EVALUAREA STARII NUTRITIONALE

Nevoia de carburant pentru buna functionare a organismului nu este singurul motiv

care ne indeamna sa mancam. Obiceiurile deprinse din copilarie, cele cinci simturi, la
fel ca si starea fizica si psihica, toate influenteaza cantitatea de mancare pe care o
consumam.

Iata care sunt motivele care pot produce schimbari asupra apetitului alimentar al unei
persoane:

1 Numarul de mese pe zi

In ziua de azi, foarte multi adulti sar peste obiceiul de a lua anumite mese, ceea ce perturba
rolul lor natural. Pentru ca s-a sarit peste o masa, nivelul de glucoza scade, ceea ce
determina ca la urmatoarea masa sa se consume o cantitate mai mare de mancare. Acest
obicei se afla la originea aparitiei obezitatii. Exemplul arata clar de ce sarind peste o masa
nu iti poti mentine greutatea. Daca ai probleme cu kilogramele in plus, este mult mai indicat
sa ai trei mese usoare si o gustare, decat doua mese foarte bogate.

2 Locul in care iei masa

Apetitul alimentar poate creste in momentul in care ne-am instalat confortabil intr-un loc,
mai ales daca se simte un miros placut de mancare. Dimpotriva, frigul si locul inconfortabil
scad pofta de mancare si fac digestia mai dificila. De asemena, culorile din mediul
inconjurator influenteaza apetitul; astfel incaperile decorate in culori calde (galben,
portocaliu, rosul) cat si tacamurile in aceste nuante iti stimuleaza pofta de mancare.

3 Persoanele din jur

Prezenta unor persoane agreabile in jurul mesei stimuleaza apetitul alimentar. Impartirea
mancarii ramane un simbol puternic, ancorat in sentimentul de a face parte dintr-un grup.
Acest lucru se poate observa foarte usor la copii, care doresc imediat sa incerce mancarea
celuilalt sau pur si simplu isi doresc sa manance doar pentru ca vad pe cineva facand acest
lucru.

4 Anotimpul
Apetitul nostru poate varia si in functie de sezonul in care ne aflam. In timpul sezonului
rece, avem tendinta in mod natural sa ne orientam catre mancaruri mai grase, mai
consistente. Pe timpul verii, cand afara este cald, preferam mancarurile reci, de genul
salatelor sau alimentele bogate in apa.

5 Efortul fizic

Se spune ca exercitiile fizice stimuleaza apetitul. De fapt, efortul fizic actioneaza mai
degraba asupra senzatiei de foame. Pentru ca se consuma mai multa energie, automat
corpul solicita mai mult carburant.

6 Tulburarile psihice

O stare psihica nu tocmai buna, oboseala, senzatia de neliniste, depresia pot scadea
apetitul alimentar sau dimpotriva il pot exacerba. De asemenea, digestia ta poate avea de
suferit din aceasta cauza. Numeroase probleme psihice se traduc prin tulburari de apetit, iar
in cazuri mai grave chiar prin tulburari de comportament alimentar cum sunt anorexia sau
bulimia.

7 Starea de sanatate

Pierderea apetitului poate fi simptomul unei boli, insa poate aparea si in urma unei perioade
de stres sau a unei operatii chirurgicale de exemplu. In timp ce absenta apetitului poate
pune un pacient in pericolul malnutritiei, o alimentatie pe cale intravenoasa cu ajutorul unei
solutii lichide echilibrate poate sa restabileasca lucrurile. Revenirea apetitului este un
excelent indicator de vindecare.

8 Sarcina

In timpul sarcinii, apetitul poate creste foarte mult. Daca apare acest fenomen este indicat
sa se echilibreze alimentatia in consecinta cu nevoile gravidei, pentru a se evita o crestere
in greutate foarte mare. Este recomandat sa se privilegieze alimentele bogate in fibre si
vitamine: fructe si legume, cereale integrale etc. In cazul femeilor care alapteaza, apititul
este adesea crescut deoarece productia de lapte matern provoaca o crestere a nevoilor
calorice.

9 Medicamentele
Numeroase medicamente actioneaza asupra apetitului, in mod pozitiv sau negativ. In timp
ce un medicament poate diminua apetitul, de cele mai multe ori cauza fiind senzatia de
greata pe care o da, alt medicament poate provoca o crestere a apetitului.

Medicamente care cresc apetitul

 Antidepresive ;
 Antihistaminice (antialergice);
 Diuretice;
 Neuroleptice;
 Corticoizi.

Medicamente care scad apetitul

 Antibiotice;
 Medicamente impotriva colesterolului;
 Medicamente recomandate in chimioterapia anticanceroasa;
 Antifungice (impotriva ciupercilor);
 Antiepileptice;
 Medicamente impotriva hipertensiunii arteriale.

10 Simturile

Pielea aurie a puiului tocmai scos de la rotisor, atingerea unui mar proaspat, mirosul tartei
bogate in fructe, zgomotul rezultat din ruperea crustei painii sunt factori care apartin
simturilor si care stimuleaza apetitul alimentar. Astfel, creierul nostru declanseaza saliva si
sucurile gastrice si stimuleaza contractiile stomacului.

Factorii ce influenteaza alimentatia omului sanatos

Alimentatia omului sanatos difera dupa conditiile climatice si economice. Ea e influentata si de

obiceiuri si de traditie, in mare masura.
Influente climatice. in regiunile nordice, cu temperaturi mai scazute, alimentatia este aproape
predominant camata. in regiunile sudice, cu o clima mai calda, alimentatia este mai bogata in produse
vegetale.In Suedia de nord, in Norvegia si Groenlanda nu cresc cerealele si anumite legume, deci
populatia este obligata sa consume hrana de provenienta animala (lapte, oua, carne de peste, de ren
sau de foca). Regimul acesta contine o foarte mare cantitate de proteine (200- 250 g/zi). Caloriile
sunt asigurate in special de alimente grase, bogate in lipide (200 g zi). Ele au o loare calorica dubla
ativ cu glucidele si protidele. Glucidele alimentare nu depasesc 20-30 g zi.
Vitaminele sunt asigurate prin consumarea de viscere (ficat, rinichi etc), mai bogate in vitamine decat
carnea musculara (carnea fiind consumata cruda sau semipreparata, vitaminele nu sunt alterate de
caldura), in consecinta bolile carentiale la aceste populatii sunt foarte rare.

Cu cat clima este mai calda, lipidele scad in alimentatie, iar glucidele ocupa un loc mai important.
Ratia proteica diminua si ea, deoarece vegetalele, in afara de leguminoase, nu contin decat cantitati
mici sau miilocii de protide. in tinuturile meridionale predomina legumele, fructele si alte vegetale. in
Italia de sud majoritatea caloriilor sunt acoperite prin consumarea cerealelor (grau si porumb).
Acestea constituie si baza nutriti a multor popoare din Africa si din Insulele Oceanului Pacific.
Legumele, fructele arborelui din paine si alte vegetale, constituie la multe popoare din Africa baza
regimului alimentar. Pasarile, pestii si carnea de porc sunt consumate doar ocazional.
Milioane de oameni din China, Japonia, India se hranesc aproape exclusiv cu alimente vegetale. Acest
fapt se datoreste densitatii mari a populatiei ce obliga la un mod de viata cat mai economicos.
Se stie ca o aceeasi suprafata de pamant ofera omului prin produsele sale mult mai multe calorii daca
e cultita cu te alimentare decat daca e cultita cu nutret pentru vite.
Un regim vegetarian comporta o cantitate mare de glucide, o proportie redusa de protide si 50-80 g/zi
lipide.

Consumarea lipidelor in regiunile nordice si a glucidelor in regiunile sudice, arc o mare importanta
fiziologica .Lipidele se digera foarte lent si asigura organismului material energetic pentru o perioada
mai lunga. In regiunile reci e necesar ca omul sa dispuna de un aport caloric important si sub forma
concentrata, deoarece temperatura exterioara, scazuta, determina un consum continuu de calorii.In
regiunile cu clima calda consumarea glucidelor aduce un aport caloric mai redus, ele digerandu-se
mult mai repede.
Regiunile noastre prezinta destul de mari riatii de temperatura in cursul diverselor anotimpuri. in
alcatuirea ratiei alimentare se tine seama de aceasta. Iarna ratia fi mai bogata in lipide iar ra se pune
accentul pe consumul de glucide - preferand alimentele sarace in calorii (legume si fructe) care se afla
din abundenta in acest anotimp.
Influente economice. Alegerea alimentelor in alcatuirea regimului este influentata si de factori
economici. Omul cu venituri modeste prefera alimente ieftine dar care, din punct de vedere al lorii
nutritive sunt mai pretioase decat alimentele scumpe.
Nu exista totusi o scara precisa a lorii alimentelor, deoarece acelasi aliment poate fi foarte renil din
punct de vedere al aportului caloric, dar mult mai scump, daca luam in considerare continutul sau in
vitamine. Se poate totusi sili cu aproximatie o loare globala a alimentelor intelegand prin aceasta
cantitatea maxima de factori vitali sub forma cea mai concentrata si cu pretul cel mai ieftin.
Din acest punct de vedere laptele, ouale, cartofii, faina, pot fi considerate ca alimentele cele mai
economice.
Carnea -este un aliment mai scump, este suficient sa fie consumat o data pe zi si in cantitate
moderata.
Legumele trebuie sa ureze zilnic la masa, din cauza bogatiei lor in saruri minerale, vitamine si fibre
alimentare. Ele permit si o mai mare riatie a regimului;
Ratia alimentara nu trebuie sa fie exagerata cantitativ deoarece ar supune organele interne la un
surmenaj inutil, iar starea de sanatate ar fi compromisa.

Cel mai recomandabil este de a te scula de la masa tocmai in momentul cand apreciezi mai bine
mancarea. "Mancam ca sa traim, si nu traim ca sa mancam".
Traditia. Conform unor vechi obiceiuri, copin se alimenteaza cam in acelasi mod cu parintii sau adopta
obiceiurile paturii sociale careia ii apartin. In decursul veacurilor au existat mari diferente in aceasta
privinta. Se cunosc epoci in care alimentele se consumau excesiv de condimentate, iar legumele erau
aproape abandonate, deoarece furnizeaza putine calorii. in alte perioade istorice se consuma excesiv
de multa carne pe motivul ca ea mareste randamentul fizic. Pe masura ce a fost cunoscut rolul
vitaminelor in alimentatie, legumele si fructele si-au ocupat locul cuvenit in ratia alimentara zilnica.In
decursul ultimelor decenii s-a constatat ca este mult redus consumul de paine. in schimb a crescut
consumul de grasimi. Regimul ce contine prea multe lipide expune organismul la supraalimentatie.
Afara de aceasta, lipidele intarzie ecuarea stomacului si dau o senzatie de greutate gastrica specifica,
deoarece ele se digera mai lent.
Evaluarea nutritionala este o abordare complexa care cuprinde:  masuratori antropometrice;
anamneza dietetica; examen clinic, cu accent pe identificarea semnelor si a simptomelor
caracteristice deficitelor de nutrienti si date de laborator.

Masuratorile antropometrice includ: greutatea, ȋnaltimea, circumferintele (de exemplu a taliei,

membrelor, capului, pumn), grosimea pliurilor cutanate (de exemplu la nivelul tricepsului, bicepsului,
subscapular, suprailiac), forta de strangere a mainii si lungimea membrelor. Masurarea grosimii
pliurilor cutanate permite estimarea rezervelor de tesut adipos. De asemenea, pot fi calculati indici
ca de exemplu, indicele de masa corporala (se calculeaza folosind ȋnaltimea si greutatea, dupa
urmatoarea formula: greutate(kg)/[ȋnaltime(m)] 2), raportul talie-sold si procentul de pierdere ȋn
greutate. Indicele de masa corporala (IMC) este cel mai cunoscut indicator care se coreleaza cu
masa grasa.

In functie de valoarea IMC subiectii sunt ȋmpartiti ȋn urmatoarele categorii de greutate: delnutritie
severa (IMC <16kg/m2), denutritie moderata (IMC: 16-17kg/m 2), denutritie usoara (IMC: 17-
18.5kg/m2), greutate normala (IMC: 18.5-24.9kg/m 2), suprapondere (BMI values 25.0-29.9kg/m2),
obezitate clasa I (IMC: 30.0-34.9kg/m 2), obezitate clasa II (IMC: 35.0-39.9kg/m2) si obezitate clasa III
(IMC > 40.0kg/m2).
Pentru anamneza dietetica se folosesc urmatoarele metode: jurnal alimentar prin cantarire,
chestionar de rememorare pe 24 de ore, chestionar de frecventa alimentara, aportul zilnic obisnuit
numit si istoric dietetic. In jurnalul alimentar prin cantarire alimentele si bauturile sunt cantarite ȋnainte
de consum si notate ȋn jurnal. In chestionarul de rememorare pe 24 de ore, subiectul este solicitat sa
specifice si sa aproximeze cantitatea (cu ajutorul masuratorilor culinare) din toate alimentele si
bauturile consumate ȋn cele 24 de ore anterioare, ȋncepand cu ultima masa. In chestionarul de
frecventa alimentara subiectul este solicitat sa completeza o lista cu alimente si sa indice atat
frecventa cu care sunt consumate diferitele grupe de alimente, cat si cantitatea (cu ajutorul masurilor
culinare). In aportul zilnic/istoric dietetic, subiectul este solicitat sa descrie aportul zilnic obisnuit, atat
din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.

In conditiile actuale cand alimentele sunt inalt procesate si au profiluri nutritionale

dezechilibrate si valoare biologica scazuta trebuie luata in considerare si interactiunea
aditivilor alimentari de sinteza si a aromelor natural-identice (artificiale), utilizate din plin la
fabricarea hranei, cu sistemele de detoxifiere ale organismului.

Interactiuni dintre aditivii alimentari (E-uri) si metabolismul uman:

ADITIV ALIMENTAR EFECTE ADVERSE

- provoaca alergii la persoanele alergice la salicilati (aspirine) sau la astmatici;
- in combinatie cu benzoatii E 210-215 induce sindromul ADHD;
E 102 Tartrazina - colorant galben
- afecteaza perceptia si comportamentul, produce stari de confuzie;
azoic artificial
- interfera cu metabolismul zincului si cu enzimele digestive;
- creste incidenta aparitiei unor tumori tiroidiene.
E 102 Carmin - - componenta majora a colorantului este acidul carminic, aluminiul este asociat cu
colorant, rosu, natural maladia Alzheimer;
- in functie de sensibilitatea individuala poate provoca alergii, rinite, astm, eruptii

E 132 Indigotina - colorant, albastru,
artificial
E 150 Caramel - colorant maro natural
sau artificial, poate fi obtinut si din
organisme modificate genetic (OMG)
E 161g Cantaxantina -colorant rosu-
portocaliu, artificial sau natural
E173, 517, 520, 521, 522, 523
Aluminiul si compusii acestuia :
colorant, argintiu, mineral
E 210 - 219 Benzoati - conservant,
artificial sau natural
E 220-228 Sulfitii - conservant
artificial
E 249, 250, 251, 252 Nitriti - Nitrati -
conservanti artificiali
E 320 - 321 BHA-BHT - antioxidanti
artificiali
E 338, 339, 340 Acid fosforic -
Fosfati - acidifianti- antioxidanti
naturali
E 621 Glutamat monosodic -
potentiator de gust si aroma natural sau
artificial
E 951 Aspartam - edulcorant intens si
potentiator de aroma
E 1201 - 1202 Polivinil pirolidine
- agenti de limpezire
cutanate.
- in combinatie cu nitritul de sodiu (E 250) poate provoca, la animale, leziuni ale
materialului genetic - cromozomi;
- poate induce persoanelor sensibile greata, voma, hipertensiune arteriala, tumori
cerebrale
- poate provoca distensii intestinale, hiperactivitate, incetini cresterea;
- induce la persoanele sensibile hipertrofia rinichilor;
- interactioneaza cu vitaminele B distrugandu-le;
- afecteaza structura cromozomilor.
- poate determina orbire prin depunere pe retina.
- asociat cu maladiile Alzheimer si Parkinson;
- este neurotoxic;
- este asociat cu osteoporoza.
- exacerbeaza alergiile, eczemele, astmul;
- trebuie evitat de suferinzii de boli neurologice, de cei care urmeaza tratamente cu
medicamente antiastmatice steroidiene;
- creste riscul de cancer;
- parabenii se utilizeaza si in produsele cosmetice.
- interfera si incetineste asimilarea vitaminei B1;
- produce astmul de sulfit;
- persoanele suferinde de maladii cardiovasculare, afectiuni renale, hepatice,
bronsita, conjunctivita, emfizem vor evita consumul alimentelor ce contin sulfiti.
- pot forma nitrozamine asociate cu cresterea riscului de cancer;
- pot forma compusi stabili cu hemoglobina reducand capacitatea acesteia de a transp
oxigenul;
- extrem de periculosi pentru sugari si copii;
- pot declansa hipertensiune arteriala precoce, urticarie, alergii;
- perturba metabolismul iodului inducand afectiuni ale glandei tiroida
- poate provoca alergii, stari de somnolenta;
- are efecte estrogenice;
- creste riscul de cancer.
- incetinesc asimilarea calciului marind riscul de osteoporoza sau depunerilor patolog
de calciu (osteofite).
- stimuleaza puternic apetitu! putand induce aditivitate (dependenta de alimentele car
contin);
- este neurotoxic, putand creste riscul de contractare a
maladiilor Alzheimer, Parkinson, Huntington;
- poate induce modificari de ritm cardiac, cefalee, astm, greata, respiratie dificila.
- interzis suferinzilor de fenilcetonurie;
- efecte adverse posibile in functie de sensibilitatea individuala; oboseala, ameteli,
halucinatii, iritabilitate, dureri de cap, anxietate, palpitatii, pierderea memoriei, spasm
musculare, cresterea riscului de aparitie a cancerelor cerebrale.
- pot avea efecte nefrotoxice si cancerigene.
E 1520 Propilen glicol - agent de
- neurotoxic, cardiotoxic
umectare
Aditivii alimentari pot interactiona intre ei si in acelasi timp cu componentele matricei
alimentare, inclusiv cu diferiti contaminanti si, in final, si cu medicamentele utilizate in
tratamente, ceea ce complica enorm atat evaluarea, cat si siguransa lor pentru sanatatea
consumatorului.

Interactiuni medicament - aliment

Agenti antiinfectiosi, antibacterieni
DENUMIRE GRUPA
EFECTE NUTRITIONALE
MEDICAMENT MEDICAMENT
Poate determina aparitia colitelor pseudomembranoase (Clostridium difncile), unel
Penicilina B-lactamati
produse pot aduce cantitati mari de sodiu sau potasiu.
Poate induce distres gastrointestinal, stomatita, anorexie, diaree, gust viciat, creste
Eritromicina Macrolide
efectul sedativ al alcoolului.
Interfera cu metabolismul folatilor, induce anorexie, reactii alergice, colite
Trimetoprim Sulfonamide
pseudomembranoase, stomatite.
Cefalexin Cefalosporine Determina aparitia stomatitei, diaree, colita pseudomembranoasa
Leaga in forme neabsorbabile calciul, zincul, magneziu, fierul, inhiba metabolismu
Ciprofloxacin Fluoroquinolona
cafeinei, crescand stimularea sistemului central nervos, colita pseudomembranoasa
Poate induce anorexie, inhiba absorbtia magneziului, zincului, fierului, reduce
Tetraciclina Agent antibiotic productia vitaminei K de catre flora colonica, induce deficienta a vitaminelor B, in
combinatie cu vitamina A poate determina aparitia hipertensiunii intracraniene.
Agent Anorexie, distres gastrointestinal, stomatite, reactii de tip disulfiram daca se consum
Metronidazol
antiprotozoare alcool.
Antibiotic Poate fi ototoxic si nefrotoxic si de aceea se recomanda cresterea hidratarii prin con
Gentamicina
aminoglicozidic de apa.
Induce deficiente ale vitaminelor B6 si B3, care determina aparitia neuropatiilor
Agent
Izoniazide periferice si pelagra, descreste absorbtia caldului si fosforului, afecteaza
antituberculos
metabolismul vitaminei D.
Agent Descreste absorbtia zincului si cuprului, descreste excretia acidului uric,
Etambutol
antituberculos inducand hiperuricemie si atac de guta
Amfotericina B Agent antifungic Anorexie, pierdere in greutate, pierderea potasiului, magneziului, calciului.
Agent anti-
Amprenavir Aport mare de vitamina E, se vor evita suplimentele alimentare cu vitamina E.
retroviral

Nutritia enterala
Enteral vine din limba greaca: enteron = care inseamna intestin, asadar alimentatia
enterala consta in orice forma de alimentatie care foloseste tractul gastrointestinal. 
Alimentatia este o conditie de baza pentru ca organismul sa functioneze. Suportul
nutritiv este vital, reduce mortalitatea, riscul de infectie, iar plagile se vindeca mai
repede.
Nutritia enterala se efectueaza pe sonda nazogastrica, orogastrica, nazoduodenala,
sonda nazojejunala (plasata intraoperator), jejunostoma sau pe gastrostoma
(chirurgicala sau percutana PEG – gastrostoma endoscopica percutana).

Necesarul nutritional se calculeaza in functie de necesarul energetic de repaus, de

consumul legat de boala si de starea pacientului.  Aportul nutritiv trebuie sa fie
format din: proteine, glucide, lipide, apa, minerale, vitamine si oligoelemente.
La stabilirea planului nutritional, trebuie sa fie luate in calcul si factorii de
stres (febra, interventie chirurgicala, politraumatism, sepsis, arsura) care pot mari
necesarul energetic.
Indicatii
 cand exista tub digestiv functional

 bolnavi malnutriti cu un aport alimentar oral inadecvat

 bolnavi cu o stare nutritiva buna dar cu un aport alimentar oral inadecvat de 7-10
zile

Contraindicatii
 soc clinic
 ocluzie intestinala
 ischemia intestinala (infarct entero-mezenteric)

 dupa interventii pe tubul digestiv

 hemoragii digestive

 in absenta tranzitului intestinal

Cai de administrare pe sonda

 continuu – scade riscul de aspiratie
 in bolusuri – se realizeaza cu produse oficinale (de bucatarie) macinate si
dizolvate sau suspendate in apa, pentru a putea fi administrate printr-un tub relativ
subtire cu diametru de 2 – 3 mm. Se poate realiza cu seringa Guyon. Se introduce
in ritm lent de maxim 20 ml/min pentru a evita distensia brusca a stomacului si
trebuie raportata la greutatea pacientului.
 intermitent – Consta in administrarea nutrientilor 16 ore/zi continuu cu ajutorul
unei nutripompe, intrerupta de 8 ore pauza (ex.: repaus nocturn).
Ce se poate administra 
 formule polimerice care contin carbohidrati, lipide, proteine, vitamine si saruri.
 produse de bucatarie: macinate si dizolvate sau suspendate in apa ( proteine: din
lapte, albus de ou, carne macinata, mazare – lipide: uleiuri de masline, soia,
floarea soarelui, porumb, galbenus – glucide: amidon, zaharoza, lactoza, fructoza,
supa).
 Complicatii 
 colmatarea sondei cu aliment.
-> in acest caz, se introduce apa calduta cu bicarbonat sau se extrage sonda si se
introduce alta. Nu amestecati medicamentele cu formula de alimentatie enterala.
Spalati tubul cu apa calduta inainte si dupa fiecare bolus de alimentatie.
 reflux gastroesofagian cu aspiratia in caile respiratorii.
-> pentru prevenire, se ridica toracele la 35-40 grade.
 dezechilibru de minerale (sodiu, potasiu, zinc)
 diaree – din cauze medicamentoase, intolerante la grasimi sau contaminarea
formulei de alimentatie.
->inlocuirea formulei, administrarea de nutrienti cu nivel redus de gasimi, inlocuirea
trusei de alimentatie sau a sondei respectand asepsia.
 greturi si varsaturi – din intolerante, supraincarcarea stomacului, obstructii.
->inlocuirea formulei cu una fara lactoza si cu nivel scazut de grasimi, reducerea
volumului si a ritmului de administrare, pozitionarea pacientului pe partea dreapta –
pozitie care faciliteaza golirea stomacului.
 constipatie – din deshidratare, continut scazut de fibre.
-> administrare de lichide, fibre sau sistarea alimentatiei.
 complicatii metabolice: hiperhidratare, deshidratare, hiperglicemie,
hiperkalemie.
Monitorizare 
 verificarea pozitiei sondei si a permeabilitatii

 verificarea calitatilor produselor ce urmeaza a fi administrate (termen de

valabilitate, aspect)

 se respecta cantitatea si ritmul prescris de medic

 se semnaleaza anumite semne si simptome care intervin

 se observa semnele de alergie.

Nutritia parenterala
Asigurarea aportului nutritiv pe cale intravenoasa astfel incat sa se asigure nevoile de
principii nutritive esentiale.

Se efectueaza la pacientul care nu tolereaza nutritia orala sau enterala.

Indicatii
 pacienti cu aport alimentar oral imposibil (malnutritie, disfunctii
gastrointestinale, stari postoperatorii, fistule gastrointestinale, anomalii ale
tractului digestiv)
 pacienti cu aport alimentar oral insuficient (obstructii, diaree, voma, arsuri)
Alimentatia parenterala trebuie sa fie facuta pe o vena centrala (subclavie, jugulara).
Pentru realizarea unei nutritii parenterale complete, abordul venos central este
necesar. Venele periferice pot fi incanulate cel mult 72 ore pe cand venele centrale, o
perioada mult mai lunga de timp.
Avantajele nutritiei parenterale fata de nutritia enterala
 certitudinea ca substantele nutritive ajung in celule

 existenta unor formule prefabricate

 evitarea complicatiilor (diaree, aspiratie etc)

Dezavantaje
 necesita reguli stricte de asepsie

 costuri mai ridicate

 risc de atrofie intestinala

 necesita echipament mai complex

Indicatii formule de stres:

 in sepsis

 in IRA
 posttrauma

 stradii terminale de ciroza

Ce se poate administra 
 glucoza – cea mai frecvent administrata, proteine, aminoacizi
 lipide (pe cateter venos central – fiind necesara o vena groasa)
Complicatii 
 deplasarea cateterului

 infectia de cateter

 complicatii metabolice (hiper/hipoglicemii, hiperamoniemie, hiperlipidemie,

hiperpotasemie, hipocalcemie)
 atrofie intestinala

Interventii
 monitorizarea glicemiei (oprirea brusca a alimentatiei determina hipoglicemie de
rebound)
 masurarea markerilor de malnutritie.