Hepatita este o afectiune care include orice tip de inflamatie a ficatului, ca rezultat a unor

procese complexe care apar cand ficatul sufera o leziune. Inflamatia care dureaza mai putin de sase luni
este considerata hepatita acuta, iar inflamatia care dureaza mai mult de sase luni este considerata
hepatita cronica.
Pentru ca hepatita sa se transmita este necesar sa existe trei factori principali:
- sursa de infectie, adica locul de unde provine virusul
- cale de transmitere a infectiei prin intermediul caruia virusul sa poata ajunge în organism
- organismul receptiv, adica capabil de a face infectia în cazul în care virusul a ajuns la el
Hepatita A mai este cunoscuta si sub numele de „boala mainilor murdare” si se transmite mai
ales prin contact personal si consum de apa sau alimente contaminate. Este o infectie contagioasa a
ficatului si poate varia de la o imbolnavire usoara, ce dureaza cateva saptamani, la cazuri severe, ce pot
dura cateva luni.
Sursa de infectie este reprezentata în exclusivitate de om, respectiv de bolnavul de hepatita cu
forme tipice (icter) sau atipice (fara icter) sau de purtatorii de virus aparent sanatosi. Acesti bolnavi pot
fi surse de infectie, mai ales în perioada de incubatie când, de multe ori, bolnavii înca nu sunt depistati.
În cazul hepatitei de tip A, calea principala de transmitere este cea digestiva. Astfel , virusul
continut în diversele produse este vehiculat prin:
- mâini murdare, prin intermediul carora virusul ajunge la gura sau contamineaza diverse alimente;
mâinile mai pot fi contaminate dupa folosirea closetului. De aceea, este foarte important sa se utilizeze
corect si igienic closetele publice, tinând cont de spalarea mâinilor dupa folosirea closetului si înaintea
consumului de alimente
- apa de baut corespunzatoare din fântâni neigienic întretinute sau din apele de suprafata, contaminate
cu ape reziduale murdare. Apa de baut necorespunzatoare nu trebuie folosita nici la spalatul vaselor si
nici la mâncare daca nu este fiarta. Atunci când nu suntem siguri ca o apa este buna de baut trebuie sa o
fierbem sigur
- alimentatia neigienica se refera la consumul de alimente nespalate, cum ar fi: fructele si zarzavturile,
alimentele contaminate ca de exemplu laptele
- folosirea de diverse obiecte contaminate si manipulate de bolnav cum ar fi: jucarii, rufarie,
termometre, vase de noapte, closete
- comportamentul neigienic care creeaza insalubritate ca: depunerea neigienica a urinei si fecalelor în
afara closetelor, scuipatul pe jos depozitarea gunoaielor în mod necorespunzator
- mustele de asemenea pot constitui calea de transmitere prin contaminarea alimentelor neprotejate.
În general, sarutul, contactul intim, cum ar fi mediul familial sau în colectivitati închise de copii,
realizeza transmiterea cea mai frecventa prin contact direct.
Receptivitatea fata de hepatita A este generala si începe înca din copilarie. Este hepatita virala a
copilariei si a adultului tânar, astfel încât pâna la 50 ani peste 90% din populatie va avea anticorpi
împotriva virusului hepatitic A.
 Bineînteles ca exista o serie de factori, favorizanti care permit organismului receptiv sa se
îmbolnaveasca.
Amintim câtiva dintre acesti factori:
- vârsta ce favorizeaza aparitia infectiei, în special la copii
- surmenajul psihic si fizic care scade rezistenta organismului
- lipsa masurilor de igiena
- alimentatie insuficienta sau nerationala care duce la scaderea rezistentei organismului prin lipsa
proteinelor, vitaminelor etc.
- consumul mare de alcool
- aglomeratia provocata de conditii speciale cum ar fi: calamitatile naturale: cutremure, inundatii,
pentru ca atunci sunt conditii deficitare de igiena. Aglomeratia poate duce la aparitia epidemiilor de
hepatita în casele de copii atunci când numarul copiilor este mare si conditiile de igiena deficitare
Hepatitele virale fiind în mare parte cu transmitere digestiva, au o contagiozitate asemanatoare
altor afectiuni cu transmitere digestiva.
Astfel hepatita de tip A este contagioasa din a doua parte a incubatiei si cuprinde perioada
preicterica si continua aproximativ 10 zile din perioada icterica.
Deci, o izolare de pâna la 14 zile de la debutul bolii sau pâna la 10 zile de la aparitia icterului
este suficienta pentru a nu transmite boala.
Hepatita B reprezinta o afectiune inflamatorie a ficatului de cauza virala, care apare in urma
infectiei cu virusul hepatitei B. In functie de evolutia bolii, hepatita B poate fi clasificata dupa cum
urmeaza:
-Hepatita B acuta cu evolutie sub 6 luni, in urma careia sistemul imunitar dezvolta anticorpi iar boala se
remite fara complicatii;
-Hepatita B cronica evolueaza mai mult de 6 luni si prezinta risc de a dezvolta ciroza hepatica sau
hepatocarcinom. Infectia acuta aparuta la persoanele sistem imun deprimat devine cronică in
majoritatea situatiilor si prezinta risc crescut de evolutie complicata pe termen lung.
Transmiterea virusului hepatitei B prin intermediul fluidelor corporale contaminate este
favorizata de existenta unor solutii de continuitate la nivelul tegumentelor si mucoaselor organismului
(rani, ulceratii). Principalele modalitati de transmitere ale infectiei sunt reprezentate de catre:
-Contactele intime neprotejate;
-Transfuzii de sange si de produse derivate (rar);
-Hemodializa;
-Utilizarea instrumentarului chirurgical, stomatologic sau acelor de seringa nesterile;
-Utilizarea instrumentelor de manichiura sau aparatelor de ras, a periutelor de dinti sau glucometrelor
in comun cu persoane infectate;
-Administrarea de substante intravenoase (droguri injectabile);
-Vertical de la mama la fat in proportie de pana la 100% daca infectia apare in primul trimestru de
sarcina;
Important de retinut este faptul ca infectia cu virusul hepatitei B nu se transmite prin saliva si
secretii nazo faringiene emise in timpul tusei sau stranutului, tacamuri si vesela sau alimente.
În cazul hepatitei B perioada de contagiozitate prin prezenta virusului în sânge, începe a 6-a si a 30-a zi
de la inocularea parenterala si dureaza 30-60 zile în perioada acuta a bolii.
Izolarea timp de 40 de zile a bolnavilor cu hepatita virala de tip B exclude, în general, riscul de
contagiozitate.
Hepatita C este infectia ficatului provocata de virusul hepatitei C. Variaza de la imbolnavire
usoara, care dureaza cateva saptamani, la imbolnavire severa, pe viata. Hepatita C este adeseori
descrisa ca infectie “acuta” (care inseamna infectie noua) sau infectie “cronica” (infectie pe viata).
Hepatita C acuta se produce in primele 6 luni de la expunerea la virusul hepatitei C. Hepatita C
poate fi o boala pe termen scurt, insa pentru majoritatea oamenilor infectia acuta determina infectie
cronica.
Hepatita C cronica poate insemna infectie pe termen lung daca virusul hepatitei C nu este tratat.
In lipsa tratamentului, hepatica C cronica poate provoca probleme severe de sanatate cum sunt
deteriorarea ficatului (boala de ficat), ciroza (fibrozarea extrema a ficatului), cancer hepatic, chiar
deces.
Hepatita C se poate transmite in urmatoarele situatii:
-intrarea in contact cu sangele unei persoane infectate cu virusul hepatitei C;
-folosirea in comun a acelor si seringilor pentru injectarea drogurilor;
-consum de droguri intranazale;
-inteparea acidentala cu un ac infectat;
-transmiterea la fat de la mama care are hepatita C (riscul este mai mare daca mama este infectata si cu
HIV);
-folosirea in comun a obiectelor de uz personal care au intrat in contact cu sangele unei persoane
infectate (aparate de ras, periute de dinti, instrumente de manichiura);
-raport sexual cu o persoana infectata;
-tatuaj / piercing intr-un salon in care instrumentele nu sunt sterilizate.
Receptivitatea populatiei la infectie este generala avand in vedere ca nu exista o vaccinare impotriva
hepatitei C.