansamblul - structura formală a organizaţiei influenţează constituirea

structurii organizatorice grupurilor informale datorită spaţiului fizic, structurii pe
formale (departamente, secţii, departamente sau utilizării unui anumit tip de tehnologie
echipe, grupuri de proiecte,
cercuri de calitate, comitete - cel mai comun tip de grup informal, din organizaţie sau
etc.) din afara ei este grupul social
71. Echipe: importanţă şi obiective (IT).

Raspuns:
Obiectivele dezvoltării echipelor
• clarificarea obiectivelor şi valorilor comune,
• ameliorarea înţelegerii rolului fiecărui membru al echipei,
• stimularea comunicării deschise în echipă,
• formarea unei culturi de echipă, care oferă posibilitatea identificării cu aceasta;
• întărirea sprijinului reciproc în echipă,
• stabilirea înţelegerii,
• îmbunătăţirea productivităţii grupului,
• clarificarea partenerială a problemelor obiective şi relaţionale,
• învăţarea soluţionării pozitive a conflictelor,
• întărirea conlucrării cooperante şi eliminarea comportării concurenţiale, detrimentală
echipei,
• conştientizarea interdependenţei reciproce.
Cum pot fi construite echipe eficiente?
• Echipele trebuie să aibă de executat sarcini interesante;
• Indivizii trebuie să simtă că au un rol important în soarta echipei;
• Indivizii trebuie să aibă de executat sarcini interesante;
• Contribuţiile individuale trebuie să fie indispensabile, unice şi evaluate în conformitate cu
un standard;
• Trebuie să fie stabilite obiective clare de echipă însoţite de feedback în vederea atingerii
performanţei.
Importanța echipelor
• sunt indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii și cunoștințe
diferite;
• reprezintă un excelent mediu de învățare;
• sunt orientate spre obiective și își stabilesc mai ușor o viziune și un scop propriu;
• valorifică mai bine resursele fiecărui membru al echipei;
• sunt mai flexibile decât grupurile organizaționale pentru că pot fi mult mai ușor formate,
dizolvate, reorganizate, redimensionate;
• cultivă loialitatea și funcționează pe principiul: “toți pentru unul și unul pentru toți”;
• favorizează delegarea de responsabilități pentru că oferă garanția de a controla
comportamentul membrilor săi prin norme proprii.
72. Etapele formării unei echipe. Discuţii şi exemple din experienţa echipei de proiect
în care aţi lucrat.
Raspuns:
Formarea echipei
Bruce Tuckman (Tuckman, B.W., Developmental sequence in small groups, Psychological
Bulletin, 63/1965, 384–399; Tuckman, B.W., Jensen, M.A., Stages of Small-Group
Development Revisited, Group & Organization Studies, 2(4)/1977,419– 427):
1. Formarea
2. Furtuna
3. Normarea
4. Eficientizarea
5. Încheierea
ETAPA 1: Formarea (Echipa Imatură)

• Relațiile personale sunt caracterizate prin dependență.
• Membrii echipei se bazează pe siguranță, comportamente cunoscute și caută
îndrumarea liderului.
• Membrii echipei doresc să fie acceptați de către grup și au nevoie de certitudinea că
grupul este sigur.
• Regulile legate de comportament par a fi menținerea lucrurilor simple, evitarea
controverselor. Se evită subiectele și sentimentele serioase.
• Majoritatea funcțiilor legate de sarcini se ocupă de orientare. Discuțiile planează în
jurul definirii domeniului sarcinii, a modului de abordare și a altor probleme similare.
• Pentru a trece la etapa următoare, fiecare membru trebuie să renunțe la confortul
subiectelor nepericuloase și să riște posibilitatea unui conflict.
• Nivelul de productivitate este scăzut și se așteaptă de la lider o implicare intensă.
• Membrii echipei sunt entuziaști și optimiști, manifestă teamă față de sarcini și în
relațiile cu ceilalți membri.
ETAPA 2: Furtuna (Echipa Fracționată)
• Competiție, conflict în cadrul relațiilor personale și de organizare la nivelul funcțiilor
legate de sarcini.
• Membrii echipei trebuie să cedeze mai mult și să își modeleze sentimentele, ideile,
atitudinile și credințele pentru a se potrivi organizării grupului.
• Apar întrebări legate despre responsabilitate, reguli, sistemul de recompensare și
criteriile de evaluare și rezultă conflicte legate de conducere, structură, putere și
autoritate.
• Pot exista fluctuații mari între comportamentele membrilor. Competiția și ostilitatea
își fac apariția.
• Datorită disconfortului apărut în această etapă, unii membri pot păstra tăcerea, în timp
ce alții vor încerca să domine.
• Dificultăți de comunicare și dispute în ceea ce privește conducerea și influența în
cadrul echipei.
• Indivizii se pot simți nesiguri, în rolul lor, de raporturile dintre membri și de sarcinile
fiecăruia. Scade moralul grupului pe măsură ce indivizii resimt un gol între ceea ce
așteptau la început și situația reală.
• Pentru a putea trece la etapa urmatoare, membrii grupului trebuie sa treaca de la
mentalitatea care cere “teste si dovezi” la mentalitatea de a rezolva problema. Cel mai
important lucru in a ajuta grupul sa treaca la etapa urmatoare poate fi capacitatea de a
asculta.
ETAPA 3: Normarea (Echipa Unită)
• Relațiile interpersonale sunt caracterizate de coeziune.
• Membrii grupului sunt implicați în recunoașterea activă a contribuțiilor tuturor,
construirea și întreținerea comunității și rezolvarea problemelor de grup.
• Conducerea grupului este împărțită și dispar grupulețele. oamenii încep să simtă că
fac parte dintr-un grup și au apare sinergia de grup
• Cea mai importantă funcție la nivelul sarcinii este fluxul informațional între membrii
grupului; aceștia împărtășesc sentimente și idei, solicită și dau feedback și cercetează
acțiuni legate de sarcina trasată. Creativitatea atinge cote înalte. Dacă este atins acest
stadiu de flux informațional și coeziune, interacțiunile între membrii grupului sunt
caracterizate de sinceritate și de circulația informațiilor atât la nivel personal, cât și la
nivelul sarcinilor. Membrii sunt mulțumiți că fac parte dintr-un grup eficient.
• Pericolul cel mai mare în această etapă este că membrii pot începe să se teamă de
destrămarea inevitabilă a grupului în viitor, atunci se pot opune schimbării de orice
fel.
ETAPA 4 – Eficientizarea (Etapa Funcțională)
• Nu toate grupurile ajung în această etapă.
• În această etapă se poate lucra ușor individual, în subgrupe sau cu întreg grupul.
• Rolurile și autoritatea se ajustează în mod dinamic potrivit nevoilor în schimbare ale
grupului și ale indivizilor
• Grupul este foarte productiv.
• Membrii grupui au devenit siguri de sine și grupul nu mai are nevoie de aprobare. Grupul
este unit, identitatea sa este completă, moralul ridicat, la fel și nivelul loialității. Funcțiile
legate de sarcină devin rezolvarea problemelor, găsirea soluțiilor optime și dezvoltarea
optimă a grupului.
• Scopul global este productivitatea prin rezolvarea problemelor și prin muncă.
• Dacă echipa urmează să devină eficientă, trebuie să treacă dincolo de starea de confort,
la această a patra etapă, unde membrii se bucură că fac parte dintr-o etapă câștigătoare,
se bucură de încredere în capacitatea lor de a atinge obiective, își sprijină reciproc
eforturile și ajung să recunoască faptul că aceasta interdependență este esențială.
• În această etapă, echipa petrece mult timp pentru a-și evalua sistematic obiectivele,
organizarea, metodele și relațiile externe. Indivizii își oferă reciproc feedback-uri
constructive și echipa caută să primească feedback-uri de la alte echipe. În comparație cu
etapa a doua, această etapă este plină de resurse, energia echipei este orientată spre
ealizarea obiectivelor și nu este irosită pe opunerea de rezistență și insatisfacție.
ETAPA 5: Încheierea
• Implică încetarea comportamentelor legate de sarcini și renunțarea la implicarea în
relații.
• O închidere planificată cuprinde, de obicei, recunoașterea participării, realizării și
ocazia ca membrii să își ia la revedere personal.
• Încheierea unui grup poate avea ca efect o criză minoră. Această acțiune este o
mișcare regresivă de a renunța la control, la a face parte din grup. Cele mai eficiente
intervenții în această etapă sunt cele care facilitează terminarea sarcinii și procesul de
renunțare la implicare
Conflictele, lipsa de interes şi indecizia sunt motive care împiedică cel mai frecvent munca în
echipă. Înlăturarea situaţiilor de conflict dintr-o echipă se poate face prin:
• evitarea declanşării deschise a conflictelor,
• suprimarea altercaţiilor,
• eliminarea conflictelor,
• formarea alianţelor între membrii echipei,
• disponibilitatea la compromisuri în cadrul echipei,
• aprobarea şi acceptarea celorlalţi în echipă,
• integrarea indivizilor în echipă.
73. Prezentaţi factorii dezvoltării unei echipe.

Răspuns:
Dezvoltarea unei echipe este un proces complex și multifactorial, care implică o serie de
elemente care pot influența performanța și coeziunea acesteia. Câțiva factori importanți în
dezvoltarea unei echipe eficiente sunt:
● Comunicare eficientă: comunicarea deschisă și eficientă între membri este un

factor crucial în dezvoltarea echipei. Comunicarea adecvată ajută la înțelegerea clară
a obiectivelor, rolurilor și așteptărilor fiecărui membru.
● Obiective clare și bine definite: membrii echipei trebuie să aibă o înțelegere clară a
obiectivelor și a direcției comune. Obiectivele bine definite oferă echipei un scop
comun și îi motivează pe membri să lucreze împreună pentru atingerea acestora.
● Diversitatea și complementaritatea abilităților: o echipă eficientă aduce împreună
membri cu abilități și experiențe diferite. Diversitatea în cadrul echipei poate aduce
perspective variate și soluții inovatoare, contribuind astfel la dezvoltarea sa.
● Încrederea reciprocă: încrederea este esențială într-o echipă eficientă. Membrii
echipei trebuie să aibă încredere unii în alții pentru a colabora și a depăși provocările
împreună. Construirea și menținerea încrederii necesită timp și consistență în
comportamentul membrilor echipei.
● Leadership eficient: prezența unui lider eficient este crucială în dezvoltarea unei
echipe. Un lider capabil să inspire, să dirijeze și să susțină membrii echipei poate
influența semnificativ succesul acesteia.
● Recunoașterea și aprecierea contribuțiilor individuale: valorizarea contribuțiilor
fiecărui membru este importantă pentru motivarea acestora și menținerea unui climat
pozitiv în echipă. Recunoașterea eforturilor individuale încurajează angajamentul și
colaborarea.
● Învățare și dezvoltare continuă: o echipă eficientă este deschisă la învățare și
îmbunătățire continuă. Abordarea proactivă pentru dezvoltare și adaptabilitate la
schimbări este esențială pentru succes pe termen lung.
● Gestionarea conflictelor: conflictul poate apărea în orice echipă, dar modul în care
acesta este gestionat poate influența semnificativ dezvoltarea echipei. Abordarea
constructivă a conflictelor poate duce la soluții inovatoare și la consolidarea relațiilor
în cadrul echipei.
● Responsabilitate individuală și colectivă: membrii echipei trebuie să își asume
responsabilitatea pentru atingerea obiectivelor comune și să colaboreze în mod
eficient pentru a asigura succesul colectiv.
● Feed-back constructiv: o cultură a feedback-ului constructiv încurajează
îmbunătățirea continuă. Membrii echipei ar trebui să ofere și să primească feedback
într-un mod deschis și receptiv pentru a facilita dezvoltarea personală și a echipei în
ansamblu.
Toți acești factori sunt interconectați și, atunci când sunt gestionate corespunzător, pot
contribui la dezvoltarea unei echipe puternice și eficiente.
74. Prezentaţi activităţile desfăşurate de un grup, suportul groupware (exemple din

experienţa echipei de proiect în care aţi lucrat).
Răspuns:
Grupurile de lucru desfășoară o varietate de activități în cadrul proiectelor sau sarcinilor lor,
iar utilizarea suportului groupware poate facilita colaborarea și comunicarea între membri.
Groupware-ul este un set de instrumente și tehnologii software care ajută la gestionarea și
facilitarea activităților de colaborare în cadrul unui grup. Câteva activități desfășurate de
grupuri, susținute de groupware sunt următoarele:
● Comunicare și discuții:
Utilizarea platformelor de mesagerie, precum e-mail sau mesagerii instant, pentru a facilita
comunicarea rapidă între membrii grupului.
Utilizarea forumurilor online sau a platformelor de discuții pentru a permite membrii să
discute idei, să pună întrebări și să ofere feedback.
● Gestionarea documentelor:
Colaborarea asupra documentelor comune prin intermediul platformelor de editare
colaborativă, cum ar fi Google Docs sau Microsoft Office 365.
Utilizarea sistemelor de gestionare a documentelor pentru stocarea, accesul și partajarea
eficientă a fișierelor relevante.
● Planificarea și programare:
Folosirea calendarului comun pentru a planifica ședințe, termene limită și alte evenimente
importante.
Utilizarea aplicațiilor de gestionare a proiectelor pentru a organiza sarcinile, alocarea
resurselor și urmărirea progresului.
● Colaborare în timp real:
Utilizarea aplicațiilor de videoconferință pentru ședințe virtuale și discuții în timp real între
membrii grupului, indiferent de locația geografică.
Folosirea unor platforme de colaborare în timp real pentru a permite membrilor să lucreze
simultan la proiecte, chiar și de la distanță.
● Urmărire și gestionare a task-urilor:
Utilizarea instrumentelor de urmărire a task-urilor pentru a monitoriza progresul și pentru a
asigura că toate sarcinile sunt atribuite și finalizate la timp.
Implementarea sistemelor de alerte și notificări pentru a ține membrii la curent cu orice
schimbare sau actualizare în ceea ce privește proiectul.
● Suport pentru decizii colaborative:
Utilizarea instrumentelor de vot online sau a platformelor de sondare pentru a colecta
opiniile membrilor și a lua decizii bazate pe consens.
Implementarea funcționalităților de comentarii și feedback pentru a facilita dialogul și
evaluarea opțiunilor disponibile.
● Managementul cunoștințelor:
Utilizarea bazelor de date comune sau a sistemelor de gestionare a cunoștințelor pentru a
stoca și accesa informații relevante.
Implementarea funcțiilor de căutare pentru a facilita găsirea rapidă a resurselor și a
informațiilor necesare.
Suportul groupware joacă un rol esențial în optimizarea colaborării în cadrul grupurilor,
asigurând o comunicare fluidă, gestionarea eficientă a documentelor și coordonarea
activităților complexe. Aceste instrumente contribuie la creșterea eficienței și la
îmbunătățirea calității rezultatelor obținute de către grup.
75. Prezentaţi modelul de performanţă Drexler&Sibbet pentru dinamica grupurilor.

Răspuns:
Modelul de performanță Drexler & Sibbet este un cadru conceput pentru a înțelege și
îmbunătăți dinamica grupurilor, în special în contextul dezvoltării echipei și atingerii
obiectivelor. Acest model descrie șapte etape distincte ale evoluției unui grup, oferind o cale
pentru a înțelege comportamentele și nevoile specifice ale membrilor grupului în fiecare
etapă. Iată o prezentare succintă a acestor etape:
● Etapa 1.Orientarea ( Forming):

Caracterizată de entuziasm și anticipare, membrii grupului se cunosc reciproc și încearcă să
înțeleagă obiectivele și rolurile fiecăruia.
Principala nevoie a membrilor este de a fi incluși și de a înțelege ce se așteaptă de la ei.
● Etapa 2.Conflictul (Storming):
Încep să apară tensiuni și conflicte între membri, pe măsură ce încep să-și definească
propriile roluri și să-și exprime opiniile.
Principala nevoie a membrilor este de a-și găsi locul și de a se simți acceptați în ciuda
diferențelor.
● Etapa 3.Structurarea (Norming):
Membrii grupului încep să accepte regulile și normele stabilite, iar relațiile devin mai
stabilizate.
Principala nevoie a membrilor este de a stabili ordinea și de a se simți parte a unui colectiv
coeziv.
● Etapa 4.Delegarea (Performing):
Echipa atinge un nivel înalt de performanță, iar membrii lucrează împreună în mod eficient
pentru a atinge obiectivele comune.
Principala nevoie a membrilor este de a avea încredere unii în alții și de a se simți în
siguranță în cadrul echipei.
● Etapa 5 .Căutarea înțelegerii (Reforming):
Membrii reflectă asupra performanțelor și caută modalități de îmbunătățire a proceselor și a
rezultatelor.
Principala nevoie a membrilor este de a se simți valorizați și de a contribui la îmbunătățirea
continuă a echipei.
● Etapa 6.Independența (Adjourning):
Echipa se pregătește să se despartă, fie pentru că obiectivele au fost atinse, fie pentru că se
încheie proiectul.
Principala nevoie a membrilor este de a evalua și înțelege experiența lor în cadrul echipei.
● Etapa 7.Integrarea (Adjourning):
În cazul în care despărțirea este temporară, membrii echipei caută să integreze experiențele
și învățăturile din proiectul sau misiunea finalizată în contextele lor personale și profesionale.
Principala nevoie a membrilor este de a reflecta asupra experienței și de a-și valoriza
contribuțiile.
Modelul Drexler & Sibbet oferă un cadru util pentru lideri și membrii ai echipei, ajutându-i
să înțeleagă și să gestioneze dinamica evolutivă a grupului pe măsură ce progresează către
atingerea obiectivelor lor.
76. Prezentaţi soluţiile groupware pentru problemele organizaţionale.
Răspuns:
77. Tipuri de echipe. Discuţii.

Răspuns:
Într-un proiect groupware, organizarea activităţilor şi a structurilor (echipelor) necesare
pentru acestea sunt obiective deosebit de importante. Procesul de organizare se referă şi la
constituirea echipelor. Practica a demonstrat existenţa a patru tipuri de echipe determinate
de modul în care se realizează comunicarea între membrii unei echipe, de politică şi
practicile firmei.
Deoarece în descrierea caracteristicilor fiecărei echipe de lucru întâlnim noţiunea de

feedback, figura 2.11 descrie circuitul informaţional în procesul de comunicare.
După cum observăm, feedback înseamnă răspuns sau mesajul returnat de receptor ca
reacţie la stimulul expediat de emiţător. Cibernetica (ştiinţa sistemelor) pune accent pe
“feedback”, conexiunea inversă dintr-un sistem comunicaţional, care cuprinde procedeele de
control ce permit unui sistem să se adapteze la modificările contextului. În mod similar, sursa
poate răspunde şi se poate adapta la informaţiile pe care le primeşte despre rezultatele
mesajelor pe care le transmite. Conexiunea inversă (feedback) are în mod tipic un efect de
modificare şi ghidare a activităţilor de codificare şi transmitere ale “comunicatorului” şi poate
lua forme diferite, în funcţie de tipul de eveniment comunicaţional. Tabelul 2.6 prezintă
caracteristicile celor patru tipuri de echipe din figura 2.10.
Dacă din aceste caracteristici le păstrăm pe cele mai importante, sintetic, descrierea celor
patru tipuri de echipe poate fi redată corespunzător tabelului 2.7.
78. Manifestul Agile.

Răspuns:
Manifestul Agile este un set de principii și valori care stau la baza dezvoltării software Agile.
A fost creat în 2001 de un grup de profesioniști în dezvoltarea software, care au venit să fie
cunoscuți sub numele de "The Agile Alliance". Manifestul Agile pune accentul pe colaborare,
adaptabilitate și livrarea continuă a soluțiilor software. Iată cele patru valori și 12 principii din
Manifestul Agile:
Valori Agile:
Individul și Interacțiunea, nu procesul și instrumentele:
● Accentul se pune pe importanța comunicării și colaborării între membrii echipei de
dezvoltare.
Software-ul funcțional, mai degrabă decât documentația exhaustivă:
● Prioritatea este dezvoltarea de software care să îndeplinească cerințele, mai
degrabă decât concentrarea exclusivă asupra documentării extinse.
Colaborarea cu clientul, mai degrabă decât negocierea contractului:
● Se subliniază colaborarea strânsă cu clienții pentru a înțelege nevoile și pentru a
răspunde mai eficient la schimbările de cerințe.
Răspundere la schimbare, mai degrabă decât urmarea unui plan:
● Accentul se pune pe adaptabilitate și capacitatea de a răspunde rapid la schimbările
de cerințe ale proiectului.
Principii Agile:
1. Satisfacerea clienților prin livrarea continuă și rapidă de software funcțional.
2. Acceptarea schimbării în cerințe, chiar și în stadiile avansate de dezvoltare.
3. Livrarea frecventă a software-ului (săptămânală sau lunară) cu o preferință pentru
perioade scurte de timp.
4. Colaborarea strânsă între dezvoltatori și clienți de-a lungul proiectului.
5. Construirea proiectelor în jurul unor oameni motivați. Oferirea suportului și mediului
necesar și având încredere în capacitatea lor de a realiza sarcini.
6. Comunicarea față în față este esențială pentru colaborarea eficientă.
7. Măsurarea progresului mai degrabă prin software funcțional decât prin documentație
comprehensivă.
8. Sustenabilitatea, adică menținerea unui ritm constant de dezvoltare pe termen lung.
9. Favorizarea excelenței tehnice și a unui design bun în cadrul proiectului.
10. Simplitatea și arta de a maximiza cantitatea de muncă nedeschisă (work not done)
sunt valorizate.
11. Echipele auto-organizate, care au capacitatea de a lua decizii la nivelul cel mai
scăzut.
12. La intervale regulate, echipa reflectează asupra modurilor de a deveni mai eficientă
și ajustează comportamentul în consecință.
Manifestul Agile încurajează dezvoltarea software să fie un proces adaptabil, bazat pe

colaborare și interacțiune umană, pentru a oferi rezultate de calitate și a satisface nevoile
clienților într-un mod mai eficient.
79. Metodologii Agile.

Răspuns:
Metodologiile Agile reprezintă un set de abordări și practici în dezvoltarea software care se
aliniază cu principiile și valorile din Manifestul Agile. Aceste metodologii promovează
flexibilitatea, colaborarea, comunicarea eficientă și livrarea continuă a software-ului, cu un
accent deosebit pe adaptabilitate la schimbări. Iată câteva dintre cele mai cunoscute
metodologii Agile:
Scrum: scrum este una dintre cele mai populare și utilizate metodologii Agile. Acesta pune
accentul pe divizarea proiectului în perioade scurte de timp numite sprint-uri (de obicei, între
2-4 săptămâni). Scrum încurajează echipa să fie auto-organizată și să aibă întâlniri regulate
pentru a evalua progresul.
Kanban: este o metodologie care se concentrează pe gestionarea vizuală a sarcinilor. Spre
deosebire de Scrum, Kanban nu are sprint-uri definite, ci folosește un sistem de panou
(board) în care sarcinile sunt împărțite în coloane (de exemplu, "To Do", "In Progress",
"Done"). Echipa mută sarcinile de-a lungul coloanelor pe măsură ce progresează.
Extreme Programming (XP): este o metodologie care promovează practici precum
programarea în perechi, testarea automată, refactorizarea și integrarea continuă. XP se
axează pe feedback-ul rapid și flexibilitatea la schimbările de cerințe.
Dynamic Systems Development Method (DSDM): este o metodologie care pune accentul
pe livrarea la timp a unui produs funcțional și de calitate. DSDM promovează colaborarea
strânsă între echipa de dezvoltare și utilizatori, precum și implicarea constantă a acestora pe
parcursul proiectului.
Crystal: Dezvoltată de Alistair Cockburn, metodologia Crystal pune accentul pe
adaptabilitatea la dimensiunea și complexitatea proiectului. Există mai multe variante ale
Crystal, precum Crystal Clear, Crystal Yellow, Crystal Orange, fiecare adaptată pentru
proiecte de diferite dimensiuni și caracteristici.
Lean Software Development: Inspirată de principiile lean din producție, această
metodologie vizează eliminarea deșeurilor, reducerea timpilor de așteptare și maximizarea
eficienței în procesul de dezvoltare software.
Aceste metodologii pot fi adaptate și combinate în funcție de nevoile specifice ale proiectului
și organizației. Utilizarea metodologiilor Agile nu se limitează doar la dezvoltarea software;
ele pot fi aplicate și în alte domenii pentru a îmbunătăți procesele și a promova o abordare
flexibilă și adaptabilă la schimbări.
80. Echipa în Scrum.
Răspuns:
Echipa în Scrum este un element fundamental al acestei metodologii Agile. În Scrum, echipa
este formată din indivizi care colaborează pentru a atinge obiectivele stabilite în cadrul unui
proiect. Iată câteva caracteristici esențiale ale echipei în Scrum:
1. Echipă Auto-Organizată:
Echipa Scrum este responsabilă pentru organizarea și gestionarea propriei activități.
Aceasta înseamnă că membrii echipei decid cum să îndeplinească cerințele sprint-ului și
cum să-și structureze munca în cadrul echipei.
2. Multidisciplinaritate:
Echipa Scrum este formată din membri cu competențe și abilități variate, astfel încât să
poată aborda toate aspectele necesare pentru a livra o incrementare funcțională la sfârșitul
fiecărui sprint. Aceasta poate include dezvoltatori de software, testeri, analiști și alți
specialiști relevanți.
3. Membri Dedicați:
Membrii echipei Scrum sunt dedicați complet proiectului. Acest lucru înseamnă că nu împart
timpul între mai multe proiecte și că sunt disponibili pentru colaborare pe întreaga durată a
sprint-ului.
4. Colaborare Strânsă:
Membrii echipei Scrum trebuie să colaboreze strâns și să comunice eficient pentru a atinge
obiectivele sprint-ului. Scrum promovează transparența și deschiderea în comunicarea între
membrii echipei.
5. Responsabilitate Colectivă:
Echipa Scrum împărtășește responsabilitatea pentru atingerea obiectivelor sprint-ului. Nu
există conceptul de "lucrez doar la sarcina mea". Toată lumea este responsabilă pentru
succesul sau eșecul echipei.
6. Scrum Master:
Echipa are un Scrum Master, care este responsabil pentru îndrumarea și facilitarea
procesului Scrum. Scrum Masterul nu este un manager în sensul tradițional, ci un facilitator
care ajută echipa să respecte practicile și valorile Scrum.
7. Product Owner:
Echipa colaborează cu un Product Owner, care este responsabil pentru prioritizarea și
definirea cerințelor. Product Ownerul lucrează strâns cu echipa pentru a se asigura că
produsul final îndeplinește cerințele clienților și utilizatorilor.
8. Iterație (Sprint):
Echipa Scrum lucrează în cadrul unor iterații fixe numite sprint-uri, care au o durată specifică
(de obicei, între 1 și 4 săptămâni). La sfârșitul fiecărui sprint, echipa trebuie să livreze o
incrementare funcțională a produsului.
Echipa în Scrum trebuie să fie agilă și să se adapteze rapid la schimbări. Autonomia,
comunicarea deschisă și responsabilitatea colectivă sunt aspecte esențiale pentru succesul
unei echipe Scrum.
81. Echipa în Kanban.
Raspuns:
În Kanban, echipa este o entitate care colaborează pentru a gestiona și îmbunătăți fluxul de
lucru și pentru a livra produse sau servicii în mod continuu și eficient. Iată câteva aspecte
cheie ale echipei în contextul Kanban:
1. Flux de Lucru Vizual:
Echipa Kanban utilizează un board vizual pentru a urmări fluxul de lucru. Board-ul este
împărțit în coloane care reprezintă stadiile diferite ale procesului, cum ar fi "To Do" (de
făcut), "In Progress" (în desfășurare) și "Done" (terminat).
2. Limitări ale Lucrului în Curs (WIP):
Echipa stabilește limite ale lucrului în curs pentru fiecare etapă a procesului. Aceste limite
sunt menite să evite suprasolicitarea și să îmbunătățească fluxul de lucru, concentrându-se
pe finalizarea activităților înainte de a începe altele noi.
3. Responsabilitate Colectivă:
Membrii echipei Kanban împărtășesc responsabilitatea pentru gestionarea și îmbunătățirea
fluxului de lucru. Există o atenție deosebită acordată colaborării și comunicării constante
pentru a face față schimbărilor în mod eficient.
4. Feedback și Îmbunătățiri Continue:
Echipa Kanban este încurajată să furnizeze feedback regulat și să caute îmbunătățiri
continue. Acest lucru se realizează prin monitorizarea constantă a board-ului, analizând
metrici de performanță și adaptând procesul pentru a optimiza eficiența.
5. Management Vizual al Riscurilor:
Riscurile și problemele pot fi evidențiate și discutate pe board-ul Kanban. Aceasta permite
echipei să gestioneze și să abordeze rapid problemele care pot afecta fluxul de lucru.
6. Colaborare și Comunicare Deschisă:
Echipa Kanban promovează colaborarea strânsă și comunicarea deschisă între membrii săi.
Orice întârziere sau impediment este vizibil pentru toată echipa, facilitând rezolvarea rapidă
a problemelor.
7. Adaptabilitate la Schimbare:
Echipa Kanban este construită pentru a fi adaptabilă la schimbare. Prin gestionarea agilă a
fluxului de lucru, echipa poate să ajusteze prioritățile și să abordeze modificările în cerințe
sau condiții de piață.
8. Leadership Distribuit:
În Kanban, nu există un lider distinct în echipă. Responsabilitatea este distribuită în cadrul
echipei, iar membrii sunt încurajați să-și asume responsabilități pentru îmbunătățirea
continuă a procesului.
În esență, echipa în Kanban se bazează pe principiile lean și se concentrează pe
gestionarea eficientă a fluxului de lucru pentru a oferi valoare constantă și rapidă clienților.
Colaborarea, transparența și adaptabilitatea sunt aspecte cheie pentru succesul unei echipe
Kanban.
82. Echipa în Programare extremă (XP).
Răspuns:
În Programarea Extremă (XP), echipa joacă un rol central în succesul proiectului. XP
promovează colaborarea strânsă, comunicarea deschisă și abordări practice care
îmbunătățesc calitatea software-ului și flexibilitatea la schimbări. Iată câteva aspecte cheie
ale echipei în cadrul Programării Extreme:
1. Programare în Perechi (Pair Programming):

Echipa XP adoptă practica programării în perechi, unde doi programatori lucrează împreună
la aceeași linie de cod sau la aceeași problemă. Această metodă facilitează schimbul de
cunoștințe și crește calitatea codului.
2. Client Integrat (On-site Customer):
Un membru al echipei XP reprezintă clientul sau utilizatorul final și lucrează direct cu echipa
în fiecare iterație a proiectului. Acest "client integrat" asigură claritatea în privința cerințelor și
oferă feedback în timp real.
3. Testare Automată:
Echipa XP implementează testare automată extensivă, astfel încât orice modificare adusă
codului să poată fi verificată rapid și eficient. Aceasta contribuie la menținerea calității
software-ului și permite echipelor să facă schimbări fără teama de a introduce erori.
4. Refactorizare Continuă:
Membrii echipei XP sunt încurajați să efectueze refactorizări constante pentru a îmbunătăți
structura și eficiența codului. Această practică asigură un design software flexibil și ușor de
întreținut.
5. Integrare Continuă:
Echipa XP practică integrarea continuă, adică combinarea modificărilor aduse de membrii
echipei într-o versiune funcțională a sistemului la intervale regulate. Această abordare
reduce riscul de conflicte și erori întârziate în ciclul de dezvoltare.
6. Planificare la Scara Foarte Mică:
Echipa XP lucrează cu planificări la scară foarte mică, în iterații scurte de câteva săptămâni
sau chiar zile. Acest lucru permite adaptarea rapidă la schimbări și furnizează valoare
clienților la fiecare iterație.
7. Comunicare Deschisă și Colaborare:
Comunicarea deschisă și colaborarea sunt fundamentale în echipa XP. Membrii echipei
trebuie să lucreze împreună, să împărtășească cunoștințe și să discute deschis despre
problemele și soluțiile propuse.
8. Colecție de Carteți (Collective Code Ownership):
Toți membrii echipei XP sunt responsabili pentru întregul cod al proiectului. Nu există
"domenii specifice" ale codului atribuite unui singur membru. Aceasta promovează
transparența și împărtășirea responsabilității.
9. Design Simplist și Eficace:
Echipa XP adoptă un design simplu și eficace pentru a rezolva problemele imediate. Este
preferată abordarea de a face lucrurile să funcționeze, urmată de optimizări ulterioare, dacă
este necesar.
Echipa XP este orientată spre adaptabilitate. Aceasta înseamnă că membrii echipei sunt
pregătiți să facă față schimbărilor frecvente în cerințe și să ajusteze planurile în consecință.
Echipa în Programarea Extremă este una multidisciplinară, auto-organizată și orientată către
obținerea de rezultate de calitate într-un mod agil și flexibil. Prin practicile sale, XP pune un
accent deosebit pe comunicare, colaborare și livrarea continuă a valorii.
83. Echipa în Lean.

Răspuns:
În contextul Lean, care este inspirat din principiile de producție ale Toyota, echipa joacă un
rol crucial în asigurarea eficienței, calității și adaptabilității în cadrul organizației. Lean
promovează eliminarea deșeurilor, creșterea valorii pentru client și îmbunătățirea continuă.
Iată câteva aspecte cheie ale echipei într-un mediu Lean:
1. Focus pe Valoare:
Echipa în Lean se concentrează asupra oferirii valorii pentru client. Membrii echipei identifică
și înțeleg nevoile și așteptările clienților pentru a asigura că activitățile lor contribuie direct la
creșterea valorii produselor sau serviciilor furnizate.
2. Eliminarea Deșeurilor (Waste):
Echipa Lean are responsabilitatea de a identifica și elimina orice activitate care nu adaugă
valoare directă produsului sau serviciului. Acest lucru poate include timpul de așteptare,
defectele, transportul inutil sau stocarea excesivă.
3. Colaborare și Comunicare:
Comunicarea deschisă și colaborarea sunt esențiale în echipa Lean. Membrii echipei trebuie
să lucreze împreună pentru a identifica și implementa îmbunătățiri continue și pentru a
rezolva problemele care pot afecta eficiența și calitatea.
4. Flexibilitate și Adaptabilitate:
Echipa Lean trebuie să fie flexibilă și să se adapteze rapid la schimbările din mediul
înconjurător sau cerințele clienților. Acest aspect este crucial pentru menținerea agilității și
eficienței în fața schimbărilor continue.
5. Autonomie și Auto-Organizare:
Membrii echipei în Lean sunt încurajați să fie autonomi și să se auto-organizeze. Aceștia
trebuie să aibă libertatea de a lua decizii la nivelul cel mai apropiat de locul de muncă și să
participe activ la îmbunătățirea proceselor.
6. Respect pentru Oameni:
Lean pune un accent deosebit pe respectarea oamenilor. Echipa trebuie să creeze un mediu
în care fiecare membru să se simtă valorizat și să aibă oportunitatea de a-și îmbunătăți
abilitățile și contribuția la echipă.
7. Kaizen (Îmbunătățire Continuă):
Echipa Lean practică Kaizen, care înseamnă îmbunătățire continuă. Membrii echipei sunt
încurajați să propună și să implementeze îmbunătățiri mici și constante în procese și
activități.
8. Măsurare și Transparență:
Echipa Lean utilizează măsurători pentru a evalua performanța și pentru a identifica zonele
în care pot apărea deșeuri sau întârzieri. Transparența în privința performanței și a
proceselor este esențială pentru identificarea și rezolvarea problemelor.
Echipa în Lean funcționează într-un cadru în care se caută eliminarea risipei și optimizarea
continuă a proceselor pentru a asigura oferirea maximă de valoare clienților. Colaborarea,
flexibilitatea și respectul pentru oameni sunt valori fundamentale în acest mediu.
84. Echipa în Crystal.
Raspuns:
Metodologia Crystal, dezvoltată de Alistair Cockburn, pune accent pe adaptabilitatea la
dimensiunea și complexitatea proiectului. În cadrul Crystal, echipele sunt formate și
gestionate în mod diferit în funcție de caracteristicile specifice ale proiectului. Iată câteva
aspecte cheie ale echipei în metodologia Crystal:
1. Echipe Auto-Organizate:
În Crystal, se promovează formarea echipelor auto-organizate. Membrii echipei sunt
încurajați să își asume responsabilitatea pentru planificarea, organizarea și livrarea
proiectului.
2. Adaptabilitate la Dimensiune:
Crystal recunoaște că nu există o dimensiune unică potrivită pentru toate echipele. În funcție
de dimensiunea proiectului și a echipei, se aplică strategii și tehnici specifice adaptate la
cerințele unice ale proiectului.
3. Colaborare și Comunicare:
Comunicarea deschisă și colaborarea sunt esențiale în cadrul echipei Crystal. Membrii
echipei trebuie să lucreze împreună pentru a împărtăși informații și pentru a face față
provocărilor proiectului.
4. Reflectare și Îmbunătățire Continuă:
Echipa Crystal practică reflectarea regulată și îmbunătățirea continuă. Acest proces permite
echipei să analizeze rezultatele și să identifice modalități de a îmbunătăți performanța și
procesele în viitor.
Echipa Crystal este orientată spre adaptabilitate la schimbare. Membrii echipei trebuie să fie
pregătiți să se adapteze la schimbările în cerințe, tehnologie și mediul de lucru.
6. Role și Responsabilități Flexibile:
În cadrul echipei Crystal, rolurile și responsabilitățile nu sunt fixe și pot varia în funcție de
nevoile proiectului. Aceasta oferă flexibilitate membrilor echipei și permite adaptarea la
schimbările în dinamica proiectului.
7. Colaborare cu Utilizatorii și Clietul:
Implicarea și colaborarea strânsă cu utilizatorii și clienții sunt promovate în metodologia
Crystal. Feedback-ul continuu ajută la asigurarea că produsul final îndeplinește așteptările și
necesitățile reale ale utilizatorilor.
8. Flexibilitate în Procese și Instrumente:
Crystal recunoaște că nu există un set fix de procese sau instrumente care să se
potrivească tuturor proiectelor. Echipele au libertatea de a alege și adapta procese și
instrumente în funcție de cerințele specifice ale proiectului.
9. Abordare de Echipă Mică:
În general, Crystal favorizează echipele mici și agile. Echipa mică facilitează comunicarea
eficientă și luarea de decizii rapide.
10. Focus pe Persoane și Interacțiuni:
Un principiu de bază în metodologia Crystal este accentul pe persoane și interacțiuni mai
mult decât pe procese și instrumente. Aceasta promovează construirea unui mediu de lucru
colaborativ și eficient.
Echipa în metodologia Crystal este concepută să fie flexibilă și să se adapteze la
circumstanțele specifice ale fiecărui proiect. Această adaptabilitate și flexibilitate sunt
esențiale pentru a asigura că echipa și proiectul sunt în concordanță cu cerințele și condițiile
în schimbare.
85. Beneficiile Agile pentru echipă.

Raspuns:
Implementarea metodologiilor Agile aduce numeroase beneficii pentru o echipă de
dezvoltare software și, în general, pentru organizații care adoptă această abordare. Iată
câteva dintre principalele beneficii pentru o echipă Agile:
Una dintre valorile fundamentale ale Agile este capacitatea de a se adapta rapid la
schimbări. Echipa este pregătită să ajusteze prioritățile și planurile în funcție de feedback-ul
clienților sau de modificările în cerințe.
2. Feedback Continuu:
Agile promovează interacțiunea frecventă cu clienții și utilizatorii finali, oferind astfel un flux
constant de feedback. Acest feedback permite echipei să își corecteze rapid direcția și să
optimizeze produsul în funcție de nevoile reale ale utilizatorilor.
3. Eficiență Crescentă:
Prin adoptarea practicilor Agile, echipa poate îmbunătăți eficiența și productivitatea. Livrarea
frecventă a incrementelor funcționale permite identificarea și corectarea rapidă a
problemelor, contribuind astfel la optimizarea procesului de dezvoltare.
4. Transparență:
Metodologiile Agile promovează transparența în ceea ce privește progresul proiectului,
obstacolele și impedimentele întâlnite. Toți membrii echipei au vizibilitate asupra stării și
contribuției fiecărui coleg, ceea ce facilitează colaborarea și rezolvarea problemelor.
5. Motivare și Implicare:
Echipele Agile sunt în general mai motivate, deoarece au un scop clar și o contribuție vizibilă
la succesul proiectului. Abordarea Agile încurajează implicarea activă și responsabilitatea
membrilor echipei, ceea ce contribuie la o atmosferă de lucru pozitivă.
6. Calitate a Produsului:
Prin implementarea practicilor Agile, se acordă o atenție sporită calității produsului. Testarea
continuă, dezvoltarea orientată pe teste și revizuirea constantă a codului contribuie la
livrarea unui produs de înaltă calitate.
7. Comunicare Îmbunătățită:
Agile promovează comunicarea constantă și directă între membrii echipei, precum și cu
clienții sau stakeholderii. Această comunicare deschisă și frecventă minimizează riscul de
înțelegeri greșite și asigură că toată lumea are o înțelegere clară a direcției proiectului.
8. Reducerea Riscului de Eșec:
Prin livrarea frecventă și evaluarea continuă a progresului, echipele Agile pot identifica și
aborda rapid problemele. Aceasta reduce riscul de eșec la finalul proiectului și permite
ajustările necesare în timp util.
9. Echipă Autonomă și Motivată:
Metodologiile Agile încurajează formarea de echipe autonome și auto-organizate. Aceasta
oferă membrilor echipei o mai mare autonomie în luarea deciziilor și în gestionarea
sarcinilor, ceea ce poate contribui la o echipă mai motivată și eficientă.
10. Îmbunătățire Continuă:
Agile pune un accent deosebit pe îmbunătățirea continuă. Echipa analizează regulat
procesele și practicile pentru a identifica oportunități de optimizare și pentru a evolua în mod
constant.
Adoptarea practicilor Agile oferă echipelor numeroase avantaje care conduc la dezvoltarea
unui produs de calitate într-un mod eficient și adaptabil. Aceste beneficii nu se aplică doar în
domeniul dezvoltării software, ci pot fi extinse și la alte tipuri de proiecte sau activități în
cadrul organizației.
86. Diferențe între rolul echipei în metodele Waterfall vs. Agile.

Raspuns:
Există diferențe semnificative în ceea ce privește rolul echipei în metodele de dezvoltare
software Waterfall și Agile. Iată o comparație între aceste două abordări:
Metodologia Waterfall:
1. Structură Ierarhică:
Într-o metodologie Waterfall, structura de management este adesea ierarhică și fixă. Există
funcții clare și specializate, cum ar fi dezvoltatorii, testeri, analiștii etc.
2. Planificare Centralizată:
Planificarea și stabilirea obiectivelor sunt adesea efectuate la începutul proiectului, iar
schimbările în cursul proiectului sunt dificil de implementat.
3. Proces Liniar:
Procesul de dezvoltare este liniar și secvențial. O fază nu începe decât când cea precedentă
este finalizată, ceea ce poate duce la timpi mari de așteptare.
4. Focus pe Documentație:
Waterfall acordă o importanță deosebită documentației, care trebuie să fie completă și
aprobată înainte de a trece la faza următoare.
5. Feedback Limitat:
Interacțiunea cu utilizatorii finali sau clienții este limitată și apare doar în fazele târzii ale
proiectului.
6. Rigurozitate în Procese:
Procesele sunt rigide și greu de modificat în timpul proiectului. Schimbările pot fi costisitoare
și pot duce la întârzieri.
Metodologiile Agile:
1. Echipe Auto-Organizate:
În metodologiile Agile, echipele sunt auto-organizate și multidisciplinare, cu membri care își
asumă multiple roluri.
2. Planificare Iterativă:
Planificarea este realizată în iterații scurte, cunoscute sub numele de sprint-uri. Obiectivele
pot fi revizuite și ajustate la sfârșitul fiecărui sprint.
3. Proces Iterativ și Incremental:
Procesul de dezvoltare este iterativ și incremental, permițând livrarea continuă de
funcționalități în fiecare iterație.
4. Feedback Constant:
Agile promovează feedback-ul continuu din partea clienților și utilizatorilor pe tot parcursul
proiectului, ceea ce permite ajustările rapide și alinieri la așteptările reale.
5. Flexibilitate în Schimbare:
Abordarea Agile este flexibilă și se adaptează ușor la schimbări în cerințe sau priorități.
6. Focus pe Colaborare:
Colaborarea dintre membrii echipei, clienți și utilizatori este la fel de importantă ca și
dezvoltarea de cod. Comunicarea deschisă și constantă este promovată.
7. Rapiditate în Livrare:
Datorită naturii sale iterative, Agile permite livrarea rapidă a funcționalităților valoroase.
8. Adaptabilitate la Feedback:
Membrii echipei pot ajusta direcția proiectului în funcție de feedback-ul primit, asigurându-se
că produsul final este în concordanță cu așteptările clienților.
În rezumat, în timp ce Waterfall are un proces liniar și structurat, cu o planificare fixă și

accent pe documentație, Agile este caracterizat prin flexibilitate, colaborare, și adaptabilitate
la schimbări frecvente în cerințe și feedback. Echipele Agile au o mai mare autonomie și
sunt capabile să se adapteze rapid, în timp ce echipele Waterfall operează într-un cadru mai
rigid și predeterminat.
87. Scrum master. Roluri si responsabilitati.
Răspuns:
Scrum Master este un membru cheie al echipei Scrum, având un rol crucial în facilitarea și
încurajarea aplicării eficiente a practicilor Scrum. Iată rolurile și responsabilitățile principale
ale unui Scrum Master:
1. Facilitator al Procesului:
Scrum Master are rolul principal de a facilita întâlnirile și evenimentele Scrum, precum Sprint
Planning, Daily Scrum, Sprint Review și Sprint Retrospective. Asigură că aceste evenimente
sunt bine organizate și productive.
2. Eliminarea Obstacolelor (Impedimente):
Scrum Master acționează ca un facilitator în eliminarea obstacolelor care pot împiedica
progresul echipei. Lucrează pentru a înlătura blocajele și pentru a asigura un flux de lucru
neîntrerupt.
3. Sprijinirea Echipei:
Scrum Master susține echipa în adoptarea și aplicarea practicilor Scrum. Oferă îndrumare în
respectarea valorilor, regulilor și rolurilor Scrum, precum și în gestionarea relațiilor din cadrul
echipei.
4. Promovarea Auto-Organizării:
Scrum Master încurajează și susține echipa să fie auto-organizată. Ajută membrii echipei să
își asume responsabilitatea pentru sarcinile lor și să ia decizii în mod autonom.
5. Asigurarea Respectării Principiilor Agile:
Scrum Master asigură că echipa respectă principiile Agile și valorile Scrum. Se asigură că
membrii echipei înțeleg și aplică conceptele de transparență, inspecție și adaptare.
6. Îmbunătățire Continuă:
Scrum Master promovează cultura de îmbunătățire continuă în cadrul echipei. Colaborează
cu membrii echipei pentru a identifica și implementa îmbunătățiri în procesul de dezvoltare.
7. Monitorizare Metricilor și Performanței:
Scrum Master urmărește metricile relevante pentru progresul echipei și ajută la identificarea
potențialelor îmbunătățiri. Asigură că informațiile privind performanța sunt transparente și
accesibile.
8. Gestionarea Conflictelor:
Scrum Master intervine în rezolvarea conflictelor și încurajează comunicarea deschisă între
membrii echipei. Ajută la gestionarea tensiunilor și la menținerea unui mediu de lucru pozitiv.
9. Colaborarea cu Product Owner-ul:
Scrum Master colaborează strâns cu Product Owner-ul pentru a asigura o comunicare
eficientă și pentru a se asigura că prioritățile și cerințele sunt clare pentru întreaga echipă.
10. Protejarea Echipei:
Scrum Master protejează echipa de influențe externe nedorite și de presiuni care ar putea
afecta productivitatea sau moralul. Asigură un mediu în care echipa se poate concentra pe
livrarea valorii.
Scrum Master nu este un manager în sens tradițional, ci mai degrabă un lider servitor,
oferind suport și facilitând procesul Scrum, astfel încât echipa să poată opera la capacitate
maximă și să livreze valoare continuă.
88. Managerul de proiect. Roluri si responsabilitati.

Raspuns:
-conduce echipe care lucrează cu metodologii diferite, cum ar fi Agile și Waterfall.
-supraveghează direct toate aspectele proiectului, cum ar fi bugetul, calendarul și
membrii echipei.
-la fel ca maeștrii Scrum, deseori separă proiectele în cronologie și obiective mai
mici pentru a face sarcinile mai ușor de gestionat.
-la proiectele mai mari cu echipe mai mari, un manager de proiect lucrează cu un
coordonator de proiect pentru a programa întâlniri ale echipelor și clienților și
pentru a colecta actualizări ale proiectului.
-deși lucrează îndeaproape cu echipa sa, ei au de obicei mai mult un rol tradițional
de conducere decât maeștrii Scrum.
-prima lor preocupare este să răspundă nevoilor și solicitărilor clientului, astfel
încât adesea oferă mai multe direcții echipei lor pentru a se asigura că îndeplinesc
obiectivele specificate și se mențin în buget.
89. Manager de proiect vs. Scrum master vs. Servant leader. Exemple din prelegerile
invitaţilor de la curs.
Raspuns:
Scrum Masters și managerii de proiect au roluri importante de conducere în multe industrii.
• Deși multe dintre responsabilitățile lor sunt aceleași, au și obiective ușor diferite.
90. Scrum master vs. project manager. Asemănări și diferențe.

Raspuns:
Scrum master vs. project manager
În general, Scrum Master și managerii de proiect împărtășesc multe îndatoriri și
responsabilități, dar au diferite domenii de interes.
Asemănări și diferențe:
1. Framework-ul şi metodologia proiectului
• Scrum Masterul lucrează numai în framework de management al proiectelor
Scrum. În afara Scrum, diverși membri ai echipei și-ar putea îndeplini sarcinile,
inclusiv managerul de proiect și coordonatorul de proiect.
• Managerii de proiect pot lucra în orice metogologie, cea mai comună fiind Agile.
Atribuțiile unui manager de proiect sunt de obicei împărțite între Scrum Master și
proprietarul produsului în cadrul Scrum.
Scrum master vs. project manager
Asemănări și diferențe:
2. Responsabilităţi
• Scrum Masters se concentrează în principal pe coordonarea întâlnirilor interne și
pe a ajuta membrii echipei să obțină instrumentele necesare pentru sarcinile de
lucru. De asemenea, gestionează termenele pentru a se asigura că echipele
livrează proiectele la timp și în limita bugetului.
• Managerii de proiect lucrează de obicei la toate aspectele unui proiect, cum ar fi
dezvoltarea produsului, bugetele și progresul echipei. Unele responsabilități care
se suprapun între cele două roluri includ programarea întâlnirilor, urmărirea
calendarului și lucrul îndeaproape cu echipele lor.
3. Comunicare
Una dintre principalele diferențe dintre Scrum Master și managerii de proiect este
comunicarea.
• Scrum masters comunică numai cu părțile interesate interne, proprietarul
produsului Scrum este responsabil pentru lucrul cu clientul și transmiterea
informațiilor între Scrum master, membrii echipei și client.
• Managerii de proiect comunică cu toate părțile interesate, cum ar fi membrii
echipei, clienții și alte departamente.
4. Focus
• Scrum Masters se concentrează de obicei pe termenele proiectului și pe nevoile
membrilor echipei mai mult decât pe produsul la care lucrează echipa. Prin
coordonarea întâlnirilor și asigurându-se că echipa are ceea ce are nevoie,
membrii echipei se pot concentra pe deplin asupra proiectului și asupra propriilor
sarcini.
• Managerii de proiect se concentrează pe toate aspectele unui proiect, deși pot
delega unele sarcini unui coordonator de proiect. Această atenție generală îi ajută
pe managerii de proiect să mențină mai mult control asupra dezvoltării
produselor.
4. Industrii
• Industria IT este principalul utilizator al metodologiei Scrum. În afara acestui
domeniu specific, Scrum Masters au mai puține oportunități de angajare, deoarece
operează doar în acest cadru particular.
• Deoarece managerii de proiect pot lucra într-o varietate de metodologii, au mai
multe oportunități în diverse industrii, inclusiv producție, inginerie și marketing.
Managerii de proiect pot lucra și în companii IT care nu folosesc Scrum.
5. Certificari
Atât Scrum Masters, cât și managerii de proiect pot obține certificări pentru a-și spori
acreditările și a-i face candidați mai atractivi. Iată cele două certificări principale pe care
managerii de proiect și Scrum Master le pot obține:
• ScrumMaster certificat
Alianța Scrum oferă această certificare profesioniștilor care doresc să demonstreze că au
cunoștințe aprofundate și pregătire în Scrum. Pentru a obține această certificare, se
urmează un curs față în față cu un Certified Scrum Trainer, 14-16 ore de pregătire cu CST,
un test de 60 de minute. CSM-urile trebuie să finalizeze cursuri de educație continuă și să își
reînnoiască certificările la fiecare doi ani.
• Manager de proiect Profesionist
Institutul de Management de Proiect oferă această certificare în plus față de multe alte
certificări de management de proiect. Pentru a obține un PMP, este necesar un amestec de
educație, experiență în conducerea proiectelor și un număr minim de ore de educație
certificate. De asemenea, trebuie să se promoveze un examen care acoperă domeniile de
bază ale managementului de proiect. Pentru a menține un certificat PMP la zi, deținătorii
trebuie să finalizeze 60 de ore de educație la fiecare trei ani.
• Alegerea între a fi manager de proiect și Scrum Master depinde de abilitățile,
interesele și calea de carieră dorită.
• Dacă ești interesat să urmezi o carieră în tehnologia informației, atunci ai putea
dori să urmezi o carieră ca Scrum Master.
• Acesta ar putea fi, de asemenea, un rol ideal pentru dvs. dacă preferați să lucrați
alături de o echipă în loc să conduceți o echipă.
• Dacă nu ești sigur care industrie ți se potrivește cel mai bine, poți explora o
carieră în managementul proiectelor. Puteți începe, de asemenea, ca coordonator
de proiect în această carieră, care vă poate oferi ceva experiență fără a vă angaja
pe deplin.
91. Servant leader. Roluri si responsabilitati.
Raspuns:
Termenul controversat de Servant Leader (Liderul ca slujitor) cuprinde o filosofie
întreagă a apărut în 1958
• Fondatorul acestuia, Robert K. Greenleaf, după zeci de ani de studii în
management, dezvoltare și educație, a ajuns la concluzia
că leadershipul tradițional, în special în instituțiile din State, nu satisface nevoile
și că o altă abordare ar putea contribui la creșterea productivității și eficienței.
• Într-o altă ordine de idei, el s-a concentrat pe răspunsul la întrebarea: "Persoanele
îndrumate de către un servant leader devin mai înțelepte, mai autonome, ba mai
mult - crește șansa ca aceștia să devină servant leaderi? "
• Când liderul unei organizații își schimbă perspectiva de a conduce cu cea de a
servi, atât organizația cât și angajații acesteia au de câștigat. În timp ce angajații
își dezvoltă anumite abilități și își satisfac nevoia de afirmare, organizația crește,
pentru că aceștia devin devotați și implicați în îndeplinirea scopului acelei entități.
• Din 1958, de când a fost creat acest concept, tot mai multe organizații au adaptat
acest stil.
• Astăzi, putem povesti despre corporații cum ar fi Google, Facebook, Yahoo,
Microsoft, Nokia, Siemens, CNN, BBC - acestea au implementate un sistem care
favorizează acest tip de leadership.
• În România, tot mai multe companii apelează la acest concept, utilizând anumite
metodologii de management, cum ar fi: Scrum, Kanban, Spotify, SAFe, toate
având la bază, prezența unui servant leader (găsit sub o formă sau alta: Scrum
Master, Agile Coach, Servant Leader).
• Termenul este destul de nou în cultura românească

• De cele mai multe ori, când se discută despre Servant Leader sau Scrum Master, în
mintea multora apar expresiile ca: "Carry food and water", "Responsabilitatea Scrum
Masterului de a ajuta echipa la înlăturarea impedimentelor", "Protejează echipa de
întreruperi, devieri sau cereri din mediul extern". Într-adevăr, aceste responsabilități se
găsesc pe lista unui Servant Leader sau a unui Scrum Master.
• Mai mult decât atât, tot în această listă se regăsește una dintre cele mai importante
activități și anume de a ajuta echipa să atingă nivelul de maturitate.
• Ce se întâmplă totuși când, din cauza rutinei, a fluxului mare de lucru sau din alte
motive, Servant Leaderul este perceput mai mult ca o sursă eficientă în rezolvarea
tuturor problemelor echipei și nu ca persoana care va ajuta echipa să crească până la
momentul în care, aceasta nu va mai avea nevoie de ajutor ? Atenția va cădea pe
rezolvarea situațiilor, indiferent dacă aceasta poate fi sau nu soluționată de către un
membru din echipă și va duce la încetinirea procesului de creștere.
• Spre deosebire de liderul tradițional, care implică pe alocuri exercitarea puterii de la

vârful ierarhiei spre subalterni, servant leaderul coboară pe linia orizontală, reușind să
"împartă" acea putere (deseori informală) cu membrii din echipă.
• Mai mult decât atât, acordă prioritate necesităților membrilor din echipă și îi ajută să se
dezvolte din punct de vedere profesional, în așa fel încât să atingă cel mai înalt nivel de
performanță, într-o perioadă cât mai scurtă de timp
• Sprijină Echipele în procesul lor de maturizare.

92. Caracteristicile unei echipe mature Scrum. Discuţii.
Raspuns:
Caracteristicile unei echipe mature Scrum sunt:
1. Membrii echipei colaborează activ și se organizează autonom, pentru o mai bună
funcționare fără să țină cont de rolul avut în echipă sau de titlul deținut în contractul
de muncă.
2. Membrii echipei pot lua decizii referitoare la modul de lucru, la implementarea și
livrarea produsului final, în concordanță cu cerințele primite de la Sponsor/Product
Owner, altfel zis - client.
3. Membrii echipei sunt convinși de faptul că pot rezolva, ca echipă, orice problemă.
4. Fiecare membru este dedicat succesului comun, pe lângă succesul propriu.
5. Colaborarea membrilor se bazează pe încredere, deschidere și nu pe frică sau furie.
6. Membrii echipei sunt într-un continuu dezacord constructiv.
Responsabilități:
1.Protejează echipa de întreruperi, devieri, cereri care vin din partea altor echipe, persoane
și nu au de a face cu proiectul pe care se lucrează. Liderul are responsabilitatea de a fi activ
în trierea cererilor și a se asigura că, echipa își menține concentrarea pe livrarea scopului
iterației respective.
2.Înlăturarea impedimentelor apărute pe parcursul iterației și care ar cauza întârzieri sau
pierderi. Aici sunt incluse ședințele care nu au legătură cu proiectul, activități administrative
și chiar posibilitatea de a face aceeași activitate în două moduri diferite (cum ar fi,
înregistrarea activităților într-un tool și în același timp, actualizarea tablei Kanban). Un
servant leader trebuie să fie proactiv, problemele ridicate de către echipă în timpul stand-up-
ului să fie soluționate de dorit, în aceeași zi.
3.Servant leaderul are responsabilitatea de a (re)comunica echipei viziunea și scopul
proiectului. Importanța acestei activități stă la baza atât a succesului echipei cât și a livrării
proiectului în parametrii celor trei criterii: timp, scop, buget. Motivul pentru care se pune atât
de mult accent pe comunicare este faptul că, dacă viziunea proiectului este înțeleasă atât de
fiecare membru din echipă cât și de către stakeholderi, toți vor trage în aceeași direcție, iar
obiectivele vor fi atinse cu mai multă ușurință.
4.Carry food and water" - această responsabilitate ține de necesitatea de a oferi echipei
resursele necesare pentru livrarea produsului în timp și parametri stabiliți de la început.
Resursele pot fi atât de natura materială (aplicații, laptop, accese) cât și motivațională
(recompense, celebrarea "inter-victoriilor", încurajare). Liderul se va asigura că există câte o
strategie de dezvoltare pentru fiecare individ, în așa fel încât să ajungă la un punct în care
acesta se va concentra pe succesul echipei în detrimentul succesului propriu.
93. Leader/Leadership
În structura unei echipe foarte important este liderul acesteia. Rolul său este de a
întreţine o atmosferă propice, un climat de creativitate.
• Pentru un grup de mici dimensiuni, sarcinile liderului presupun întreţinerea
relaţiilor interumane, favorizarea unei comunicări şi colaborări efective.
• Într-o firmă mai mare, cu mai multe niveluri ierarhice, cu cât coborâm spre baza
piramidei, cu atât interacţiunea dintre oameni devine mai prezentă în viaţa
grupului.
• De aceea, la nivelurile inferioare managerii vor fi aleşi dintre indivizii cu calităţi
evidente de lider.
• Deviza lui Ross Perot, fondatorul companiei Electronic Data Systems este
sugestivă în acest sens: “Eagles don’t flock; you have to pick them one by
one” (“Vulturii nu se adună în stol; trebuie să-i prinzi unul câte
unul”).
Obiectivele unui lider
• angajarea şi cooperarea întregii echipe de muncă;
• motivarea grupului;
• utilizarea la nivel maxim a aptitudinilor, talentelor şi energiilor echipei.
Sarcinile liderului sunt:
• identificarea membrilor cu obiectivele şi intenţiile echipei, colaborare în realizarea
sarcinilor comune;
• formarea profesională a tuturor membrilor echipei şi aplicarea acesteia în cadrul
echipelor constituie o premisă importantă pentru reuşită;
• găsirea celor mai adecvate modalităţi de rezolvare a problemelor şi conflictelor;
• crearea unei atmosfere plăcute şi competitive, astfel încât membrii acestora să se
simtă bine şi să se comporte deschis şi direct unii cu alţii;
• deschidere către comunicare pentru ca toate greşelile şi slăbiciunile membrilor
echipei să se discute, evitându-se atacurile la persoană;
• implicare nelimitată în activitatea echipei.
Când vorbim despre leadership, în esență, vorbim despre un proces în care o persoană are
capacitatea de a îi influența în mod conștient și deliberat pe cei din jurul său, pe care îi
determină să realizeze anumite sarcini necesare pentru atingerea unui obiectiv comun sau
despre anumite caracteristici ale unui lideri prin care el îi influențează pe ceilalți să realizeze
anumite activități pentru a putea fi atins un scop.
Leadership
• Leadership înseamnă a face lucrurile, a rezolva problemele prin oameni – a atinge
obiective sau a îndeplini sarcini de muncă cu ajutorul unei echipe sau unui grup. Poate fi
definit ca un proces de mobilizare, încurajare şi antrenare a indivizilor astfel încât aceştia să
contribuie cu ce este mai bun la realizarea obiectivelor dorite. Indivizii care sunt capabili să
realizeze cele trei activităţi se numesc lideri.
• Des întâlnit în practică, leadership-ul bazat pe imaginea eroică a liderilor are tendinţa de a
săpa o prăpastie adâncă între elită şi restul trupelor. Aceşti lideri sunt nomazi, fiind tot timpul
în căutare de posibilităţi de avansare, trecând de la o firmă la alta şi lăsând în urmă o serie
de reuşite uneori efemere. Cele mai bune întreprinderi sunt cele care au ştiut să creeze o
cultură în care indivizi obişnuiţi dau un randament neobişnuit, extraordinar, şi nu invers.
94. Teorii în leadership.

Răspuns: Clasificări ale teoriilor leadership-ului:
• Teoriile axate pe trăsăturile de caracter – potrivit acestor teorii aptitudinile în materie de
leadership sunt înnăscute și nu dobândite. În esenţă, se consideră că anumiţi oameni sunt
dotaţi din naştere cu caracteristici care îi fac să se diferenţieze de ceilalţi şi să poată
conduce grupuri, colectivităţi, mase. Punctul de plecare al acestei asumpţii este studiul
personalităţii, al originii sale sociale şi al caracteristicilor personale. Astfel, s-a dezvoltat
teoria trăsăturilor este bazată pe ideea că principiile şi calităţile comportamentului liderilor
trebuie să fie cunoscute şi dezvoltate la nivelul conducerii. Cu alte cuvinte, comportamentul
liderului îşi are originea în calităţile personale ale acestuia şi dacă cunoaştem caracteristicile
liderilor de succes putem rezolva problema conducerii cel puţin prin identificarea şi
selecţionarea acestora.
• Teoriile axate pe comportament – ele susțin că un lider conduce sau acționează într-o
anumită manieră în mod eficace; Liderii eficienţi pot fi diferenţiaţi de ceilalţi prin
comportamentele pe care le manifestă. Practic un leadership de succes se bazează pe
conduită: modul în care liderul stabileşte raporturi cu subordonaţii săi, bazate pe încredere şi
respect reciproc, preocuparea reală pentru necesităţile subordonaţilor, stimularea participării
membrilor grupului la activităţile de luare a deciziilor, structurarea interacţiunile de grup şi
organizarea activităţilor astfel încât acestea să permită atingerea scopurilor organizaţiei.
• Teoriile situaționale – conform acestor teorii, un lider trebuie să fie flexibil și apt să-și
modifice stilul de gestionare pentru a se adapta bine la variabilele oricărei situații;
Conducerea nu rezidă în persoană, ci este o funcţie a situaţiei, care cere anumite tipuri de
interacţiuni. Liderul nu produce conducerea, ci este factorul instrumental prin care este
obţinută o soluţie. Situaţia este cea care permite sau nu ca o anumită însuşire psihică,
psihosocială sau culturală să se manifeste ca o însuşire de conducător.
• Teoriile leadership-ului transformațional – această teorie are legătură cu capacitatea de
transformare a unei viziuni în realitate. Este foarte bine să avem un om cu idei, dar nu cu
preţul pierderii simţului realităţii. Liderii vizionari nu reuşesc de fapt să-i conducă pe oamenii
decât dacă fac şi paşii prin care îşi pun viziunea în aplicare. Prin articularea unor viziuni
clare și a unor obiective ambițioase și realizabile, leadershipul transformaţional urmăreşte să
satisfacă trebuinţele superioare ale celor conduşi, urmăreşte angajarea într-un proces de
stimulare reciprocă şi de elevare prin care angajaţii ajung să pună realizarea binelui colectiv
mai presus decât interesele proprii.
Informații: ALEXANDRU MIHALCEA, LEADERSHIPUL SUPORT PENTRU OPTIMIZAREA

PERFORMANŢELOR PROFESIONALE ŞI A CLIMATULUI ORGANIZAŢIONAL
Curs 2
95. Discuţii despre Comportamentul organizaţional/Cunoaşterea organizaţională.

Răspuns: Comportamentul organizaţional reprezintă modului de conduită al indivizilor
dintr-o organizaţie și implicăînţelegerea, previziunea şi controlul comportamentelor, cu
scopul de a îmbunătăţi mediul, performanţa şi eficienţa organizaţiei. Pentru a examina
comportamentul organizaţional, trebuie supuse analizei dimensiunile acestuia, și anume e
necesar să se stabilească rolul individului în organizaţie, gradul de influenţă a
comportamentului de grup asupra celui organizaţional, impactul structurii şi culturii
organizaţionale asupra comportamentului, asupra mediului organizaţional. În ceea ce
privește persoanele, ele sunt diferite unele de altele, iar comportamentul lor este rezultatul
dintre trăsăturile de personalitate și cerințele mediului. În cazul grupurilor, acestea sunt
influențate de caracteristicile individuale ale membrilor și de uniformitatea grupului. Cele mai
multe rezultate într-un proiect groupware, se obţin stabilind elementele grupului ţinând cont
de personalitatea indivizilor care îl compun. Deoarece, organizaţiile sunt sisteme sociale,
grupurile pot fi utilizat pentru a influenţa indirect comportamentele individuale În final. În
final, principalele elemente care caracterizează lucrul în grup sunt structura organizaţională,
cultura acesteia, stilul de management, stresul generat de muncă, politica puterii în
organizaţie. Pentru asigurarea eficienței organizației, cadrele administrative trebuie să
modeleze comportamentul personalului, pentru a atinge cu succes obiectivele organizaţiei.
În acest context, se impune implicarea oamenilor cu abilităţi şi aptitudini necesare, întruniţi
în grupuri coezive, cu scopul de a realiza sarcini concrete ale organizaţiei şi de a crea un
mediu favorabil de lucru.
Cunoașterea organizațională se referă la cunoștințele și informațiile colective care sunt
deținute și utilizate într-o organizație. Teoria Knowledge Creation (crearea cunoaşterii) a
autorilor Nonaka şi Takeuchi (1995) consideră că prima funcţiune a întreprinderii este
crearea avantajului concurenţial bazat pe cunoştinţa colectivă şi că rolul principal al
managerilor este legat de activităţile de creare a cunoaşterii. Modelul de creare a cunoaşterii
se bazează pe distincţia dintre cunoştinţa tacită şi cunoştinţa explicită.
•Cunoştinţa tacită este înrădăcinată în acţiune, în rutină şi într-un context specific (conferă
productivitate personală la nivel individual şi avantaj concurenţial la nivelul întreprinderii).
• Cunoştinţa explicită este cunoaşterea codificată, transmisibilă într-un limbaj formal
(producerea de date la nivel individual şi gestiunea electronică documentară la nivelul
întreprinderii).
Cunoștința organizațională oferă un avantaj strategic, permițând liderilor să ia decizii mai
bune bazate pe o înțelegere profundă a capacităților și resurselor organizației și este
crucială pentru pentru ca liderii și organizațiile să-și atingă întregul potențial și misiune.
Comportamentul și cunoașterea organizațională sunt strâns legate, deoarece
comportamentul angajaților poate influența fluxul și utilizarea cunoștințelor în organizație.
96. Prezentaţi 2023 State of DevOps Report. Discuţii.

Răspuns: 2023 State of DevOps Report reprezintă o sinteză aferentă anului 2023 a
tendințelor și a cunoștințelor colectate de la profesioniști și organizații care lucrează în
domeniul DevOps (DevOps este o abordare folosită în dezvoltarea software care este
concepută pentru a eficientiza procesul de dezvoltare, prin eliminarea barierelor dintre
echipele de dezvoltare și cele de operațiuni), realizată de echipa DORA de la Google. În
cadrul acestui raport sunt explorate cele mai recente date referitoare la:
● Beneficiile DevOps
● Măsurarea Succesului Inițiativelor DevOps
● Principalele Provocări ale Implementării DevOps
● Investiții pentru Implementarea DevOps
● Planuri de Achiziție pentru Tehnologii și Instrumente DevOps
● Integrarea Inteligenței Artificiale în Procesul DevOps (AIOps)
În raportul pe 2023 s-a acordat atenţie practicilor DevOps care conduc la livrarea de succes
a software-ului și performanța operațională, cu un accent profund pe proiectarea centrată pe
utilizator. Constatările din raport pot fi analizate şi aplicate pentru a accelera performanța
organizațională şi a reduce epuizarea angajaţilor.
Principalele concluzii ale 2023 State of DevOps Report țin de:
Stabilirea unei culturi sănătoase- Cultura este fundamentală pentru construirea
capacităților tehnice, stimularea performanței tehnice, atingerea obiectivelor de performanță
organizațională și ajutarea angajaților să fie de succes. Echipele cu culturi generative
(accentul este pus pe creativitate, inovație și dezvoltare continuă) au o performanță
organizațională cu 30% mai mare.
Concentrarea asupra utilizatorilor- poate orienta și stimula îmbunătățirile în toate
capacitățile tehnice, procesele și culturile pe care le explorăm în cercetarea noastră.
Echipele care se concentrează pe utilizator au o performanță organizațională cu 40% mai
mare.
Accelerarea revizuirilor de cod- este una dintre cele mai eficiente modalități de
îmbunătățire a performanței livrării software. Echipele cu revizuiri mai rapide ale codului au o
performanță de livrare software cu 50% mai mare.
Documentația de înaltă calitate- amplifică impactul pe care capacitățile tehnice îl au
asupra performanței organizaționale.
Cloud computing-ul- este benefic deoarece creează o infrastructură flexibilă. Utilizarea
unui cloud public, de exemplu, duce la o creștere cu 22% a flexibilității infrastructurii în
comparație cu neutilizarea cloud-ului. Această flexibilitate duce, la rândul său, la o
performanță organizațională cu 30% mai mare decât în infrastructurile inflexibile. Pentru a
obține cea mai mare valoare din cloud, cheia este să profitați de caracteristicile și
capacitățile distincte pe care le oferă cloud-ul, în special flexibilitatea infrastructurii.
Echilibrarea vitezei de livrare, performanței operaționale și concentrarea asupra
utilizatorului- ceea ce aduce cele mai bune rezultate organizaționale, îmbunătățind în
același timp starea de bine a angajaților.
Distribuirea echitabilă a muncii- Persoanele care se identifică ca fiind subreprezentate au
niveluri mai ridicate de epuizare. Respondenții subreprezentați au cu 24% mai multă
epuizare decât cei care nu sunt subreprezentați. Respondenții subreprezentați efectuează
cu 29% mai multă muncă repetitivă decât cei care nu sunt subreprezentați.
97. Prezentaţi incidenţa AI asupra abilităţilor tehnice profesionale din 2023 State of DevOps
Report.
Răspuns: Conform 2023 State of DevOps Report, deși unii analiști și tehnologi afirmă că
inteligența artificială (IA) va face echipele de software mai performante fără a afecta negativ
bunăstarea profesională, până acum, datele nu susțin acest lucru. IA îmbunătățește ușor
bunăstare la nivel de individ (cum ar fi epuizarea și satisfacția în muncă), dar are un efect
neutru sau, chiar, negativ asupra rezultatelor la nivel de grup (cum ar fi performanța echipei
și performanța livrării de software). Acest lucru ar putea fi cauzat de stadiul incipient al
adoptării instrumentelor IA în întreprinderi. Cel mai probabil, unele întreprinderi mari
testează diferite instrumente alimentate de IA în mod experimental înainte de a lua o decizie
cu privire la utilizarea lor pe scară largă. Probabil că va dura ceva timp până când
instrumentele alimentate de IA vor fi folosite pe scară largă și coordonată în industrie.
98. Managementul tehnologiilor. Discuţii.

Răspuns: Michael Porter, profesor la Harvard Business School (SUA), a afirmat în cartea sa
Competitive Advantage că tehnologia are potențialul de a schimba structura industriilor
existente și de a crea noi industrii. Noile tehnologii determină avantajul competițional al
liderilor de piață și generează modele de leadership.
Astfel s-a dezvoltat managementul tehnologiilor, care:
• are în vedere tehnicile manageriale pe care trebuie să le abordeze companiile pentru a
implementa tehnologiile în strategiile, operațiunile şi procesele de afaceri;
• reprezintă un set de politici și practici care influențează pozitiv tehnologiile, cu scopul
construirii, menținerii și creșterii avantajului competițional al firmelor pe baza cunoștințelor
cu drept de proprietate și a know-how-ului;
• presupune aplicarea celor mai adecvate tehnici manageriale pentru a asigura că factorul
tehnologie este exploatat pentru atingerea obiectivelor întreprinderii;
• constă în implementarea corectă a practicilor adecvate referitoare la managementul
tehnologiilor și managementul inovațiilor, la nivelul întreprinderii;
• se referă la acele activități implicate în dezvoltarea și exploatarea performanţelor
tehnologice pentru avantaj competitiv sustenabil care reprezintă o parte integrală și
necesară a procesului de dezvoltare industrială eficientă;
• are în vedere tehnologii care variază în funcție de nivelul de dezvoltare al unei țări. În țările
industriale avansate, MT ar putea însemna abilitatea de a promova sectorul de industrii cu
tehnologii de vârf ( high-tech) sau de a avansa în domeniul inovării. În multe țări în curs de
dezvoltare, MT implică deseori abilitatea de a deveni mai eficient și competitiv în privința
tehnologiilor importate într-un domeniu de producție. Modelul general al managementului
tehnologiilor presupune cinci procese:
1. identificarea tehnologiilor care ar aduce un plus de valoare produselor companiei;
2. selectarea tehnologiilor care ar putea fi implementate în procese;
3. achiziția, implementarea şi naturalizarea (familiarizarea cu ele) noilor tehnologii;
4. exploatarea noilor tehnologii pentru a genera profit, productivitate şi alte beneficii;
5. protecția cunoștințelor și expertizei încorporate în produsele și în sistemele de producție
99. Ciclul de viață al managementului tehnologiilor. Discuţii.

Răspuns: Ciclul de viață al managementului tehnologiilor se referă la procesul de planificare
și implementare a tehnologiilor într-o organizație pe parcursul timpului și ajută liderii să ia
decizii corecte în privința achizițiilor și să gestioneze investițiile lor în tehnologie pe termen
lung. Acesta include 3 etape, și anume:
1. Procesul de planificare a tehnologiei identifică noile oportunități tehnologice care
completează mediul de producție existent, evaluează beneficiile, determină fezabilitatea și
stabileşte un plan pentru selectarea tehnologiilor. Acest plan de acțiuni include sarcini,
jaloane, măsuri, necesar de resurse şi alte cerințe pentru organizație. În această etapă
analiza trendurilor tehnologice este obligatorie.
2. Selectarea tehnologiei presupune trecerea în revistă a tehnologiilor relevante curente și
a celor emergente, cu scopul de a selecta cele mai bune oportunități. Pentru ca noile
tehnologii să fie încorporate în arhitectura standard a sistemului de producție sau pe
platforma de bază sunt elaborate specificațiile de producție, interfețele hardware şi software,
studiile de fezabilitate la nivelul serviciului financiar. După depăşirea acestor etape pot fi
luate decizii de dezvoltare/achiziţie, sunt dezvoltate specificații de achiziție și este adus la zi
planul de acțiuni la nivel strategic. Din faza a doua rezultă specificațiile necesare dezvoltării
mediului de producţie dorit (în starea viitoare). În această etapă urmărirea celor mai bune
practici (Best Practices) este obligatorie.
3. Implementarea tehnologiei presupune proiectarea preliminară, proiectarea detaliată,
stabilirea cerințelor interfețelor cu utilizatorii, dezvoltarea subsistemelor adiacente și
pregătirea testării.
100. Managementul strategic IT. Discuţii.

Răspuns: Managementul strategic în IT se manifestă prin diverse procese și activități care
vizează analiza, planificarea și implementarea strategiilor IT în aliniere la obiectivele
generale de afaceri. Acesta presupune:
• identificarea oportunităților și provocărilor generate de noile tehnologii informaționale;
• evaluarea avantajelor și limitelor noilor tehnologii informaționale în contextul impactului
acestora asupra afacerilor;
• adoptarea de decizii informate în ceea ce privește IT-ul și sistemele informaționale;
• conducerea și gestionarea procesului de transformare digitală într-o organizație;
• promovarea unei culturi organizaționale care să stimuleze potențarea oportunităților aduse
de noile tehnologii informaționale;
• utilizarea noilor tehnologii pentru a spori succesul organizațional;
• implementarea și utilizarea noilor tehnologii în conformitate cu principiile etice
fundamentale.
Managementul strategic IT implică analiza infrastructurii, sistemelor și proceselor IT actuale
din cadrul unei întreprinderi pentru a înțelege punctele forte, punctele slabe și potențialul de
optimizare. Apoi, se întocmește un plan strategic care să contureze viziunea pe termen
lung, obiectivele și inițiativele privind tehnologia informației în cadrul organizației. Acesta
include identificarea zonelor de îmbunătățire, determinarea potențialului de performanță și
localizarea punctelor de detaliere pentru analize ulterioare. Managementul strategic IT are o
viziune holistică asupra întreprinderii, luând în considerare nu numai aspectele tehnice, ci și
procesele, organizarea și ciclurile de viață ale software-ului. Este nevoie de un set de
instrumente cuprinzător pentru a gestiona întreprinderea în mod eficient.
101. Managementul sistemelor informaţionale. Discuţii.

Managementul sistemului informațional se referă la procesul de planificare, organizare,
coordonare și control al resurselor și activităților legate de informații într-o organizație.
Scopul principal al managementului sistemului informațional este să asigure utilizarea
eficientă a resurselor informaționale pentru a sprijini obiectivele organizației și pentru a lua
decizii informate. Acesta presupune:
• îmbunătățirea calității procesului decizional, elaborarea de decizii „smart” , informate a
modelelor organizaționale bazate pe date;
• monitorizarea performanței afacerii;
• planificarea strategică: furnizarea de informații relevante pentru planificarea pe termen
lung, dezvoltarea perspectivelor privind obiectivele viitoare și alocarea eficientă a resurselor;
• productivitate și eficiență: automatizarea și optimizarea proceselor și fluxurilor de lucru;
• comunicare: distribuirea și diseminarea informațiilor;
• gestionarea costurilor: utilizarea eficientă a resurselor și gestionarea bugetului;
• managementul riscurilor: identificarea și reducerea vulnerabilităților organizaționale;
• respectarea reglementărilor: asigurarea conformității organizației cu legi, reglementări,
standarde și orientări relevante;
• avantaj competitiv: răspuns la cerințele clienților, nevoile pieței și noile oportunități;
• agilitate: predictibilitate, inovație si flexibilitate într-un mediu economic în continuă
schimbare;
• managementul relației cu clienții: identificarea unor noi modalități de interacțiune cu
clienții, marketing bazat pe date (data-driven marketing), predictibilitate.
102. Faceţi comparaţii şi analize între trendurile tehnologice 2019-2024. Care este linia
mediană?
În 2019: 1. Lansarea comercială a rețelei 5G- Conform raportului întocmit de TrendForce:
„2019 Top 10 Technology Trends”: se așteapta ca în 2019 să se lanseze comercializarea
5G, cu servicii de telecomunicații care să fie lansate în Statele Unite, Coreea de Sud,
Japonia și China. Critic pentru conectivitatea caselor inteligente și dezvoltarea produselor
IoT, avansurile majore în sistemele mobile wireless 5G "vor susține o bandă largă mai mare
și o conexiune mai rapidă, îmbogățind ecosistemele" și potențial generând cerere pentru
mai multe "video de înaltă rezoluție (4K/8K), jocuri mobile AR/VR și aplicații multimedia
imersive" și un "Internet al Lucrurilor masiv", printre altele.
2. Intrarea pe piața consumatorilor a tehnologiei Mini LED- Mini LED are potențialul de a
intra în mod semnificativ în zona de afișaje a electronicelor de consum, inclusiv smartphone-
uri, tablete, desktop-uri, televizoare și afișaje auto.
3. Mai multe aplicații pentru a permite interacțiunea vocală- un număr tot mai mare de
aplicații vor permite interacțiunea vocală, inclusiv asistenți virtuali, recunoașterea vocii,
cumpărăturile vocale, etc. Companiile vor continua să dezvolte noi aplicații activate vocal
pentru a explora potențialul pieței.
4. Dezvoltarea IoT- pe măsură ce Edge computing și IA sunt integrate în arhitecturile IoT,
acestea devin mai utilizate în rândul întreprinderilor.
5. Industria memoriei va experimenta accelerare și evoluție, fiind condusă de produse de
următoare generație și tehnologia avansată de empilare a straturilor de date.
6. Senzorul de amprentă de sub ecran va fi încorporat în smartphone-urile de gamă mijlocie
și în cele de înaltă performanță.
7. Specificatiile smartphone-urilor vor fi actualizate și vor fi lansate smartphone-uri pliabile și
5G.
8. eSIM (cartela SIM electronică) va deveni parte integrantă a ceasurilor inteligente.
9. Vor fi integrate noi tehnologii în domeniul medical.
10. Sistemul inteligent de distribuție a energiei (smart grid), gestionarea energiei și sistemele
de stocare a energiei vor deveni cheile pieței globale fotovoltaice.
În 2020: 1.Dezvoltarea 5G- va continua lansarea telefoanelor 5G și răspândirea 5G-ului. Pe
lângă faptul că ne aduce tuturor viteze mai mari de bandă largă și rețele mobile mai fiabile,
proliferarea 5G va accelera, de asemenea, progresele în tehnologiile orașelor inteligente,
vehicule inteligente, fabricație inteligentă și numeroase tehnologii orientate către IoT.
2. WiFi mai rapid- Deși WiFi 6 și 5G sunt tehnologii complet diferite, ambele ne vor aduce
viteze de procesare și conexiuni wireless mult mai rapide în 2020. 5G și WiFi 6, lucrand
împreună, vor crea combinația perfectă de conectivitate ultra-rapidă pentru acasă și birou.
3. Accent pe analiza datelor- fiecare companie tech majoră a înțeles deja că viitorul este în
date, mai specific în procesarea lor în timp real, și deci, analiza va fi din nou unul dintre cele
mai dominante puncte de focalizare ale transformării digitale în 2020.
4. Dezvoltarea IA și Machine Learning- Valoarea IA și învățării automate pentru analiza
datelor se poate rezuma la trei propuneri separate de valoare: viteză, scalabilitate și
comoditate
5. Blockchain depășește sfera criptomonedelor- Amazon Web Services a democratizat
tehnologia blockchain cu platforma lor blockchain-as-a-service bazată pe abonament. De
asemenea, mulți alți lideri globali joacă, precum Samsung, Microsoft, IBM și Alibaba au
început să folosească această tehnologie. Blockchain-ul va putea fi folosit în siguranța
alimentară, proprietatea intelectuală și drepturile de autor, precum și în gestionarea
imobilelor/bunurilor.
6. Extinderea Robotic Process Automation (RPA)- companii enterprise precum Cisco
folosesc deja RPA pentru a ajuta la crearea de spațiu pentru îmbunătățirea abilităților și
augmentarea valorii forței lor de muncă existente.
7. Dezvoltarea IA conversațională- pe partea de software, proiecte precum Microsoft
Conversational AI lucrează intens pentru a construi platforme care nu doar aud corect, ci
urmăresc conversații complexe și înțeleg nuanțele emoțiilor, totul în timp ce continuă să se
îmbunătățească în timp. Pe partea de siliciu, chipseturile și SOC-urile dezvoltate special
pentru dispozitivele inteligente devin extrem de eficiente în izolarea vocii umane de fundal
zgomotos, și în procesarea exactă a limbajului natural în timp real.
8. Extinderea ACPC-urilor (computerele conectate întotdeauna)
9. VEHICULELE CONECTATE ȘI DRONELE AUTONOME ÎN ORAȘELE MAI
INTELIGENTE
10. XAAS ȘI UX / CX - implementarea totul ca serviciu (în locul PaaS, SaaS, Iaas) și mai
multă experiență pentru utilizatori și clienți.
În 2021 (influențate de pandemia de COVID-19): 1. IoB (Internet of Behaviors/ Internetul
Comportamentelor)- se referă la utilizarea datelor pentru a schimba comportamentele.
Informații care se acumulează, ca urmare a digitalizării și extinderii tehnologiilor pot fi
folosite pentru a influența comportamentele prin bucle de feedback. IoB poate aduna,
combina și procesa date din multe surse, inclusiv: datele comerciale ale clienților; datele
cetățenilor procesate de agenții publice și guverne; media socială; implementări publice ale
recunoașterii faciale; și urmărirea locației. Creșterea complexității tehnologiei care
procesează aceste date a permis dezvoltarea acestei tendințe. Totuși, având în vedere
aspectele etice, legile privind confidențialitatea, care variază de la regiune la regiune, vor
afecta în mare măsură adoptarea și scalarea IoB.
2. Experiența totală- combină multiexperiența, experiența clienților, experiența angajaților și
experiența utilizatorilor pentru a transforma rezultatul afacerii. Scopul este de a îmbunătăți
experiența generală acolo unde toate aceste piese se intersectează, de la tehnologie la
angajați, clienți și utilizatori.
3. Abordările de privacy-enhancing computation (PEC)/ Calculul cu Protecție a
Confidențialității- include trei tehnologii care protejează datele în timp ce sunt utilizate. Prima
oferă un mediu de încredere în care datele sensibile pot fi procesate sau analizate. A doua
efectuează procesarea și analiza într-un mod descentralizat. A treia criptează datele și
algoritmii înainte de procesare sau analiză.
Această tendință permite organizațiilor să colaboreze în mod securizat la cercetare pe
întregul teritoriu și cu competitorii fără a sacrifica confidențialitatea. Acest abordare este
concepută special pentru nevoia tot mai mare de a partaja datele în timp ce se menține
confidențialitatea sau securitatea.
4. Cloud-ul distribuit- presupune distribuirea serviciilor de cloud în diferite locații fizice, dar
operațiunile, guvernarea și evoluția rămân responsabilitatea furnizorului de cloud public.
5. Implementarea modelului de operațiuni oriunde- la bază, acest model de operare permite
accesul, livrarea și activarea afacerii oriunde - unde clienții, angajații și partenerii de afaceri
operează în medii fizic îndepărtate. Modelul pentru operațiuni oriunde este "digital first,
remote first"; de exemplu, bănci care sunt doar mobile, dar gestionează totul, de la
transferul de fonduri până la deschiderea de conturi, fără interacțiune fizică. Digitalul ar
trebui să fie predefinit în orice moment. Asta nu înseamnă că spațiul fizic nu își are locul
său, dar ar trebui să fie îmbunătățit digital.
6. Mesh-ul de securitate cibernetică- este o abordare arhitecturală distribuită pentru un
control al securității scalabil, flexibil și fiabil. Aceasta permite o abordare mai modulară și
mai receptivă în ceea ce privește securitatea, centralizând orchestrarea politicilor și
distribuind aplicarea acestora.
7. Afaceri Compozabile Inteligentă (Intelligent composable business)- sunt cele care pot să
se adapteze și să se rearanjeze fundamental în funcție de o situație curentă. Pe măsură ce
organizațiile accelerează strategiile de afaceri digitale pentru a realiza o transformare
digitală mai rapidă, trebuie să fie agile și să ia decizii de afaceri rapide, informate de datele
disponibile în prezent. Pentru a face acest lucru cu succes, organizațiile trebuie să permită
un acces mai bun la informații, să completeze aceste informații cu o înțelegere mai bună și
să aibă capacitatea de a răspunde rapid la implicațiile acestei înțelegeri. Acest lucru va
include, de asemenea, creșterea autonomiei și democratizării în cadrul organizației,
permițând părților din afacere să reacționeze rapid în loc să fie încetinite de procese
ineficiente.
8. Inginerie AI- facilitează performanța, scalabilitatea, interpretabilitatea și fiabilitatea
modelelor AI, oferind în același timp valoarea completă a investițiilor în AI.
9. Hiperautomatizarea- reprezintă ideea că orice poate fi automatizat într-o organizație ar
trebui să fie automatizat.
În 2022: 1. Data fabric- integrează datele pe diferite platforme și utilizatori, făcând datele
disponibile oriunde este necesar. Cu ajutorul analizelor încorporate care citesc metadatele,
data fabric poate învăța ce date sunt utilizate. Valoarea sa reală constă în capacitatea sa de
a face recomandări pentru mai multe, diferite și mai bune date, reducând gestionarea
datelor cu până la 70%.
2. Cybersecurity Mesh- arhitectura unui cybersecurity mesh oferă o abordare componibilă a
securității, bazată pe identitate, pentru a crea un serviciu scalabil și interoperabil. Structura
integrată comună securizează toate activele, indiferent de locație, pentru a permite o
abordare a securității care se extinde pe întreaga fundație a serviciilor IT.
3. Abordările de privacy-enhancing computation (PEC)- permit partajarea datelor în
ecosisteme, creând valoare, dar păstrând confidențialitatea. Abordările variază, dar includ
criptarea, divizarea sau preprocesarea datelor sensibile pentru a le permite să fie gestionate
fără a compromite confidențialitatea.
4. Platformele cloud-native- folosesc elasticitatea și scalabilitatea de bază ale calculului în
cloud pentru a oferi o valoare mai rapidă. Ele reduc dependența de infrastructură, eliberând
timpul pentru a se concentra asupra funcționalității aplicației.
5.Composable Applications- unt alcătuite din capacități de afaceri împachetate (PBCs) sau
obiecte de afaceri definite de software. PBC-urile, cum ar fi cele care reprezintă un pacient
sau un "geamăn digital", creează module reutilizabile pe care echipele de fuziune le pot
asambla singure pentru a crea rapid aplicații, reducând timpul până la lansare.
6.Inteligenta decizională- îmbunătățește procesul decizional organizațional prin modelarea
deciziilor printr-un cadru. Echipele de fuziune pot gestiona, evalua și îmbunătăți deciziile
bazate pe învățături și feedback. Integrarea datelor, analizelor și a inteligenței artificiale
permite crearea platformelor de inteligență decizională pentru a susține, augmenta și
automatiza deciziile.
7. Hiperautomatizarea- este o abordare orientată către afaceri pentru identificarea,
evaluarea și automatizarea cât mai multor procese de afaceri și IT posibile. Necesită
utilizarea orchestrată a mai multor tehnologii, instrumente și platforme, inclusiv RPA,
platforme cu cod redus și instrumente de analiză a proceselor.
8. Ingineria IA- este disciplina de operationalizare a actualizărilor pentru modelele de IA,
folosind date integrate și conducte pentru dezvoltarea modelelor, pentru a livra valoare
comercială constantă din partea IA.
9.Distributed Enterprise- este o abordare arhitecturală virtuală în primul rând, bazată pe
lucru la distanță, pentru a digitaliza punctele de contact cu consumatorul și pentru a dezvolta
experiențe pentru a susține produsele.
10. Experiența totală- unifică patru componente: experiența clienților, experiența
utilizatorilor, experiența angajaților și experiența multiexperienței pentru a crea o experiență
mai bună pentru consumatori și angajați. Scopul este de a interconecta și îmbunătăți fiecare
dintre acestea pentru o experiență generală mai holistică pentru toți cei implicați.
11. Sistemele autonome sunt sisteme fizice sau software care se autogestionează și învață
din mediul lor. Ele pot modifica dinamic propriile algoritme fără actualizări software.
12. Generative AI- este o formă de IA care învață o reprezentare digitală a artefactelor din
date de eșantion și o utilizează pentru a genera artefacte noi, originale, realiste, care
păstrează o asemănare cu datele de antrenament, dar nu le repetă. Acest lucru permite
generative AI să fie un motor de inovație rapidă pentru întreprinderi.
În 2023: 1. Sistemul imun digital (SID)- combină o gamă de practici și tehnologii din designul
software, dezvoltare, automatizare, operațiuni și analize pentru a migra riscurile de afaceri.
Funcționează într-un mod similar cu sistemul imunitar uman, protejând aplicațiile și serviciile
de anomalii, cum ar fi erorile software sau problemele de securitate, făcând aplicațiile mai
reziliente.
2. Observabilitatea aplicată- este utilizarea aplicată a datelor observabile într-o abordare
extrem de orchestrată și integrată în funcții de afaceri, aplicații și echipe de infrastructură și
operațiuni. Aceasta lucrează cu datele emise de o organizație, folosind AI pentru a le
analiza și face recomandări, permițând întreprinderii să ia decizii mai rapide și mai precise în
viitor. Dacă este aplicată sistematic, poate ajuta la reducerea latentei de răspuns și la
optimizarea operațiunilor de afaceri în timp real.
3. Managementul Încrederii, Riscului și Securității AI (AI TRiSM)- un cadru care susține
guvernanța modelelor AI, încrederea, corectitudinea, fiabilitatea, robustețea, eficacitatea și
confidențialitatea. Acesta include soluții, tehnici și procese pentru interpretarea și
explicabilitatea modelelor, confidențialitate, operațiuni ale modelului și atacuri adversare
pentru clienții și întreprinderea.
4. Platformele cloud industriale- sunt proiectate pentru a satisface nevoile specifice ale
segmentelor verticale ale industriei insuficient servite de soluțiile generice. Ele aduc valoare
organizațiilor prin încorporarea serviciilor cloud achiziționate în mod tradițional separat în
soluții reintegrate, dar personalizabile și relevante pentru industrie.
5. Platform Engineering- disciplina de proiectare și construire a lanțurilor de unelte și
fluxurilor de lucru care permit capacități de autoservire pentru organizațiile de inginerie
software în era nativă a cloudului. Aceasta oferă soluții adaptabile și relevante pentru
industrie și accelerează adoptarea cloudului, atrăgând în mod intenționat consumatori de
afaceri dincolo de utilizatorii precoce ai infrastructurii cloud și tehnologiilor platformelor.
6. Răspândirea tehnologiile wireless de generație următoare- vor furniza servicii noi și
îmbunătățite și vor reduce costurile de capital.
7. Superaplicațiile oferă o gamă largă de servicii și funcții, permițând utilizatorilor să
îndeplinească diverse sarcini în cadrul unei singure aplicații în loc să folosească mai multe
separate.
8. AI Adaptive- sistemele AI adaptive câștigă popularitate în societate, datorită modelului
Chat GPT. Sistemele AI adaptive vizează reantrenarea continuă a modelelor sau aplicarea
altor mecanisme pentru a se adapta și învăța în cadrul mediilor de desfășurare și de
dezvoltare.
9. Metaversul- permite oamenilor să reproducă sau să îmbunătățească activitățile lor fizice,
fie transportându-le sau extinzându-le într-o lume virtuală, fie transformând lumea fizică.
10. Tehnologia durabilă- se referă la sisteme care minimizează impactul asupra mediului
sau utilizează surse de energie curată. Este un cadru de soluții care sporesc eficiența
energetică și materială a serviciilor IT; facilitează sustenabilitatea întreprinderilor prin
tehnologii.
În 2024: 1. Managementul Încrederii, Riscului și Securității AI (AI TRiSM)
2. Management Continuu al Expunerii la Amenințări (CTEM)-o abordare pragmatică și
sistemică pentru ajustarea continuă a priorităților de optimizare a securității cibernetice.
3. Tehnologia durabilă
4. Platform Engineering
5. Dezvoltare Asistată de Inteligență Artificială- utilizarea tehnologiilor de Inteligență
Artificială, cum ar fi Inteligența Artificială generativă și învățarea automată (ML), pentru a
ajuta inginerii de software în crearea, testarea și livrarea aplicațiilor.
6. Platformele cloud industriale
7. Aplicații Inteligente- aplicații destinate consumatorilor sau afacerilor care sunt îmbogățite
cu inteligență artificială (AI) și diverse date conectate provenite din tranzacții și surse
externe.
8. Generare Democratizată cu Ajutorul Inteligenței Artificiale- capacitatea de a crea conținut
complet nou (imagini, discursuri, texte etc.) și disponibilitatea sa extinsă vor democratiza
accesul la informații și abilități, transformându-se în una dintre cele mai disruptive tendințe
ale acestui deceniu.
9.Forța de Muncă Augmentată și Conectată- o strategie pentru optimizarea valorii furnizate
de personalul uman prin stabilirea unei țesături conective care optimizează utilizarea
tehnologiei inteligente, analizei forței de muncă și augmentării abilităților pentru a accelera și
scala construirea de talente.
10. Mașini-Clienți- actorii economici non-umani care achiziționează bunuri și servicii
103. Care sunt componentele managementului de proiect (Project Management Institute,

Ghidul PMBOK).
Răspuns: Potrivit Project Management Institute (Ghidul PMBOK) managementului de proiect
presupune următoarele componente:
1.Stabilirea scopului şi a obiectivelor proiectului= definirea clară a direcției și rezultatelor
dorite ale proiectului pentru a orienta toate eforturile către realizarea acestora.
2. Stabilirea specificaţiilor proiectului= detalierea cerințelor și caracteristicilor esențiale
ale proiectului, oferind o bază specifică pentru planificare și implementare.
3. Stabilirea criteriilor de succes ale proiectului= identificarea parametrilor și măsurilor
care vor determina dacă proiectul a fost realizat cu succes, furnizând un cadru pentru
evaluarea performanței.
4. Stabilirea activităţilor specifice proiectului şi eşalonarea lor în timp= definirea și
organizarea sarcinilor specifice proiectului, precum și stabilirea unei planificări în timp pentru
a gestiona eficient resursele în timp.
5. Estimarea şi asigurarea resurselor necesare realizării proiectului= evaluarea
cantitativă a resurselor umane, materiale și financiare necesare, asigurându-se
disponibilitatea acestora pentru desfășurarea proiectului.
6. Estimarea şi bugetarea costurilor= aprecierea cheltuielilor și stabilirea unui buget care
să ghideze cheltuielile pe durata proiectului.
7. Estimarea şi asigurarea resurselor= evaluarea și asigurarea disponibilității necesare a
resurselor pe parcursul întregului proiect.
8. Gestionarea şi controlul utilizării resurselor= supravegherea și administrarea eficientă
a resurselor pe măsură ce proiectul avansează, pentru a evita suprasolicitarea sau sub-
utilizarea acestora.
9. Planificare şi controlul achiziţiilor şi contractelor= stabilirea strategiilor pentru
achiziționarea de bunuri și servicii necesare proiectului, urmată de monitorizarea și
administrarea realizării acestora.
10. Managementul contractelor= coordonarea și monitorizarea executării contractelor,
asigurându-se că toate părțile își îndeplinesc obligațiile în conformitate cu termenii acordului.
11. Managementul financiar al proiectului: Supravegherea și controlul aspectelor
financiare ale proiectului, asigurându-se că cheltuielile rămân în limitele bugetului alocat.
12. Identificarea, documentarea, prioritizarea, cuantificarea riscurilor= identificarea
potențialelor obstacole și amenințări, documentarea acestora și stabilirea priorităților și
soluțiilor pentru a gestiona riscurile eficient.
13. Urmărirea şi controlul riscurilor= monitorizarea și gestionarea constantă a riscurilor
pe măsură ce proiectul evoluează, pentru a minimiza impactul acestora asupra obiectivelor.
14. Selectarea şi managementul echipei de proiect= alegerea și gestionarea membrilor
echipei, asigurându-se că au competențele necesare și că sunt motivați pentru atingerea
obiectivelor proiectului.
15. Stabilirea unui sistem de comunicare dedicat proiectului= crearea și implementarea
unei structuri de comunicare eficiente pentru a facilita schimbul de informații între membrii
echipei și stakeholderi.
16. Stabilirea nivelului de calitate pentru activităţi şi rezultate= definirea standardelor de
calitate pentru fiecare activitate desfășurată în cadrul proiectului și pentru rezultatele finale,
asigurând astfel că toate elementele îndeplinesc standardele stabilite pentru a atinge
obiectivele proiectului.
17. Managementul implementării= coordonarea și supervizarea procesului de
implementare a activităților planificate în cadrul proiectului, asigurându-se că toate etapele
sunt derulate în conformitate cu planurile stabilite și că obiectivele sunt atinse în mod
eficient.
104. Manager de Proiect IT. Rol şi responsabilităţi (Project Management Institute, Ghidul
PMBOK)
Răspuns:
Rol: Planificarea, supervizarea și coordonarea proiectelor IT de complexitate medie și mare
cu scopul de a implementa într-un mod coerent solicitările venite de la nivel strategic, cu
respectarea condițiilor de scop, calitate, buget și timp.
Responsabilități:
• coordonează inițierea și planificarea proiectelor, incluzând estimarea resurselor financiare,
materiale și umane pentru a delimita scopul proiectului și a se asigura că acesta este
realizabil în termenul agreat;
• asigură alocarea resurselor pentru a construi corect echipele de proiect;
•este responsabil de managementul furnizorilor implicați în proiectele specifice și
coordonează resursele externe în vederea implementării livrabilelor;
•coordonează etapele intermediare ale proiectelor atribuite cu scopul de a minimiza
deviațiile livrabilelor de la scop, termene și resursele stabilite inițial;
• coordonează problemele/cererile de schimbare, pentru a asigura și controla respectarea
scopului proiectului;
•coordonează închiderea proiectului și livrarea către departamentele client cu scopul de a
facilita implementarea schimbării cu un impact negativ minim asupra mediului de lucru;
• creează și menține actualizată documentația proiectului (rapoarte de stare, registre de risc,
registre probleme, utilizarea resurselor, planuri de proiect, etc), în scopul de a monitoriza
statusul proiectului;
• utilizează instrumente de Management de Proiect (template-uri și aplicații) pentru a
promova standardizarea;
• informează managementul superior IT și clienții despre statusul proiectelor atribuite, în
mod periodic/ la cerere, cu scopul de a oferi o imagine clară și precisă referitoare la stadiul
proiectului.
105. Etapele de iniţiere şi de organizare în proiectele IT (Project Management Institute,

Ghidul PMBOK).
I. Iniţierea proiectelor= în această fază, persoanele implicate formulează obiectivul
(obiectivele) proiectului, asigură alinierea proiectului la obiectivele strategice ale organizației,
întreprind unele planificări inițiale pentru ca proiectul să aibă un start bun și pun împreună
informațiile necesare pentru a obține aprobarea pentru a continua.
Aceasta include:
• Planificarea strategică. Obiective şi strategii
• Studiul de fezabilitate
• Fezabilitatea financiară: metode de evaluare – PayBack, Net Present Value, Internal Rate
of Return
• Ciclul de viaţă al proiectelor; fazele proiectului
• Constrângerile proiectelor
• Factorii de succes
• Carta proiectului (Carta proiectului este un document inițial care autorizează în mod oficial
existența proiectului și permite managerului de proiect să aplice resursele organizaționale
activităților proiectului. Oferă o descriere la nivel înalt, de obicei scurtă (1-2 pagini) a
proiectului, și rezumă principalele puncte ale sferei, conținutului și realizării proiectului (de
exemplu. buget, etape, caracteristicile livrabilelor etc.); managerului proiectului; și părțile
interesate importante ale proiectului.)
II. Organizarea proiectelor
• Structura de alocare a activităţilor (WBS- Work Breakdown Structure= O structură
detaliată a proiectului (WBS) este o descriere a lucrului care va fi făcut pentru un proiect.
Este o ierarhie a sarcinilor care reprezintă înțelegerea echipei de proiect cu privire la
compoziția muncii și la dimensiunea, costul și durata fiecărei componente sau sarcini. Un
WBS are trei scopuri majore: 1.Descrieți defalcarea sau compoziția muncii în sarcini.
2.Planificați munca proiectului.
3.Estimează costul fiecărei sarcini.)
• Întocmirea documentelor de definire a activității (SOW=Statement of Work este un
document formal care conturează sarcinile specifice, livrabilele și cerințele unui proiect.
Acesta servește ca un acord contractual între un furnizor și un client, oferind o descriere
cuprinzătoare a muncii care urmează să fie efectuată.SOW include toate informațiile
necesare și termenii și condițiile pentru a asigura ambelor părți o înțelegere clară a rolurilor
lor, responsabilităților și așteptărilor. Este un acord legal care guvernează domeniile de
acțiune ale proiectului, cronologia, resursele și alte aspecte esențiale. O declarație de
muncă clară ar trebui să protejeze împotriva oricăror dispute și negocieri în timpul
desfășurării proiectului.)
• Descompunerea pe componente a produsului (PBS=Product Breakdown
Structure=reprezintă o metodă de organizare vizuală a tuturor elementelor fizice și software
ale produsului final al proiectului. Diagrama PBS arată cum componentele produsului final
sunt interconectate și cum acestea contribuie la obiectivul general al proiectului. Această
diagramă poate ajuta la clarificarea cerințelor de proiectare și la identificarea tuturor
elementelor componente ale produsului final.)
• Estimările costurilor şi durata
106. Etapele de planificare şi de managementul riscurilor în proiectele IT (Project

Management Institute, Ghidul PMBOK).
I. Planificarea proiectelor
• Identificarea principalelor activităţi
• Stabilirea resurselor necesare
• Programarea activităţilor: Faze, etape de referinţă, Tehnici de planificare (Diagrama Gantt
[Graficul Gantt este o metodă des întâlnită în managementul proiectelor. Aceasta se
prezintă sub forma unei diagrame cu bare orizontale care ilustrează activitățile dintr-un
anumit proiect, desfășurate în timp, indicând perioada de începere și de finalizare, precum și
durata acestor activități. De asemenea, într-o schemă Gantt pot fi menționate și persoanele
responsabile pentru îndeplinirea sarcinilor.], Tehnica reţelelor: reţele cu activităţi pe săgeţi .
[Aceasta metoda de construire a graficului rețea utilizează săgețile pentru a reprezenta
activitățile și conectarea lor în nodurile rețelei pentru a pune în evidenta relațiile de
precedență. Aceasta metoda utilizează doar relațiile de precedență de tip sfârșit - început și
poate necesita utilizarea unor activități fictive (care nu consuma resurse ci doar timp) pentru
a defini corect toate relațiile logice între activități], reţele cu activităţi în noduri [Această
metodă utilizează nodurile unui grafic rețea pentru reprezentarea activităților și săgeți pentru
a pune în evidenta conexiunile (dependențele) dintre acestea]), Tehnici de reducere a
duratei proiectului
• Identificarea drumului critic prin metode grafice
• Resursele şi programarea lor
• Planul de proiect: conţinut, realizare
II. Managementul riscului
• Tehnici de identificare a riscurilor= Pentru identificarea riscurilor, orice manager de proiect
trebuie să îşi pună următoarele întrebări: ce reprezintă riscul pentru proiectul în curs? ce
reprezintă riscul pentru o anumită activitate a proiectului? care sunt riscurile care pot
apărea? care este probabilitatea lor de manifestare? Spunem că un proiect este sensibil la
risc dacă atunci când în cazul producerii riscului respectiv pot fi periclitate aspectele
esenţiale ale proiectului.
• Analiza calitativă şi cantitativă a riscurilor
• Scale de evaluare
• Metode de evaluare: matricea Impact-Probabilitate
• Strategii de management al riscului
• Planul de management al riscurilor
• Monitorizarea şi controlul riscurilor
107. Etapele Managementul echipei de proiect și al comunicării şi de execuţie a proiectelor

IT (Project Management Institute, Ghidul PMBOK).
I. Managementul echipei de proiect și al comunicarii
• Formarea echipei de proiect
• Organizarea echipei - Structuri uzuale de echipe
• Repartizarea sarcinilor: Matricea responsabilitatilor (este o modalitate bună de a clarifica
rolul fiecărui membru al echipei de proiect. Indiferent cât de mare este un proiect, trebuie să
definim clar sarcinile. Fie că este vorba de o echipă de proiect de 5 persoane sau de o
colaborare internațională, fiecare membru al echipei trebuie să-și înțeleagă rolul și trebuie
să poată finaliza sarcinile și activitățile.)
• Conducerea echipei. Aptitudini interpersonale ale managerului de proiect: influentare,
delegare, negociere, spirit de echipa.
• Teoriile motivării. Menţinerea motivării echipei
• Managementul comunicaţiilor
• "Actorii" – organizaţiile şi participanţii: stakeholderi
• Managementul în 4 direcţii (Managementul în 4 direcții se referă la o abordare complexă și
strategică a managementului echipei și a comunicării în cadrul unui proiect. Această
abordare implică gestionarea în patru direcții principale, având în vedere diferitele aspecte
ale relațiilor și comunicării într-un mediu de proiect. Iată o descriere a acestor patru direcții:
1. Managementul Descendent (Top-down)= Aceasta se referă la transmiterea clară a
direcțiilor, obiectivelor și informațiilor din partea superioară a ierarhiei către nivelurile
inferioare ale echipei de proiect. Managerul de proiect și liderii echipei stabilesc
obiectivele generale, strategiile și prioritățile care sunt apoi comunicate către membrii
echipei.
2. Managementul Ascendent (Bottom-up)= În această direcție, informațiile, feedback-ul
și contribuțiile vin dinspre membrii de bază ai echipei și sunt transmise către
nivelurile superioare ale managementului. Membrii echipei oferă input cu privire la
progresele, problemele și sugestiile lor, ceea ce contribuie la îmbunătățirea
proceselor și la luarea deciziilor.
3. Managementul Orizontal (Lateral):= Se referă la colaborarea și comunicarea între
diferitele departamente sau echipe din cadrul proiectului. Este esențial să existe o
comunicare eficientă și o coordonare între diversele componente ale proiectului
pentru a asigura coeziunea și îndeplinirea obiectivelor.
4. Auto-management (Auto-organizare)= Această direcție implică facilitarea capacității
echipei de a se organiza și gestiona singură anumite aspecte ale proiectului. Membrii
echipei sunt încurajați să își asume responsabilități, să ia decizii și să colaboreze în
mod autonom pentru a atinge obiectivele stabilite.)
• Planul de comunicare
II. Execuţia proiectelor
• Monitorizarea şi controlul costurilor: metoda valorii dobândite, abaterile de cost, indicele de
performanţă al costurilor, estimarea costurilor de finalizare
• Monitorizarea şi controlul timpului: Respectarea graficului de lucru, Actualizarea graficului,
Urmărirea evenimentelor de referinţă, Calculul abaterii, Evitarea decalajelor
• Rapoarte de progres
• Bucla de control, ședințe de analiză al progresului, raportarea
• Ţinerea sub control a schimbărilor: managementul configuraţiei: Diagrama de configuraţie,
Comitetul de control al schimbărilor, Sistemul de control al schimbărilor (Change Control
System)
• Auditul de proiect (evaluarea managementului și controalelor proiectelor IT pentru a
asigura că acestea sunt implementate în conformitate cu obiectivele stabilite și că riscurile
sunt reduse la un nivel acceptabil)
108. Etapa de Închidere a proiectelor IT, rolul şi misiunea Departamentul de managementul

proiectelor (Project Management Institute, Ghidul PMBOK).
I. Închiderea proiectelor
• Închiderea formală a proiectului – închiderea administrativă
• Viitorul personalului de proiect
• Predarea şi asigurarea mentenanţei
• Documentaţia
• Închiderea contractului
• Contabilitatea financiară
• Analiza proiectului
• Mentenanţa rezultatelor proiectului
• Raportul final: lecţiile învăţate
Departamentul de managementul proiectelor (Project management office/PMO) este
un grup sau un departament din cadrul unei organizaţii sau agenții guvernamentale care
definește și menține standarde pentru managementul proiectelor intern. Rolul PMO constă
în standardizarea și crearea celor mai bune practici pentru a elimina erorile repetate în
execuția proiectelor. Acesta are ca misiune principală Gestionarea Portofoliului de proiecte.
109. Planificarea şi asigurarea calității în proiectele IT.

O componentă crucială în cadrul proceselor de realizare a proiectelor IT este calitatea. În
multe situații, atunci când este vorba de calitate, accentul se pune pe procese în detrimentul
oamenilor care fac aceste activități. Există o percepție, conform căreia, un proces bun este
ceva ce poate fi urmat de oricine. Ar putea fi adevărat în unele industrii, dar, datorită
componentei creative, acest lucru nu se aplică pentru dezvoltarea de software. De aceea în
cadrul planificării proiectelor un accent considerabil este pus pe membrii echipei. Asigurarea
calităţii software (Software Quality Assurance) este un concept fundamental pentru livrarea
unui produs software care să satisfacă cerinţele clientului şi care să fie uşor de întreţinut şi
de adaptat. În practică, în activitatea de elaborare a produselor software, se foloseşte
conceptul de asigurarea calităţii (Quality Assurance) cu trimitere doar la testarea produsului
software. Politica de asigurare a calităţii este formală la nivel de management, strâns legată
de planul de afaceri şi (cel mai important) de nevoile clienţilor. Deciziile legate de calitate se
iau doar pe baza datelor înregistrate, iar sistemul este în continuu auditat pentru a asigura
conformitate şi eficienţă. Înregistrările arată clar cum informaţiile brute ajung să fie
prelucrate, permiţând urmărirea până la nivel de sursă a informaţiei, iar modul în care se
desfăşoară comunicarea cu clienţii trebuie să fie accesibil, permiţând înţelegerea şi
înregistrarea uşoară a cerinţelor, întrebărilor şi a feedback-ului clientului. Sistemele de
calitate precum ISO (International Organization for Standardization) 9001 respectiv ISO
90003 (corespunzător proceselor) şi ISO 25000 sau 9126 corespunzător produselor
software, reprezintă expresia cea mai clară a principiilor de gestiune a calităţii muncii,
produselor şi serviciilor. Modelele de asigurare a calităţii software sunt realizate pentru a
permite echipelor care dezvoltă produse software să înţeleagă mai bine legătura dintre
calitate internă şi externă a produsului. Calitatea externă este observată de utilizator, testată
și va sta la baza acceptanţei produsului de către client, iar cea internă este acea
componentă a calităţii produsului software care nu se poate observa, fiind reflectată de
structura codului, de regulile de codificare, testare şi mentenanţă a produsului. Scopul
aplicării unor modele de calitate include evaluarea software-ului din diverse perspective
legate de specificaţii, dezvoltare, utilizare, mentenanţa, support, asigurare calitate şi audit.
110. Instrumente și tehnici pentru planificarea calității în proiectele IT.

1. Analiza cost-beneficiu implică estimarea costurilor (cheltuielilor) și a beneficiilor
(veniturilor) diferitelor alternative de proiecte. Beneficiul principal al satisfacerii
cerințelor de calitate constă în reducerea retușărilor în proiecte, ceea ce înseamnă
costuri mai reduse și o satisfacție mărită a părților interesate (acționari,
stakeholders). Costul principal al satisfacerii cerințelor de calitate constă în
cheltuielile asociate cu activitățile de management al calității proiectului. În general,
beneficiile trebuie să depășească costurile.
2. Benchmarking este o metodă de comparare a proceselor proiectului planificat cu
cele mai bune practici ale altor proiecte din domeniul respectiv sau din alte domenii,
pentru a genera idei de îmbunătățire a proceselor și a furniza proceduri prin care să
fie măsurate performanțele. Aspectele comparate de obicei sunt calitatea, timpul și
costul proiectului.
3. Utilizarea unor diagrame (flowcharting) precum:
•Diagrama cauză-efect (diagrama Ishikawa) se întocmește pentru a stabili relațiile
existente între diferitele cauze și efectele sau problemele potențiale pe care le
creează.
•Scheme de flux al proceselor sau al sistemelor care indică fluxul datelor sau
elementelor procesului/sistemului și prin urmare, modalitățile în care se succed
diferitele elemente ale procesului/sistemului.
Utilizarea unor diagrame poate sprijini echipa proiectului să anticipeze unde ar putea apărea
probleme referitoare la calitate și astfel poate ajuta la rezolvarea acestora.
4. Proiectarea experimentelor este o tehnică analitică pentru identificarea variabilelor
independente (factorii experimentului) care au cea mai mare influență asupra
variabilei dependente ce se măsoară în cursul experimentului. Experimentele
factoriale sunt eficiente în privința evaluării efectelor și interacțiunilor posibile ale
diferiților factori (variabile independente).
5. Inspecția cuprinde activități cum ar fi măsurarea, examinarea, încercarea sau
verificarea uneia sau a mai multor caracteristici ale unui produs, proces sau activitate
și compararea rezultatelor cu condițiile specificate cu scopul de a stabili dacă
rezultatele sunt conforme cu specificațiile. Inspecțiile pot fi efectuate asupra
rezultatelor unor activități individuale sau asupra produsului final al proiectului.
Inspecțiile pot avea diferite denumiri, cu semnificații specifice, de exemplu analize
ale produsului, audituri etc.
6. Diagramele de control (sau fișe de control) sunt grafice pe care sunt
reprezentate, în funcție de timp, valorile rezultatelor unui proces. Acestea sunt
utilizate pentru a determina dacă procesul este "în stare de control". Atunci când
procesul este "sub control", acesta nu trebuie să fie ajustat. În managementul calității
proiectelor, diagramele de control pot fi utilizate pentru a monitoriza variațiile
costurilor și ale programării activităților, erorile din documentele proiectului etc.
7. Diagrama Pareto este un instrument grafic unde, pe axa orizontală sunt reprezentate
categorii de defecte iar pe axa verticală, frecvențele lor de apariție (în procente),
astfel încât este posibilă clasificarea cauzelor sau defectelor. Pentru îmbunătățirea
calității se acționează în primul rând asupra eliminării cauzelor care generează cele
mai numeroase defecte;
- Eșantionarea statistică implică extragerea unei părți din "populația" care prezintă
interes pentru inspecție. Există o varietate de modalități de prelevare a datelor pentru
a forma (a constitui) eșantioane, care sunt stabilite de echipa de lucru a proiectului. -
Analiza trendului implică utilizarea unor tehnici matematice care folosesc rezultate
anterioare pentru a prognoza rezultatele viitoare ale proiectului. Prin analiza trendului
sunt monitorizate performanțele tehnice, volumul de erori sau defecte identificate și
volumul de abateri care au rămas necorectate
111. Prezentaţi caracteristicile de calitate ale produselor software.

1. Capabilitatea- se referă la capacitatea produsului de a îndeplini funcții valoroase și
include: acoperirea tuturor funcționalităților importante pentru utilizatorii finali,
asigurarea preciziei rezultatelor sau a calculelor, a eficienței activităților, integrarea
diferitelor funcții care interacționează între ele, asigurarea abilității de a executa în
paralel sarcini multiple sau de a rula simultan cu alte procese, a toleranței față de
toate tipurile de date și a extensibilității.
2. Fiabilitatea- vizează buna funcționare a produsului în situații dificile și include
stabilitatea produsului (evitarea excepțiilor netratate, erorilor fatale și a altor probleme),
tratarea elegantă a erorilor prevăzute și neprevăzute, reacție la utilizare intensivă,
capacitatea de redresare, protecția datelor împotriva pierderii sau coruperii, siguranță:
Evitarea pagubelor și a daunelor persoanelor, recuperarea
datelor/informațiilor/proiectelor, în caz de dezastru și comportament consecvent,
predictibil și demn de încredere al produsului.
3. Utilizabilitate reprezintă ușurința de folosire a produsului și se referă la atractivitatea
produsului, intuitivitatea lui (simplitatea înțelegerii și explicării capacităților produsului),
minimalismul (absența redundanțelor în conținut și formă), ușurința de învățat și de
reținut a funcțiilor produsului, descoperabilitate (posibilitatea de a descoperi
funcționalitățile prin explorare), operabilitate (eficiența acțiunilor de bază pentru
utilizatorii experimentați), interactivitate: Furnizarea de stări și opțiuni de interacțiune
clare, control, claritate, afișarea unor mesaje de eroare adecvate și ușurința remedierii
acestora și consecvență.
4. Carisma se referă la unicitatea, satisfacția generată de produs, profesionalism,
atractivitate, capacitatea de a stârni curiozitatea și de a captiva, inovația, depășirea
așteptărilor, atitudine, forță de impact și poveste.
5. Securitatea reprezintă capacitatea produsului de a oferi protecție împotriva
utilizatorilor neautorizați și pune accent pe autentificare, autorizare, confidențialitate,
găuri de securitate, discreție, invulnerabilitate, protecția împotriva virușilor, rezistența la
piratare.
6. Performanța se referă la rapiditatea produsului și include capacitatea (multiplele
limitări pentru diferite contexte), utilizarea adecvată a resurselor, timpul de răspuns,
disponibilitatea sistemului pentru utilizatori la nevoie, puterea de procesare pentru
gestionarea simultană a multiplelor sarcini, anduranța în suportarea încărcăturilor mari
pe perioade lungi de timp, feedback-ul și scalabilitatea.
7. IT-bilitate măsoară ușurința de instalare, întreținere și depanare/asistare a produsului
și se referă la definirea unor cerințe de sistem, asigurându-se că poate rula pe
configurațiile suportate și face față diverselor medii de rulare sau absenței unor
componente, instalabilitate, acctualizare, dezinstalare, configurație, lansare,
mentenabilitate și testabilitate.
8. Compatibilitatea exprimă cât de bine interacționează produsul cu software-ul și
mediile sale: cu hardware, cu sisteme de operare, cu aplicații, cu configurația, cu
diverse versiuni, cât de sustenabilă și conformă cu standardele este.
112. Prezentaţi etapele ciclului de viață al dezvoltării software-ului (Software development

lifecycle - SDLC)
Ciclul de viață al dezvoltării software-ului (Software development lifecycle - SDLC) este un

proces utilizat de industria software-ului pentru a proiecta, dezvolta și testa produse
software de înaltă calitate. SDLC își propune să producă un software de înaltă calitate care
să îndeplinească sau să depășească așteptările clienților, să ajungă la finalizare în timp și
estimări ale costurilor. Acesta include următoarele etape:
1. Faza de Formare- Această fază de bază și inițială reprezintă începutul unei idei
pentru o soluție care îmbunătățește o soluție existentă sau dezvoltă una complet
nouă. Ajută la definirea magnitudinii proiectului pentru planificarea resurselor.
2. Faza de Cerințe/Planificare- În această fază, cerințele sunt adunate pentru a formula
un plan de proiect pentru soluția aplicației software. Această fază implică o analiză
detaliată pentru a evalua nevoile utilizatorului, fezabilitatea, dezvoltarea,
îmbunătățirile și altele. Este foarte important să se includă documentație pentru a
rafina cerințele și a ține evidența dezvoltării soluției. Această fază implică crearea
unei declarații de proiect care definește cerințele tehnice și funcționale.
3. Faza de Design- Această fază se concentrează pe aspectul de design al soluției
aplicației software în ceea ce privește cerințele tehnice și funcționale selectate și
rezultatele analizei detaliate a viabilității software-ului.
4. Faza de Dezvoltare- Această fază reprezintă "esenta" procesului de dezvoltare a
software-ului. În această fază, inginerii de software se concentrează exclusiv pe
construirea unui prototip al soluției pentru a efectua o revizuire a codului și, în cele
din urmă, pentru a crea însăși soluția. Echipa lucrează la transformarea specificațiilor
software într-o soluție de lucru și fiabilă.
5. Faza de Testare- Această fază crucială testează software-ul pentru a asigura că totul
funcționează așa cum este prevăzut. În această fază de testare, inginerii de software
pot detecta defecte, bug-uri și erori în soluția software și, în cele din urmă, obțin un
produs de calitate care îndeplinește așteptările afacerii. Specialiștii în Asigurarea
Calității (QA) efectuează o serie de teste pentru a evalua stadiul soluției.
6. Faza de Lansare- Odată ce aplicația software este complet dezvoltată și testată,
trece la faza de lansare. În această fază, software-ul devine funcțional și este lansat
pentru utilizarea reală de către utilizatorul final. În esență, software-ul este complet
operațional într-un mediu live, unde utilizatorii finali îl utilizează.
7. Faza de Mentenanță- Această fază post-lansare are rolul de a menține software-ul
complet operațional, de a-l actualiza pentru a îndeplini standardele de calitate și de
a-l îmbunătăți pe parcursul întregii sale vieți pentru a se asigura că continuă să
atragă și să rețină utilizatorii.
113. Enumeraţi şi prezentaţi modele Software development lifecycle - SDLC tradiţionale, de

tip linear, secvenţial.
Modelele de dezvoltare software tradiționale au un caracter linear, secvențial, fiind bazate
pe etape bine definite în prealabil (analiza, definirea cerințelor, implementare și testare,
mentenanță). Procesul de dezvoltare are un parcurs unidirecțional, fiecare etapă având așa-
numite „livrabile”, concretizate în documente validate. Acest tip de modele SDLC se
utilizează atunci când cerințele beneficiarului sunt de la bun început clare, existând o
imagine detaliată a viitoarei aplicații informatice.
1. Modelul în Cascadă („Waterfall”)- În acest model, activitatea de dezvoltare
software este împărțită în diferite faze și fiecare fază constă dintr-o serie de sarcini și
are obiective diferite. Este obligatoriu ca o fază să fie finalizată înainte de începerea
următoarei faze. Modelul „Waterfall” presupune planificarea preliminară foarte
exactă a tuturor activităților care urmează a fi derulate, precum și o documentare
minuțioasă, intensivă atât înainte de demararea activităților, cât și ulterior. În acest
fel se satisfac cerințele sistemelor exigente de control al calității.
2. Modelul în formă de „V”- La fel ca în modelele de tip Cascadă sau iterativ, vorbim
despre o derulare secvențială a fazelor proiectului în care începerea unei faze noi
este precedată de finalizarea fazei anterioare. Diferită este abordarea din punct de
vedere al activităților de testare, care sunt definite, în prealabil, înainte de începerea
dezvoltării. Practic scrierea de cod este precedată de întocmirea planurilor de testare
în baza cerințelor funcționale definite. Planurile de testare funcțională sunt
completate de planul de testare de integrare a componentelor dezvoltate. Acest al
doilea palier de testare integrativă conduce la funcționarea corectă a componentelor
testate individual. Acest model se pretează pentru domeniile în care asigurarea unei
calități este o cerință fundamentală, spre exemplu în programarea de tip „Embedded”
specifică industriei producătoare de mijloace de transport.
3. Modelul incremental- Este un model care generează versiuni succesive într-o
abordare de tip „multi-waterfall”. La început are loc colectarea funcționalităților
generale și repartizarea acestora pe versiuni (module). Fiecare modul nou adaugă
funcționalități suplimentare versiunii inițiale care este din primul ciclu funcțional. La
livrarea ultimului modul, proiectul se încheie. Faptul că beneficiarul poate utiliza
aplicația software încă din prima versiune, care conține funcționalitățile de bază,
oferă șansa identificării timpurii a unor posibile erori. Fiecare ciclu trece prin fazele
specifice modelului Cascadă (definire cerințe, proiectare, implementare, testare).
Această abordare necesită o documentare intensă, ceea ce conduce implicit la
creșterea costurilor.
4. Modelul în spirală- Modelul în spirală se aseamănă modelului iterativ, punând însă
accent pe managementul riscului. Acesta are patru faze: planificare, analiza
riscurilor, dezvoltare și evaluare. Fiecare iterație (spirală) este supusă analizei de
risc. În faza de planificare sunt colectate cerințele funcționale, care apoi sunt supuse
analizei de risc. Rolul analizei de risc este acela de a identifica eventuale riscuri
respectiv de a elabora soluții alternative cu o doză de risc mai scăzută. În mod uzual,
după finalizarea analizei de risc se realizează un prototip. Implementarea cerințelor
este urmată de evaluarea rezultatelor. Următoarea spirală este demarată abia după
eliminarea unor posibile riscuri. Focusul pus pe reducerea permanentă a riscului
permite folosirea acestui model în proiecte mari, cu un grad ridicat de risc. Analiza
riscului presupune existența unor resurse specializate în managementul de risc,
ceea ce poate conduce la costuri ridicate. Acest model nu este recomandat în
proiecte de dimensiuni mici.
114. Enumeraţi şi prezentaţi modele Software development lifecycle - SDLC agile, de tip
iterativ.
Modelele de tip agil, iterativ nu presupun existența de la bun început a tuturor specificațiilor.
Se începe cu specificarea și implementarea unei părți a aplicației software. Procesul se
repetă, producând după fiecare iterație o versiune funcțională, dar cu funcționalități parțiale.
Fiecare ciclu iterativ cuprinde în esență fazele tipice ale modelului tradițional, linear,
începând cu analiza, stabilirea cerințelor, implementarea și testarea. Modelele iterative sunt
flexibile, eficiente și sunt compatibile cu dinamica evoluției organizațiilor moderne
1. Modelul „SCRUM- se împarte în „sprint-uri” (iterații) de 2-4 săptămâni. Echipa de

proiect este formată din maximum 10 persoane, având următoarele roluri: „Scrum
Master” (responsabil îndeosebi de implementarea și respectarea metodologiei de tip
„SCRUM”, dar și de eliminarea unor posibile obstacole, care apar în derularea
proiectului), „Product Owner” (definește „Product Goal” și administrează așa-numitul
„Product Backlog”, o listă a tuturor cerințelor („User Story”), care necesită a fi
dezvoltate.) și „Developers” (dezvoltatori software), aceștia acționând fără
subordonări de tip ierarhic, în vederea atingerii unui așa-numit „Product Goal”.
Întâlnirile pe parcursul implementării proiectului au denumiri specifice, precum: „Daily
Scrum” (uzual 15 minute zilnic, „Sprint Review”, în care se vizualizează și validează
rezultatele sprint-ului, „Definition of Done”) sau „Sprint Retrospective” (scopul este
optimizarea permanentă a sprinturilor). Regăsim „SCRUM” în proiectele în care
definirea cerințelor funcționale este dificilă, iar complexitatea contextului de
implementare a proiectului este ridicată.
2. Modelul „Kanban”- Astăzi, conceptul de „Kanban” este folosit în proiecte de
dezvoltare software de tip „Agile” în vizualizarea, planificarea și rezolvarea sarcinilor
de lucru cu prioritate ridicată din lista cerințelor de implementat („Backlog”). Vorbim
despre o abordare de tip tichet în baza căreia sarcinile de lucru sunt mutate de pe un
panou pe altul, dezvoltatorul cel mai în măsură să rezolve o sarcină, preluând în
responsabilitate implementarea acesteia. Procedurile specifice modelului „Kanban”
sunt:
1. „Service Request Manager”: gestionează cerințele funcționale ale beneficiarului;
2. „Service Delivery Manager”: optimizează în permanență eficiența echipei de
dezvoltare;
3. Membrii echipei de dezvoltare și testare.
3. Modelul „Extreme Programming”- este o metodologie ușor de implementat, care
reduce anvergura procesului de definire a cerințelor, documentația extinsă punând
accent pe scrierea unui cod simplu, în echipe mici de dezvoltare. Filozofia acestei
metode de tip Agil este aceea de a dezvolta și livra pachete mici de funcționalități și
de implicare strânsă a beneficiarului aplicației în lucru. Ciclurile incrementale sunt
scurte. Se promovează conceptul de „pair programming”, în care doi programatori
lucrează împreună la dezvoltarea unei funcționalități care totuși generează costuri
ridicate. Se folosește tehnologia „Spike”, specifică „Extrem Programming”, pentru a
identifica și dimensiona soluții la problemele curente care apar în proiect. Acest
model se pretează îndeosebi atunci când specificațiile clientului nu sunt foarte clare,
iar termenele de livrare sunt foarte strânse. El se potrivește proiectelor mici și medii,
generând coeziunea echipei.
4. Modelul „Rapid Prototyping” sau„Rapid Application Development” (RAD)-se
bazează pe 4 faze: planificarea și colectarea cerințelor („Requirements Planning”),
elaborarea de prototipuri ale proceselor de business („User Design”), construirea
aplicației („Implementation”), „Cutover”, o fază în care sunt comprimate instalarea,
migrarea datelor, testarea, trainingul utilizatorilor. Realizarea, analiza și validarea de
către beneficiar a prototipurilor au o importanță crucială, acestea servind la
specificarea optimă a cerințelor proceselor de business. Datorită vitezei ridicate a
proiectului și în consecință a presiunii la care sunt supuse echipele producătorului și
beneficiarului aplicației, implicarea managementului este absolut necesară. Modelul
RAD se pretează la realizarea unor aplicații software mici și medii.
5. Modelul „Adaptive Software Development”(ASD)- o dezvoltare a modelului RAD,
permițând adaptarea rapidă și eficientă la evoluția dinamică a cerințelor de business
ale proiectului. Proiectele ASD se derulează iterativ, având trei faze suprapuse:
speculație, colaborare și învățare. Prin „speculație”, ASD înțelege planificarea
regăsită în modelele uzuale ale SDLC. Caracterul planificării este speculativ datorită
multiplelor nesiguranțe ale procesului de planificare într-un mediu complex aflat în
permanentă schimbare. Faza de colaborare denotă un grad ridicat de interacțiune
atât între membrii echipei de programare, cât și dintre aceștia și utilizatorii
beneficiarului aplicației. Faza de învățare se referă la necesitatea învățării continue
pe toată durata proiectului, proces care trebuie conștientizat și acceptat atât de către
producătorul software, cât și de către beneficiarul proiectului. Spre deosebire de alte
metode „Agile”, în ASD ciclurile sunt bazate pe componente și nu pe sarcini de lucru.
În alte metode „Agile”, așa-numitele „User Stories” (povești ale clientului) sunt
descompuse granular, în sarcini care se repartizează programatorilor. În ASD, are
loc o planificare a componentelor ca un set de caracteristici care se elaborează și
livrează ca un tot unitar. Acesta definește componentele ca un grup de caracteristici,
planificate, implementate și livrate împreună. Spre exemplu, nu se livrează câmpuri
sau butoane ale formularelor, ci funcționalitățile adiacente. Modelul de „Adaptive
Software Development” reușește să gestioneze incertitudinea în planificarea unui
context incert. „Specularea” în direcția „potrivită” și învățarea pe parcurs a ceea ce
înseamnă „potrivit” sunt răspunsul ADS la incertitudine.
6. Modelul „Agile Software Process” (ASP) sau „Agile Software Development”
(ASD)- Modelul „Agile” cuprinde o colecție de metodologii care asigură planificarea
adaptivă, dezvoltarea evolutivă și livrarea continuă a rezultatelor proiectului către
beneficiar. În centrul preocupărilor nu se află rezultatul, respectiv produsul final, ci
lucrul în etape scurte și cu cicluri de livrare frecventă către beneficiar. Modelul „Agile”
descompune proiectele software în entități mai mici, solicitându-se feedback
clientului după fiecare etapă. Intrarea beneficiarului timpuriu în contact direct cu
aplicația software, conduce la acomodarea cu aceasta și la identificarea cu
obiectivele proiectului. Beneficiarul este în acest fel motivat să ofere permanent un
feedback valoros, bazat pe rezultatele activității de testare, care crește în mod
evident eficiența proiectului. Un proiect derulat „Agile” cuprinde mai multe iterații,
numite „sprint-uri”. Durata unui sprint este stabilită de comun acord, între 2 și 4
săptămâni. Acesta începe cu o ședință de planificare, numită „Sprint Planning
Meeting” și se încheie cu analiza și recepția livrabilelor, numită uzual „Sprint Review
Meeting”. Actorii unui proiect desfășurat Agil sunt: ● „Product Owner”-ul, de obicei un
reprezentant al beneficiarului, responsabil de comunicarea cerințelor clientului,
precum și de administrarea așa-numitului „Product Backlog”, adică a ceea ce mai
este de realizat. ● Echipa de dezvoltare, responsabilă de estimarea efortului,
programarea și testarea funcționalităților repartizate de către „product owner”. ●
„Scrum Master”-ul nu are vreo autoritate asupra „Product Owner”-ului sau a echipei
de dezvoltare, dar contribuie la buna colaborare a acestora.
7. Modelul iterativ- se pretează în situația în care definirea exactă a cerințelor viitoarei
aplicații nu este posibilă la începutul proiectului. Proiectul demarează în baza
cerințelor definite pentru o parte a viitoarei aplicații informatice. După implementarea
acestor cerințe inițiale, se identifică următorul set de cerințe, care se livrează într-o
nouă versiune. În acest fel demarează un nou ciclu de implementare care va
conduce la o versiune îmbunătățită. Repetarea de tip iterativ a ciclurilor de
implementare contribuie la îmbunătățirea treptată a calității aplicației. Prin implicarea
regulată a beneficiarului viitoarei aplicații în aceste cicluri iterative, crește și
încrederea acestuia în proiect. Derularea iterativă, secvențială este totuși rigidă,
neacceptându-se suprapuneri ale fazelor. În același timp pot apărea dificultăți de
proiectare, precum și limitări în arhitectura prevăzută inițial.
8. Modelul „Crystal”- pune în prim-plan individul, precum și interacțiunea acestuia cu
ceilalți membri implicați în proiectele de dezvoltare software. În funcție de numărul
persoanelor implicate în proiect, dar și de nivelul de risc existent, metodologiile
„Crystal” sunt clasificate după coduri de culori: „Clear”, „Yellow”, „Orange”, „Red”,
„Maroon”, „Diamond” etc. Metodologiile „Clear”, „Yellow” sau „Orange” sunt
prevăzute pentru proiecte mai „ușoare”, cea de tip „diamond” pentru proiecte
dificile.De exemplu, metodologia „Orange” se aplică atunci când dimensiunea
echipei este între 21 și 40 de persoane, iar durata proiectului este de 1-2 ani. Echipa,
în această situație, se împarte în funcție de abilitățile funcționale ale membrilor
acesteia. Se va urmări dezvoltarea progresivă, cu o versiune nouă (increment) la 3-4
luni. Creatorul „Crystal”, Alistair Cockburn (1991), era de părere că în vederea livrării
de proiecte de calitate, fiecare tipologie de proiect necesită o adaptare a
metodologiei folosite. Metoda „Crystal” poate fi folosită de echipe mici sau mari,
pentru a lucra la obiecte simple sau complexe, punând în evidență abilitățile de
dezvoltare și interacțiunea între membrii echipei. Pentru beneficiarul aplicației,
metoda este interesantă pentru că își propune să livreze de la început principalele
funcționalități.
9. Modelul „Dynamic System Development Method” (DSDM)- Metodologia propusă
de către DSDM prevede un studiu inițial de fezabilitate, bazat pe evaluarea primară a
cerințelor funcționale de business. Demararea următorilor pași se face numai dacă
se consideră că DSDM este modelul potrivit pentru proiectul în cauză. DSDM
acceptă faptul că cerințele funcționale se vor schimba pe durata proiectului, acestea
nefiind fixe, precum în modelele tradiționale. Modificarea cerințelor inițiale se face
însă în baza unui calendar ferm asumat, asigurând resursele suplimentare necesare.
În prim-plan stau cerințele funcționale principale, lucru stabilit în urma prioritizării
disciplinate a acestora. Acceptarea schimbării cerințelor funcționale inițial definite
conduce în mod uzual la pierderea unor dezvoltări făcute în iterațiile anterioare.
DSDM previne aceste pierderi prin dimensionarea acurată a unor incremente
înguste.
10. Modelul „Feature Driven Development” (FDD)- Ciclul de viață al modelului FDD
are următorii cinci pași:
1. dezvoltarea unui model general;
2. crearea unei liste de caracteristici („Features”);
3. planificarea prioritizat bazată pe caracteristică;
4. design bazat pe caracteristică (iterativ și incremental);
5. construire bazată pe caracteristică (iterativ și incremental).
În proiectele bazate pe modelul FDD există șase roluri fundamentale: 1. managerul
de proiect: coordonează toate activitățile astfel încât termenele de livrare să fie
respectate; 2. arhitectul-șef; creează în mod holistic planul pentru întregul sistem;3.
managerul de dezvoltare: coordonează ca mentor toate echipele, asigurându-se că
își îndeplinesc sarcinile la timp; 4. programatorul-șef: este un programator cu
experiență care conduce o echipă de dezvoltare; 5. proprietarii clasei: sunt
responsabili de proiectarea, codificarea, testarea și documentarea caracteristicilor
sau claselor; 6. expertul în domeniu: este specialistul pe procesele de business ale
beneficiarului, oferind expertiza funcțională echipei de proiect
11. Modelul „Rational Unified Process” (RUP)- se bazează pe patru faze: inițializare
(„Inception”), elaborare („Elaboration”), implementare („Construction”) și tranziție
(„Transition”). În fiecare dintre aceste patru faze se derulează activități ale așa-
numitelor nouă discipline: modelare de business („Business Modelling”), cerințe
funcționale („Requirements”), analiză și design („Analysis & Design”), implementare
(„Implementation”), testare („Testing”), transfer pe infrastructura beneficiarului
(„Deployment”), managementul schimbării („Change Management”), management de
proiect („Project Management”), infrastructură/mediu de dezvoltare („Environment”).
„Rational Unified Process” (RUP) este un proces de dezvoltare software incremental,
care asigură livrarea de versiuni cu îmbogățiri și optimizări pentru fiecare versiune în
parte, respectând cele mai bune practici de-a lungul procesului. Cele patru faze ale
RUP oferă o abordare secvenţială şi iterativă a dezvoltării unui produs. RUP nu este
doar un proces de dezvoltare a sistemelor software, ci este și o filozofie în sine,
implementabilă la nivelul oricărui proiect sau proces 61.
12. Modelul „DevOps”- realizează unificarea și automatizarea activităților de scriere de
cod, mentenanța și administrarea sistemelor informatice, folosind un set de tool-uri
specifice, cum ar fi: Puppet, Chef, Ansible sau SaltStack. „DevOps” este o modalitate
de a asigura integrarea continuă a dezvoltării de software cu livrarea continuă,
scurtând astfel ciclul de viață, prin construirea unei punți între actorii care
interacționează pe durata acestuia.
115. Enumeraţi şi prezentaţi modele Software development lifecycle - SDLC disruptive, non-
lineare şi non-iterative.
Aceste modele nu se supun rigorilor metodelor de tip tradițional sau agil, acestea derulându-
se având la bază alte principii și valori, stabilite în mod intuitiv, contextual de către echipele
de dezvoltare, care sunt în mod uzual formate din specialiști experimentați. Nici beneficiarul
aplicațiilor dezvoltate în baza acestor modele nu se supun constrângerilor de tip rațional,
imperativ, lăsând loc experimentării și surprinderii fenomenelor economice așa cum sunt
percepute ele subiectiv și nu în mod scolastic.
1. Modelul „Chaos”- În cadrul acestui model, soluționarea problemelor, respectiv a

elementelor de dinamică apărute în entități organizaționale se bazează pe o
abordare tip „buclă” de tip liniar, conținând patru faze: definirea problemei de
soluționat, scrierea codului, integrare și status. Descrierea structurii și relațiilor dintre
diversele părți ale unui proiect este preluată de fractali. Fiecare „buclă” se bazează
pe nivelul imediat inferior al organizației. Modelul „Chaos” poate fi aplicat în proiecte
din zone supuse teoriei haosului, cum ar fi microbiologia, meteorologia, dinamica
populației, psihologie, robotică etc. În același timp, acest model poate fi aplicat în
orice tip de organizație atunci când lipsește un cadru organizat, predictibil de
derulare a proiectelor de dezvoltare software.
2. Modelul „Wisdom” („Whitewater Interactive System Development with Object
Models”)- „Wisdom” („Whitewater Interactive System Development with Object
Models”) este o metodă de inginerie software ușor de utilizat, care focalizează
nevoile firmelor și echipelor mici, care dezvoltă și întrețin sisteme informatice și unde
implementarea unor modele SDLC complexe nu se justifică. Modelul „Wisdom” se
bazează pe trei componente conceptuale de bază:
● un proces software rapid, evolutiv, bazat pe realizarea de prototipuri rapide și
având în focus utilizatorul;
● set conceptual simplu de modelare a cerințelor funcționale și non-funcționale,
bazat pe un subset de tip UML;
● o filozofie pragmatică de management de proiect bazată pe o documentație
transparentă și instrumente flexibile de interacțiune între dezvoltatori și utilizatorii
beneficiarului.
„Wisdom” se poate folosi eficient într-o gamă largă de proiecte, precum design web,
aplicații web interactive, sisteme decizionale suport sau sisteme de tip embedded
distribuite.
3. Modelul „Big-Bang”- este cel mai simplu dintre toate modelele existente. Practic
se pleacă de la nimic, evoluția este rapidă, la un moment dat apare o versiune care
este instalată de la beneficiar. Planificarea este aproape inexistentă. Acest model
este utilizat în cazul unor proiecte simple și de dimensiune redusă, în care cerințele
beneficiarului sunt imprecise sau într-o schimbare continuă. Dezvoltarea aplicației se
face pe module, în funcție de apariția specificațiilor. Se pune accent pe testarea
fiecărui modul înainte de a fi integrat. Modulele testate sunt apoi integrate și aplicația
se rulează ca întreg, verificându-se dacă există erori de sistem. Dacă apar erori se
revine la faza dinaintea integrării modulelor, analizându-se posibila cauză a
disfuncționalității. Datorită lipsei de metodologie și trasabilitate, procesul de testare
individual, integrarea și testarea întregului este unul anevoios, cu consum mare de
resurse. Proiectele „Big-Bang” sunt riscante datorită lipsei de predictibilitate din punct
de vedere al resurselor utilizate, al termenelor de livrare, dar și al funcționalităților
care vor fi furnizate beneficiarului
116. Prezentaţi predicţiile privind modele Software development lifecycle - SDLC.

Există deja trei modele SDLC, care în mod cert ar putea amprenta viitorului ingineriei
software:
1. Modelul „Test-Driven Development” (TDD)- În modelele SDLC aflate în operare în
piață este uzual ca activitatea de scriere de cod să fie succedată de testare. În noua
abordare, etapele de proiectare, dezvoltare și testare sunt strâns legate una de alta.
Mai întâi se proiectează un așa-numit caz de testare („Test Case”) bazat pe
caracteristica avută în vedere pentru dezvoltare. Dezvoltarea se realizează astfel
încât codul să satisfacă cerințele minime ale „user story”-ului și pentru a trece de
testarea unității respective. Dacă în urma aplicării scenariului de testare apar erori,
entitatea în cauză reintră în codare („Rewriting”) și apoi din nou la testare. Când
testarea are rezultatul pozitiv scontat, codul intră în stadiul „Refactoring” unde
acesta împreună cu restul entităților dezvoltate și validate se „împachetează” pentru
versiunea productivă. Apoi se trece la realizarea următoarei caracteristici („User
Story”) din „Backlog”. Procesul se repetă până la realizarea și testarea finală a
aplicației software. Modelul TDD este un model care se focalizează pe
implementarea caracteristicilor. Avantajul semnificativ al acestui model este acela că
se scrie doar acel cod care corespunde scenariilor de testare elaborate. Mentenanța
ulterioară a aplicației va fi în acest fel semnificativ optimizată.
2. Modelul „Acceptance TestDriven Development” (ATDD)-În modelul ATDD, în
spiritul principiului „Client – Centric Development”, se merge un pas mai departe.
Așa-numitele cazuri de testare („Test Cases”) sunt înlocuite de teste de acceptanță.
Acestea sunt realizate în spirit colaborativ, în echipă, de către reprezentanți ai
beneficiarului, dezvoltatori și specialiști în testare. Dezvoltarea se face ulterior în
baza acestor teste de acceptanță și nu a cazului de testare, precum în modelul TDD.
Din punct de vedere al pașilor urmați, mai întâi se selectează un „User Story” și se
scrie testul de acceptanță pentru el. Ulterior are loc implementarea (scrierea codului)
și se execută testul de acceptanță. În cazul erorilor se recodează/„Refactoring”.
Modelul ATDD se focalizează pe surprinderea exactă a cerințelor utilizatorilor
beneficiarului.
3. Modelul „Behaviour Driven Development” (BDD)- rafinează în continuare
modelele TDD și ATDD pentru a obține rezultate și mai apropriate de expectanțele
beneficiarului. În această metodologie se începe prin analiza impactului „scenariilor”
de dezvoltat asupra rezultatelor economice ale beneficiarului. Se implementează
doar acele „scenarii” ale viitoarei aplicații software care conduc la un impact direct
asupra rezultatelor. Modelul BDD, în esență unul de tip agil, se focalizează pe
comportamentul sistemelor, utilizând cadrul de dezvoltare („Framework”) Cucumber,
care ajutăla automatizarea proiectelor BDD.
4. Modelul „Infinite Flow” (Fluxul infinit)- abordarea „Infinite Flow” necesită existența
unui sponsor al proiectului și a unei echipe formate din „producători” și „actori”.
Sponsorul inspiră și direcționează echipa. Producătorii stabilesc sarcinile,
administrează „backlog”-ul și propun sarcini de lucru actorilor. Producătorii sunt o
combinație a foștilor manageri de proiect, analiști de business, a „product owner”-ilor
specifici abordării „SCRUM” și a experților de proces. Producătorii lucrează în echipe
de 2-4 oameni, sarcina lor primordială fiind aceea de a identifica și stabili
microserviciile zilnice pe care actorii trebuie să le rezolve pe parcursul unei zile.
Actorii sunt programatori, ingineri de sistem, experți în securitate informatică sau
specialiști în testare sau în operarea aplicațiilor informatice. Actorii rezolvă
microserviciile zilnice stabilite de către producători. Actorii lucrează în echipe de 3-4
oameni full-time și 1-2 oameni suplimentari în caz de nevoie. Atât producătorii, cât și
actorii lucrează în echipe autoguvernate. Implementarea modelului SDLC „Infinite
Flow” nu necesită o abordare disruptivă așa cum s-a întâmplat la trecerea de la
modelele tradiționale la cele agile. În cazul implementării „Infinite Flow” se păstrează,
în general, metodologiile „SCRUM”/„DevOps”, stabilind un orizont de timp de o zi.
117. Standarde de calitate software.

● Standardul ISO 9001 cuprinde elemente de design, dar se concentrează mai mult
pe producţie. De aici necesitatea unei norme pentru controlul şi suportul proceselor
produselor din industria software precum: ISO 9000-3, TickIT, CMM, IEEE 730,
AQAP-110, AQAP-150, ISO/IEC 12207.
● Necesitatea unei interpretări a normei ISO 9001 pentru software a fost semnalizată
încă din anii 1998 când ISO publică prima variantă în acest scop, pe care o numeşte
ISO 9000-3 cu titlul "Quality management and quality assurance standards - Part 3:
Guidelines for the application of ISO 9001:1994 to the development, supply,
installation and maintenance of computer software (ISO 9000-3:1997)“. Standardul
ISO 9000-3 identifică acele obiective de calitate ce trebuie îndeplinite independent
de tehnologie, cicluri de viaţă ale produselor, procese de dezvoltare, sau structuri
organizaţionale folosite de furnizor.
● ISO 9126 defineşte şase caracteristici ale calităţii interne şi externe (funcţionalitate,
fiabilitate, utilizabilitate, eficienţă, mentenabilitate, portabilitate) şi patru caracteristici
ale calităţii în utilizare (eficacitate, productivitate, siguranţă, satisfacţie).
● ISO 14598 revizuieşte ISO 9126 prin urmatoarele: modificarea şi detalierea
caracteristicilor şi subcaracteristicilor calităţii, clarificarea relaţiilor între calitatea
externă, calitatea internă şi calitatea în utilizare; identificarea şi definirea unui
ansamblu de metrici interne, externe şi ale calităţii în utilizare.
118. Managementul echipelor IT.
Managementul unei echipe IT este o provocare complexă, presupune o pregătire adecvată
și abordarea potrivită, pentru a construi și a conduce o echipă de succes către rezultate
remarcabile. Prin intermediul unei evaluări profesionale riguroase, managerul are ocazia să
identifice și să aprecieze în mod obiectiv performanțele individuale și contribuțiile
semnificative aduse de membrii echipei. Odată ce aceste evaluări sunt finalizate, managerul
poate iniția discuții privind renegocierea beneficiilor, având în vedere potențialul și valoarea
adăugată de către angajați. Practici şi metode:
▪ planificarea task-urilor și timeline-urilor (WBS, Roadmap, Gantt)
▪ estimarea duratei si calcularea costurilor (PERT)
▪ evaluarea riscurilor
▪ medierea ședințelor
▪ scalare: ce se întâmplă dacă avem mai multe echipe?
119. Prezentaţi instrumentele pentru un management eficient al echipelor IT.

1. Analiza PESTLE este un instrument strategic de studiu al principalilor factori care pot
influența activitatea unei firme sau organizații, din exteriorul acesteia. Acronimul PESTLE
provine de la factorii: politic, economic, social și tehnologic, iar ulterior au mai fost adăugați
factorii legal și de mediu (environmental, ecological), iar în ultimii ani se discută introducerea
factorului etic și demografic.Acest instrument este util de aplicat în momentul în care se
creează strategia firmei pe unul sau mai mulți ani sau se discută oportunitatea deschiderii
unei noi entități, intrarea pe o piață nouă, etc. Prin analiza PESTLE, o companie își poate
studia mediul pentru a-și stabili punctele forte și punctele slabe. Analiza PESTLE este
eficace pe două paliere:
-macro – la nivel de industrie, țară, cultură, ideologii și factori demografici, legislativi, mediu;
-micro – relevant pentru situația particulară a firmei care poate cuprinde clienți și furnizori,
locație și tehnologii specifice.
2. Sistemul 5 S este o metodă originară din Japonia pentru organizarea, curăţarea,
dezvoltarea şi susţinerea unui loc de muncă productiv. 5S stă la baza oricărui proces de
îmbunătăţire şi are ca obiective:
● Eliminarea risipei ce rezultă din procesele necontrolate;
● Un control mai bun asupra amplasării echipamentelor, materialelor şi a altor bunuri
de inventar;
● Aplicarea tehnicilor de control pentru evitarea deteriorării îmbunătăţirilor câştigate
anterior;
● Standardizarea îmbunătăţirilor pentru menţinerea parametrilor proceselor critice.
3. Metodologia Agile este mai degrabă o filozofie, un mod de a abordare. Dacă ar fi să
dăm o definiție, am putea spune că Agile este un set de valori și principii și presupune
livrarea unui produs bun către client, folosind un mod de lucru adaptiv, incremental și
iterativ, de către echipe cross-funcționale și auto-organizate. Prin urmare, Agile, după cum îi
spune și numele, este o abordare de management care favorizează schimbarea, mai
degrabă decât planificarea metodică și funcționează după câteva principii care ne
sugerează cum să abordăm proiectele pentru un maxim de eficiență și rapiditate
4. Metodologia Six Sigma (DMAIC) a fost inițiată de compania Motorola la începutul anilor
1980 ca răspuns la provocarea conducerii corporației pentru reducerea de zece ori a
nivelurilor de defecte în termen de 5 ani. Six Sigma (care reprezintǎ deviația standard în
statisticǎ) este o metodologie de management care vizează creșterea calității produselor
prin determinarea și înlăturarea cauzelor defectelor și a variabilității proceselor ( potențiale
sau detectate), astfel încât să se asigure satisfacția clientului.
5. Analiza SWOT reprezintă prima etapă în dezvoltarea unei idei, ca să aveți o privire clară
asupra ceea ce doriți să dezvoltați. SWOT este acronimul pentru patru indicatori descriptivi
ai unei afaceri: Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats, în limba română fiind vorba
despre Puncte tari, Puncte slabe, Oportunităţi și Ameninţări. O analiză SWOT vă impune să
vă uitați la potențialul afacerii, fie că sunteți abia la început, fie că vreți să treceți la următorul
nivel. Aceasta vă oferă o perspectivă de ansamblu nu doar asupra performanței companiei
la momentul actual, ci și la modul în care s-ar putea desfășura lucrurile pentru o săptămână
sau chiar peste un an. Așadar, analiza SWOT este o tehnică de evaluare a performanței, a
concurenței, a riscului și a potențialului unei afaceri în ansamblu, precum și o parte a unei
afaceri. Pentru o analiză calitativă, este nevoie să fie puse întrebările corespunzătoare.
6. Cadranul priorităților sau Matricea priorităţilor constituie o metodă care dezvoltă
abilităţile necesare unei abordări critice, presupunând selectarea şi clasificarea
competenţelor vizate pentru o etapă de activitate propusă. Metoda realizează un feed–back
între proiect şi situaţia reală de la un moment dat, oferind şi posibilitatea a unei diagnoze
schematice. Pentru a o putea utiliza, se împarte o pagină în patru cadrane numerotate,
urmând ca în fiecare să fie notate activităţile impuse fie de tema zilei, fie de o perioadă mai
mare, la care se pot anexa informaţiile adiționale şi paşii utili.
7. Metoda Delphi sau tehnica Delphi se caracterizează printr-un dialog permanent, cu
caracter de dezbatere, între două grupuri de persoane (inițiatorii și panelul), cu scopul de a
adopta anumite decizii. În esență, tehnica constă în obținerea părerilor unor specialiști în
legătură cu problema pusă în discuție.
8. Diagrama Ishikawa este un instrument grafic folosit pentru a explora şi prezenta păreri în
legătură cu cauzele de variaţie a unui proces. Mai poartă denumirea de diagramă cauză-
efect sau diagrama “os de peşte” întrucât seamănă cu scheletul unui pește. Se realizează în
grup, prin procesul de brainstorming şi este utilizată pentru identificarea cauzelor de bază
ale unor probleme. Această funcţie explică de ce instrumentul de faţă este cunoscut şi sub
denumirea de diagramă cauză-efect.
9. Diagrama (graficul) GANTT este o reprezentare grafică a duratei unei sarcini în timpul
progresiei timpului. Ca să fie mai pe întelesul tuturor, ne arată cât timp ne ia sa facem un
anumit lucru. Diagrama Gantt este un instrument frecvent utilizat în managementul
proiectelor.
10. Diagrama radar nu este altceva decât un grafic de tip radar în Excel. În diagramele de
tip radar, fiecare categorie este reprezentată pe o axă proprie care pornește (“radiazã”)
dintr-un punct aflat la centru. Liniile unesc valorile unei serii. Acest tip de diagrame se
utilizează îndeosebi la comparații și pot avea diferite forme: romb, cerc etc.
11. Evaluarea prin feedback 360º reprezintă o abordare modernă a conceptului tradițional
de evaluare profesională a angajaților. După cum sugerează însăși denumirea, feedbackul
la 360 de grade înseamnă evaluare „în cerc”, spre deosebire de clasicul „feedback
ascendent”, prin care subordonații evaluează performanța managerului.
12. Poka Yoke este un instrument al calităţii inventat şi implementat de inginerul japonez
Shingo Shigeo (Dudek-Burlikowska and Szewieczek, 2009). Prin traducerea celor două
cuvinte japoneze „Poka” – greşeală şi „Yoke” – a evita, se ajunge la traducerea metodei
„Poka Yoke” (Shimbun, 1988). De aceea această metodă se mai regăseşte şi sub
denumirea de „ZQC” (Zero Quality Control), „error proofing” sau „mistake proofing”. Scopul
acestui instrument este de a elimina defectele unui produs prin prevenirea şi corecţia cât
mai rapidă a erorilor. Poka Yoke reprezintă o metodă de identificare a defectelor simplă,
robustă şi uşor de implementat.
13. Diagrama Pareto este o diagramă de bare combinată cu un grafic cumulativ. Barele
sunt ordonate descrescător şi prin înălţimea lor reflectă frecvenţa sau impactul unei anumite
probleme. Graficul cumulativ arată care este contribuţia procentuală a barelor.
14. Rolurile Belbin și metodologia Belbin se bazează pe teoria conform căreia diferența
dintre succes și eșec din cadrul unei echipe nu depinde de factori precum intelectul, ci mai
degrabă de comportamentele pe care le manifestă membrii echipei. De-a lungul timpului au
fost observate echipe care au avut succes și echipe care au eșuat. Cercetările nu au
identificat nici o legătură directă cu inteligența sau experiența profesională a membrilor
echipei, ci o legătură cu modul în care s-au comportat membrii echipei. Astfel, s-au
identificat 9 tipuri de comportamente, denumite “Roluri de echipă” care au contribuții diferite
în echipă. Un Rol de Echipă este definit ca “o tendință de a se comporta, contribui și
interrelaționa cu ceilalți într-un anumit mod.”
15. Histograma este o diagramă coloană care afișează date de frecvență. Histogramele
sunt utilizate pentru a prezenta date despre orice, de la valori mobiliare şi mărfuri la
profiturile unei companii. Graficele, tabelele şi diagramele sunt toate tipuri de histograme şi
sunt utilizate pentru a oferi investitorilor o modalitate mai vizuală de a analiza informaţiile.
120. Planificarea sarcinilor de lucru (task-uri) și a timpilor de lucru (timeline).

• Prioritizarea sarcinilor unui proiect nu este întotdeauna ușoară. Astfel, fiecare manager de
proiect trece prin procesul de prioritizare a sarcinilor. Gestionarea a sute de sarcini
secundare este un proces elaborat şi complicat pentru că, indiferent de complexitate, fiecare
proiect trebuie să aibă priorități clare iar succesul depinde de prioritățile sarcinilor.
Estimarea sarcinilor proiectului, caracteristici:
• Majoritatea proiectelor au termene limită strânse;
• Eroarea cea mai des întâlnită ţine de aprecierea timpului necesar pentru a finaliza o
sarcină de proiect. Membrii echipei trebuie să aprecieze şi sarcinile suplimentare care
presupun timp în afara programului (inspecțiile, predarea, testarea și documentarea).
• Estimarea timpului cu precizie este deosebit de importantă de aceea, în stabilirea
estimărilor sarcinilor de lucru este necesară implicarea membrilor echipei.
Un proiect trebuie să fie planificat prin estimarea exactă a timpului:
• Stabilirea sarcinilor critice (cele mai importante),
• Urmărirea continuă a obiectivelor proiectului,
• Distribuirea precisă a sarcinilor,
• Realizarea de estimări cu ajutorul persoanelor implicate.
Pentru ca echipele de proiect să performeze mai bine și să colaboreze mai bine se recurge
la metodologiile de dezvoltare software (Agile, Waterfall etc.)
121. Matricea Eisenhower. Discuţii din prelegerile invitaţilor de la curs.

Matricea Eisenhower este o matrice de decizie pentru a ajuta persoanele individuale în a
face distincția între ceea ce este important și nu este important și ceea ce este urgent sau
nu. Procesul din spatele acestei metode este unul foarte simplu. Folosind o matrice de
decizie (ca cea de mai jos), se împart sarcinile în patru categorii:
● Urgente şi importante – DE REZOLVAT – sunt probleme urgete şi sarcini care ar
trebui sa fie finalizate imediat (facturi de plătit, scadenţe bancare, urgenţe medicale).
● Importante, dar nu urgente – DE PLANIFICAT – sarcini care trebuiesc planificate
pentru o data ulterioara (sportul, întâlnirea la o cafea cu un prieten, curs de
dezvoltare personală).
● Urgente, dar nu importante – DE DELEGAT – sarcini şi activităţi care ar trebui să fie
delegate altora (de spălat vasele, de făcut piaţa).
● Nici urgente, nici importante – DE ELIMINAT – sarcini care pot fi eliminate
(videojocuri, facebook, tv, etc.).
Procedura presupune următorii paşi:
● Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să treceţi pe o listă toate activitătile şi
sarcinile pe care trebuie să le rezolvaţi pentru fiecare domeniu în parte, personal şi
profesional.
● Analizaţi fiecare sarcină în parte şi stabiliţi în ce categorie mai sus menţionate să o
plasaţi. Este important să finalizaţi o sarcina înainte de a adauga alta noua într-o
anumită categorie. De asemenea, evitaţi amânarea sarcinilor din listă.
● După ce aţi încadrat sarcinile pe categorii, rezolvaţi-le mai întâi pe cele care sunt
importante si urgente.
● Sarcinile care sunt importante, dar nu urgente trebuie să fie planificate astfel încât să
nu devină urgente. În felul acesta evitaţi stresul cauzat de situaţia de urgenţă.
● Atenţie la sarcinile care sunt urgente, dar nu importante – acestea vă pot împiedica
să vă atingeţi obiectivele. De cele mai multe ori, aceste sarcini urgente ne cer foarte
mult timp şi energie şi din cauza lor nu reuşim să ne concentrăm asupra activitatilor
importante. Delegaţi ceea ce se poate delega sau spuneţi NU în momentele
oportune.
● Sarcinile care nu sunt nici urgente, nici importante trebuie refuzate şi ignorate,
deoarece acestea nu contribuie la atingerea obiectivelor voastre.
Principiul Eisenhower este un instrument util în managementul timpului deoarece contribuie
la creşterea productivităţii şi la eliminarea comportamentelor ineficiente în ceea ce priveşte
atingerea obiectivelor.
122. Platformele de gestionare a sarcinilor de lucru. Funcţionalităţi şi exemple.

• Platformele de gestionare a sarcinilor de lucru sunt imperios necesare, indiferent dacă este
adoptată tendința modelelor de lucru hibrid și de la distanță sau se lucrează în mod clasic,
tradiţional.
• Platformele specializate oferă suport pentru urmărirea clară a sarcinilor, atribuirea anumite
sarcini anumitor persoane, partajarea fișierelor pe web și stabilirea termenelor limită.
• Cele mai bune instrumente gratuite de gestionare a sarcinilor sunt extrem devaloroase.
Exemple de aplicaţii individuale:
1. Rize
2. Taskade
3. Akiflow
4. RescueTime
5. Calendar
6. Sunsama
7. Morgen
8. Accent
9. Forest
10. Evernote
11. Any.do
12. Workflow
Funcționalități:
• Usor de folosit: Simplitatea este crucială, membrii echipei ar trebui să poată accesa și
naviga cu ușurință în interfața de gestionare a
sarcinilor, listele de sarcini trebuie să fie vizibile prin glisare și plasare, calendarele trebuie
să fie integrate cu alte soluţii interne și să
permită sincronizarea termenelor limită.
• Planificare și programare robustă: Un instrument bun de gestionare a sarcinilor ajută la
menținerea tuturor pe aceeași pagină.
Funcțiile de chat Gantt sunt utile pentru echipele care lucrează la proiecte complexe cu mai
multe termene limită de gestionat.
• Urmărirea timpului: Instrumentele de urmărire a timpului pot fi utile pentru a determina cât
timp petrece fiecare membru al
personalului fiecărui proiect. De asemenea, ajută atunci când companiile externalizează
proiecte către liber profesioniști și trebuie să
calculeze plata.
• Integrările: Un instrument bun de gestionare a sarcinilor se poate integra și cu celelalte
servicii pe care le utilizați, cum ar fi
calendare online și instrumente de partajare a datelor. Integrările facilitează menținerea
fluxului de lucru fără probleme într-o singură
aplicație.
• Instrumente de colaborare: Instrumentele de colaborare sunt excelente pentru a asigura
munca în echipă. Un instrument bun de
gestionare a sarcinilor poate veni cu acces la funcțiile de mesagerie instantanee, adnotări
sincronizate și actualizări în cloud.
• Raportare și analize: Instrumentul de raportare și analiză permit urmărirea nivelurilor de
productivitate în timp şi sunt excelente
pentru actualizarea sarcinilor.
• Securitatea datelor: Un instrument bun de gestionare a sarcinilor trebuie, de asemenea, să
permită partajarea online cât mai sigur și
sigur posibil. Funcțiile de confidențialitate și siguranță încorporate în tehnologiile utilizate
sunt obligatorii.
• Funcţiuni de urmărire și notificare care permit urmărirea progresului. De asemenea, sunt
necesare configurarea notificărilor pentru a
le trimite instantaneu personalului când se apropie termenele limită.
• Scalabilitatea pentru a evolua odată cu afacerea. Pe măsură ce nevoile se schimbă și
compania evoluează, sunt necesare upgrade+uri cu un cont plătit.
123. Cele mai bune instrumente gratuite de gestionare a sarcinilor în 2023 implementate în
companii. Exemple.
1. Basecamp- Un instrument popular all-in-one pentru managementul proiectelor și
atribuirea sarcinilor, Basecamp este fantastic pentru echipe de toate dimensiunile. Potrivit
pentru gestionarea fluxurilor de lucru ale echipelor de la distanță, Basecamp vă asigură că
puteți urmări proiectele din lista dvs. de activități, puteți configura un program și chiar puteți
accesa un depozit partajat de fișiere esențiale. Listele de sarcini vin cu casete de selectare,
astfel încât să le puteți dezactiva când sunt terminate. Există, de asemenea, check-in-uri
automate pe care șefii de echipă le pot configura pentru a păstra legătura cu personalul
oriunde s-ar afla. Tabloul de mesaje și funcționalitatea de chat de grup stabilesc o bază
bună pentru colaborarea regulată și între membrii personalului dvs. Basecamp este potrivit
pentru lucrătorii de la distanță care doresc să își țină evidența sarcinilor într-un mediu ușor
de urmărit. Totul de pe tabloul de bord este aranjat într-un mod curat și intuitiv și este posibil
să vă personalizați experiența pentru a vă potrivi.
2. Asana- e concentrează pe gestionarea nu numai a sarcinilor, ci și a fluxurilor de lucru
complete. Interfața ușor de utilizat și flexibilă este o încântare pentru toate tipurile de
utilizatori, având posibilitatea de a vă ajusta fluxul de lucru după cum doriți. Asana ar putea
dura ceva timp pentru a te obișnui pentru începători, dar este extrem de flexibil, așa că nu ar
trebui să ai prea multe probleme diviÎncepeți. Puteți urmări aproape fiecare etapă a unui
proiect cu ușurință, puteți urmări toate grupurile dvs. în câteva secunde și puteți atribui
munca fără efort. Există, de asemenea, opțiunea de a stabili obiective și ținte pentru
membrii personalului dvs. pentru a-i menține motivați. Cu funcții de analiză extinse, puteți
urmări dacă angajații dvs. realizează progrese pozitive în munca lor. Există, de asemenea, o
serie de instrumente de colaborare pentru a reuni membrii personalului, precum și termene
limită cu notificări. Asana este excelent pentru echipele care doresc să țină evidența mai
multor proiecte cu termene limită diferite într-un spațiu unificat. Puteți gestiona cu ușurință o
serie de sarcini diferite, fără a vă încurca și există chiar și rapoarte disponibile.
3. Wrike- este un instrument fantastic de management de proiect folosit în diverse scopuri,
cum ar fi dezvoltarea de produse și marketing. Datorită flexibilității Wrike, diverse echipe pot
utiliza cu ușurință software-ul pentru a comunica și a colabora în timp ce se ocupă de o
serie de sarcini. Cu acest instrument, vă puteți personaliza fluxurile de lucru, sarcinile cu
coduri de culori și chiar puteți crea câmpuri personalizate pentru exportul datelor. Cu Wrike,
este ușor să personalizați instrumentele pentru orice echipă, echipând personalul
dumneavoastră cu toate funcționalitățile de care au nevoie. Există opțiunea de a partaja
fișiere și rapoarte instantaneu și de a obține vizibilitate completă la 360 de grade în toate
departamentele dvs. Există acces la software complet scalabil pentru întreaga organizație,
cu diagrame Gantt interactive, panouri Kanban, șabloane create special și multe altele.
Puteți chiar să utilizați formulare de solicitări personalizate și să colaborați cu context
folosind tehnici de verificare vizuală, testare digitală și multe altele. Wrike este un instrument
convenabil pentru crearea fluxurilor de lucru personalizate, aplicarea codurilor de culori și
crearea de câmpuri personalizate pentru exportul de date. Wrike oferă un plan gratuit de
gestionare a sarcinilor, ideal pentru funcționalitatea de bază.
4. Monday.com- este un instrument excelent pentru rularea, construirea și scalarea fluxurilor
de lucru ale afacerii dvs. Instrumentul cuprinzător nu este doar pentru gestionarea sarcinilor.
Cu Monday.com, puteți obține acces la instrumente de marketing, CRM și funcții de vânzări,
management de proiect, instrumente de design creativ, fluxuri de lucru de HR și recrutare și
multe altele.Cu o interfață curată și intuitivă – perfectă pentru aproape orice utilizator,
Monday.com acceptă peste 125 de companii din întreaga lume, inclusiv lideri precum Adobe
și Hulu. Tehnologia asigură companiilor că pot gestiona tot ce au nevoie într-un singur
spațiu, cu o mulțime de instrumente pentru planificare, urmărire și furnizare de tot felul de
funcționalități.Cu sute de șabloane personalizate pentru a începe, este, de asemenea, ușor
să începeți să experimentați cu ceea ce puteți face pe Monday.com. Puteți sorta șabloanele
în funcție de „tema”, cum ar fi HR sau marketing.Cel mai bun pentru: dacă sunteți în
căutarea unei modalități de a crea fluxuri de lucru mai eficiente, Monday.com vă acoperă.
Soluția ușor de utilizat este perfectă pentru urmărirea sarcinilor și pentru a menține toată
lumea pe aceeași pagină în lumea digitală de astăzi.
5. Trello- Trello se definește ca instrument pentru „a duce mai departe munca”. O soluție
populară pentru companiile cărora le place să lucreze cu consilii pentru a menține sarcinile
să funcționeze fără probleme, Trello asigură că întregul personal are puterea de a colabora,
de a gestiona proiecte și de a rămâne cât mai productiv posibil. Puteți începe cu o tablă
simplă, puteți adăuga carduri și liste, apoi personalizați și extindeți pe măsură ce afacerea
dvs. crește. Gestionați-vă proiectele cu ușurință, organizați sarcinile și construiți angajați
implicați în același loc. Există chiar și opțiunea de a schimba modul în care arată panourile,
astfel încât să vă asigurați că toată lumea din echipa dvs. are o experiență simplificată
atunci când urmăriți munca. Ecosistemul Trello prosperă pe carduri, pe care le puteți trage și
plasa în diferite segmente ale fluxului de lucru în funcție de dvs.divinevoi duble. Există, de
asemenea, o soluție fantastică de automatizare fără cod, astfel încât să puteți crea fluxuri de
lucru cu AI, în loc să fiți nevoit să codificați singuri lucrurile. Dacă doriți un manager de
activități care ușurează urmărirea listei de activități, sarcinile prin glisare și plasare și
crearea de automatizări cu AI, Trello este o alegere excelentă. Este unul dintre cele mai
populare instrumente de gestionare a sarcinilor de pe piață și este minunat de ușor de
utilizat.
6. Todoist- una dintre cele mai populare aplicații de gestionare a sarcinilor de pe piață,
Todoist este o soluție software de management de proiect care ajută echipele să rămână pe
drumul cel bun. Cu o vizualizare personalizată a calendarului și o serie de liste de verificare,
puteți determina exact ce trebuie să faceți în fiecare zi. Aplicația de gestionare a sarcinilor
vă ajută să creați secțiuni și subsarcini, integrându-se cu lucruri precum calendarul Google
și Dropbox pentru documente importante. De asemenea, puteți evidenția elementele din
listele de sarcini ca „priorități” și puteți urmări cât de departe este un proiect. Todoist acceptă
delegarea sarcinilor, astfel încât să puteți trimite sarcini către persoanele cel mai probabil să
fie potrivite pentru ei, ceea ce face din aceasta o soluție excelentă de gestionare a timpului.
Ideal pentru echipe mici și grupuri mai mari deopotrivă, Todoist simplifică arta de a urmări
munca fără a fi nevoie de foi de calcul nesfârșite. Todoist este un instrument grozav dacă nu
doriți să aveți nevoie să învățați o nouă metodologie pentru urmărirea proiectelor.
Instrumentul simplu și simplu permite totul, de la partajarea fișierelor până la delegare, astfel
încât să puteți urmări cu ușurință sarcinile echipei dvs.
7. ClikUp- dacă sunteți în căutarea unei aplicații populare pentru lista de activități și a unui
sistem de gestionare a sarcinilor cu multe opțiuni de personalizare, Faceți clic este o alegere
grozavă. Gata de integrare cu instrumente precum Microsoft Outlook și altele, Clickup
permite utilizatorilor să gestionezedivisarcini duale și partajate în funcție de preferințele lor.
Puteți alege între o varietate de vizualizări pentru experiența dvs. Clickup, inclusiv „Box”,
Board, list și „Me Mode”. Acest lucru ajută echipele să profite la maximum de proiecte
nelimitate, gestionând și vizualizând sarcinile mai eficient. Instrumentul de gestionare a
sarcinilor online Clickup permite, de asemenea, utilizatorilor să atribuie sarcini altor membri
ai echipei pentru ca proiectele să funcționeze fără probleme. Dacă doriți o soluție
cuprinzătoare de gestionare a sarcinilor în care puteți urmări fluxul de lucru al mai multor
echipe sau proiecte într-un singur loc, Clickup este o alegere bună. Accesul la utilizatori și
proiecte nelimitate în planul gratuit face, de asemenea, acest instrument bun pentru
companiile mai mici.
8. JIRA- Proiectat de Atlassian, Jira este un instrument cuprinzător pentru orice companie în
căutarea unui software gratuit de gestionare a sarcinilor. Cu Jira, companiile pot captura și
organiza sarcini într-un set cuprinzător de panouri Kanban și Scrum. Există funcții de
gestionare a restanțelor și de raportare agilă, precum și o mulțime de soluții pentru
urmărirea activității echipei. Există integrări cu instrumente precum Gmail, Slack, Github și
Zapier. În plus, puteți accesa Jira dintr-o gamă largă de medii, de pe iPhone și Mac, la
browserul dvs. online. Tehnologia Jira de la Atlassian asigură companiilor de toate mărimile
pot urmări foaia de parcurs a proiectelor lor într-un singur mediu convenabil. Deși Jira este
cel mai bine cunoscut pentru sprijinirea echipelor IT, poate fi potrivit pentru toate tipurile de
operațiuni de afaceri. Cu toate acestea, s-ar putea să descoperi că durează puțin mai mult
să te obișnuiești cu această tehnologie dacă nu ai folosit instrumentele Atlassian
înainte.Tehnologia Jira de la Atlassian este mai potrivită pentru echipele IT cu multă
experiență de lucru pe o foaie de parcurs complexă a unui proiect. Dacă sunteți nou în
gestionarea sarcinilor online, s-ar putea să găsiți această tehnologie puțin prea
cuprinzătoare pentru dvs.
124. Structura de descompunere a activităţilor (Work Brakedown Structure), importanţa în

MP
WBS este o metodă de descriere în mod vizual a activităţilor şi proceselor proiectului. Se
prezintă în mod uzual sub forma unei structuri arborescente pe mai multe nivele, fiecare
nivel reprezentând un grad de detaliere a proiectului. Toata munca proiectului este inclusă
în WBS; activitățile care nu se afla în WBS nu există, și în consecință, nu li se pot aloca
resurse, nu pot fi bugetate și programate spre execuţie. WBS este graficul ce sta la baza
coordonării și planificării proiectului, activitățile sale trebuiesc începute si finalizate conform
graficului. Un proiect poate contine una sau mai multe structuri WBS în funcție de necesități
și de amploarea sa. WBS este un instrument utilizat de managerul de proiect ca document
de referință în implementarea proiectului.
Caracteristici WBS:
-Instrument grafic de descompunere;
-Baza oricărui management de proiect calitativ și performant;
-Conduce la analiza amănunțită;
-Se poate refolosi la proiecte cu obiective asemănătoare;
-Expune în mod exact aspectele proiectului.
Modalitatea de descompunere și gradul pana la care se face depinde de fiecare proiect în
parte, astfel incat tot ce este cuprins în WBS sa fie cat mai bine controlat din punct de
vedere financiar și al riscurilor.
Descompunerea începe cu obiectiv și se termina cu procese de lucru elementare.
Rezultatele obținute în urma utilizarii WBS și rolul acesteia în MP:
– Comunicarea și interacțiunea între membrii echipei se face mai ușor;
– Se realizează eficienta muncii, limitarea acțiunilor fără rezultat;
– Membrii echipei de proiect dețin un plan de acțiune, iar progresul este mai vizibil;
– Se conturează mai exact nevoia de resurse;
– Concentrarea in munca este sporită
– Intervențiile neautorizate vor fi respinse;
– Eliminare riscuri datorate incertitudinii;
– Responsabilizare personal echipa proiect;
– Proiectul devine mai ușor de controlat, condus, monitorizat.
125. Roadmap, obiective cheie şi importanţa în MP
MP= Product management/ managementul proiectelor/ gestionarea proiectelor
Roadmap= foaie de parcurs
Obiective cheie :
1. Conturarea modului în care se vor implementa obiectivele specifice sau indicatorii

cheie de performanță (KPI) ai unui proiect într-un interval de timp distinct;
2. Gestionarea așteptărilor părților interesate;
3. Comunicarea clară a planurilor și obiectivelor proiectului atât către stakeholders, dar

și către membrii echipei;
4. Coordonarea resurselor și a task-urilor;
5. Identificarea riscurilor potențiale și a incertitudinilor în cronologia proiectului;
6. Sprijinirea luării deciziilor informate prin prezentarea unei viziuni cuprinzătoare a

proiectului;
Importanța:
Instrumentul roadmap în gestionarea proiectelor deține o importanță semnificativă, facilitând

comunicarea clară și ușor de înțeles a planurilor complexe ale proiectelor, asigurând o
înțelegere comună a traiectoriei proiectului pentru toți cei interesați. Prin prezentarea vizuală
a cronologiei și a reperelor, acesta permite o evaluare rapidă a progresului, sprijinind echipele
și părțile interesate în monitorizarea realizărilor și respectarea termenelor limită. De
asemenea, prin evidențierea obiectivelor și a reperelor cheie ale proiectului, roadmap-ul
contribuie la alinierea acestuia cu obiectivele strategice generale ale organizației, iar
identificarea timpurie a obstacolelor și riscurilor oferă posibilitatea de a aborda proactiv
provocările, reducând astfel perturbările în cronologia proiectului.
126. GANTT, importanţa în MP.

Importanța:
Diagrama Gantt, recunoscută ca un instrument esențial în gestionarea proiectelor, aduce o
valoare semnificativă în analiza și planificarea acestora. Această reprezentare vizuală oferă o
perspectivă globală asupra parcursului proiectului, prezentând interactiv și dinamic toate
sarcinile și dependențele într-o secvență cronologică. Structurând proiectul pe faze sau la
nivel de proiect, Diagrama Gantt facilitează o gestionare detaliată și eficientă a activităților.
Ilustrând perioadele de începere și de finalizare, precum și durata fiecărei sarcini, acest
instrument contribuie la o gestionare optimă a timpului și resurselor. Prin evidențierea clară a
dependențelor dintre sarcini, diagrama facilitează prevenirea întârzierilor și asigurarea unui
flux logic al activităților. De asemenea, devine un instrument esențial pentru analiza
progresului, permitând monitorizarea stadiului fiecărei sarcini și identificarea rapidă a
potențialelor ajustări necesare. Cu o bază solidă pentru luarea deciziilor informate, oferită
prin detalierea perioadelor de timp și a dependențelor, Diagrama Gantt contribuie la succesul
gestionării proiectelor. Prin flexibilitatea sa, permite actualizarea în timp real în fața
schimbărilor de scop sau priorități, consolidând astfel rolul său central în abordarea strategică
și eficientă a proiectelor.
127. Etapele de întocmire şi componentele diagramei Gantt.
Etape de întocmire:
1. Stabilirea şi clasificarea activităților care trebuie efectuate pentru a realiza proiectul. Este
stabilită durata de timp necesară pentru fiecare sarcină în parte și succesiunea activităților. De
asemenea, sunt determinate jaloanele-cheie (milestones), evenimente semnificative în
desfășurarea proiectului.
2. Configurarea axei orizontale a timpului (deasupra paginii), alegerea unităţii de timp
potrivită pentru proiect: ore, zile, săptămâni sau luni.
3. În partea stângă sunt notate succesiv, pe orizontală, fiecare activitate din cadrul proiectului
în ordinea cronologică a efectuării ei și jaloanele identificate. Pentru evenimentele care au loc
punctual se desenează un romb în dreptul zilei/săptămânii când trebuie să aibă loc, iar pentru
activitățile cu durată mai mare de timp se desenează o bară de-a lungul intervalului necesar.
Ambele forme vor avea doar contur deocamdată, nu vor fi umplute.
4. Pe măsură ce planul înaintează, se umplu romburile și barele desenate anterior pentru a se
indica finalizarea activităților. Dacă sunt și activități în curs de desfășurare, atunci se
estimează cât s-a parcurs din acestea și se va umple doar cantitatea corespunzătoare din bară.
Componente:
• Date: data de început și de finalizare a proiectului, precum și datele exacte ale fiecărei
activități care trebuie îndeplinită;
• Sarcinile: indiferent de amplitudinea task-urilor, acestea trebuie notate în tabelul pe baza
căruia va fi creată diagrama;
• Coloane: acestea indică perioada de timp alocată fiecărei activități și cât timp a mai rămas
până la finalizarea ei;
• Etape: pentru proiectele complexe, sarcinile sunt integrate în etape; această componentă este
afișată pe diagramă sub formă diferită, spre exemplu un romb, tocmai pentru a fi identificată
cu ușurință;
• Săgețile: dependențele între activități sunt indicate prin săgeți; există situații în care o
sarcină nu poate fi începută până când alta nu este finalizată;
• Coloanele de activități: indică fragmentul finalizat dintr-o anumită activitate;
• Coloanele verticale: monitorizează progresul întregului proiect la data verificării lui;
• Identificarea sarcinilor: atribuirea unui ID fiecărei activități va ușura deosebirea sarcinilor
între ele;
• Echipa: alocarea sarcinilor membrilor echipei îi va responsabiliza și motiva să le finalizeze
în timpul indicat.
128. Estimarea duratei și calcularea costurilor (PERT), importanţa în MP.
Importanța:
Metoda PERT (Program Evaluation and Review Technique) devine esențială în gestionarea
proiectelor datorită abordării sale complexe și a capacității sale de a integra eficient riscurile
și incertitudinile în estimarea duratei și costului activităților. Prin analiza a trei valori distincte
- cea mai probabilă (M), optimistă (O) și pesimistă (P) - PERT oferă o perspectivă mai
detaliată și echilibrată asupra a ceea ce ar putea influența evoluția fiecărei activități.
Importanța acestei metode rezidă în capacitatea sa de a oferi o evaluare mai realistă, luând în
considerare multiple scenarii posibile. Prin utilizarea formulei de medie ponderată (O + 4M +
P) / 6, PERT creează o estimare care reflectă atât optimismul, cât și pesimismul, iar media
ponderată integrează aceste valori într-un mod care conturează o perspectivă echilibrată.
Această abordare este crucială în gestionarea proiectelor complexe, unde incertitudinea și
riscurile pot afecta în mod semnificativ planificarea și execuția. PERT devine astfel un
instrument valoros pentru luarea deciziilor informate și elaborarea unui plan strategic,
asigurând o abordare mai pragmatică și adaptabilă în fața schimbărilor neașteptate. Prin
integrarea aspectelor pesimiste și optimiste, PERT contribuie la crearea unei viziuni mai
comprehensive și echilibrate, esențială pentru succesul și eficiența gestionării proiectelor.
129. Evaluarea riscurilor, importanţa în MP.
Importanța:
Managementul riscurilor reprezintă un element crucial în gestionarea proiectelor, având un

impact semnificativ asupra succesului și eficienței acestora. Procesul sistematic al
managementului riscurilor implică identificarea, evaluarea și gestionarea riscurilor într-o
manieră care să se alinieze cu atitudinea la risc acceptată de organizație. Unul dintre aspectele
cheie ale managementului riscurilor este îmbunătățirea încrederii echipei de proiect. Acest
proces oferă un cadru proactiv pentru gestionarea oricărui eveniment potențial, indiferent
dacă are un impact pozitiv sau negativ asupra obiectivelor proiectului. Prin anticiparea și
gestionarea riscurilor, echipa devine mai pregătită să răspundă la schimbările neașteptate și
să-și atingă obiectivele stabilite. Flexibilitatea managementului riscurilor este un alt aspect
esențial. Procesul poate fi adaptat și personalizat pentru a se potrivi nevoilor specifice ale
unui proiect. Documentarea acestuia poate lua forma unui plan de management a riscurilor
sau poate fi inclus în Manualul de Proiect, furnizând astfel un cadru clar pentru identificarea,
evaluarea și gestionarea riscurilor în cadrul proiectului. Utilizarea unui Jurnal de Riscuri
devine esențială pentru a documenta și comunica riscurile, acțiunile și responsabilitățile
relevante pentru răspunsul la riscuri. Acest instrument devine un mijloc eficient de urmărire
și comunicare a evoluției riscurilor pe parcursul proiectului. Un aspect fundamental al
managementului riscurilor eficiente este stabilirea unei ierarhii a gravității riscurilor.
Prioritatea este acordată riscurilor care ar putea provoca pierderi semnificative și care au o
frecvență ridicată de apariție. Ierarhizarea riscurilor în funcție de frecvența și gravitatea
consecințelor permite echipei să se concentreze asupra celor mai critice aspecte. În esență,
procesul de management al riscurilor presupune identificarea acestora, analiza detaliată a
fiecărui risc pentru determinarea nivelului efectelor negative, ierarhizarea lor în funcție de
frecvență și gravitate, crearea planurilor de acțiuni pentru a aborda prioritățile și, nu în
ultimul rând, monitorizarea continuă pentru a se asigura că planurile de acțiuni aduc
rezultatele dorite. Astfel, managementul riscurilor devine un pilon esențial în asigurarea
succesului și rezilienței proiectelor în fața provocărilor imprevizibile.
130. Etapele Managementului riscurilor la nivel de proiect.
1. Identificarea riscurilor: La începutul unui proiect, riscurile proiectului sunt identificate

dintr-o perspectivă largă. Lista de verificare (dacă se creează) ar putea fi de ajutor în
identificarea acestora.
2. Planificarea riscurilor: În timpul ședinței de planificare, planurile de atenuare ale
riscurilor identificate sunt prezentate. Lista riscurilor la nivel de proiect este creată de
managerul de proiect / scrum master, și echipa se poate servi de această listă la
nevoie. Această activitate se face numai la demararea proiectului, iar lista de riscuri
este actualizată pe parcursul derulării întregului proiect.
3. Monitorizarea riscurilor:Toate riscurile identificate anterior, sunt revizuite și
monitorizate în sesiunile dintre iterațiile proiectului. Lista de riscuri este actualizată,
marcându-se acele riscuri care s-au închis, sau adăugându-se riscuri noi identificate pe
măsura înaintării proiectului. Aceste informații sunt apoi folosite în sesiunile dintre
iterații.
4. Managementul riscurilor la terminarea proiectului: Lista riscurilor ar trebui actualizată
cu diferite detalii despre ceea ce s-a întreprins în momentul în care echipa s-a
confruntat cu diferite riscuri pe parcursul proiectului. Aceasta listă ar fi un bun punct
de plecare în alte proiecte viitoare. De asemenea, documente cu cele mai bune practici
și cu diferite concluzii ar putea fi create și distribuite între proiecte și echipe.
131. Procesul de management al riscurilor la nivel de iterație.
Startul iterației: La începutul unei iterații este programată o ședință despre managementul
riscurilor . Această ședință este structurată în mai multe etape: înțelegerea, identificarea,
analiză, prioritizarea și maparea riscurilor. Fiecare etapă are semnificația ei. Discuția ar trebui
să dureze 2 - 3 ore și ar trebui să includă toată echipa. Concluziile discuției similare la nivelul
proiectului pot fi folosite ca puncte de pornire pentru aceasta discuție.
1. Înțelegerea: echipa ar trebui să aibă o imagine foarte clară asupra cerințelor de

funcționalitate cât și a celor nonfuncționale. Înțelegerea cerințelor poate fi foarte folositoare
în procesul de identificare a riscurilor la nivel de iterație.
2. Identificarea: din momentul în care avem o primă versiune a backlog-ului produsului și o

bună înțelegere a cerințelor, echipa ar putea începe procesul de identificare a riscurilor. În
timpul sesiunii, fiecare membru al echipei ar trebui să identifice riscurile potențiale. Sunt
multe metode de a modela această sesiune, iar un mod simplu și eficient ar putea fi ceva
similar cu identificarea cerințelor unui proiect folosind post-it-uri. Regula este ca, în această
sesiune, să nu se adreseze întrebări și nici să nu se creeze discuții pe marginea cerințelor. De
ce? Deoarece această sesiune are un anumit timp fix alocat, care nu ar trebui depășit.
3. Analiza: în această etapă, colaborarea între membrii echipei va avea un rol foarte
important. Fiecare risc identificat trebuie analizat și clasificat într-o categorie logică sau arie.
De exemplu: infrastructura, proces, dependințe externe, etc. În timpul acestui proces, fiecare
risc este cuantificat și i se dă o valoare (scala nu este predefinită, dar ar trebui să fie simplă).
Odată clasificarea terminată, riscurile de aceeași categorie sunt grupate și valorile lor
însumate. În locul valorilor nominale, o altă posibilitate de a grupa riscurile ar fi pe baza unor
probabilități de apariție, sau al valorii impactului riscului respectiv. Procesul de management
al riscurilor la nivel de iterație.
4. Stabilirea ierarhiei riscurilor: în momentul în care toate riscurile sunt clasificate și

evaluate, acestea sunt ordonate descrescător, începând cu grupul cu cea mai mare valoare în
fruntea listei. În cazul unei iterații, sunt analizate primele trei grupuri și se amână discuțiile
despre restul grupurilor pentru o altă ședință. Pe parcursul execuției unei iterații, versiunea
precedentă a listei riscurilor (actualizată în timpul iterației precedente) este consultată pentru
a identifica riscurile care încă sunt prezente. Acest proces va fi repetat până la finalul
proiectului.
5. Maparea: maparea este un exercițiu rapid care se face înainte de a da startul iterației.
Primele cinci cele mai importante riscuri sunt mapate cu cerințele din backlog. Acest lucru
este esențial pentru ca riscurile să fie foarte atent urmărite în timpul în care cerințele sunt
implementate. Dacă nu s-a creat un backlog, acum e momentul să fie creat. Apoi ar trebui
creată și lista riscurilor din iterație, împreună cu un plan de atenuare și un plan de răspuns
pentru fiecare din riscurile identificate. Această listă va fi un punct de referință pentru echipă,
pe tot parcursul iterației. Acest document este menținut și actualizat în timpul execuției
iterației.
132. Medierea şedinţelor, importanţa în MP.
Importanța:
Medierea ședințelor în cadrul managementului proiectelor reprezintă un aspect vital cu

multiple beneficii:
În primul rând, aceste ședințe, deși pot consuma o parte semnificativă din timp și pot fi
percepute uneori ca neplăcute, devin cruciale într-un mediu de proiect afectat de schimbări
constante. Ele constituie un cadru esențial pentru comunicarea directă și interacțiunea între
membrii echipei de proiect, asigurând un schimb eficient de informații, idei și feedback. De
asemenea, medierea în cadrul ședințelor contribuie la urmărirea progresului proiectului,
focalizându-se pe atingerea jaloanelor și a milestone-urilor stabilite. Acest aspect permite
ajustări în timp util, menținând proiectul pe traiectoria corectă și asigurând conformitatea cu
obiectivele predefinite.
O altă dimensiune importantă a medierii în ședințe este identificarea și soluționarea
problemelor. Prin discuții deschise și constructive, medierea facilitează abordarea rapidă a
provocărilor întâlnite în proiect, contribuind astfel la minimizarea impactului negativ.
Medierea devine, de asemenea, esențială în procesul de luare a deciziilor informate. Ședințele
oferă un cadru propice pentru implicarea echipei în procesul decizional, asigurându-se că
opiniile multiple sunt luate în considerare și că deciziile sunt fundamentate pe informații
corecte. Participarea activă la ședințe contribuie la creșterea angajamentului membrilor
echipei față de proiect. Medierea asigură un spațiu în care toți membrii au oportunitatea să-și
exprime opiniile, consolidând coeziunea și motivația echipei. În plus, medierea în ședințe
permite actualizarea și ajustarea continuă a planului de proiect în funcție de schimbările de
context sau de condițiile neprevăzute, contribuind la gestionarea agilă a proiectului. Prin
documentarea detaliată a discuțiilor, deciziilor și acțiunilor stabilite în cadrul ședințelor,
medierea furnizează un istoric util pentru urmărirea progresului proiectului în timp și pentru
înțelegerea evoluției acestuia.
În concluzie, medierea în cadrul ședințelor din managementul proiectelor nu doar
eficientizează comunicarea și urmărirea progresului, ci contribuie la soluționarea
problemelor, luarea deciziilor informate și menținerea unui nivel înalt de angajament al
echipei, elemente esențiale pentru succesul general al proiectului.
133. Scalarea echipelor IT: cadre de lucru Agile.
Scalarea înseamnă interacțiunea dintre mai multe echipe, cum se interacționează cu nivelul de
coordonare, cum ne asigurăm că ceea ce ajunge la echipe este coordonat, prioritar și aliniat la
strategie. O echipă agilă poate rezolva o problemă urmând o metodologie cum ar fi Scrum. O
mulțime de echipe poate rezolva probleme complexe dacă se adaptează constant și
sincronizat.
Alinierea strategiei cu execuția, ca marcă a agilității organizaționale, poate fi obținută prin
implementarea unui cadru de lucru specializat. Cele mai cunoscute cadre de lucru pentru
scalare sunt:
1. SAFe - Scaled Agile Framework este un set de tipare de organizare și flux de lucru menite
să implementeze practicile agile la scara întregii întreprinderi. SAFe se bazează pe trei arii
majore de cunoștințe: dezvoltarea agilă de software, dezvoltarea lean de produse și gândirea
la nivel de sistem. SAFe promovează alinierea, colaborarea și livrarea în cadrul unui context
complex, cu mai multe echipe agile implicate.
2. Modelul de maturitate Kanban, introdus de David Anderson este o alternativă sustenabilă
la Scaled Agile Framework, deși nu este la fel de dezvoltat și de detaliat.
3. LeSS - Large-Scale Scrum este, în esență, un scrum obișnuit aplicat dezvoltării la scară
largă. LeSS se bazează pe ideea că un framework de scalare ar trebui să fie minimalist (să
includă cât mai puține reguli, roluri și artefacte). Însă LeSS și SAFe se suprapun în privința
practicării scrum la nivel de echipă, a susținerii unui backlog comun între multe echipe, în
privința planificării colaborative în cadrul mai multor echipe, precum și aplicarea principiilor
generale de pull și auto-organizare cu care orice echipă agile este deja familiarizată. Less însă
nu este nici pe departe atât de complet ca SAFe, care acoperă foarte bine și nivelul Strategic.
4. DA - Disciplined Agile, numit anterior DAD (Disciplined Agile Delivery) este un cadru
decizional care vizează procesele orientate pe educație/învățare, care oferă o fundație solidă
pentru a scala livrarea agilă a soluțiilor în cadrul întrepriderilor. DA folosește Scrum,
Kanban, precum și cunoștințele privind transformarea, în zone de activitate precum resursele
umane, finanțe, governance, DevOps, management de portofoliu și altele.
5. Spotify - este o abordare care nu a fost gândită inițial ca un cadru de lucru, dar care,
datorită modului original în care organizația a asimilat agile, a devenit, în mod organic, un
cadru de lucru. Modelul Spotify este un cadru people-driven și autonom de a scala agile.
Spotify subliniază importanța culturii și a rețelelor și constituie un exemplu de gestionare a
unor numeroase echipe într-o organizație al cărei principal scop este dezvoltarea de produs.
134. Managementul schimbării. Adaptabilitate în condiţiile VUCA.
VUCA= Volatilitate, Incertitudine, Complexitate, Ambiguitate
Managementul schimbării organizaţionale constă în ansamblul proceselor de prevedere,

organizare, coordonare, antrenare şi control a unor măsuri de înlocuire, modificare,
transformare sau prefacere în formă şi conţinut a organizaţiei, cu scopul creşterii eficienţei şi
competitivității acestora.
• Scopul principal în managementul schimbării este implementarea cu succes a unor noi
procese, produse și strategii de afaceri, în care efectele nedorite să fie la nivel minim.
• Se concentrează pe identificarea surselor de rezistenţă la schimbare şi furnizarea soluţiilor
pentru depăşirea acestora.
Forţele generatoare de schimbare pot fi:
• de origine externă: apariţia de noi tehnologii pe piaţă, modificările legislative în domeniu,
apariţia/dispariţia unor competitori etc.;
• de origine internă: modificarea structurii de personal prin angajare/ disponibilizare, lansarea
de noi produse pe piaţă, învechirea echipamentelor şi procedurilor etc.
135. Schimbarea organizaţională. Discuţii.
2 tipuri de schimbări:
1. Planificate: eforturile sunt proactive, schimbările sunt evaluate şi analizate
Schimbări planificate:
✓ Schimbări la nivelul produselor şi serviciilor
✓ Schimbări în sistemele administrative
✓ Schimbări la nivelul dimensiunii organizaţiei şi a structurii
✓ Introducerea de noi tehnologii
✓ Progrese în procesarea informaţiilor şi în comunicare
2. Neplanificate: sunt schimbările care nu pot fi anticipate de către organizaţie

Schimbări neplanificate:
✓ Schimbarea demografică a angajaţilor
✓ Lacune de performanţă
✓ Reglementări guvernamentale
✓ Competiţia economică pe piaţa globală
Ar trebui să fie făcută trecând prin următoarele etape:

I. Diagnoza;
II. Formularea obiectivelor schimbării;
III. Identificarea forţelor schimbării;
IV. Propunerea de măsuri de reducere a rezistenţei la schimbare;
V. Indicarea agenţilor schimbării şi a rolului lor în implementarea schimbării;
VI. Alegerea tehnicilor adecvate de schimbare organizaţională;
VII. Analiza strategiei propuse din punct de vedere al implicaţiilor etice ale strategiei
elaborate.
136. Modele de diagnosticare\investigare din cadrul schimbării organizaţionale.
✓ Modelul sistemelor deschise: Organizaţia este un sistem deschis pt. că are legături cu
mediul ambiant extern prin intrările şi ieşirile din cadrul acesteia;
✓ Modelul Diagnosticării organizaţiei pe niveluri ierarhice:
Nivelul 1: strategia, organizarea structurală, organizarea procesuală
Nivelul 2: departamentele şi relaţiile dintre ele
Nivelul 3: munca fiecărui individ
✓ Modelul Nadler şi Tushman porneşte de la mai multe variabile ce trebuie analizate, la cele
trei niveluri reprezentate de intrări, procese de transformare şi ieşiri. De exemplu la nivel de
intrări se ţine cont de clasele de variabile: mediu, resurse şi istorie; la nivelul clasei Mediu de
piaţă, competiţie, guvern şi furnizori;
✓ Modelul Weisbord se axează pe un diagnostic intern al organizaţiei prin intermediul unor
variabile între care există o interdependenţă (Misiune, Structură, Recompense, Mecanisme
utilizate, Relaţii şi Intrări din mediu)
137. Rezistenţa la schimbare. Discuţii.
Rezistenţa la schimbare:
1. EXPLICITĂ (deschisă):
✓ greve, diminuarea productivităţii,
✓neglijenţa în muncă, sabotaje
2. IMPLICITĂ (ascunsă, surdă):
✓ absenteism, întârzieri, demisii,
✓ pierderea motivării în muncă, scăderea moralului
Rezistenţa individuală la schimbare → Cauze:
✓ Atenţie şi memorie selective - lipsa informaţiilor necesare (oamenii citesc şi se informează
din rutină, aceleaşi publicaţii, urmăresc aceleaşi emisiuni);
✓ Obiceiurile – apar datorită comportamentului profesional;
✓ Dependenţa exagerată faţă de alte persoane - de regulă faţă de persoanele superioare
ierarhic;
✓ Frica de necunoscut, faţă de noile responsabilităţi;
✓ Raţiunile economice, posibilitatea diminuării performanţei profesionale poate antrena
diminuarea veniturilor;
✓ Securitatea, stabilitatea presupune o viaţă fericită, modificările pot submina siguranţa şi
ordinea stabilită deja.
Rezistenţa organizaţională la schimbare → Cauze:
✓ Ameninţările asupra puterii şi influenţei unor persoane, restabilirea responsabilităţilor este
foarte delicată, predarea ştafetei de asemenea, unui manageri pot suferi în urma restabilirii
centrelor decizionale;
✓ Structura organizatorică dacă este înalt formalizată reprezintă o frână în calea
schimbărilor;
✓ Resursele limitate de capital, timp, personal calificat sau mijloace financiare;
✓ Imobilizarea capitalului în clădiri, maşini, terenuri conduce la imposibilitatea transformării
rapide a acestor resurse;
✓ Acordurile între organizații impun persoanelor obligaţii care pot frâna comportamentul lor
(de exemplu angajamentele scrise faţă de furnizori, obligaţiile guvernamentale etc.)
138. Metode manageriale pentru managementul schimbării.
1. Managementul prin obiective – se urmăreşte exercitarea funcţiilor managementului prin

corelarea obiectivelor organizaţionale cu interesele managerilor, prin recurgerea la stimulente
strâns legate de nivelul de realizare al obiectivelor;
2. Managementul prin excepţii – identificarea şi comunicarea selectivă către managerii de pe
diferite niveluri ierarhice, numai a acelor informaţii care sunt absolut necesare intervenţiei
lor;
3. Managementul Proiectelor constă într-un set complet de sarcini, tehnici, instrumente
desfăşurate în timpul execuţiei proiectelor de o echipă condusă de un manager de proiect.
Timpul, costul, calitatea şi performanţele sunt constrângeri pentru proiect;
4. Managementul prin Bugete – presupune folosirea bugetului ca principal mijloc de
exercitare a funcţiilor managementului în cadrul unei organizaţii, într-o anumită perioadă de
timp; Metode manageriale pentru managementul schimbării
5. Delegarea - presupune distribuirea sarcinilor şi responsabilităţilor. Schimbarea mentalităţii
asupra autorităţii şi a puterii, asupra managerului care trebuie să se transforme într-un lider,
asupra subordonatului care devine colaborator este esenţială în procesul de integrare
informaţională. Recunoaşterea reciprocă, respectul şi încrederea în colaboratori, satisfacţia
comună reprezintă elemente psihologice puternice de susţinere a delegării;
6. Metode de stimulare a creativităţii. Stimularea permanentă a factorilor creativi şi aplicarea
neîntârziată a ideilor generatoare de nou pot transforma radical orientarea unei organizaţii
aflate în schimbare, dacă managementul înţelege şi acceptă ideea că potenţialul de creaţie
poate fi amplificat mereu cel puţin pe următoarele două căi:
• educaţie permanentă, învăţare;
• utilizarea instrumentului metodologic prin care este stimulată soluţionarea creativă, în grup,
a problemelor organizaţionale.
139. Metode de stimulare a creativităţii pentru managementul schimbării.
1. Metoda Brainstorming (Mindstorming)

Concepută de Alex Osborne în 1957, metoda are la bază stimularea unui grup restrâns de
persoane pentru a descoperi idei noi. Termenul provine din limba engleză şi poate fi tradus
prin “furtună în creier”. Alte denumiri în literatură: asaltul de idei, cascada ideilor, metoda
Osborne, filosofia marelui DA, evaluarea dirijată.
Reguli:
✓ Eliminarea oricărui argument de evaluare în timpul şedinţei,
✓ Propunerile trebuie să fie scurte, eliminarea discursurilor lungi,
✓ Încurajarea participanţilor să emită idei noi pornind de la cele deja emise,
✓ Programarea şedinţei la o oră la care participanţii sunt odihniţi,
✓ Acordarea libertăţii de conduită şi în exprimare a participanţilor,
✓ Desfăşurarea şedinţei într-un loc cu aspect plăcut,
✓ Înlăturarea rigidităţii şi menţinerea unei atmosfere destinse,
✓ Înregistrarea exactă şi completă a discuţiilor si în special a ideilor emise,
✓ Grupul să fie format din 6-12 persoane cu pregătire cât mai diferită.
Osborn, A.F. (1963) Applied imagination: Principles and procedures of creative problem
solving (Third Revised Edition). New York, NY: Charles Scribner’s Sons.
2. Metoda Delbecq
Se urmăreşte obţinerea de idei noi în vederea soluţionării unor probleme pe baza maximizării
participării membrilor grupului. Problema de soluţionat este percepută ca o diferenţă între
situaţia actuală şi cea ideală.
Reguli:
✓ Participanţii trebuie să posede cunoştinţe despre problema abordată,
✓ Participanţii trebuie să fie motivaţi să participe la soluţionarea problemei,
✓ Problema abordată nu trebuie să fie nici prea îngustă dar nici prea vastă,
✓ Participanţii formulează idei doar în perioadele stabilite în acest scop,
✓ Stabilirea unui moderator al grupului,
✓ Alegerea unui secretar care să înregistreze ideile participanţilor formulate ca modalităţi de
trecere de la situaţia reală la cea ideală.
3. Metoda Manager-Economist-Sociolog ARMENIA - M.E.S.A.

Metoda porneşte de la ipoteza că în orice organizaţie problemele pot fi rezolvate mai bine.
Pentru aceasta este necesară o abordare specială a procesului creativ, divizat în runde
distincte de dezbatere la care să participe persoane reprezentative din organizaţie şi din
domeniul în care se încadrează problema de analizat sau situaţia decizională (persoane şi
consultanţi din afara mediului organizaţional). Reuniunea M.E.S.A nu se încheie o dată cu
identificarea soluţiei sau deciziei optime, ci continuă cu aplicarea procesului în care pot
apărea noi variabile cu influenţă asupra conţinutului variantei finale.
Reguli:
✓ Alegerea temei se face cu cel puţin 8 zile înainte de derularea reuniunii,
✓ Alegerea unui coordonator al reuniunii cu profil de creativitate,
✓ Precizarea clară a datei, orei şi locului de desfăşurare a reuniunii,
✓ Stabilirea judicioasă a persoanelor care vor participa la reuniune,
✓ Limitarea duratei dezbaterilor la o oră,
✓ Întreruperea dezbaterilor este posibilă numai în situaţii excepţionale,
✓ Asigurarea resurselor necesare implementării ideilor rezultate în urma evaluării.
4. Sinectica
Elaborată de către William Gordon are la bază următoarele postulate:
✓ creativitatea există sub formă latentă în fiecare individ,
✓ creativitatea este mult mai apropiată de procesul emoţional decât de intelect sau raţiune,
✓ oamenii cu moral scăzut sunt mai puţin creativi,
✓ creaţia de grup este guvernată de aceleaşi legi ca şi cea individuală.
Mecanisme operaţionale:
✓ transformarea necunoscutului în familiar,
✓ transformarea familiarului în ceva obişnuit,
✓ ignorarea oricăror legi prin atribuirea acestora de semnificaţii diferite de cele obişnuite.
5. Metoda Carnetului colectiv

Se bazează pe îmbinarea creativităţii dezvoltate în cadrul unui colectiv cu competenţa
individuală.
Etape:
✓ Constituirea unui grup de creativitate, fiecare membru primeşte un carnet în care va scrie
problema de studiat,
✓ Pe parcurs de o lună, fiecare membru va nota ideile personale,
✓ Întocmirea la sfârşitul lunii a unui rezumat care va cuprinde cea mai bună idee,
✓ Predarea carnetului coordonatorului de grup,
✓ Distribuirea carnetelor cu rezumatele întocmite de către coordonator membrilor grupului de
creativitate,
✓ Organizarea de discuţii în grup, selecția celor mai bune idei.
6. Tehnica Phillips 66
Dezvoltată de Phillips Donald şi presupune participarea la şedinţa de creativitate a 30 de
persoane care vor dezbate problema de două ore.
Etape:
✓ 30 de participanţi vor fi împărţiţi în grupe de 6 persoane, din care una va fi reprezentant,
✓ Animatorul discuţiei generale va prezenta problema ce urmează a fi rezolvată,
✓ Fiecare microgrup se va retrage pentru a discuta problema timp de 6 minute, reprezentantul
va nota ideile exprimate,
✓ Microgrupurile se vor reuni într-o şedinţă comună în care fiecare reprezentant va prezenta
opiniile notate,
✓ În final se vor selecta ideile cele mai interesante
7. Metoda morfologică
Elaborată de F. Zwinchy, profesor de astrofizică timp de 42 de ani este o metodă care
reprezintă un mod de căutare a soluţiilor care se înscriu în limitele anumitor restricţii ce pot fi
tehnologice, financiare, comerciale etc.
8. Matricea descoperirilor
Este o tehnică ce foloseşte un tabel în care atât pe orizontală, cât şi pe verticală sunt înscrise
diferite variabile care se pot asocia şi combina sugerând în final o idee asupra unui produs,
procedeu sau asupra unei noi necesităţi ce poate fi satisfăcută
9. Concasajul
Tehnică la baza căreia stă ideea potrivit căreia imaginea noastră despre lumea exterioară ne
apare atât de obişnuită, încât o considerăm de neschimbat. Concasajul constă în “spargerea”
problemelor în elemente componente şi înscrierea lor într-o matrice pentru analiză.
140. Evoluţia de la adaptarea VUCA la adaptarea BANI din cadrul schimbării

organizaţionale.
● Folosit până în 2020 și considerat între timp depășit, acronimul VUCA (Volatility,
Uncertainty, Complexity, Ambiguity) a apărut în anii ’80 la academia militară din
SUA și se referea atunci la contextul Războiului Rece, iar ulterior a fost preluat de
organizații și de mediul de afaceri, mai ales de multinaționale, atunci când voiau să
descrie lumea în care trăim și să-și prezică strategiile în condiții care li se păreau
absolut volatile, imprevizibile, complexe și ambigue.
● VUCA a devenit un termen de bază mai ales după apariția și pătrunderea peste tot a
internetului, ceea ce a avut ca efect faptul că tot mai multe firme și-au lărgit grupurile
țintă și portofoliul de produse/servicii şi au ales prezenţa omnichannel și o importanță
aparte acordată magazinelor online.
● Această tendință a fost accelerată enorm în 2020, când a început pandemia de Covid-
19, oamenii nu au mai ajuns o vreme aproape deloc în magazine și interacțiunea a fost
mai mult online.
● Din 2020 încoace însă nici măcar VUCA nu mai descrie foarte bine lumea în care
trăim. În condițiile schimbărilor din ultimii doi ani, toți retailerii au început să fie
preocupați de trei aspecte: rapid, precis și ieftin. Și asta se vede și în relația cu firmele
de logistică, pe care se pune presiune deoarece accentul nu mai este doar pe preț, ci și
pe rapiditate și precizie la prețuri mici. De aici decurg și oportunități, „însă începutul
este dificil”.
● Acum se vorbește tot mai mult de eficiență și de tăieri de costuri, astfel că cele patru
elemente ale acronimului, care se pot combate prin opusul lor – viziune, înțelegere,
claritate și agilitate – nu mai au relevanță din cauza crizei sanitare și a războiului din
Ucraina.
● Și atunci a fost introdus un nou concept pentru a descrie mai bine mediul de afaceri
din prezent, BANI (Brittle, Anxious, Non-Linear, Incomprehensible – Fragil, Anxios,
Neliniar, Neînțeles). Noul acronim a apărut înainte de Covid-19 și a fost modelat de
schimbările globale climatice și sistemice. Evoluţia de la adaptarea VUCA (Volatility,
Uncertainty, Complexity, Ambiguity) la adaptarea BANI (Brittle, Anxious, Non-
Linear, Incomprehensible)
● Concret, acum trăim într-o lume în care un sistem poate funcționa aparent foarte bine,
dar în realitate riscă să cadă oricând (fragilitate) și în care avem informații de peste
tot, suntem invadați și de știri false (ceea ce ne face anxioși, dar și pasivi, ca la
începutul crizei sanitare, când toți eram speriați, dar după câteva luni am devenit
pasivi; iar oamenii pasivi sunt ușor de manipulat).
● În plus, nu mai putem face, ca pe vremuri, planuri pe termen lung, pe 5-10 ani (non-
linearitate), ci numai de la un an la altul, „nici măcar pe trei ani nu prea se mai poate”.
Și, în sfârșit, oamenii își doresc să-și explice lucruri, dar complexitatea situațiilor din
lume face să nu mai fie așa de ușor (incomprensibilitate).
● Putem să le combatem pe cele patru prin capacitate și reziliență, prin empatie și ceea
ce numește acum „mindfulness”, prin context și adaptare și respectiv prin transparență
și intuiție. „Deci trebuie să ne întoarcem la caracteristicile de bază ale oamenilor –
încredere în sine, intuiție, adaptare, pregătire pentru neprevăzut – aspecte de bază pe
care se pare că le-am uitat sau care ne-au fost șterse.”
141. Knowledge management. Discuţii.
Managementul cunoştinţelor (Knowledge Management - KM) este un ansamblu de

instrumente informatice de comunicare şi de metodologii care permit structurarea,
valorificarea şi disponibilitatea informaţiei în forma cunoştinţei.
O altă definiţie priveşte KM ca fiind ansamblul proceselor bazate pe capitalizarea
cunoştinţelor generate de utilizarea NTI.
Răspândit în special în SUA, în diferite forme adaptate în special mediului anglo-saxon,
Knowledge Management (managementul cunoştinţelor) este cunoscut şi practicat în toate
mediile de afaceri.
Corporaţiile transnaţionale sunt cele care au “dat tonul” în acest domeniu, prin angajarea
responsabililor cu managementul cunoştinţelor.
Cunoscuţi şi sub numele de responsabili cu activele imateriale, knowledge managerii, au
generat un curent nou în ştiinţa managementului prin conturarea teoriei managementului
cunoştinţelor.
KM Lifecycle:
1. Dobândește (Acquire) - dobândește potențiale cunoștințe valoroase
2. Aplică (Apply) - aplică cunoștințele obținute în contextul care trebuie
3. Evaluează (Assess) - evaluează utilizarea cunoștințelor
4. Creează (Create) - umple golurile cunoștinței prin înlocuirea sau extinderea resurselor
existente
5. Identifică (Identify) - identifică cunoștințele care pot adăuga valoare la cele deja existente
6. Rafinează (Refine) - acumulează toate cunoștințele identificate
7. Răspândește (Disseminate) - stabilește metode de răspândire a cunoștințelor pentru un
acces mai ușor
KM cuvinte cheie: inovare, advice(sfaturi), informare/informații, practică, tehnologie,

persoane, îmbunătățire, procese
Managementul cunoştinţelor şi competenţelor structurează şi valorifică munca în reţea şi stă

la baza dezvoltării strategice a unei afaceri în economia inteligenţei.
Concret, se sprijină pe intranet/portal, groupware, constituirea memoriei de experienţă
colectivă, utilizarea agenţilor inteligenţi, instrumente de analiză avansată a datelor.
Managementul cunoştinţelor = arta de a previziona, gestiona şi de a dezvolta cunoştinţele
https://www.apqc.org/blog/what-are-best-knowledge-management-reporting-relationships
Ierarhia cunoştinţelor (Nonaka şi Takeuchi):
- Tacite: Cunoştinţe foarte personale şi greu de formalizat, dependente de experienţa şi
personalitatea individuală.
- Explicite: Cunoştinţe care pot fi exprimate prin cuvinte şi numere, pot fi communicate
şi distribuite sub formă de date, formule ştiinţifice, proceduri codificate sau principii
universale
- Implicite: Cunoştinţe stocate în entităţi ce depind decontextul practic: produse,
tehnologii,procese etc.
Cunoștințele:
- Cunoştinţele reprezintă o resursă abundentă, se dezvoltă permanent pe măsură ce
lumea evoluează. Cu ajutorul noilor tehnologii informaţionale, a metodelor de inovare
şi de generare a ideilor, această resursă devine critică.
- Beneficiile sunt inestimabile. Într-o organizaţie cu 1000 de oameni există de fapt 1000
de inovatori, de persoane care dezvoltă şi işi împărtăşesc cunoştinţele.
- Transferul de cunoştinţe şi informaţii nu este supus legilor, taxelor şi barierelor
comerciale.
- Cunoştinţele sunt pachete de informaţii, nu pot fi asimilate informaţiilor care sunt
percepute în secunde.
- Cunoştinţele se asimilează în zile şi săptămâni prin citire, ascultare, experienţă,
interacţiune umană sau cu tehnologia informaţiei.
- Cunoştinţele despre muncă sunt învăţate prin muncă – înainte de a o efectua, în timpul
muncii, posterior acesteia prin reflecţii asupra greşelilor şi succeselor procesului.
Cunoştinţele sunt generative.
- Cunoştinţele despre un domeniu implică nu simpla reproducere a unor informaţii ce
caracterizează acel domeniu, ci enunţarea unor cunoştinţe care impun corelaţii,
abstractizări şi sintetizări.
Oameni:
▪ Cunoştinţele echipelor - multi-disciplinare, trans-funcţionale
▪ Învăţarea Organizaţională – personal/echipă/ dezvoltare organizaţională
▪ Iniţiative Corporative – Chief Knowledge Officer
Sisteme:
• Baze de date de cunoştinţe - experţi, Best Practices
• Centre de cunoştinţe – hub-uri de cunoştinţe
• Infrastructura tehnologică - Intranet, Portal, site web, Managementul documentelor,
Workflow, AI
142. Knowledge management. Niveluri de cunoştinţe în managementul sistemelor

informaţionale.
Şapte niveluri:
1.Cunoştinţele clienţilor – cele mai vitale cunoştinţe
2.Cunoştinţe în Produse – generează valoare adăugată
3.Cunoştinţele oamenilor – cu risc, oamenii uneori migrează
4.Cunoştinţe în Procese – cunoştinţe (know-how) la momentul oportun
5.Memorie Organizaţională – ştim ce trebuie să cunoaştem?
6.Cunoştinţe în Relaţii – sunt bogate şi profunde
7.Active de cunoştinţe – generează capitalul intelectual
143. Managementul carierei profesionale. Piaţa angajatorilor IT. Discuţii.
Sute de mii de "IT-işti" caută locuri de muncă pe site-urile cu anunţuri, în timp ce adevăraţii
specialişti sunt deja angajaţi.
Specialiştii din IT sunt răsfăţaţii pieţei muncii, având printre cele mai mari salarii din
România. Aceştia sunt mulţumiţi de joburile pe care le au deja, iar "recrutarea lor" de către
alte firme este de cele mai multe ori dureroasă din punct de vedere financiar.
România ultimilor ani a fost şi este recunoscută pe plan internaţional drept unul dintre cele
mai bogate bazine de talente în ceea ce priveşte specialiştii din tehnologia informaţiei.
Interesul este la fel de ridicat şi pe plan intern, numai că pe plan intern companiile se plâng de
o criză de specialişti pe posturile pe care le caută. "Sectorul IT din România se confruntă cu
un şomaj negativ", Bogdan Balaci, CEO-ul Ymens.
144. Outsourcing. Discuţii şi exemple de pe piaţa IT din Iaşi. Comparaţii cu alte pol-uri IT
din ţară.
Trenduri de outsourcing:
1. Noile trenduri in tehnologie si lipsa de forta de munca reprezinta o problema
reala pentru industrii, companii si antreprenori. Aceasta tendinta este resimtita
inclusiv de catre marile corporatii care nu mai reusesc sa tina pasul cu schimbarile
din piata.
2. Rolul companiilor care livreaza servicii de outsourcing s-a schimbat: din
executanti, in parteneri. Importanta pe care o are adoptarea de noi tehnologii a
crescut semnificativ, iar serviciile de outsourcing au fost schimbate. Incepand cu

2022, echipele dedicate de software development vor oferi un numar mai mare de
servicii, inclusiv: consultanta, cercetare si dezvoltare (R&D), analiza de date,
analiza tehnica, etc.
3. Mai multa independenta in procesul tehnic, mai mult control in livrarea
proiectului. Trendul evident pe care-l impune diversitatea rolurilor si
competentelor in cadrul echipelor dedicate de dezvoltare duce la o implicare mai
mica a clientului in procesul tehnic, ceea ce le permite furnizorilor sa aiba control
in livrarea proiectului.
4. Companiile de outsourcing au devenit solutii cheie pentru a lucra cu
profesionistii scumpi. Cum sunt mult mai putini specialisti in IT, profesionistii au
inceput sa-si mareasca preturile, devenind inaccesibili pentru majoritatea
companiilor.
5. Joburile care nu necesita foarte multe competente sunt inlocuite de
automatizare. Pentru a creste eficienta costurilor si a timpului pentru livrarea unui
proiect, companiile de outsourcing vor investi mai mult in automatizare in
urmatorii doi ani. Cum task-urile repetitive si redundante vor fi facute de
algoritmi, angajatii isi vor concentra resursele si timpul pentru a se specializa si
mai mult.
6. Calitatea produsului detroneaza costurile. Cu toate ca banii raman un subiect
sensibil din cauza impactului pe care l-a avut pandemia, in outsourcing, acum,
factorii principali sunt: securitate crescuta, experienta consumatorului si cresterea
business-ului.
7. Mai putina preocupare pentru bugete reduse. Mai mult interes pentru
dezvoltarea de solutii care eficientizeaza costurile. Companiile au devenit mult
mai constiente de nevoia de a dezvolta solutii care eficientizeaza costurile. Una
din alegerile companiilor pentru minimizarea cheltuilelilor consta in stocarea
informatiei pe cloud.
8. Spatiile de lucru hibrid au devenit o realitate. La fel si solutiile digitale
dedicate. In 2022 a crescut deja numarul angatatilor care lucreaza de acasa cel
putin cateva zile pe saptamana – cu peste 25-30%. Cu alte cuvinte, in 2022
companiile trebuie sa asigure angajatilor un ecosistem care include si digitalul
(managementul proiectelor, managementul task-urilor, securitate, solutii de
comunicare, etc.). Pentru a se asigura ca au cele mai bune solutii, companiile ar
trebui sa ia in considerare servicii de outsourcing.
9. Securitatea primeste o atentie sporita. Cu cat este mai mare interesul companiei
de a migra in online, cu atat devin mai mari riscurile cibernetice. Nu doar clientii
si antreprenorii sunt interesati de evolutia pietei online, ci si hackerii, care cauta sa
gaseasca noi metode de a accesa sistemele companiilor. De aceea, o abordare a
securitatii pe mai multe niveluri devine ceva obligatoriu pentru a eradica riscurile
cibernetice.
10. Inteligenta artificiala si IoT devin prioritati. Exista o atentie sporita pe solutii
software ce permit inlocuirea interactiunii umane pentru: indrumarea clientilor
(prin utilizarea Inteligentei Artificiale) si oferirea de acces rapid la date relevante –
statistici – si tool-uri care sa personalizeze comunicarea si interactiunile (utilizarea
IoT-ului).
11. Dezvoltarea aplicatiilor native – in topul preferintelor. Cu cat creste interesul
utilizatorilor si companiilor pentru aplicatii usor de folosit, de la distanta, pentru a
le rezolva problemele zilnice, cu atat creste cererea pentru aplicatiile native. Acest
trend nu este neaparat o surpriza, considerand avantajele aplicatiilor native, fata de
cele web sau hibride: sunt mult mai rapide, mai eficiente, au functionalitati
interne, se concentreaza mai mult pe experienta utilizatorului si folosesc limbaje
de programare moderne (Swift, Kotlin), etc.

12. Anumite limbaje de programare sunt mai utilizate decat altele. Atunci cand
vine vorba de limbajele de programare pentru dezvoltarea de aplicatii, specialistii
indica trio-ul Kotlin-Java-Scala si Python, TypeScript si Flutter.
13. Un interes mai mare pentru outsourcing-ul serviciilor de dezvoltare software,
un profit mai mare pentru companiile de IT. Este preconizat ca industria
globală de outsourcing va ajunge la 332.4 miliarde de dolari în 2025 (Grand View
Research).
14. Estul Europei este preferat pentru outsourcing. 70% din cererea globală de
software vine din SUA și Europa de Vest. Surprinzător (sau nu), atunci cand
trebuie sa aleagă o companie de încredere pentru outsourcing, companiile prefera
țările din Estul Europei).
Iaşi:
- Sectorul de IT – Outsourcing este de departe principalul motor al economiei
iesene, care a explodat în ultimii ani odată cu venirea marilor companii
internaționale pe plan local și odată cu numeroasele angajari făcute pe acest sector.
- 2019, în jur de 20.000 de ieșeni au lucrat în domeniul IT – Outsourcing, iar
numărul acestora crește cu aproape 2.000 de angajați anual. Ofertele firmelor
venite din America, - - Germania, Olanda sau Franța acoperă o gamă largă de
joburi, toate legate de domeniul digital, iar aceste companii multinationale sunt,
conform unor statistici, și cei mai doriți angajatori din Iași.
- Conform datelor adunate în 2018, Amazon este de departe cel mai dorit angajator
din Iași, fiind urmat de Continental, Oracle, Conduent, Endava și Microsoft.
Americanii de la Delphi si germanii de la E.ON sunt singurele companii din afara
sectorului IT care se afla în topul preferintelor avute de ieșeni la angajare.
- TOP 10 cei mai doriți angajatori Iași: Continental, Oracle, Microsoft, IBM, OMV
Petrom, Bosch România, Vodafone România, Amazon, Groupe Renault România,
Orange
145. Platforme colaborative integrate groupware sau Platforme colaborative compozite?
Discuţii.
- Prin integrarea cu toate sistemele informaţionale, platformele colaborative oferă un

spațiu de lucru central unde personalul şi echipele virtuale își pot organiza
productivitatea.
- Platformele de colaborare în echipă au devenit centre de lucru esențiale care se pot
integra cu alte fluxuri de lucru de comunicare din interiorul și din exteriorul
organizațiilor. În acest mediu de colaborare integrat, platforma colaborativă ar putea
servi ca un nucleu central (hub), care permite integrarea de comunicații şi
incorporarea fluxurilor de lucru pe procese (workflow).
- În literatura groupware, termenul cel mai recent este “pivot” , termen care a apărut în
pandemie, atunci când angajații au fost trimiși acasă, iar colaborarea de la distanță a
devenit obișnuită. Unele organizații au fost mai bine pregătite decât altele pentru a
face acest pivot.
- Viziunea unei platforme pivot a fost prezentată de Tim Banting, analist principal
senior la Omdia, în cadrul Interop Digital, o conferință virtuală. În sesiunea sa, „Team
Collaboration: The Pivotal Platform for Productivity”, Banting a spus că capacitățile
de integrare ale platformelor de colaborare în echipă devin din ce în ce mai
importante. Companiile, de exemplu, trebuie să comunice extern cu clienții, furnizorii
și partenerii, interconectând, de asemenea, comunicațiile interne pentru angajați.
- Comenzile de acasă au obligat organizațiile să ia în considerare un mediu de
colaborare mai integrat, deoarece lucrătorii, clienții și partenerii de afaceri sunt acum
mai dispersați decât oricând. Pe măsură ce companiile își reimaginează operațiunile și
fluxurile de lucru, ele recunosc că au nevoie de o platformă flexibilă de colaborare
care să sprijine unde, când și cum lucrează oamenii.
- Un mediu de colaborare integrat eficient începe cu o platformă de colaborare în
echipă în centrul său, care apoi se ramifică către alte elemente ale afacerii.
Platformele de integrate de colaborare în echipă Google Workspace sau Microsoft
365 sunt cele mai celebre exemple.
146. Integrarea colaborativă. Avantaje.
1. Colaborarea în afara domeniului companiei

• Platformele colaborative pot pivota pentru a comunica cu furnizorii și partenerii de afaceri
ca parte a colaborării externe prin protocoalele intercompanii. Organizațiile nu mai sunt
constrânse de locația birourilor, departamentelor și personalului lor și totuși partenerii de
afaceri și furnizorii colaborează mai mult cu această forță de muncă distribuită. Ca urmare,
comunicarea și colaborarea sunt considerații vitale.
• De asemenea, pe măsură ce lanțurile de aprovizionare sunt reconfigurate pe tot globul (cele
2 războaie sunt o realitate cruntă), este acordată o importanță din ce în ce mai mare pentru
furnizarea de parteneri și sprijinirea altor clienți din cadrul lanțului de aprovizionare digital,
ca parte a unei inițiative mai ample de colaborare și comunicare.
2. Automatizarea sarcinilor de rutină
• Automatizarea fluxurilor de lucru în cadrul platformelor workflow este un alt punct pivot.
Deși automatizarea nu este obișnuită acum, automatizarea fluxului de lucru prin AI şi
Machine Learning va afecta în mod semnificativ operațiunile de afaceri în următorii doi ani.
• Cu unele investiții în tehnologii AI si ML, organizațiile ar putea automatiza mai multe
procese de afaceri, de exemplu sarcinile repetitive, cum ar fi comenzile de vânzare, biletele
IT, aprobările cheltuielilor și integrarea angajaților. Suport în acest sens este oferit de Tray.io,
Smartsheet, ServiceNow, Workato sau Power Automate de la Microsoft.
3. Integrarea rezolvării incidentelor
• Platformele de colaborare în echipă pot automatiza asistența IT pentru probleme de
ticketing și răspuns la incidente.
• Prin integrarea aplicațiilor front-end, în cadrul platformelor colaborative, problemele şi
incidentele pot fi rezolvate automat, deoarece responsabilii pot să colaboreze, să rezolve rapid
inidentele şi să facă actualizări rapid pentru utilizatori.
• Bots-ii pot fi, de asemenea, incorporați în platforme pentru a rezolva problemele comune
ale angajaților (cum ar fi resetarea parolei). Instrumentele din categoria de răspuns la incident
ar putea include PagerDuty și Zendesk. Integrarea colaborativă
4. Rezolvarea problemelor clienților
• al patrulea punct de integrare ar fi Call Center-ul de contact. Pe măsură ce platformele de
colaborare în echipă devin un centru de lucru pentru operațiunile de afaceri, capacitățile lor se
pot extinde la personalul din prima linie pentru a îmbunătăți implicarea clienților. Platformele
de colaborare în echipă pot ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea și automatizarea
comunicațiilor dintre personalul front-end și back-office.
• Integrarea tuturor acestor platforme -- în special centrul de contact, workflow, colaborarea
în echipă și răspunsul la incident -- poate ajuta, de asemenea, la rezolvarea problemelor
clienților. De exemplu, dacă clienții postează tweeturi negative despre actualizarea software-
ului unei companii, echipa de marketing, dezvoltatorii și personalul centrului de contact pot fi
alertați, astfel încât să poată fi luate măsuri corective.
• În plus, atât platformele de automatizare a fluxului de lucru, cât și platformele de centre de
contact s-ar putea integra cu sisteme de tip Customer Relationship Management cum ar fi
Salesforce, SugarCRM, SAP și Oracle. Conturile CRM ar putea, de asemenea, să transmită
activitățile de vânzări către instrumente de automatizare a fluxului de lucru, care ar putea
trimite aceste actualizări periodice anumitor personal.
5. Respectarea culturii corporative
• În concluzie, diferitele segmente de personal necesită seturi diferite de instrumente.
Conectarea acestor instrumente într-un mediu de colaborativ integrat oferă suport activităţii
curente şi ajută forțele de muncă de la distanță să funcționeze împreună mai eficient.
• Platformele de colaborare în echipă se pot integra cu mai multe alte platforme folosind
conectori pre-construiți pentru aplicații terțe. Platformele de colaborare în echipă oferă
organizațiilor un strat solid de caracteristici de comunicare, care oferă un potențial mare de
productivitate și noi moduri de lucru. Sunt disponibile mai multe platforme. Pe lângă Google
Workspace și Microsoft 365, alte opțiuni includ Cisco Webex, Slack, RingCentral etc.
• În cele din urmă, organizațiile ar trebui să exploreze modul în care pot îmbunătăți
productivitatea prin automatizare și modul în care furnizorii și partenerii ar putea beneficia de
investițiile în tehnologie. De asemenea, organizațiile ar trebui să ia în considerare orice
modificări pe care trebuie să le facă culturii lor organizaționale și practicilor de management
pentru a se adapta acestui nou mod de lucru.
147. Top 10 trenduri în platforme colaborative 2023. Analiza impactului implementării lor.
Top 10 Collaborative Technology Trends in 2023
1. Cobots cu impact de 57%

2. Workspace Planning cu impact de 10%
3. Audio Visual Integration cu impact de 10%
4. Cooperative Project Management cu impact de 6%
5. Immersive Telepresence cu impact de 4%
6. Wireless Conferencing cu impact de 4%
7. Collaborative Virtual Environment cu impact de 3%
8. Digital Events Organization cu impact de 3%
9. Collaboration Diagnostics cu impact de 2%
10. Collaborative Supply Chain Management cu impact de 1%
Tehnologii precum roboții colaborativi asista angajații, permitandu-le sa se concentreze pe

sarcini complexe și strategice. Soluțiile de planificare a spațiului de lucru prioritizeaza
optimizarea spatiului de birou, în timp ce integrarea audio-vizuala imbunatateste calitatea și
confortul intalnirilor la distanță. Managementul cooperativ al proiectelor permite membrilor
echipei să gestioneze resursele, programele și bugetele în timp real. Teleprezenta imersiva,
conferințele fără fir, mediile virtuale colaborative și soluțiile de organizare a evenimentelor
digitale imbunatatesc calitatea lucrului în echipa și oferă participanților o experiență
captivantă. Mai departe, diagnosticarea colaborativa furnizează informații pentru
îmbunătățirea eficientei echipei. În cele din urma, tehnologiile emergente în gestionarea
colaborativă a lanțului de aprovizionare optimizează colaborarea dintre furnizori și logistica.
Pentru mai multe detalii despre fiecare în parte: https://www.startus-insights.com/innovators-

guide/collaborative-technology-trends/
148. Top 10 trenduri în platforme colaborative 2024. Comparaţii cu 2023.
149. Care sunt cerinţele (funcţionale, non-funcţionale) pentru sistemele colaborative? Detalii
pe niveluri de integrare informaţionale.
Cerințe funcționale:
• Evoluție, schimbare continuă
Cerințe non-funcționale:
• Multi-channel
• Fiabilitate
• Latența
• Transport rapid de date
• Configurabilitate
• Scalabilitate
• Elasticitate
• Disponibilitate
• Mentenabilitatea
• Robusteţe
Nivelul 1- Integrare informaţională prin tehnologii colaborative, groupware

Apropierea electronică a personalului pentru realizarea obiectivelor. Reproiectarea
organizaţională prin cuantificarea sarcinilor individuale şi definirea sarcinilor colective.
Integrarea echipelor disparate geografic, eliminarea limitelor impuse de distanţe. Coordonare
globală şi competitivitate sporită
Nivelul 2- Integrarea informaţională prin tehnologii de tip portal Enterprise Information
Portal
Costuri operaţionale reduse motivate de caracterul deschis al arhitecturii. Integrare flexibilă şi
facilă cu clienţii şi furnizorii. Securitate avansată datorată conceptului single-sign-on
Nivelul 3- Integrarea internă a proceselor de afaceri Enterprise Resource Planning
Organizaţia a realizat tranziţia de la informaţii partajate între aplicaţii la gestiunea fluxului
informaţional între module de aplicaţii ale unui pachet integrat realizată în jurul unei baze de
date unice. Gestiunea completă a resurselor întreprinderii,
Nivelul 4- Integrarea proceselor de afaceri externe Customer Relationship Management
Supply Chain Management
Afacerea este complet transformată prin conectarea directă a clienţilor şi furnizorilor la
sistemul operaţional al firmei.
150. Discuţii tehnice despre evoluţia platformelor colaborative.
151. Comentarii asupra necesarului de cunoştinţe şi a diferenţelor dintre rolurile Business

Arhitect şi Enterprise Arhitect.
Business Arhitect (arhitectura de afaceri):

→ focus pe tehnologie slab (minim)
→ focus pe strategie foarte ridicat (maxim)
→ viziunea la nivel de întreprindere asupra afacerii, proceselor și capacităților
→ aliniază obiectivele și strategiile strategice cu produsele, serviciile și resursele
→ capacitatea de a aplica principii arhitecturale la soluțiile de afaceri
→ permite tehnologii și guvernanță în susținerea capacităților
→ Încapsulează maturitatea actuală a capacităților de afaceri și gestionează transformările
esențiale pentru a crește continuu maturitatea în aliniere cu obiectivele strategice
→ defineste procesele strategice, de bază și de suport ale entităților funcționale și
organizaționale
Enterprise Arhitect (arhitectura intreprinderii):
→ focus pe tehnologie mediu (fix la mijloc)
→ focus pe strategie crescut (mare dar nu maxim)
→ maestru al EA Frameworks de exemplu, TOGAF, Zachman Framework)
→ identifică lacunele operaționale
→ analizează informațiile prin modele de date și diagrame de arhitectură
→ comunică valoarea noilor strategii IT și ține părțile interesate informate cu privire la
inițiativele în desfășurare
→ optimizează peisajul aplicațiilor pentru performanță optimă. Dezactivează redundanțele și
reduce costurile
→ Înțelege unde există interdependențe de date în întregul peisaj IT. Identifică și evită
riscurile tehnologice
Integrarea dintre Arhitectura de Afaceri și Arhitectura Întreprinderii: Analiza de

afaceri (BAs) oferă direcții pentru operaționalizarea strategiei organizației, inclusiv sistemele,
procesele și datele necesare. Arhitectura întreprinderii (EAs) furnizează o hartă a
redispoziționării și schimbării organizaționale în concordanță cu direcțiile BAs și viziunea
strategică generală
152. Comentarii asupra necesarului de cunoştinţe şi a diferenţelor dintre rolurile Business

Arhitect şi Solution Arhitect.
Business Arhitect (am scris mai sus)
Solution Arhitect:
→ focus pe tehnologie mediu (fix la mijloc)
→ focus pe strategie foarte mediu (fix la mijloc)
→ coordonează activitățile în desfășurare
→ transpune conceptul de proiectare în operațiuni IT.
→ definește o soluție potrivită pentru problemele existente
→ asigură că riscurile tehnologice sunt luate în considerare și soluțiile îndeplinesc cerințele
necesare
→ planifică transformările la timp - fie că este vorba despre migrația în cloud, audituri
externe sau altele
→ comunică modul în care aplicațiile susțin capacitățile de afaceri în ceea ce privește
potrivirea funcțională, potrivirea tehnică și gestionarea riscurilor
153. Comentarii asupra necesarului de cunoştinţe şi a diferenţelor dintre rolurile Technical

Arhitect şi Enterprise Arhitect.
Technical Arhitect:
→focus pe tehnologie ridicat (maxim)
→ focus pe strategie slab (minim)
→ Nivel înalt de expertiză detaliată (de exemplu, Python, Java)
→ Furnizează recomandări pentru abordarea amenințărilor potențiale
→ Implementează procese tehnice pentru implementarea soluțiilor
→ Livrează produse complet funcționale într-un mod prompt pentru utilizatorul final
→ Realizeaza o perspectivă de 360 de grade în interiorul containerelor DevOps pentru a
accelera ciclurile de lansare
→ Creeaza un proces pentru dezvoltare rapidă, personalizare inteligentă și explorare fără
probleme în toate soluțiile.
Enterprise Arhitect (am scris mai sus)
154. Comentarii asupra necesarului de cunoştinţe şi a diferenţelor dintre rolurile Technical

Arhitect şi Solution Architect.
Am scris mai sus, dar pot adăuga → Integrare între Arhitectura Soluției și Arhitectura
Tehnică: Arhitecții Tehnici traduc soluția propusă de Arhitecții Soluției într-un sistem
integrat și oferă o perspectivă tehnologică detaliată cu privire la aspecte precum specificațiile
hardware și software.
155. Arhitectura organizației collaborative. Discuţii.

O arhitectură de întreprindere (EA) constituie reprezentarea holistică a unei organizaţii,
formată din:
1. elementele cheie ale unei afaceri,
2. informaţiile, aplicaţiile și strategiile tehnologice,
3. impactul acestora asupra funcţiilor şi proceselor afacerii.
Calitate:
• Pentru a ajuta companiile să dezvolte o arhitectură de întreprindere care să includă sisteme
de calitate, LNS Research a dezvoltat un infografic care se bazează pe calitate și extinde
modelul de activitate ISA-95 pentru sistemele de producție.
• Cadrul ISA-95 este un punct de plecare excelent, deoarece are o înțelegere largă și comună
în diferite industrii și definește pur și simplu activitățile gestionate de software în raport cu
intervalul de timp de decizie în care operează aceste activități.
• Ca exemple: un proces de planificare a vânzărilor și operațiunilor (S&OP) care ia decizii de
produs sau de producție care ar putea dura luni sau ani de zile ar funcționa la Nivelul 5, în
timp ce monitorizarea în timp real a parametrilor de calitate în proces poate fi la Nivelul 1 sau
2.
Concluzie: EA este rezultatul unui proces de modelare şi de documentare a tuturor aspectelor
legate de organizaţie pentru a se asigura că serviciile, procesele, aplicaţiile, informaţiile,
datele, tehnologiile, locaţiile, personalul, evenimentele şi termenele sunt toate aliniate cu
obiectivele întreprinderii.
• Scopul principal al EA este acela de a crea o hartă a activelor IT si a proceselor de afaceri,
bază pentru definirea unui set de principii de guvernare. Aceste elemente la rândul lor
determină strategia de afaceri şi modul în care aceasta poate fi exprimată prin intermediul IT.
Niveluri arhitecturale:
1. arhitectura de afaceri, principalele procese de afaceri;
2. arhitectura informaţională, aplicaţiile, datele şi modul de integrare a acestora;
3. arhitectura tehnologică, tehnologiile care susțin arhitectura informaţională prin platforme
de operare, reţele, diverse aplicaţii pentru colaborare, reprezentarea şi manipularea datelor,
integrare, securitate şi managementul sistemelor.
Cadrele de lucru (frameworks) și modelele stratificate:
Un cadru de arhitectură este un set de instrumente care pot fi utilizate pentru dezvoltarea
unei game largi de arhitecturi diferite:
1. descrie o metodă de definire a unui sistem informațional în termenii unui set de
componente (bloc-uri);
2. arată cum se potrivesc elementele componente;
3. conține un set de instrumente;
4. oferă un vocabular comun;
5. include o listă de standarde recomandate;
6. include o listă de produse conforme care pot fi utilizate pentru implementarea blocurilor de
bază. Stratificarea este utilizata pentru definirea mai detaliata a conţinutului componentelor.
Cele mai cunoscute cadre de lucru:
• Zachman Framework
• TOGAF (The Open Group Architecture Framework)
Avantajele EA:
• Standardizarea la nivelul întregii organizaţii, baza pentru reducerea costurilor pentru
rularea/testarea întregului sistem sau doar a unei anumite componente
• Comunicarea mai uşoară între părţile interesate
• Raportări statistice
• Obţinerea în timp util a informaţiilor
• Facilitarea şi fundamentarea, luarea din timp a deciziilor
• Abstractizarea descrierii sistemului/mediului
• Creează o legătură între tehnologiile folosite şi misiunea întreprinderii
• Facilitează interoperabilitatea şi integrarea tehnologiilor folosite
• Sporeşte securitatea
• Simplitate în utilizare
Dezavantajele EA:
• Infrastructura; EA reclama existenta unei infrastructuri solide şi care să răspundă în
totalitate cerinţelor de comunicaţie pentru implementare. De asemenea, capacitatea reţelelor
constituie un factor de care trebuie ţinut cont la realizarea EA (este considerat dezavantaj
pentru că presupune investiţii)
• Integrarea soluţiilor: prin integrarea soluţiilor trebuie să se transmită informaţii între sisteme
ce folosesc limbaje de programare diferite, platforme de operare diferite, formate diferite de
date (investiţii)
• Adaptarea la schimbări: aplicaţiile suferă periodic schimbări şi actualizări. EA trebuie să
ţină cont de modul de comunicare al aplicaţiilor integrate şi de conexiunile realizate între
acestea (dificilă şi inevitabilă)
• Acceptare: necesitatea unei perioade de timp pentru ca angajaţii să se obişnuiască cu noile
sisteme integrate în cadrul arhitecturii
• Nivelul de pregătire al utilizatorilor (investiţii). Sistemele din cadrul arhitecturii trebuie
prevăzute cu măsuri suplimentare de siguranţă (investiţii)
• Urmărirea dificilă a fluxurilor informaţionale şi a proceselor complexe
156. Niveluri arhitecturale. Discuţii.

Niveluri arhitecturale se referă la nivelurile de detaliu și complexitate ale arhitecturii de întreprindere.
Arhitectura de întreprindere este o funcție de afaceri preocupată de structurile și comportamentele unei
afaceri, în special rolurile și procesele de afaceri care creează și utilizează date de afaceri.
Arhitectura de întreprindere poate fi împărțită in urmatoarele niveluri principale:
1. arhitectura de afaceri: principalele procese de afaceri; se concentrează pe strategia și
obiectivele organizației, precum și pe procesele și fluxurile de date care susțin aceste obiective.
2. arhitectura informaţională: aplicaţiile, datele şi modul de integrare a acestora; Acest nivel
se concentrează pe aplicațiile software și pe modul în care acestea sunt proiectate și dezvoltate pentru a
susține procesele de afaceri, pe datele de afaceri și pe modul în care acestea sunt stocate, gestionate și
utilizate în cadrul organizației.
3. arhitectura tehnologică: tehnologiile care sustin arhitectura informaţională prin platforme
de operare, reţele, diverse aplicaţii pentru colaborare, reprezentarea şi manipularea datelor,
integrare, securitate şi managementul sistemelor
157. Cadrele de lucru (frameworks) si modelele stratificate.

Un cadru de arhitectură este un set de instrumente care pot fi utilizate pentru dezvoltarea
unei game largi de arhitecturi diferite, acestea fiind utilizate pentru a descrie o metodă de
definire a unui sistem informațional în termenii unui set de componente (bloc-uri), pentru a
arata cum se potrivesc elementele componente. De asemenea, acestea conțin un set de
instrumente, care oferă un vocabular comun si include o listă de standarde recomandate,
dar si o listă de produse conforme care pot fi utilizate pentru implementarea blocurilor de
bază. Cele mai cunoscute cadre de lucru: • Zachman Framework • TOGAF (The Open
Group Architecture Framework)
Modelul de framework Zachman este un model conceptual pentru gestionarea si intelegerea
arhitecturii informationale intr-o organizatie.Acest cadru de lucru ofera o structura pentru a
analiza si organiza diferite perspective ale arhitecturii. Acest Framework se bazeaza pe sase
perspective diferite si 6 intrebari cheie, organizate intr-o matrice bidimensionala.
Aceste perspective sunt:
● Perspectiva ”What”: Concentreaza datele si informatiile care sunt gestionatein cadrul
organizatiei si raspunde la intrebarea ”Ce informatii gestionam si stocam?”
● Perspectiva ”How”: Abordeaza procesele si functionalitatile care transforma datele in
informatii utilizabile si raspunde la intrebarea ”Cum transformam datele in informatii?”
● Perspectiva ”Where”: Exploreaza locatiile fizice si logice ale stocarii si prelucrarii
datelor, raspunzand la intrebarea ”Unde stocam si procesam informatiile?”
● Perspectiva ”Who”: Serefera laactorii si rolurile implicate in gestionarea si utilizarea
informatiilor, raspunzand la ”Cine sunt actorii implicati”
● Perspectiva ”When”: Analizeaza momentele si intervalele de timp relevante in
gestionarea informatiilor si raspunde la intrebarea ”Cand se intampla procesele?”
● Prespectiva ”Why”: Abordeaza motivatiile si scopurile pentru care organizatia
gestioneaza si utilizeaza anumite informatii, raspunzand la intrebarea ”De ce
gestionam si utilizam aceste informatii?”
Matricea Zachman este organizata in coloanele ”What”, ”How”, ”Where”, ”Who”, ”When”,
”Why”, iar randurile reprezinta diferite perspective ale arhitecturii, cum ar fi planificarea,
proiectarea si constructia.Cadrul de lucru Zachman ofera o abordare comprehersiva si
structurata pentru a analiza si defini arhitectura unei organizatii, acoperind atat aspecte
tehnice, cat si cele de afaceri.
TOGAF este un cadru de arhitectură întreprinsă (enterprise architecture) creat pentru a oferi
organizațiilor o metodologie și set de instrumente pentru dezvoltarea și gestionarea
arhitecturii enterprise. TOGAF furnizează un cadru comprehensiv și modular, adaptabil la
diverse nevoi ale organizațiilor.
Principalele caracteristici ale TOGAF includ:
1. *Arhitectură Enterprise:*
- TOGAF se concentrează pe dezvoltarea și gestionarea arhitecturii la nivel de
întreprindere, acoperind aspecte tehnice, organizaționale și de afaceri.
2. *Metodologie Iterativă:*
- TOGAF utilizează o abordare iterativă în cadrul ciclului de viață al arhitecturii, împărțit în
faze precum Preliminary, Architecture Vision, Business Architecture, Information Systems
Architecture, Technology Architecture, și altele
3. *ADM - Architecture Development Method:*

- ADM reprezintă nucleul metodologiei TOGAF și oferă un proces detaliat pentru
dezvoltarea și gestionarea arhitecturii. Include activități precum definirea obiectivelor,
elaborarea arhitecturii, evaluarea riscurilor, și implementarea soluției.
4. *Stratificarea Arhitecturii:*
- TOGAF încurajează o abordare stratificată a arhitecturii, separând aspectele precum
arhitectura business-ului, cea de date, cea de aplicații și cea tehnologică.
5. *Reutilizare și Standardizare:*
- TOGAF promovează reutilizarea și standardizarea, încurajând organizațiile să adopte
practici și standarde comune în dezvoltarea și gestionarea arhitecturii.
6. *Arhitectura ca și Serviciu (Architecture as a Service):*

- TOGAF se adaptează la conceptul de arhitectură ca și serviciu, facilitând integrarea cu
alte procese și abordări de management al întreprinderii.
7. *Certificare TOGAF:*
- The Open Group oferă programe de certificare TOGAF pentru a valida cunoștințele și
competențele profesioniștilor în domeniul arhitecturii enterprise.
TOGAF este utilizat pe scară largă în industrie și este recunoscut pentru abordarea sa
comprehensivă și adaptabilitatea la diverse medii și contexte organizaționale.
Stratificarea este utilizata pentru definirea mai detaliata a conţinutului componentelor.

Modele stratificate se refera la organizarea ierarhica a componentelor sau functionalitatilor in
straturi distincte pentru o gestionare mai eficienta si modulara a unei aplicatii.
158. Avantajele şi dezavantajele EA.

Arhitectura de întreprindere (EA) este o funcție de afaceri preocupată de structurile și comportamentele
unei afaceri, în special rolurile și procesele de afaceri care creează și utilizează date de afaceri. EA este o
practică bine definită pentru efectuarea analizei, proiectării, planificării și implementării de întreprinderi,
utilizând o abordare cuprinzătoare în toate momentele, pentru dezvoltarea și executarea cu succes a
strategiei. Arhitectura de întreprindere aplică principii și practici de arhitectură pentru a ghida organizațiile
prin schimbările de afaceri, informații, procese și tehnologii necesare pentru a executa strategiile lor.
Avantaje ale Arhitecturii Enterprise (EA):
1. Viziune Unificată: - Oferă o viziune unificată asupra întregii organizații, facilitând alinierea strategică a
inițiativelor și a proceselor.
2. Management al Complexității: - Ajută la gestionarea complexității în evoluția și operațiunile

organizaționale, oferind o structură pentru identificarea și gestionarea dependențelor.
3. Eficiența Operațională: - Contribuie la îmbunătățirea eficienței operaționale prin optimizarea

proceselor și utilizarea eficientă a resurselor.
4. Răspuns Agil la Schimbări: - Permite organizației să răspundă agil la schimbări în mediu, tehnologie
sau cerințe de afaceri.
5. Consistență și Standardizare: - Promovează consistența în ceea ce privește practicile, standardele și

procesele utilizate în întreaga organizație.
6. Luarea Deciziilor Informate: - Furnizează date și informații relevante pentru a sprijini procesul de luare
a deciziilor la toate nivelurile organizaționale.
7. Gestionarea Riscurilor: - Ajută la identificarea și gestionarea riscurilor asociate cu schimbările

planificate sau cu operațiunile curente.
Dezavantaje ale Arhitecturii Enterprise (EA):
1. Complexitate Inițială: - Implementarea unei arhitecturi enterprise poate fi inițial complexă și necesită
resurse semnificative.
2. Costuri Ridicate Inițiale: - Investițiile inițiale în resurse umane, tehnologie și formare pot
fi semnificative.
3. Rezistența la Schimbare: - Angajații și echipele pot întâmpina rezistență la schimbarea provocată de

implementarea arhitecturii enterprise.
4. Adoptare Treptată: - Implementarea completă a arhitecturii enterprise poate necesita timp și este adesea
un proces treptat.
5. Urmărire Continuă Necesară: - EA necesită o urmărire continuă și actualizare pentru a se asigura că

rămâne aliniată cu schimbările organizaționale și de mediu.
6. Supravegherea și Managementul Constant: - Necesită resurse constante pentru supravegherea și

managementul arhitecturii pentru a se asigura că rămâne eficientă.
7. Adoptare Variază: - Gradul de adoptare și beneficiile obținute pot varia în funcție de industrie,
dimensiunea și complexitatea organizației.
159. Modelarea arhitecturii, framework-uri.

Modelarea arhitecturii și utilizarea de framework-uri sunt esențiale în dezvoltarea software
pentru a asigura o structură coerentă, eficiență și scalabilitate. Iată cum pot fi abordate
aceste concepte:
1. Modelarea Arhitecturii:
- Identificarea Componentelor:
- Identifică principalele componente ale sistemului, cum ar fi modulele software, interfețe,
baze de date etc.
- Definirea Relațiilor:
- Stabilește conexiunile și interdependențele dintre diferitele componente pentru a forma
o structură coezivă.
- Desenarea Diagramelor:
- Utilizează diagrame, cum ar fi diagrama de componente sau diagrama de arhitectură,
pentru a vizualiza și comunica structura sistemului.
- Modelarea Fluxurilor de Date și Evenimentelor:
- Identifică fluxurile de date și evenimentele care apar între componentele sistemului.
2. Utilizarea Framework-urilor:
- Selectarea Framework-urilor Potrivite:
- Alege framework-uri care corespund cerințelor proiectului. De exemplu, framework-uri
pentru dezvoltarea web (Angular, React) sau framework-uri pentru backend (Spring,
Django).
- Standardizarea Dezvoltării:
- Framework-urile oferă o structură predefinită și un set de reguli, facilitând
standardizarea dezvoltării și menținerea unui cod coerent.
- Abstragerea Detaliilor Tehnice:
- Framework-urile abstractizează anumite detalii tehnice, permițând dezvoltatorilor să se
concentreze asupra logicii de afaceri în loc să se ocupe de detalii de nivel inferior.
- Reutilizarea Codului:
- Utilizează funcționalitățile furnizate de framework pentru a minimiza efortul de
dezvoltare și pentru a permite reutilizarea codului.
3. Securitate și Performanță:
- Implementarea Practicilor de Securitate:
- Integrarea funcționalităților de securitate oferite de framework-uri sau adăugarea unor
măsuri de securitate personalizate.
- Optimizarea Performanței:
- Utilizarea funcționalităților de optimizare și caching oferite de framework-uri pentru a
asigura o performanță optimă.
4. Documentație și Training:
- Documentarea Arhitecturii și a Framework-urilor:
- Asigură o documentație clară pentru arhitectura sistemului și pentru framework-urile
utilizate pentru a facilita viitoarele dezvoltări și întrețineri.
- Training pentru Echipă:
- Furnizează training pentru echipa de dezvoltare pentru a asigura înțelegerea adecvată
și utilizarea eficientă a framework-urilor.
Modelarea arhitecturii și integrarea framework-urilor contribuie semnificativ la succesul

proiectelor software, facilitând dezvoltarea, întreținerea și evoluția sistemelor într-un mod
coeziv și eficient.
160. Modelul Zachman şi tipurile de abstractizări.

Modelul Zachman este un cadru arhitectural care abordează perspectivele diferite ale unui
sistem sau unei organizații. Se bazează pe o matrice cu șase coloane și șase rânduri,
identificând șase perspective diferite și șase tipuri de participanți care au interese specifice
în fiecare perspectivă. Aceste perspective sunt denumite "Artefacte" în cadrul modelului
Zachman.
Iată cum se leagă tipurile de abstractizări de modelul Zachman:
1. Date (Coloana 1):

- Abstractizare pentru Ce: Identifică datele esențiale și elementele semnificative pentru
organizație sau sistem.
2. Procese (Coloana 2):
- Abstractizare pentru Cum: Se concentrează asupra modului în care procesele și fluxurile
de lucru îndeplinesc sarcinile definite de date.
3. Locații (Coloana 3):

- Abstractizare pentru Unde: Explorează locurile și interacțiunile fizice sau logice în care
procesele și datele sunt localizate.
4. Roluri (Coloana 4):

- Abstractizare pentru Cine: Identifică rolurile și responsabilitățile celor care interacționează
cu sistemul sau cu organizația.
5. Motivație (Coloana 5):

- Abstractizare pentru De Ce: Se concentrează pe obiectivele și motivele care stau la baza
sistemului sau organizației.
6. Evenimente (Coloana 6):

- Abstractizare pentru Când: Explorează evenimentele și cronologia care afectează datele,
procesele și interacțiunile în sistem.
Fiecare abstractizare furnizează o perspectivă specifică asupra sistemului, fiind esențială

pentru diferiți tipuri de interes și participanți. Prin abordarea acestor abstractizări, Modelul
Zachman oferă o structură comprehensivă pentru a analiza, proiecta și gestiona
complexitatea unui sistem sau organizație.
161. Modelul Zachman şi modalităţile de reprezentare.

Modelul Zachman este un cadru de arhitectură care furnizează o structură pentru a gândi și
comunica despre arhitectura unei organizații. A fost dezvoltat de John Zachman și este axat
pe șase aspecte diferite ale unei organizații, fiecare vizualizat din perspectiva a șase
stakeholderi sau participanți diferiți. Modalitățile de reprezentare în cadrul acestui model
includ:
1.Data (Ce):
- Descriere: Definirea structurii de date, informațiilor și gestionarea datelor în organizație.
- Reprezentare:
- Model entitate-relație (ER).
- Dicționar de date.
- Scheme de bază de date.
2. Proces (Cum):
- Descriere: Definirea proceselor și a logicii de afaceri care guvernează operațiunile
organizației.
- Reprezentare:
- Diagrama de flux a proceselor (DFD).
- Diagrame UML pentru activități.
- Specificații de proces.
3. Locație (Unde):
- Descriere: Identificarea locurilor unde se desfășoară activitățile organizației, atât din
punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere logic.
- Reprezentare:
- Diagrama de rețea.
- Modele de infrastructură IT.
- Harta fizică a locațiilor.
4. Persoane (Cine):
- Descriere: Definirea actorilor, rolurilor și responsabilităților din cadrul organizației.
- Reprezentare:
- Organigrama organizațională.
- Diagrame de actori.
- Matrice de responsabilități.
5. Motiv (De ce):

- Descriere: Explorarea motivațiilor și obiectivelor organizației, precum și justificarea
deciziilor arhitecturale.
- Reprezentare:
- Matrice de obiective.
- Harta strategiei.
- Analiza cost-beneficiu.
6. Regulament (Ce regulamente):

- Descriere: Identificarea regulamentelor, legilor și standardelor care afectează
organizația.
- Reprezentare:
- Matrice de conformitate.
- Documente de politică.
- Hărți de conformitate.
Observații generale:
- Reprezentări grafice și textuale: Modelul Zachman încurajează utilizarea atât a
reprezentărilor grafice, cât și a descrierilor textuale pentru a comunica diversele perspective.
- Matricea Zachman: O matrice 36x36 asociată acestui model, unde fiecare celulă
reprezintă o intersecție între o perspectivă și un aspect, ajută la organizarea și gestionarea
artefactelor arhitecturale.
Modelul Zachman oferă un cadru comprehensiv pentru a gândi și organiza diferitele

perspective ale arhitecturii organizaționale. Utilizarea unor reprezentări adecvate în fiecare
perspectivă este esențială pentru a comunica eficient în întreaga organizație.
162. Modelul Togaf. Principii.

TOGAF este un cadru de arhitectură de întreprindere care oferă o metodologie și un set de instrumente
pentru proiectarea, planificarea, implementarea și gestionarea arhitecturii de întreprindere. Principiile
arhitecturii sunt reguli și orientări generale, menite să fie durabile și rar modificate, care informează și
susțin modul în care o organizație își îndeplinește misiunea. Acestea pot fi un element într-un set structurat
de idei care definesc și ghidează organizația, de la valori până la acțiuni și rezultate. Principiile arhitecturii
sunt împărțite în două domenii principale: principii de întreprindere și principii de arhitectură. Principiile
de întreprindere oferă o bază pentru luarea deciziilor în întreaga întreprindere și informează modul în care
organizația își îndeplinește misiunea. Acestea sunt un element cheie într-o strategie de guvernare a
arhitecturii de succes. Principiile de arhitectură sunt un set de principii care se referă la munca de
arhitectură. Ele reflectă un nivel de consens în întreaga întreprindere și încorporează spiritul și gândirea
principiilor de întreprindere existente. Principiile de arhitectură guvernează procesul de arhitectură,
afectând dezvoltarea, întreținerea și utilizarea arhitecturii de întreprindere. Este obișnuit să avem seturi de
principii care formează o ierarhie, astfel încât principiile de segment vor fi informate de principiile la nivel
de întreprindere. Principiile de arhitectură vor fi informate și restrânse de principiile de întreprindere.
Principiile de arhitectură pot reafirma alte orientări de întreprindere în termeni și formă care să ghideze
eficient dezvoltarea arhitecturii.
163. Descrieţi în contextul unui framework architectural (Zackman sau Togaf) un proiect la
care aţi lucrat sau proiectul lucrării dvs. de licenţă.
Modelul Zachman oferă o perspectivă arhitecturală asupra unui proiect, privindu-l în șase
perspective diferite. Pentru a descrie modul in care se foloseste acest model voi detalia pe
proiectul de la acesta materie. Noi am avut de realizat o aplicatie de tip CMR pentru
organizarea evenimentel
1. Perspectiva Datelor :
- Identifică datele-cheie necesare și modul în care acestea sunt colectate, stocate și
utilizate în proiect: aplicatia noastra colecteaza date prin formulare doar pentru o singura
utilizare, folosind local storage.
2. Perspectiva Proceselor :
- Explorează procesele și activitățile desfășurate în cadrul proiectului, evidențiind modul în
care datele sunt procesate: datele introduse de utilizator sunt prelucrate astfel incat sa-i
oferim oportunitatea de a le folosi in etapele urmatoare de folosire aplicatiei, de exemplu
acestia pot aranja invitatii la masa, preluati automat din lista unde au fost introdusi anterior.
3. Perspectiva Locației:
- Se concentrează asupra locațiilor fizice sau logice unde au loc activitățile, stocarea și
manipularea datelor: toate datele sunt stocate in local storage, utilizatorul putand descarca
invitatiile personalizate, insa produsul nostru nu colecteaza datele decat pentru o unica
utilizare
4. Perspectiva Persoanelor (Coloana a patra):

- Identifică actorii implicați în proiect, inclusiv rolurile, responsabilitățile și interacțiunile
dintre aceștia: echipa noastra a fost impartita in 6 echipe, fiecare ocupand un rol esential in
dezvoltarea aplicatiei. Acestea sunt: back end, front end, daza de date, marketing, testing si
design . Echipa back end s a ocupat de crearea functionalitatilor si de logica aplicatiei. front-
end a ocupat rolul de a da o forma la ceea ce a compus echipa precedenta. Echipa baza de
date s-a ocupat de conexiunea dintre aplicatie si local storage, iar echipa de testing a
descoperit erorile ce ne ameninta proiectul, astefel am putut sa inlaturam o parte din
acestea. Echipa de marketing este cea care ne a compus textul din aplicatie si s a ocupat de
prezentarea proiect. Echipa de design a oferit culoare aplicatiei noastre prin faptul ca ne-a
oferit paleta de culori, machete ale aplicatiei, invitatii si multe altele
5. Perspectiva Motivației:
- Abordează motivele și scopurile care stau la baza proiectului, precum și impactul
acestuia asupra organizației sau a altor entități implicate: motivele care tau la baza
proiectului sunt necesitatea de a exista o asemenea aplicatie care sa gestioneze
evenimentele majore din viata oamenilor.
6. Perspectiva Timpului :
- Gestionează aspectele temporale ale proiectului, inclusiv planificarea, secvențierea și
gestionarea evenimentelor în timp: timpul a fost un impedient, prea putin timp pentru a pune
in aplicare toate necesitatile de functionare avansata a aplicatiei.
Aceste perspective furnizează o viziune comprehensivă și detaliată asupra întregului context

al proiectului, ajutând la alinierea eficientă a obiectivelor, proceselor și resurselor implicate.
164. Explicaţi modelul sistemului (designer’s view) din proiectul de la laboratorul Groupware
(modelele incluse în analiză şi proiectare, arhitectura şi funcţionalităţile).
1. Viziunea Designerului (Logica Sistemului): Această viziune conturează

modul în care sistemul va satisface nevoile informaționale ale organizației.
Reprezentarea este lipsită de aspecte specifice soluțiilor sau constrângerilor
specifice producției.
Ce? Formulare pentru introducerea datelor privind numele, locatia, data si ora
evenimentului, tabele care permit adugarea invitatilor, a felurilor de manacare din meniu,
casete pentru introducere numar mese/invitati
Cum? Prin formulare html
Unde? Pe site (nu este hostat)
Cine? Developperi
Cand? In cadrul sprint-urilor 1 si 2
De ce? Pentru a asigura logica aplicatie
În contextul analizei și proiectării sistemelor, modelul sistemului, văzut din perspectiva

designerului, implică mai multe aspecte, inclusiv modele specifice pentru a înțelege, proiecta
și implementa sistemul. Iată o privire asupra diverselor modele:
1. Modelul conceptual:
- Se concentrează pe înțelegerea conceptelor și entităților-cheie ale sistemului, evidențiind
relațiile dintre acestea.
- Folosit pentru a comunica înțelegerea comună între echipa de proiect și clienți.
2. Modelul de Analiză:
- Explorează cerințele sistemului, identifică funcționalitățile și restricțiile.
- Utilizat pentru a dezvolta o înțelegere detaliată a așteptărilor și necesităților utilizatorilor.
3. Modelul de Proiectare:
- Se axează pe modul în care sistemul va fi construit pentru a satisface cerințele
identificate în faza de analiză.
- Include diagrame și specificații tehnice pentru componente, interfețe, și modul de
interacțiune între acestea.
4. Modelul de Arhitectură:
- Definește structura și organizarea sistemului, evidențiind modulele și interdependențele
dintre ele.
- Se concentrează pe aspectele de nivel înalt ale sistemului, oferind o viziune globală.
5. Modelul Componentelor și Conexiunilor:

- Detaliază componentele individuale ale sistemului și modul în care acestea comunică
între ele.
- Furnizează informații despre interfețe, metode și date transmise între componente.
6. Modelul de Interacțiune (diagrama de secvențe sau diagrama de activități):

- Descrie modul în care diferite componente sau actori interacționează între ele în cadrul
sistemului.
- Utilizat pentru a ilustra fluxurile de date sau evenimente.
Aceste modele sunt esențiale pentru a ghida procesul de proiectare, asigurând o înțelegere
clară a cerințelor, o implementare corespunzătoare și o comunicare eficientă între membrii
echipei și stakeholderi.
165. Explicaţi modelul tehnologic (builder’s view) din proiectul de la laboratorul Groupware
(implementare, detalii tehnologice de întreţinere şi livrare către client). Modelul tehnologic,
văzut din perspectiva unui "builder" sau dezvoltator, include aspecte legate de
implementare, detalii tehnologice, întreținere și livrarea sistemului către client. Iată cum pot fi
abordate aceste aspecte:
1. Implementarea:
- Limbaj de Programare și Tehnologii: Alege limbajul de programare și tehnologiile care să
se potrivească cel mai bine cu cerințele sistemului. Exemplu: Java, Python, Angular pentru
interfața web.
- Arhitectură Software: Defineste arhitectura software, inclusiv structura de baze de date,
logica de backend și interfața utilizatorului.
- Biblioteci și Framework-uri: Identifică și integrează biblioteci și framework-uri care pot
accelera dezvoltarea și îmbunătăți performanța.
2. Detalii Tehnice:
- Baze de Date și Gestiunea Datelor: Alege și implementează sistemul de gestionare a
bazelor de date, stabilește schemele și relațiile necesare.
- Securitate: Implementează măsuri de securitate pentru a proteja datele și a preveni
amenințările cibernetice.
- Performanță: Optimizează performanța sistemului, gestionând eficient resursele și
procesele.
3. Integrare și Testare:
- Testare Unitară și de Integrare: Realizează teste pentru fiecare componentă în parte și
teste de integrare pentru a asigura funcționarea corectă a sistemului.
- Automatizare a Testelor: Implementează testele automate pentru a asigura o verificare
continuă a funcționalităților.
4. Întreținere și Suport:
- Monitoring și Diagnoză: Implementează instrumente de monitorizare pentru a urmări
performanța în timp real și pentru a identifica problemele.
- Îmbunătățiri și Actualizări: Furnizează actualizări și îmbunătățiri periodice în funcție de
feedback-ul utilizatorilor și de schimbările tehnologice.
5. Livrare Către Client:

- Deployment: Planifică și implementează strategii de implementare, asigurându-te că
sistemul este livrat într-un mod controlat și fără impact major asupra utilizatorilor.
- Documentație: Furnizează documentație detaliată pentru a ajuta administratorii și
utilizatorii să înțeleagă și să gestioneze sistemul.
Acest model asigură o abordare cuprinzătoare a procesului de construcție și livrare a

sistemului, garantând atât funcționalitatea corectă, cât și ușurința în întreținere și utilizare.
166. Descrieţi perspectiva umană a sistemului din proiectul de la laboratorul Groupware:

rolurile persoanelor implicate în sistem, competenţa pe roluri, modelul de echipă şi ciclul de
viaţă al acesteia.
167. Prezentaţi pe nivelurile Togaf modelarea holistică a sistemului din proiectul de la
laboratorul Groupware.
1. Preliminary Phase/ Faza Preliminară
A început odată cu cursul I extragerea temelor, apoi a continuat la seminar prin organizarea/stabilirea
echipelor. S-au impus reguli de lucru. Metodologia SCRUM, creare conturi JIRA
S-au stabilit principii: respectarea cerintelor de la curs/laborator, metodologia SCRUM, aplicație
funcțională, ușor de folosit
2. Architecture Vision/Viziunea arhitecturii
După ce s-au stabilit cerințele preliminare, se stabileste scopul: o aplicatie/instrtument de planificare in
cadrul careia sa se introduca date despre evenimentul/evenimentele pe care le organizeaza si sa poata
gestiona primeasca ca output invitatii, meniu, organizare mese, buget.
S-a identificat publicul tinta-cei care organizeaza evenimente.
3. Business Architecture/Arhitectura de afaceri: roluri/structura organizatorică, procese: input si
output
4. Information Systems Architectures: gestionarea datelor (nume eveniment, data, locatie, invitati,
elemente din meniu) păstrate în localstorage
5. Technology Architecture: dezvoltare sub forma unui website in NodeJs, în VSCode
6. Opportunities and Solution: Alte site-uri: Ality (este un asistent personal digital ce-ți plănuiește
evenimentele importante, în cele mai mici detalii. Creează și trimite invitații digitale, gestionează task-uri,
planul locației, liste invitați și aranjarea acestora la mese, toate acestea direct de pe propriul device!) și
identificare soluții implementare cu ajutorul tehnologiilor alese.
7. Implementation Governance- diagrama Gunt, distribuire sarcini și realizarea lor efectivă
8. Architecture Change Management /Managementul Schimbărilor în Arhitectură- analiza corelație
plan/rezultat. Sprint de rafinare
Sursă: Visual Paradigm
168. Realizaţi analiza pe baza criteriilor calitative Togaf a sistemului din proiectul de la
laboratorul Groupware.
Conform TOGAF, un set de principii poate fi analizat din punct de vedere a cinci criterii
calitative: inteligibilitatea, completitudinea, stabilitatea, consistenţa şi coerenţa
169. Evoluţia platformelor colaborative pentru afaceri. Discuţii cu exemple.

Platformele colaborative pentru afaceri au evoluat semnificativ în ultimii ani, oferind o gamă largă de
instrumente și funcționalități care îmbunătățesc productivitatea și eficiența în cadrul organizațiilor. Aceste
platforme permit angajaților să colaboreze și să comunice în timp real, să împărtășească informații și să
lucreze împreună la proiecte comune.
Un exemplu de platformă colaborativă este Microsoft Teams, care oferă o gamă largă de instrumente de
colaborare, inclusiv chat, apeluri video, conferințe și funcții de partajare a fișierelor. Această platformă
permite angajaților să colaboreze în timp real, să lucreze împreună la proiecte și să împărtășească
informații într-un mod eficient și sigur.
O altă platformă colaborativă populară este Slack, care oferă o gamă largă de instrumente de comunicare și
colaborare, inclusiv chat, apeluri video și funcții de partajare a fișierelor. Această platformă este utilizată
de multe companii pentru a îmbunătăți comunicarea și colaborarea între angajați.
Jira, dezvoltată de Atlassian, este o platformă colaborativă pentru gestionarea proiectelor și urmărirea
problemelor. Această platformă oferă o gamă largă de instrumente de gestionare a proiectelor, inclusiv
urmărirea problemelor, planificarea proiectelor, managementul sarcinilor și multe altele 1. Jira este
utilizată de multe companii pentru a îmbunătăți productivitatea și eficiența în cadrul organizațiilor.
170. Comunicarea interpersonală prin tehnologii colaborative: mesageria electronica şi

forumurile de discuţii. Discuţii cu exemple. **
Comunicarea interpersonală prin tehnologii colaborative a evoluat semnificativ în ultimii ani, oferind o
gamă largă de instrumente și funcționalități care îmbunătățesc productivitatea și eficiența în cadrul
organizațiilor. Mesageria electronică și forumurile de discuții sunt două exemple de astfel de instrumente.
Mesageria electronică este o metodă de comunicare asincronă care permite utilizatorilor să trimită și să
primească mesaje prin intermediul internetului. Această metodă de comunicare este utilizată în mod
obișnuit în cadrul organizațiilor pentru a comunica între departamente sau între angajați și clienți.
Forumurile de discuții sunt o altă metodă de comunicare asincronă care permite utilizatorilor să posteze
mesaje și să răspundă la mesajele altor utilizatori. Acestea sunt utilizate în mod obișnuit pentru a discuta
subiecte specifice și pentru a împărtăși informații între membrii unei comunități.
Un exemplu de platformă care oferă atât mesagerie electronică, cât și forumuri de discuții este Google
Groups. Această platformă permite utilizatorilor să creeze grupuri de discuții și să comunice între membrii
grupului prin intermediul mesageriei electronice și forumurilor de discuții.
171. Mesageria electronică şi AI. Discuţii cu exemple.

Integrarea inteligenței artificiale (IA) în mesageria electronică a adus schimbări semnificative
în modul în care comunicăm și gestionăm informațiile. Iată câteva aspecte relevante despre
această combinație:
Automatizarea Răspunsurilor
Cu ajutorul IA, platformele de mesagerie pot oferi răspunsuri automate și personalizate.

Sistemele de procesare a limbajului natural (NLP) permit înțelegerea contextului și furnizarea
de răspunsuri relevante. De exemplu, Google's Smart Reply oferă sugestii rapide pe baza
conținutului mesajului.
Filtrarea Spamului
Sistemele IA sunt eficiente în detectarea și filtrarea mesajelor nedorite sau

spam. Acestea pot analiza modelele de comunicare și identifica mesajele care ar
putea fi considerate nedorite.
Asistența la Procesarea Informațiilor
Sistemele de IA pot ajuta la organizarea și procesarea informațiilor din mesaje.

De exemplu, pot extrage date importante, pot crea evenimente în calendar sau
pot oferi link-uri relevante pe baza conținutului discuției.
Chatbot-uri pentru Asistență
Folosirea chatbot-urilor în mesagerie este o implementare obișnuită a IA. Acestea pot oferi
asistență automată pentru întrebări frecvente, pot ghida utilizatorii în procesul de achiziție sau
pot oferi informații detaliate în timp real.
Integrare cu Alte Servicii
Mesageria electronică poate fi integrată cu alte servicii bazate pe IA pentru a oferi

funcționalități avansate. De exemplu, integrarea cu asistenții vocali AI sau cu platforme de
traducere automată poate îmbunătăți semnificativ experiența utilizatorului.
Exemple concrete:
Chatbot în Servicii Bancare: Băncile utilizează chatbot-uri pentru a răspunde rapid la

întrebările clienților privind soldurile, tranzacțiile sau alte servicii bancare.
Asistent Virtual în E-mail: Asistenții virtuali precum Google's Assistant pot ajuta la
redactarea și răspunsul la e-mailuri folosind limbaj natural.
Automatizarea Programărilor: Sistemele pot gestiona automat programările prin
intermediul mesageriei, permitând utilizatorilor să programeze întâlniri sau să
primească notificări.
Detectarea și Raportarea Spamului: Sistemele de IA în e-mailuri pot identifica și filtra
mesajele spam, îmbunătățind experiența utilizatorului.
Asistență în Călătorii: Chatbot-urile pot oferi informații despre călătorii, rezervări sau
schimbări de itinerarii direct în cadrul mesajelor.
În general, integrarea IA în mesagerie aduce un nivel crescut de eficiență și personalizare în

comunicare, facilitând gestionarea informațiilor și oferind experiențe mai bogate
utilizatorilor.
172. Forumurile de discuţii şi impactul Inteligenţei artificiale Discuţii cu exemple.
Care e impactul efectiv adus de IA în forumurile de discuții ?
La momentul actual inteligența artificială:
1. își poate asuma rol de moderator identificând și eliminând conținutul inadecvat
2. poate oferi sugestii personalizate și recomandări pentru conținutul relevant

3. poate furniza răspunsuri automate la întrebările frecvente sau repetate
4. poate furniza traduceri automate, facilitând comunicarea între membrii cu limbi diferite
5. poate identifica tendințe, preferințe și nevoi ale comunității conferind răspunsuri

personalizate
exemplu: https://www.quora.com/ are un tool ChatGPT Bot care oferă răspunsuri

aproximative și dezvoltări pentru toate întrebările ce sunt adresate pe forum și are
prestabilite niște întrebări ajutătoare prin care dezvoltă subiectul, conferă link-uri etc.
Impactul pozitiv al inteligenței artificiale în contextul forumurilor de discuții constă în

creșterea eficienței, îmbunătățirea calității conținutului și oferirea unei experiențe mai
personalizate pentru utilizatori și spre exemplu Asistenții de predare AI îi ajută pe
profesori/traineri să economisească timp răspunzând la întrebările simple și repetitive ale
studenților pe forumurile de discuții online și, în schimb, instructorii își pot dedica timpul
economisit lucrărilor de valoare mai mare. Însă integrarea inteligenței artificiale poate genera
erori în filtrarea conținutului, duce la pierderea diversității opiniei și manipulare în masă,
depersonalizează interacțiunile dintre indivizi.
Cum o putem gestiona eficient?
Exemple din material:
Alianța europeană pentru IA (AI Alliance), forum lansat în iunie 2018 pentru vizionarea și
discutarea pe larg a tuturor aspectelor dezvoltării inteligenței artificiale și a impactului
acesteia. A devenit un punct de referință în discuțiile cu privire la politica IA, având peste
4000 de membri din medii diverse: mediul academic, de business și industrie, societatea
civilă, cetățenii europeni și factorii de decizie politică.
Experții din forumurile de experți pentru actualizarea strategiei IA au subliniat că, acolo unde
tehnologia o permite, IA trebuie să fie utilizată mai frecvent într-o gamă mai largă de domenii
de aplicare decât a fost până acum. Acest lucru implică corelarea și consolidarea actorilor și
inițiativelor relevante și promovarea înființării și extinderii ecosistemelor IA. Forumurile de
experți pentru actualizarea strategiei IA au indicat, de asemenea, că strategia IA trebuie să
se concentreze pe câteva domenii cheie
România este în urma altor state europene deoarece nu are standarde, forumuri naționale,
strategii și legislații cu privire la IA
Surse:
Suport curs Groupware

IA_Analiza_strategiilor_nationale_UE
Zhang, C., Chen, H., & Phang, C. W. (2018). Role of Instructors' Forum Interactions With
Students in Promoting MOOC Continuance. Journal of Global Information Management
(JGIM), 26(3), 105-120. http://doi.org/10.4018/JGIM.2018070108
Seo, K., Tang, J., Roll, I. et al. The impact of artificial intelligence on learner–instructor
interaction in online learning. Int J Educ Technol High Educ 18, 54 (2021).
https://doi.org/10.1186/s41239-021-00292-9
173. Coordonarea prin tehnologii colaborative: calendarul, agenda electronică,
managementul proiectelor.
- coordonarea e una dintre funcționalitățile apreciate la lucrul în grup pentru

sincronizarea activităților
- devine din ce în ce mai importantă și utilizată în mediul de afaceri
- există două aspecte importante: alegerea momentului potrivit pentru întâlniri

(agenda partajată) și urmărirea și gestionarea proiectelor (fiecare membru trebuie să își
cunoască sarcinile și interdependențele dintre acestea)
EXEMPLE:
● Coordonarea programelor: Instrumente precum Google Calendar, Microsoft
Outlook Calendar, folosindu-le utilizatorii primesc notificări și alerte pentru a fi la
curent cu întâlnirile programate, sarcinile și evenimentele importante.
● Comunicare și colaborare: Platforme precum Jira, Trello, Asana sau Microsoft
Teams oferă funcționalități pentru gestionarea sarcinilor și proiectelor, permițând
colaborarea în timp real, cu acestea echipa poate urmări progresul sarcinilor,
identifica blocajele și colabora pentru a rezolva problemele în mod eficient și în plus
aceste platforme permit alocarea eficientă a resurselor și stabilirea priorităților
● Automatizarea proceselor: actual este în vogă coordonarea prin inteligența
artificială, se folosesc platforme precum Clara, care utilizează asistenți virtuali AI ce
pot automatiza sarcini repetitive, pot oferi suport în organizarea activităților zilnice,
optimizarea programelor și alocarea eficientă a timpului pentru sarcinile cheie.
Coordonarea prin aceste tehnologii și platforme nu numai că eficientizează procesele interne

ale fiecărei companii, dar îmbunătățește și comunicarea alături de colaborarea între membrii
echipei. Cert este că această coordonare prin tehnologii este esențială într-un mediu de
afaceri în continuă schimbare, pentru ca toți membrii echipelor să fie aliniați și să contribuie
eficient la atingerea obiectivelor comune.
Surse:
Suport Curs
174. Calendarul şi Inteligenţa artificială. Discuţii cu exemple.
O aplicaţie AI poate învăţa din orarele facultăţii noastre şi poate genera un orar pentru
fiecare entitate în parte cu rezervarea resurselor necesare. În contextul în care numărul de
studenţi variează, poate genera modele noi, ţinând cont de logica planificării prelor în săli în
funcţie de capacitatea lor maximă.
Exemple concrete de așa asistenți calendar AI ar fi:

1. Reclaim: Învață obiceiurile de lucru și ajută la gestionarea eficientă a timpului.
Funcționalități: analizează automat modul în care îți petreci timpul și îți sugerează
implementarea obiceiurilor de lucru mai productive sau optimizarea programului personal
2. Clockwise: Sincronizează calendarele echipelor pentru a maximiza eficiența
programărilor.
Funcționalități: gestionează automat programele întâlnirilor pentru a elimina suprapunerile

sincronizând calendarele între membrii unei echipe sau chiar inter echipe, optimizează
automat timpul pentru a crește perioadele de concentrare
3. Motion: Furnizează asistență AI pentru managementul de proiect
Funcționalități: analizează eficient și gestionează datele proiectelor sugerând strategii

eficiente de gestionare și monitorizare automată a progresului
4. Clara: Asistent virtual AI pentru organizarea sarcinilor de lucru.
Funcționalități: oferă o tipologie de interacțiune naturală cu asistentul virtual, ajută la

delegarea și urmărirea sarcinilor folosind tehnologiile de învățare automată și desigur
automatizează sarcinile repetitive de organizare și gestionare a timpului
5. Trevor: Management AI al task-urilor
Funcționalități: facilitează gestionarea și urmărirea eficientă a sarcinilor individuale și de

echipă sugerând priorități bazate pe istoricul sarcinilor plus asistență AI în planificarea și
organizarea acestora.
6. Kronologic: Urmărirea soluțiilor pe mai multe piste în cadrul proiectelor.
Funcționalități: monitorizează timpul și progresul pe diferite piste ale unui proiect,

sincronizează și integrează date de proiect pentru o previziune holistică urmărind și
gestionând eficient resursele
Surse: suport curs
The 7 best AI scheduling assistants in 2023 | Zapier
175. Agenda electronică partajată şi Inteligenţa artificială. Discuţii cu exemple.
Aplicaţiile care permit gestiunea eficientă a lucrului unui grup de persoane au repoziţionat
agenda electronică şi i-au conferit o poziţie importantă pentru că face parte din categoria
instrumentelor care permit consultarea facilă a programului partenerilor de lucru. Toate
agendele profesionale pot fi partajate cu echipele sau individual, cu alţi membri ai
organizaţiei.
Roluri
• organizarea eficientă a timpului personal;
• organizarea reuniunilor fără pierdere de timp (de obicei, este imposibilă consultarea în
orice moment a
intervalelor de timp libere a colaboratorilor, pentru a propune datele reuniunilor);
• delegarea eficientă şi fără risc de eroare a gestiunii agendei de lucru unei secretare printr-
un index comun;
• administrarea resurselor comune unor echipe, cum ar fi sălile de reuniune sau retro-
proiectoarele
1. Reclaim: Învață obiceiurile de lucru și ajută la gestionarea eficientă a timpului.
Funcționalități: analizează automat modul în care îți petreci timpul și îți sugerează
implementarea obiceiurilor de lucru mai productive sau optimizarea programului personal
2. Clockwise: Sincronizează calendarele echipelor pentru a maximiza eficiența
programărilor.
Funcționalități: gestionează automat programele întâlnirilor pentru a elimina suprapunerile

sincronizând calendarele între membrii unei echipe sau chiar inter echipe, optimizează
automat timpul pentru a crește perioadele de concentrare
3. Motion: Furnizează asistență AI pentru managementul de proiect
Funcționalități: analizează eficient și gestionează datele proiectelor sugerând strategii

eficiente de gestionare și monitorizare automată a progresului
4. Clara: Asistent virtual AI pentru organizarea sarcinilor de lucru.
Funcționalități: oferă o tipologie de interacțiune naturală cu asistentul virtual, ajută la

delegarea și urmărirea sarcinilor folosind tehnologiile de învățare automată și desigur
automatizează sarcinile repetitive de organizare și gestionare a timpului
5. Trevor: Management AI al task-urilor
Funcționalități: facilitează gestionarea și urmărirea eficientă a sarcinilor individuale și de

echipă sugerând priorități bazate pe istoricul sarcinilor plus asistență AI în planificarea și
organizarea acestora.
6. Kronologic: Urmărirea soluțiilor pe mai multe piste în cadrul proiectelor.
Funcționalități: monitorizează timpul și progresul pe diferite piste ale unui proiect,

sincronizează și integrează date de proiect pentru o previziune holistică urmărind și
gestionând eficient resursele
Surse:
10 Best AI Planner & Calendar Assistants in 2024 | ClickUp
Suport curs
176. Managementul proiectelor şi Inteligenţa artificială. Discuţii cu exemple.
Viitorul managementului proiectelor: combinația dintre inteligența artificială și ingeniozitatea

umană
Inteligența Artificială este capabilă să treacă rapid printr-un volum mare de date și să ajute la
luarea deciziilor pentru a ajuta managerul de proiect să înțeleagă ce cale va fi cea mai bună
pentru livrarea eficientă a proiectului. Acest lucru poate permite apoi dezvoltarea de idei noi
și poate ajuta la îndeplinirea unor sarcini complicate și la formularea de recomandări pentru
luarea deciziilor complexe, automatizând etapele dificile ale proiectelor și procesele de
vizualizare a datelor. Reduce riscul prin anticiparea costului, duratei și progresului
proiectului, simplificând în același timp execuția
Implicarea AI:
· Căutarea în limbaj natural pentru a identifica posibilele riscuri,
· Îmbunătățirea evaluărilor de risc,
· Testarea răspunsului la risc,
· Alocarea resurselor și nivelarea resurselor,
· Programare inteligentă în timp real,
· Automatizarea sarcinilor pentru lucrări plictisitoare și repetitive,
· Îmbunătățirea coerenței procesului și al luării deciziilor
· Dezvoltarea înțelegerii indicatorilor cheie de performanță – KPI
Ce spun experții despre folosirea AI în Managementul proiectelor?
“AI is not a future, nice-to-have technology. It is used in organizations today as an essential

tool to improve project performance.”
Paul Boudreau, Professor, Speaker, Author of The Self-Driving Project: Using Artificial Intelligence to
Deliver Project Success
“(Project managers) are witnessing and participating in an absolutely massive revolution on

the use of artificial intelligence.”
Ricardo Vargas, Global Leader in Project Management, Founder of PMOtto.ai and Macrosolutions
We are experiencing a huge transformation…the concepts that we need to use are different.
The technology is different. We cannot manage projects anymore with the traditional
software. We need to reinvent them.”
Antonio Nieto-Rodriguez, Thought Leader, Author, Professor
Beneficii conferite de AI în întreprindere: crește productivitatea prin automatizare, crește rata

de succes al unui proiect prin eficientizare, generează valoare pentru companie, reduce
costurile asociate orelor de muncă în plus petrecute pentru rezolvarea erorilor, reduce riscul
deoarece folosindu-l se pot monitoriza tendințele și se pot recunoaște problemele de la
început, reduce stresul la locul de muncă.
Soluții utilizate:
Top soluţii pentru managementul proiectelor în 2023

• ClickUp: cel mai bun pentru achipele Agile
• Monday.com: cel mai bun pentru StartUp-urile cu bugete mici
• Asana: cel mai bun la nivel de colaborare
• Zoho Projects: cel mai bun la nivel de integrare
• Smartsheet: cel mai bun pentru automatizarea workflow
• Notion: cel mai bun pentru crearea de conţinut
• Airtable: cel mai bun pentru companiile conduse de date (data-driven)
• Teamwork: cel mai bun la nivel de răspuns la solicitările clienţilor
• Wrike: cel mai bun la nivel de soluţii AI
• Jira: cel mai bun pentru dezcoltarea echipelor de proiect
pentru 2024
· HiveMind: ajută la anticiparea lucrurilor pe care echipa trebuie să le realizeze în proiecte

și oferă recomandări cu privire la optimizarea fluxurilor de lucru. Are capacități de învățare
automată pentru a-și îmbunătăți constant precizia de lucru
· Ayanza: permite eficientizare fluxului de lucru și coordonarea mai bună a echipei

deoarece permite comunicare în timp real
· Passize: oferă rezumate detaliate ale activităților progresului unui sprint și se integrează
bine cu Jira, GitHub, Slack
· Zapier: soft all in one foarte util pentru managementul proiectelor și se integrează în
aproximatic 2000 de aplicații
· Trello: automatizează procesele, oferind fluxuri de lucru personalizate
· Fellow: optimizează productivitatea, fiind o aplicație boost pentru întâlnirile de echipă
Surse:
https://www.pmi.org/explore/ai-in-project-management
https://hive.com/blog/ai-for-project-management/
https://www.forbes.com/sites/rachelwells/2023/11/22/8-ai-tools-every-project-manager-
needs-in-2024/?sh=5a6ac0972d7d
https://elearningindustry.com/role-of-ai-in-the-future-of-project-management
Suport curs
177. Colaborarea prin tehnologii colaborative: tehnologii workflow.

- Tehnologiile de colaborare trebuie să ajute la modelarea modului în care se
desfășoară munca și să permită lucrul în echipă care duce la rezultate mai bune, la o
mai mare inovație și la o productivitate mai mare.
- Tehnologiile workflow sunt parte integrantă a colaborării prin utilizarea instrumentelor
și platformelor, oferind cadrul pentru gestionarea și automatizarea activităților specifice
în cadrul unui proces de lucru
- cel mai puternic mediu de automatizare a proceselor economice în timpul cărora
documentele, informațiile sau sarcinile circulă de la un participant la altul, în conformitate
cu un set de reguli prestabilite,
- cel mai consistent suport al informatizării mediului informațional
- workflow management system: automatizare, definirea proceselor, asignare și
gestionare sarcini, integrare eficientă cu alte sisteme, vizualizare, monitorizare și
raportare pentru evaluarea performanțelor, optimizează procesele, crește eficiența
operațională și contribuie la atingerea obiectivelor strategice ale companiei.
Tehnologii potrivite pentru dezvoltarea soluţiilor workflow moderne:

· platforme de mesaje bazate pe standarde sigure, servicii de securitate (Secure
Sockets Layer) şi de criptare a datelor;
· platforme de aşteptare ce garantează livrarea mesajelor în ordinea corectă
(MQSeries de la IBM, MessageQueue – Bea Systems);
· platforme pentru scripturi destinate programării logice a fluxului (Java);
· platforme pentru baze de date;
· instrumente de design pentru modelarea proceselor cu posibilităţi de integrare
bidirecţionalen(modificarea definiţiei procesului presupune actualizarea modelului
procesului);
· monitor workflownprin care este urmărită evoluţia mediului cu posibilitatea corecţiei
proceselorn(WorkflowBPR – Holosoft, Process Wise Workbench – Teamware,
V.Analyzer – MetaSoftware, Aris – IDS Scheer).
Surse:
Suport Curs
https://blog.prysmsystems.com/en-us/how-collaboration-technologies-are-improving-
process-workflow-and-business-performance
178. Concepte de bază workflow. Exemple de diagrame.

- workflow desemnează un ansamblu de hărţi organizaţionale de sarcini şi activităţi
desfăşurate de un număr de persoane sau de diverse entităţi
- orice sistem workflow e orientat pe proces, definește, crează şi supravegheză execuţia

fluxurilor de lucru prin intermediul unui software specializat
- Pentru configurarea procesului, sistemul workflow foloseşte un modul de editare grafică

prin sunt definite sarcinile, utilizatorii, documentele ce vor fi accesate, destinaţia şi modul lor
de utilizare şi timpul necesar de desfăşurare al fiecărei sarcini.
- Definiţia procesului constă în identificarea activităţilor componente şi a relaţiilor dintre

ele. Activitatea este asociată unui pas logic din cadrul unui proces şi poate fi manuală sau
automatizată. Chiar dacă sunt definite toate, un sistem workflow execută numai activităţile
automatizate
Organizarea eficientă a unui sistem workflow depinde de combinarea următoarelor trei

elemente cheie:
1. procesul, care, aşa cum am precizat, conţine una sau mai multe activităţi, pentru
fiecare activitatebfiind precizat fluxul de date şi aplicaţiile aferente;
2. organizaţia – este definită prin rolurile membrilor pe nivele de autorizare;
3. infrastructura – resurse IT
Tipuri de diagrame:
1. Diagrama de flux: Afișează secvența logică a activităților de la început până la final,

folosind săgeți pentru a arăta direcția fluxului
2. Diagrama de proces: Arată etapele individuale ale unui proces, include activități, decizii
și evenimente care pot afecta fluxul de lucru
3. Diagrama Business Process Model and Notation: standard pentru diagramele

workflow cu simboluri standardizate, cu ajutorul ei se clarifică procesele de afaceri
4. Diagrama Gantt: afișează activitățile în funcție de timp
Surse:
Suport Curs
179. Taxonomia aplicaţiilor workflow. Detalii cu exemple.!

· taxonomia caracterizează și clasifică abordările de management al fluxului de
lucru
· Este o metodă de categorizare care ajută la înțelegerea și gestionarea
diverselor aplicații workflow disponibile, facilitând astfel alegerea și implementarea
acestora în funcție de nevoile specifice ale unei organizații sau procese de lucru.
· Prin taxonomie, se pot identifica tipurile de aplicații workflow, caracteristicile
lor distinctive și modul în care acestea pot contribui la optimizarea și eficientizarea
diferitelor fluxuri de lucru într-o organizație.
Există mai multe categorii principale în taxonomia aplicațiilor workflow, iar acestea pot
include:
1. De producție: Procesează activități repetitive și standardizate, adesea într-un flux
liniar, urmărind eficiența și calitatea producției. Un bun exemplu ar fi: sistem de
management al lanțului de aprovizionare care automatizează și urmărește fluxul de
la producție la distribuție
2. Colaborativ: Facilitează colaborarea în cadrul echipei, permițând membrilor să
lucreze împreună la sarcini și proiecte comune.
3. AD HOC: Se desfășoară în mod flexibil, fără o structură predefinită, permitând
participanților să adapteze procesele în funcție de necesități. Un exemplu ar fi:
sistem de colaborare online care permite utilizatorilor să creeze și să modifice fluxuri
de lucru în timp real în funcție de schimbările circumstanțelor
4. Admnistrativ : Se concentrează pe gestionarea și coordonarea activităților
administrative, cum ar fi aprobări, monitorizare și raportare.
Surse:
https://arxiv.org/ftp/cs/papers/0503/0503025.pdf
Suport Curs
180. Workflow Management Software Tools. Discuţii cu exemple.
- aplicații și platforme software specializate în gestionarea, automatizarea și optimizarea

fluxurilor de lucru organizaționale
- sunt proiectate să se integreze cu alte instrumente și aplicații folosite în cadrul

organizației, cum ar fi CRM-uri, instrumente de gestionare a proiectelor sau platforme de
stocare a documentelor. Astfel, se realizează o sincronizare eficientă a datelor
- oferă flexibilitate în personalizarea fluxurilor de lucru pentru a se potrivi nevoilor

organizației
13 cele mai bune Workflow Management Software Tools, octombrie 2023
1. Connecteam, cel mai bun instrument de gestionare a fluxului de lucru pentru echipele
aflate la distanță care caută o conectivitate mai bună,
2. Process Street, bun pentru soluții de flux de lucru individual sau de echipă.
3. Monday.com, bun pentru informații vizuale despre rata de succes a proceselor fluxului de
lucru
4. Hive, bun pentru managerii de proiect care doresc să-și îmbunătățească gestionarea
timpului.
5. Notion, bun pentru construirea unei pagini wiki de companie.

6. Kintone, bun pentru utilizatorii care nu cunosc tehnologie care doresc un sistem
personalizat de gestionare a
fluxului de lucru.
7. Miro, bun pentru idei de brainstorming și colaborare în echipă.
8. Maintain, bun pentru rapoarte de întreținere și sarcini zilnice.
9. Kissflow, bun pentru personalizarea fluxurilor de lucru.
10. Workzone, bun pentru semnalizări și alerte care mențin utilizatorii la program cu
sarcinile și proiectele lor.
11. ClickUp, bun pentru rapoarte detaliate despre finalizarea proiectului și ]ndeplinirea
obiectivelor în timp real.
12. Ninox, bun ca sistem organizat de filtrare a cantităților masive de date.
13. Nifty, bun pentru folosirea unui apel video, apel audio sau chat-uri pentru colaborarea în
echipă.
Surse:
Suport curs
https://connecteam.com/workflow-management-software-tool
181. AI workflow automation. Exemple şi discuţii.

- Instrumentele AI generative transformă locul de muncă prin automatizarea diferitelor
fluxuri de lucru de rutină și prin reducerea nevoii de muncă manuală, acestea pot
genera conținut, imagini sau alte forme de date cu o intervenție umană minimă de
asemenea, pot ajuta companiile să economisească timp și să reducă costurile prin
eficientizarea operațiunilor de zi cu zi și prin creșterea eficienței.
- Un raport al McKinsey & Company subliniază că, până în 2030, AI are potențialul de
a crea o valoare economică suplimentară de 13 trilioane de dolari.
- Cazurile de utilizare pentru IA generativă sunt implicate în cadrul organizațiilor, de la
managementul rețelelor sociale și departamentele de proiectare, la contabilitate și HR
Trebuie de avut în vedere că
1. rezultatele și rezultatele sarcinilor ar trebui verificate cu atenție pentru acuratețe și

coerență;
2. multe platforme AI generative necesită cantități semnificative de date pentru a funcționa

eficient, iar companiile ar putea avea nevoie să investească în infrastructură sau expertiză
suplimentară pentru a implementa aceste instrumente cu succes.
3. costurile ar putea fi mari

4. capacitatea instrumentului de a se integra cu fluxurile de lucru existente ar putea fi
minimală și nu întotdeauna poate corespunde standardelor de performanță ale companiei
fiind și etic în același timp
EXEMPLE
În industria de producție se folosesc pentru eficientizare, multe procedee putând fi

automatizate prin AI
- detectarea defectelor la produse sau materiale (reduce risipa și crește profitul)
- ținerea evidenței stocurilor (evitare pneurie și menținere producție în mișcare)
- ambalare, transport și controlul calității
caz particular: Imprimantele 3D bazate pe inteligență artificială pot produce produse
sau piese cu o mai mare acuratețe și precizie decât oricând, dar depinde de dimensiune
În Comerțul electronic
- recomandări produse (crește vânzările și satisfacția clienților)
- onorare comenzi
- gestionare relații cu clienții
- automatizare sarcini de serviciu, contabilitate și finanțe
Sănătate
- automatizare sarcini și procese
- predicție boli și analize personalizate pentru fiecare pacient
- creare istoric pacient
- clarificare acuratețe documentație
182. Generative AI tools pentru automatizare workflow. Exemple.
Baarden.ai
- instrument AI generativ modern care poate fi folosit pentru a automatiza diverse
sarcini efectuate prin conectarea aplicațiilor obișnuite precum Google Sheets, Notion,
HubSpot și alte integrări
- poate facilita activarea de fluxuri de automatizare predefinite, crearea de tickete,
trimiterea mesajelor, captarea datelor din anumite pagini și încărcarea lor instantanee
- se diferențiază prin Magic Box, generator inteligent de automatizare, aplicația reușind
să creeze eficient șabloane de lucruri în funcție de cerințele utilizatorilor
CBT-4
- generează descrieri de produse, răspunsuri automate, articole și poate sprijini

sarcinile de dezvoltare a unui produs dacă este antrenat corespunzător
- funcții: automatizare sarcini și maximizare productivitate
- creștere record (asemănătoare cu boomul dot com din 2000)
Hugging Face
- platformă open source pentru construirea și partajarea modelelor de procesare a
limbajului natural
- oferă modele pre instruite pt automatizarea diverselor sarcini
IFTT
- permite utilizatorilor să creeze „rețete” care automatizează sarcinile pe baza
declanșatorilor și acțiunilor
- funcționalități: salvarea atașamentelor de e-mail în stocarea în cloud, actualizarea
profilurilor de rețele sociale și trimiterea de notificări, implementarea postărilor pe rețelele
sociale generate de AI, postărilor de blog și rezumatelor în automatizări.
UiPath
- permite companiilor să automatizeze sarcini repetitive, cum ar fi introducerea datelor,
transferurile de fișiere și generarea de rapoarte
- funcționalități: exploatarea proceselor, precum și viziunea computerizată AI,
înțelegerea documentelor și extragerea comunicațiilor
Surse: suport curs
183. Platforme colaborative pentru gestiunea echipelor: Jira, Confluence.
Confluence
- este conceput pentru documentare, pot fi create și partajate informații, se poate face
brainstorming
- permite gestionarea proiectelor într-un singur loc
- acționează ca o bază de cunoștințe pe care echipa o poate folosi pentru a crea, stoca și
partaja documente sau conținut care permit luarea deciziilor
- exemple ale acestor documente includ: manualele angajaților și tutorialele pe site
- e a fost creat pentru a servi echipele din aproape orice industrie
- există o versiune unică
- are o bază solidă de cunoștințe, un forum comunitar și un portal de asistență care

permite completarea tiketelor de asistență și asistență de la Atlassian, dezvoltatorul
instrumentului
Jira
- este destinat în principal pentru managementul proiectelor și urmărirea problemelor
- se concentrează pe metodologia Agile și pe urmărirea erorilor deci este pentru o
echipele de dezvoltare software
- disponibilă în cinci versiuni (Software, Service Management, Work Management,
Align, Product Discovery)
- are un portal de autoservire și videoclipuri scurte care pot răspunde la o varietate de
întrebări pe care le-ați putea întâlni despre instrument. De asemenea, oferă asistență
24/7 prin chat și e-mail
Se integrează perfect unul cu celălalt și acceptă, de asemenea, peste 3.000 de integrări în

categorii software diferite, inclusiv management de proiect şi CRM sau puteți integra cu
Google Drive, Microsoft Teams, Slack, Refined Toolkit, Lucidhart și multe altele
Sursa:
Suport de curs
184. Inteligenţa Artificială şi etica în AI.
Când algoritmii trag concluzii din datele pe care le prelucrează folosind statistici inferențiale
și / sau tehnici de învățare automată, acestea produc cunoștințe probabile, dar inevitabil
incerte. Teoria învățării statistice și teoria învățării computaționale sunt ambele preocupate
de caracterizarea și cuantificarea acestei incertitudini. Metodele statistice pot identifica
corelații semnificative, dar corelațiile nu sunt de obicei suficiente pentru a demonstra
cauzalitatea și, prin urmare, pot fi insuficiente pentru a motiva acțiunea pe baza cunoașterii
unei astfel de conexiuni.
Etica în inteligența artificială se referă la regulile și principiile morale care ghidează

dezvoltarea, implementarea și utilizarea tehnologiilor de inteligență artificială, aceste principii
ar fi:
- transparența și responsabilitatea (să se poată înțelege cum se iau deciziile și să se
poată fi responsabilizate în cazul unor consecințe negative)
- echitatea (evitare discriminare)
- confidențialitatea și protecția datelor + siguranța și securitatea
Provocări etice în AI:

- capacitatea AI de a lua decizii automate pe baza analizei datelor, există riscul ca
aceste decizii să fie influențate de bias-ul algoritmic, care poate perpetua discriminarea
și inechitatea socială.
- protecția datelor și confidențialitatea. Utilizarea tehnologiilor de inteligență
artificială implică adunarea și procesarea cantităților masive de date personale
- sistemele de supraveghere generează probleme legate de autonomie, mai exact,
capacitatea unei persoane de a acționa în conformitate cu propriile interese și valori.
Sistemele predictive, care se bazează pe algoritmi, pun în pericol autonomia elevilor și a
profesorilor, precum și abilitatea lor de a-și controla propria viață. Utilizarea algoritmilor
pentru a face predicții despre acțiunile individuale pe baza informațiilor acestora ridică
întrebări legate de corectitudine și libertatea personală
Surse:
https://www.cunoasterea.ro/etica-in-inteligenta-artificiala-provocari-si-perspective/
https://link.springer.com/article/10.1007/s00146-023-01644-x
https://www.ibm.com/topics/ai-ethics
https://www.coe.int/en/web/bioethics/common-ethical-challenges-in-ai
185. UE: Strategii AI. Exemple şi discuţii la nivel de etică.
Accentul puternic pus pe etică în Strategia UE privind IA ar trebui privit în contextul

unei strategii globale care vizează protejarea cetățenilor și a societății împotriva abuzurilor
tehnologiei digitale, dar și ca parte a unei strategii orientate spre competitivitate, care
vizează ridicarea standardelor de acces la piața unică. Astfel, unul dintre pașii specifici din
strategia Uniunii Europene a fost crearea unui grup independent de experți la nivel înalt
privind IA (AI HLEG), însoțit de lansarea unei alianțe pentru IA, care a atras rapid câteva
sute de participanți. AI HLEG a fost însărcinat cu definirea orientărilor în materie de etică,
precum și cu formularea "recomandărilor de politică și de investiții". Pe baza recomandărilor
AI HLEG, Comisia Europeană a prezentat orientări etice pentru o IA de încredere, care
deschid acum calea către un cadru de politică cuprinzător, bazat pe riscuri
Strategia susține că ”dincolo de a ne ușura viața, inteligența artificială ne ajută să

rezolvăm unele dintre cele mai mari provocări ale lumii: de la tratarea bolilor cronice sau
reducerea ratei mortalității în accidente de circulație până la combaterea schimbărilor
climatice sau anticiparea amenințărilor la adresa securității cibernetice”. În aceste condiții,
direcțiile majore de acțiune în domeniul IA pe care le propune sunt:
1. Sporirea capacității tehnologice și industriale a UE și a adoptării IA în întreaga economie;
2. Pregătirea pentru schimbări socioeconomice;
3. Asigurarea unui cadru etic și legal adecvat;
4. Unirea forțelor statelor membre.
Facilitarea dezvoltării unei piețe unice pentru sisteme de IA legale, sigure și de

încredere, precum și prevenirea fragmentării pieței. Propunerea de regulament urmărește
mai multe dimensiuni, printre care și asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății, a
siguranței și a drepturilor fundamentale, precum și asigurarea liberei circulații transfrontaliere
a bunurilor și serviciilor bazate pe IA. Cadrul de reglementare propus urmărește ca
sistemele de IA utilizate pe teritoriul UE să fie sigure, transparente, etice, imparțiale și să fie
sub control uman. Omul este plasat în centru, sistemele IA fiind unelte/instrumente care
sprijină activitatea agenților umani.
Accentul puternic pus pe etică în Strategia UE privind IA ar trebui privit în contextul

unei strategii globale care vizează protejarea cetățenilor și a societății împotriva abuzurilor
tehnologiei digitale, dar și ca parte a unei strategii orientate spre competitivitate, care
vizează ridicarea standardelor de acces la piața unică. Astfel, unul dintre pașii specifici din
strategia Uniunii Europene a fost crearea unui grup independent de experți la nivel înalt
privind IA (AI HLEG), însoțit de lansarea unei alianțe pentru IA, care a atras rapid câteva
sute de participanți. AI HLEG a fost însărcinat cu definirea orientărilor în materie de etică,
precum și cu formularea "recomandărilor de politică și de investiții". Pe baza recomandărilor
AI HLEG, Comisia Europeană a prezentat orientări etice pentru o IA de încredere, care
deschid acum calea către un cadru de politică cuprinzător, bazat pe riscuri14
IA_Analiza_strategiilor_nationale_UE
186. Strategia România AI. Discuţii la nivel de etică.
Consiliul se va concentra pe crearea și implementarea unui mediu sigur și etic pentru

domeniul AI în România, sprijinind deciziile cu propuneri de reglementări adecvate, precum
și opinii pe teme precum prejudecățile, securitatea datelor, utilizarea AI în securitate și
respectarea legislației, cu accent pe protecția drepturilor la viață privată, libertățile civile,
precum și drepturile fundamentale.
De asemenea, strategiile la nivel național care fac referire la domeniul IA, precum Strategia
națională de cercetare, inovare și specializare inteligentă 2022-2027; Strategia pentru
ocuparea forței de muncă; Strategia de securitate cibernetică a României 2022-2027 vin să
completeze imaginea de ansamblu privind rolul atribuit tehnologiei în dezvoltarea României
și prioritățile de a dezvolta resursa umană, îmbunătăți educația, încuraja 8 antreprenoriatul și
de a investi în mecanisme de securitate cibernetică, în contextul volumelor de date
procesate prin aplicații de inteligență artificială
Principiile care stau la baza dezvoltării tehnologiilor ce încorporează inteligență

artificială și adoptării lor în societate, având ca obiectiv dezvoltarea incluzivă, durabilă și
bunăstarea socială. Acestea reflectă viziunea strategică și transmit un mesaj clar privind
locul și rolul atribuit IA ca instrument de dezvoltare a societății. Acestea sunt:
● Respectarea drepturilor omului și a valorilor democratice (libertatea, demnitatea,

confidențialitatea și protecția datelor, nediscriminarea, egalitatea, justiția socială);
● IA centrată pe om, incluzivă, nediscriminatorie și imparțială (menținerea IA sub controlul

acțiunii umane și asumarea responsabilității asupra IA);
● Diversitate, egalitate de șanse și de gen în utilizarea de produse sau servicii bazate pe IA;
● Transparență și încredere (cunoașterea proceselor de prelucrare a datelor, încredere în

sisteme și aplicații, în raționamentul ce susține deciziile bazate pe IA);
● Robustețe, securitate și siguranță (reziliența sistemelor la situații de risc, atacuri
cibernetice);
● Responsabilitate (mecanisme care asigură răspunderea pentru dezvoltarea,

implementarea și utilizarea sistemelor cu inteligență artificială);
● Parteneriat (proiecte și parteneriate internaționale pentru IA de încredere)

Bilete Bun

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bilete Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Softul mental.

Argumentați relația dintre cultura organizațională, softul mental și algoritmii

2. Cultura. Argumentați relația dintre cultură și softul mental.

3. Ce este Lebăda Neagră? Exemple din industria IT.

Distanța mare față de putere:

Distanța mică față de putere:

6. Prezentați dimensiunea culturală Individualism vs Colectivism din modelul lui Hofstede

7. Prezentați dimensiunea culturală Masculinitate vs Feminitate din modelul lui Hofstede

Această dimensiune culturală nu se referă la comportamentul individual al bărbaților

8. Prezentați dimensiunea culturală Indexul de evitare a Incertitudinii din modelul lui

Evitarea incertitudinii ridicată:

Indexul de Evitare a Incertitudinii se măsoară pe o scară numerică de la 0 la 100,

Orientare pe Termen Scurt:

Orientare pe Termen Lung vs. Orientare pe Termen Scurt:

11. Descrieți nivelele de profunzime culturale (Hofstede) și argumentați importanța pentru

Simbolurile în Domeniul IT:

Faza 2 - Perioada de Șoc Cultural:

13. Prezentați și explicați straturile de programare mentală (Hoftsede) corespunzătoare

Argumentarea Importanței pentru Domeniul IT:

14. Discutați, cu exemple, clasificarea culturală din modelul lui Lewis

De asemenea, în ultimii ani, observăm factori externi precum:

Beneficii ale Diversității Culturale în Industria IT:

Google (Alphabet Inc.):

Exemple din România:

Provocări ale Diversității Culturale în Industria IT:

Așadar, beneficiile generale:

Beneficiile pentru organizații:

Din prelegerile de la curs:

18. Prezentați, cu exemple, suportul IT pentru diversitatea culturală în mediile organizaționale

19. Ce este alexitimia și cum este ea corelată cu personalitatea omului modern?

20. Necesitatea dezvoltării profesionale continue. Argumentați importanța pentru domeniul IT

21. Ce este Etnocentrismul? Care este legătura cu industria IT? Exemplificați.

22. Care este viziunea Comisiei Europene în legătură cu competențele transferabile?

Exemplu personal: Competență profesională în web development = Cunoștințe în

Exemplu IE2024: Competență profesională = Cunoștințele teoretice din fuckultate +

24. Care sunt soft skills-urile căutate de angajatorii din IT?

Ce alte abilități ajută candidații să iasă în evidență?

Hard Skills În metodologiile Agile, care sunt Metodologia Waterfall implică

27. Determinismul tehnologic. Discuții.

Unele dintre argumentele susținătorilor determinismului tehnologic includ:

Unele dintre argumentele criticilor determinismului tehnologic includ:

28. Prezentați factorii care au determinat Integrarea tehnologiilor colaborative în cadrul

În concluzie, integrarea tehnologiilor colaborative în cadrul organizațiilor este o tendință care se

Alegerea aplicației groupware potrivite pentru gestionarea riscurilor depinde de nevoile

31. Prezentați în antiteză Creativitatea și inovarea în mediile organizaționale moderne

Riscuri Rezistența la Schimbare: În unele organizații, există o Risc Financiar: Implementarea

Importanța Creativității în IT:

● Inovare și Evoluție Tehnologică: Creativitatea joacă un rol esențial în generarea de

idei noi, concepte inovatoare și soluții tehnologice avansate. Abordările creative

conduc la inovații care pot transforma complet peisajul IT.

● Soluționarea Problemelor: În domeniul IT, creativitatea este esențială pentru a

aborda și rezolva probleme complexe. Capacitatea de a gândi în afara cutiei aduce

soluții neconvenționale și mai eficiente.

● Design Excepțional: Creativitatea este esențială în procesul de design al

interfețelor, experienței utilizatorului și a aplicațiilor. Produsele cu un design creativ

● Dezvoltarea de Produse Inovatoare: Creativitatea alimentează procesul de

dezvoltare a produselor. Gândirea creativă poate conduce la produse și servicii care

să răspundă la nevoile și cerințele în mod inovator, depășind așteptările utilizatorilor.

● Optimizarea Eficienței și Performanței: Creativitatea în dezvoltarea software-ului

poate duce la algoritmi mai eficienți, optimizare de cod și îmbunătățirea generală a

dintr-o perspectivă holistică, luând în considerare nu doar aspectele tehnice, ci și

cele sociale, etice și de mediu.

● Adaptabilitate la Schimbare: Într-un mediu IT în continuă schimbare, creativitatea