Pro

Scoala incurajeaza emotiile negative

Trairi precum frica, rușinea, umilirea, învinovățirea, respingerea,
desconsiderarea, presiunea emoțională, comparația cu alți copii, amenințările,
pedepsele, atitudinea autoritară și lipsită de respect - intr-o masura mai mica sau
mai mare acestea sunt prezente in continuare in scolile noastre.
Acest gen de emoții, întreținute în atmosfera în care învață elevii, le erodează
încrederea în sine și capacitatea lor de a avea acces la resursele lor native,
valoroase și înalte.
În viața reală, emoțiile negative consumă foarte multe resurse psiho-emoționale,
astfel încât persoanei nu îi rămân prea multe resurse pentru dezvoltare și pentru a
face pași spre succes. În plus, o stare emoțională negativă nu permite accesul la
resursele creative și de inspirație.
Unui adult ii va fi foarte greu sa se elibereze de bagajul acesta de emotii
negative deoarece acele emoții au fost validate și susținute ani de zile, în cei
mai importanți ani pentru formarea persoanei.
Lupta dupa putere
Concurenta dintre copii care sunt indemnati chiar de către cadrele didactice, și
luptele cu profesorii nu fac decât să confirme scenariul de luptă și credința că
cel mai puternic câștigă.
In viata o metoda mult mai eficienta este cooperarea si lucrul in echipa. Sunt
cazuri in care orgoliul unora duce la dezastre. De asta propunem lucrul in echipa
ca alternativa.
Obligatoriu vs. alegere liberă
Sau „Trebuie vs. vreau/îmi doresc” – este o altă mare diferență dintre sistemul
școlar și viața reală în care intră copiii după absolvirea școlii. Deoarece școala
este obligatorie, cu toate materiile cuprinse în programa școlară, o mare parte
dintre materii, teme și sarcini sunt neplăcute pentru copii. Însă, ei trebuie să le
facă, deoarece sunt obligatorii. Și mulți le fac sub presiunea obligației lui
„trebuie”, fără asumare.
În acest fel, se formează adulții care nu mai știu ce vor cu adevărat și care fac
ani de zile lucruri doar pentru că trebuie. Și nu doar în domeniul profesional, ci
și în relațiile de cuplu, cu prietenii, cu copiii.
Oamenii au apoi nevoie de un proces de lucru cu sine pentru a reînvăța să-și
asculte vocea interioară și să facă alegeri libere asumate. În viața reală, pot fi
fericiți și echilibrați doar acei oameni care fac alegeri libere și asumate. Și
oricine poate să le facă în orice moment, de îndată ce știe ce are de făcut.
Iar elevii pot fi ajutați, cu răbdare, să învețe să-și dezvolte și ei răbdarea,
perseverența, atenția pentru a face și lucrurile dificile, monotone, plictisitoare
sau care necesită o implicare constantă pe termen lung.

Astfel am aratat ca școala nu ne pregătește atât pentru viața reală, cât pentru a
fi un bun angajat într-o instituție sau într-o companie, ci mai degraba pentru a fi
o rotiță funcțională într-un sistem rigid.
Hai sa ne dorim mai mult pentru noi si pentru copiii nostri, sa nu mai luam totul
de bun ci sa mai punem la indoiala.