Echipa 7: Iosivoni Cristina, Nicula Livia, Marin Denisa, Măcău Diana, Ștefan Coral

Într-o lume a performanțelor, evitarea eșecului poate fi un succes în

sine

Articolul pe care l-am avut are ca subiect rezultatul evaluării unor situații în care copiii
cu potențial de a fi supradotați se pierd din cauza unei organizării defectuoase în liceu.
Adolescenții supradotați sunt la fel de predispuși la a avea o stimă de sine scăzută
asemenea celor ce nu au o inteligență la fel ca a celor supradotați, însă stima celor supradotați
poate fi chiar mult mai scăzută, prin faptul că își evidențiază atât succesul, cât și insuccesul .
Pe baza acestei dorințe, fie proprii sau impuse, elevul se pierde pe sine, pe propria
persoana în a încerca să își atingă scopul care este și imposibil .
Problemele sunt cel mai bine observate în primele clase de liceu deoarece în acel
moment se schimbă mediul obișnuit cu unul mult mai competitiv. Astfel, toate cuvintele
frumoase primite până atunci, nu se mai potrivesc perfect cu realitatea, iar aceștia văzând că
există și alți copii cu idei deosebite, automat intervine supramotivarea. Acești copii văzuți
geniali și împinși spre participarea la olimpiade și concursuri, intră fără să știe într-un mediu
competitiv și nu realizează că poate exista și eșec, nu doar succes.
Atunci când rezultatul unui examen sau concurs este unul neașteptat, intervine negarea
din partea părinților prin invocarea unor motive diverse. De cele mai multe ori, nemulțumirile
sunt cauzele unor investiții mari făcute de familii prin care nu este recunoscută performanța
copilului. Prin urmare, relația dintre părinte și copil devine una tensionată conducând la
acumularea de frustrări de către copil în raport cu performanța sa.
Copiii numiți "geniali" în clasele primare și gimnaziale, ajung în liceu să constate că
nu sunt singurii elevi supradotați, ca mai sunt și alții la fel ca ei sau mai bine pregătiți. De aici
poate aparea starea de anxietate și chiar depresia. Părinții continuând să le spună că sunt cei
mai buni indiferent de rezultatele mai puțin favorabile la examene sau concursuri, iar această
negare conduce la o stare de frustrare a copiilor și la tensiuni permanente între părinți și copii.
Părinții sau profesorii pot sa le ceară prea mult copiilor astfel ajungându-se la o presiune
accentuată pe acești adolescenți care ori nu-și dezvoltă capacitatea de a fi pregătiți și pentru
un eșec, ori ajung să învețe doar la o singură disciplină. La primul eșec adolescentul va fi
distrus din punct de vedere al psihicului, îi va scădea încrederea în sine, pot ajunge să urască
disciplina care i-a adus în acel punct sau să se închidă in sine.
 Acești adolescenți trebuie să fie pregătiți atât pentru succes, cât și pentru eșec. Trebuie
cinsiliati de către un profesor sau un psiholog.
De cele mai multe ori, adolescentii resimt presiunea exercitata asupra lor datorita
rezultatelor inalte așteptate de catre parinti si cadrele didactice. Este omis faptul ca sunt copii
si au si alte nevoi in afara de aceea de a invata. Toata aceasta presiune impinge elevul sa
constientizeze doar miza, aceea fiind castigul, fara sa mai realizeze cunostintele dobandite pe
parcurs.
Consilierea elevului capabil de performanță, precum și construcția antrenamentului
unui astfel de elev ar trebui să aibă în vedere efecte de durată. Acești elevi optează pentru
școli bune în care există competiție, iar acestea ar trebui să aibă profesori specializați si
consilieri care să echilibreze competițiile ce pot apărea. De exemplu, elevul care are zile
competiționale bune va evolua, însă cel care are devieri de la traseu poate fi abandonat rapid.
Antrenamentele elevilor capabili de performanță ar trebui să le sugereze faptul ca eșecul este
parte a realității, o ajustare de direcție, de sens, de distanță și nu un capăt de drum.

Funcții ale evaluării:

Funcția de diagnosticare (să ne cunoaștem elevul);
Funcția de conștientizare a eșecului (să fie conțtient de faptul că poate pierde, nu doar
câștiga; este parte a realității, nu un capăt de drum);
Funcția socială;
Funcția de prognosticare (oferă sugestii în ameliorarea procesului instrctiv-educativ);
Funcția educativă (urmărește formarea capacității elevului de a se autoevalua realist);
Funcția de constatare a nivelului elevului.