PROCESUL EPIDEMIOLOGIC

Procesul epidemiologic: totalitatea factorilor, fenomenelor, mecanismelor biologice,

naturale şi sociale, care concură la apariţia, extinderea şi evoluţia particulară a unei stări
morbide (de boală) la nivelul populaţiei.
1. FACTORI DETERMINANŢI (obligatorii, principali ):
1.Sursa de agenti patogeni
2.Caile si mecanismele de transmitere
3.Populatia receptiva
FACTORI DETERMINANŢI (obligatorii, principali ):
- participă la generarea, transferul şi acţiunea unor elemente tipice de
patogenitate, esenţiale în producerea bolii;
- condiţionează apariţia unui proces epidemic, fiind verigi indispensabile în
declanşarea, menţinerea şi involuţia epidemiei.

2. FACTORI DINAMIZATORI – FAVORIZANTI (secundari)

1.Naturali

 cosmici: activitatea solară

 meteorologici: temperatura, presiunea atmosferică, umiditatea…
 climatici: latitudine, altitudine
 geografici: relieful, structurile geochimice, suprafeţele de pădure, de apă…
2. Socio-economici

 condiţiile de viaţă: venituri, mărimea familiei, locuinţa, alimentaţia, aglomerarea,

asistenţa medico-sanitară, culturală
 condiţiile de muncă: locul de muncă, vechimea, procesul tehnologic,
salubrizarea, microclimatul, riscuri particulare
 influenţează procesului epidemiologic : - sezonalitatea;
 patologie geografică;
 meteoropatologie;
 excesul de morbiditate şi mortalitate;
 tipul de manifestare a procesului epidemiologic.
 FACTORI DINAMIZATORI – FAVORIZANTI (secundari)
- influenţează acţiunea celor determinanţi.

Supravegherea epidemiologica este termenul folosit in sanatatea publica pentru a desemna

sistemul de culegere activa sistematica, analiza si interpretare a datelor referitoare la sanatate si care
sunt esentiale pentru planificarea, aplicarea si evaluarea masurilor de interventie, strans legate de
difuzarea periodica a acestor date celor interesati.
Acţiunea de supraveghere epidemiologică are un caracter predominant profilactic şi se
realizează în permanenţă pe baza unor strategii la nivel naţional şi internaţional

Se urmăreşte, în special,constatarea şi semnalarea apariţiei unor boli noi, precum şi înregistrarea

modificărilor epidemiologice ale evoluţiei celor existente.

Supravegherea epidemiologică, numită şi supravegherea activă de masă, este metoda prin care
anumite colectivităţi sau un anumit areal geografic, sunt supuse prospectiv unor examene sistematice,
repetate periodic , pe o perioadă lungă de timp.

Scopul supravegherii constă în detectarea unor manifestări clinice sau paraclinice, de interes
pentru cunoaşterea stării biologice,patologice sau potenţial patologice.

Pe baza rezultatelor obţinute, se pot elabora prognoze si măsuri de combatere.

Supravegherea epidemiologica se impune astazi in aceeasi masura pentru bolile transmisibile

cat si pentru cele netransmisibile.

Actiunea de supraveghere se realizeaza printr-un complex de mijloace si metode care au drept

scop, culegerea, prelucrarea, interpretarea si transmiterea multidirectionala a informatiilor la toate
segmentele interesate, privitor la starea epidemiologica din anumite zone geografice si in anumite
perioade de timp.

Obiectivele supravegherii epidemiologice generale sunt urmatoarele :

- Cunoasterea potentialului epidemiologic din colectivitatile animale;

- Culegerea, standardizarea, prelucrarea, interpretarea datelor epidemiologice;

- Transmiterea si utilizarea informatiilor epidemiologice pentru elaborarea de masuri eficiente de

prevenire si combatere.

Supravegherea epidemiologica ajuta la indentificare precoce a epidemiilor, la monitorizarea si

descrierea evolutiei naturale a unei boli, la evaluarea impactului unor masuri de prevenire si
control( vaccinare, chimioprofilaxie) asupra evolutiei naturale a unei boli sau a unor factori de risc si la
stabilirea prioritatilor pentru sanatatea publica.