CALVINIȘTII.

Mișcarea reformată a început în Elveția în secolul al XVI-lea cu activitatea lui Huldrych

Zwingli. În 1529, din cauza divergențelor teologice despre comuniune, predestinare, biserică
și sacramente, Biserica Reformată a fost separată de Biserica Luterană. În anii 1530-1540, Jean
Calvin a devenit liderul bisericii din Geneva. Susținătorii lui Luther și apropiații acestuia, Zwingli și
Melanchthon, erau numiți luterani (care susțineau că sunt evangheliști), iar susținătorii lui Calvin au
fost numiți calviniști sau reformatori. Treptat, reformatorii s-au răspândit în întreaga Europă.

Baptistii Spre deosebire de alte miscari de trezire religioasa, miscarea baptista

nu isi poate identifica un precursor unic, un intemeietor, asemenea lui Martin
Luther, Zwingli, John Calvin sau John Wesley. Unii istorici il socotesc pe John
Smith an astfel de “incepator” de drum (John Smith este o figura interesanta in
istoria baptistilor. Nu se cunoaste data si locul nasterii lui in Anglia. A studiat
insa la Christ College, Cambridge (1594-1598), dupa care a slujit ca preot in
Biserica Angliei pina in anul 1606, cind a trecut de partea “separatistilor”. In
1608 s-a mutat in Olanda din cauza persecutiei declansate de casa regala
impotriva “separatistilor.” A fost primul care s-a “autobotezat” in 1609 si apoi i-a
botezat si pe alti 36 cu care a format prima biserica “baptista.” A murit in
Amsterdam in 1612. Desi este legat de inceputurile primului grup organizat de
baptisti, John Smith poate fi considerat cu greu un intemeietor al miscarii. De
fapt, el s-a botezat prin “turnare”, iar spre sfirsitul vietii a parasit adunarile
baptiste si a trecut la biserica mennonita.)

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea (abreviat Biserica Adventistă) este o

denominațiune creștină care în principal se distinge prin păstrarea sâmbetei, a șaptea zi a
săptămânii iudeo-creștine, ca fiind Sabatul. Denominațiunea s-a dezvoltat din mișcarea
millerită în Statele Unite ale Americii la mijlocul secolului al XIX-lea și a fost fondată oficial în 1863.
Printre fondatorii ei a fost Ellen White, ale cărei scrieri se bucură de un respect aparte din partea
bisericii mai ales în ceea ce privește învățăturile cu privire la un stil de viață sănătos.

La începutul sec. XIX în Irlanda şi Anglia a început o trezire spirituală care s-a extins şi pe continent.
Credincioşii au purtat denumirea de Fraţi ce-au format Adunări Frăţeşti, cunoscute în România
ca Biserici Creştine după Evanghelie.

Martorii lui Iehova își au originile în mișcarea Studenților în Biblie care a început în anii 1870, odată
cu formarea unui grup de studiu al Bibliei la Allegheny, Pittsburgh de către Charles Taze Russell.

Biserica Penticostală (numită și “Biserica lui Dumnezeu Apostolică”) este o

biserică neoprotestantă. Printre mișcările de redeșteptare a credinței care au avut loc în secolul al
XIX-lea apar, către anul 1900, și penticostalii Cu rolul de fondator al penticostalismului modern este
creditat îndeobște Charles Fox Parham, născut pe 4 iunie 1873, al treilea dintre cei cinci fii ai familiei
Parham