Ultimele încercări ale diplomației românești de a stopa pierderea Basarabiei

-studiu de specialitate-

Prof. Hirică Romulus-Petrișor

Pericolul atacării României de către U.R.S.S. este însuşit de către

serviciile secrete române, conform concluziilor Marelui Stat Major, din 19
iunie 19401. Concluziile sunt foarte clare şi tactica adoptată era de apărare pe
frontiera de nord şi de est , pentru a face faţă unui eventual atac sovietic.
România avea nevoie de ajutorul Germaniei şi dorea crearea unui front
antisovietic, constituit din Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria, coordonate
de către Germania2.

Serviciile de spionaj sovietice erau interesate de obţinerea de informaţii 3

despre oraşele din Dobrogea, de pe linia Feteşti-Medgidia-Constanţa, spre
gurile Dunării. Agenţii ruşi arestaţi de către armata română au mărturisit că
Statul Major sovietic vizează ocuparea prin misiuni de desant aerian a
punctelor strategice, până la linia Feteşti-Constanţa. Erau vizate şi alte regiuni,
inclusiv oraşele Babadag şi Jurilovca.

În general, armata roşie viza ocuparea punctelor strategice mai sus

amintite, distrugerea depozitelor de muniţii, derutarea armatei române prin
lansarea de paraşutişti îmbrăcaţi în uniforme româneşti.

Armata română, prin Marele Stat Major, pregăteşte apărarea Deltei

Dunării, coastei Mării Negre, prin trei batalioane de marină din Brigada
Litoral şi a artileriei de coastă4.

Forţele aflate în dispozitiv la 15 iunie 1940 erau urmatoarele5:

-corpurile 3, 4, 8, 10, 11 Armată, cu diviziile 12, 15, 21, 33, 7, 8, 14, 34, 5, 6,
25, 35, 13, 26, 27, 31.

-corpul de munte, cu brigăzile 2 şi 4 mixte.

1
A.M.R., fond Marele Stat Major, dosar 531, filele 134-136.
2
idem
3
Ibidem, fond 948-Marele Stat Major, dosar 528, filele 247-249.
4
idem
5
Ibidem, fond M.St.M.,Secţia a 3-a Operaţii, dosar 1891.
 -corpul de cavalerie 2,3 şi 4.

-regimentele 28, 53, 68, 58, 69, 79, 44 şi 45 Infanterie Fortificaţii.

În cazul unei confruntări cu sovieticii, apărarea era prevăzut a se desfăşura

după coordonatele:

Dacă situaţia era favorabilă, Armata a 3-a se va apăra pe Ceremuş şi

Prutul Superior6, iar în condiţii defavorabile va putea utiliza poziţia de pe
Ceremuş-Prut, pentru întârzierea înaintării inamicului, apărându-se pe linia
Munţii Rodnei-Siretul Mic-Sihna-Jijia.

În Basarabia, Armata a 4-a se va apăra pe linia Masivul Corneşti-Răutul-

Nistrul Inferior. În retragere, va apăra Prutul mijlociu şi inferior, cu capul de
pod Cahul-Bolgrad. La vest de limita zonei de acţiune a Armatelor a 3-a şi a
4-a, operează Brigada 2 Mixtă Munte, cu misiunea de a apăra creasta munţilor
Ţibleşului.

Trupele sovietice au masat efective în apropierea zonei de graniţă 7,

efectuând recunoaşteri aeriene şi terestre, pe direcţiile cele mai probabile de
atac, transportând material pentru construcţia de poduri.

La 16 iunie 1940, ora 7.30, şapte avioane sovietice au zburat de-a lungul
frontierei, pe teritoriu sovietic, la 800 metri altitudine şi 400 metri depărtare
de Nistru, iar de la Tarasova la Stolnici au zburat chiar deasupra Nistrului. La
orele 16, un alt avion a zburat din Czortkov, trecând frontiera în punctul
Piecearno-Prelipcea, zburând pe teritoriu românesc, până la staţia Ştefăneşti şi
s-a înapoiat în U.R.S.S. prin punctul Rapujneţ.

În aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, un alt avion rusesc a venit din direcţia

Zaleaciky, trecând peste Nistru, deasupra comunei Costugeni şi Crisceatec, la
800 de metri înălţime, iar alte două avioane au zburat pe deasupra
fortificaţiilor din zona Căuşani. La 20 iunie, ora 17.30, un avion a trecut prin
faţa podului de peste Nistru, zburând la mică înălţime deasupra fortificaţiilor,
după care s-a înapoiat spre gara Tighina, înapoi în U.R.S.S.

În ziua următoare, s-au petrecut mai multe evenimente: la ora 9, un avion

zbura deasupra Hotin-ului. La 19.30, a fost depistat un avion ce zbura pe
direcţia Onuţ- Zastavna- Orăşeni. La 20.45, altul era pe direcţia Borăuţi-
Crisleatec- Zalesciky, unde a şi aterizat.
6
idem
7
Ibidem, fond 948-M.St.M., dosar 531, filele 147-149.
 Pe 22 iunie, orele 10, opt avioane au trecut peste insula Carolina. Pe 23, alte
trei au trecut pe la Dubăsari. În acelaşi timp, la nord de Floreşti, altul, zbura la
500 metri altitudine, a lăsat ceva jos.

În 24 iunie, un avion a survolat regiunea Cliveşti, la 6 km nord de Orăşeni.

Ziua următoare, ora 12.08, între Banila şi Văşcăuţi, 12 avioane au zburat în
lungul frontierei, survolând şi teritoriul României. La ora 12.15, alte trei au
zburat pe direcţia Cozmeni- Cernăuţi- Sadagura. La 13.40, au fost semnalate
deasupra gării Ştefăneşti, patru avioane sovietice de bombardament. Un sfert
de oră mai târziu, sunt semnalate la Orăşeni alte patru avioane, care au zburat
deasupra regiunii Ivancăuţi- Oschlib, îndreptându-se spre Cernăuţî, unde au
fost întâmpinate cu focuri. Seara, la 18.30, un avion a trecut frontiera, prin
punctul Komorovo, spre Ianăuţi şi apoi în lungul căii ferate Lipnic-
Romancăuţi. La 19.15, altul, venind spre frontiera română, în dreptul satuli
Raşcov, a zburat în lungul Nistrului, până la confluenţa Sbruciunului cu
Nistrul.

La 26 iunie, ora 15.30, un avion biplan a venit din regiunea Ocna,

îndreptându-se spre vest. La aceeaşi oră, altul a zburat din direcţia Orăşeni
spre Cernăuţi. La 5.35, altul, a făcut mai multe viraje deasupra localităţii
Cozmeni, îndreptându-se spre nord-vest. La 5.45, un alt avion, venind de la
vest, a trecut peste gara Ştefăneşti, îndreptându-se spre Orăşeni.

Toate aceste incidente au fost făcute cu scopul de a intimida armata română,

în apropierea unui eventual război sau a evacuării. Astfel, la 26 iunie 1940, a
fost trimisă nota ultimativă, în care sovieticii cereau României 8:

„ În anul 1918, România folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a

desfăcut de la Uniunea Sovietică ( Rusia ), o parte din teritoriul ei, Basarabia,
populată în principal de ucraineni.

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării Basarabiei, ceea

ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată şi deschis în faţa întregii
lumi. Acum, când slăbiciunea militară a trecut, iar situaţia internaţională care
s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut, pentru a
pune în final, bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi
oportun ca în interesele restabilirii adevărului, să păşească cu România la
rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei-Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în
8
Ibidem, Secţia a 3-a Operaţii, dosar 1896, filele 1-3.
 mod organic cu chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părţi a
Bucovinei a cărei populaţie este legată în mare ei majoritate cu Ucraina
Sovietică, prin comunitatea soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi
compoziţie naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea
părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar putea reprezenta, este drept că
numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari
pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S.-ului şi populaţiei Basarabiei prin
dominaţia de 22 de ani a României.

Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice – Basarabia.

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontierele
potrivit cu harta alăturată.

Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile

de faţă ale U.R.S.S. şi că acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale
paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România”.

În 27 iunie 1940, Davidescu telegrafia de la Moscova: „ Domnul Molotov m-

a invitat astă-seară, la orele 12, la Kremlin. Apoi a dat citire notei cu caracter
ultimativ, transmisă prin telegrama anterioară. Guvernul sovietic cere această
parte a Bucovinei ca despăgubire pentru dominaţia română în Basarabia timp de
22 de ani9.

Tot în 27 iunie, guvernul român transmitea răspunsul către Legaţia noastră de

la Moscova, cu semnătura lui Gigurtu, în care arăta că, deşi s-a decis
mobilizarea generală, România vrea să evite un conflict armat şi cere să se
aprecieze locul unde se va discuta.

În „Note zilnice”, regele Carol al II-lea consemna că ziua de 27 iunie 1940 a

fost cea mai neagră zi din viaţa sa şi a îmbătrânit cu 10 ani.

Pe 28 iunie urmează o a doua notă ultimativă, în care sovieticii cereau ca în

decurs de patru zile, începând cu 28 iunie să se evacueze teritoriul reprezentat de
Bucovina şi Basarabia de trupele româneşti, în decursul zilei de 28 iunie,
trupele sovietice să ocupe Cernăuţi-ul, Chişinău-ul şi Cetatea Albă. Guvernul
român trebuia să păstreze intacte căile ferate, aerodromurile, întreprinderile,
telegraful...10
9
Nicolae Ciachir, opere citate, pagina 254.
10
A.M.R., fond M.St.M., Secţia a 3-a Operaţii, dosar 1896, fila 7.
 Armata română pregătea o eventuală evacuare încă înainte de 26 iunie 1940.
Astfel, la 21 iunie, şeful Marelui Stat Major al Armatei a 3-a, arăta ordinea în
care vor fi evacuate unităţile militare şi autorităţile statului român 11. Se prevăd
tabere de evacuare, unde vor fi evacuate aceste unităţi.

Trebuie spus că armata română era demoralizată de faptul că trebuia să

renunţe la o provincie românească fără a-şi îndeplini menirea de a putea apăra
ţara şi astfel să-şi păstreze demnitatea de instituţie de încredere a poporului
român.

11
Ibidem, dosar 1830, filele 23-25.