Adesea regasit sub denumirea Copacul Cunoasterii sau Copacul

Lumii, acest simbol stravechi ocupa un loc important atat in

folclorul cat si in mitologia popoarelor de pe intreg globul
pamantesc. Semnificatia acestui copac misterios difera de la o
regiune la alta, de la o cultura la alta, dar exista un fir comun
care se regaseste peste tot in lume.
Prin definitie, Copacul Vietii sustine existenta, insasi viata,
stabileste un nivel de comunicare intre cele doua lumi, aduce
echilibru si ofera acces la cunoastere. Nu intamplator a fost ales
un copac pentru a reprezenta aceste lucruri. Inca din antichitate,
oamenii se inchinau copacilor ca unor entitati mistice, carora le
aduceau ofrande. Ei priveau existenta copacilor ca pe o forma
magica de viata, ce au o putere si energie aparte.

In esenta, el ofera informatii si starneste curiozitati despre Planul

Divin, Intelepciunea Universala si Puterea Cosmica si chiar
despre impamantare. El ne dezvaluie cat este de necesar
echilibrul pentru a putea trai aceasta viata umana in cel mai
potrivit si frumos mod.

COPACUL VIETII IN MITOLLOGIA NORDICA

Era numit si Copacul Vikingilor sau Copacul Yggdrasil. Se

vorbea despre un copac masiv ce crescuse intr-o fantana
considerata infinita. Aceasta fantana detinea puterea
intelepciunii universale si a fortelor cosmice. Se spunea ca
radacinile si ramurile lui bogate contineau cele noua planuri ale
Cosmosului, la un loc. Era atat de important acest copac pentru
ei, incat se considera ca bunastarea intregii lumi depinde de
nivelul sau de vitalitate.

Zeul nordic Odin a vrut sa detina cunostintele continute in

Arborele Yggdrasil si in Fantana Infinita Urd. Astfel, pentru a-si
demonstra determinarea, el s-a spanzurat de o ramura a
copacului Yggdrasil timp de noua zile. Odin a supravietuit
acestei experiente, dobandind Cunoasterea Universului.

Potrivit legendelor nordice, doua pasari mistice locuiesc in

Arborele Yggdrasil. Una este un vultur, iar cealalta un soim.
Vulturul detine cunostintele si intelepciunea lui Odin, in timp ce
soimul raspandeste informatia prin mesaje, intregii lumi

În „ Moromeţii” scena tăieri salcîmuluieste o pagină unică prin

dra,matism si de o realizare artistică ezemplară . „ Salcîmul în
discuţie este dublul vegetal al lui Moromete.
Destinul unuia este anticipat de destinul celuilalt” ,
afirma Eugen Simion, decodînd ssemnificaţiile
secvenţei. Tăierea copacului pare un ritual sîngeros,
un sacrificiu proiectat în orizontul credinţelor magice ale satului,
înainte de răsăritul soarelui, pe fundalul sonor al bocetelor ce
răsună din
vechiul
cimitir.

Cădere
simbolului
vegetal
anunţă drama
irevocabilă a
familiei, care
priveşte neputincioasă trunchiul „ ca un animal bolnav care
fusese ucis”, în lumina expresivă prin cromatică : „ Se
luminase de tot şi printre şirul de sălcii se vedea cum sclipesc
cîteva raze roşii de soare „. Eroul se metamorfozează o dată cu
dispariţia acestei axe a lumii : „ Salcîmul tăiat străjuia prin
înălţimea şi coroana lui stufoasă toată partea aceea a satuluiş

Acum totul se facuse mic. Grădina, caii, Moromete însuşi

arătau bicisnici”.

Arborele devine o jertfă necesară pentru plata fonciirei.