ŢARA HAȚEGULUI

Ţara Haţegului s-a aflat într-un loc unde s-au încrucişat influenţe din
zona Banatului, Valea Mureşului şi Oltenia. Au fost păstrate şi piese arhaice
originale ca gluga sau „căşula”, dar localnici s-au dovedit lipsiţi de conser-
vatorism adoptând cu rapiditate elemente ale costumaţiei naţionale din alte zone.
Modificarea treptată a portului popular a fost prin dispariţia diferenţelor dintre
zone şi apoi adoptare portului de la oraş.
În Ţara Haţegului se întâlnesc opt variante ale portului popular. În partea
de nord, portul din cele două Silvaşe are legături cu cel din zona pădurenilor de
pe valea Cernei. Aici se întâlneşte şi portul nemeşesc, care nu ocupă o zonă
unitară este răspândit în satele nemeşeşti, grănicereşti Băieşti, Livadia, Baru
Mare, Fărcădin, Silvaşi, Toteşti, Clopotiva, Zeicani, Sălaşul de Sus. Pe valea
inferioară a Streiului se întâlnesc trei zone ale portului popular cea de sud-vest cu
satele Măceu, Ruşi, Ocolişul Mare, cea de răsărit cu satele Vâlcelele Bune,
Vâlcelele Rele, Băţălari, Chitid, Boşorod şi cea de nord cu satele Strei, Ohaba
Streiului, Streisângeorgiu. Un alt port este cel din bazinul Pui, în satele Coroieşti,
Uric, Şerel, Galaţi, Federi, Ohaba, unde se întâlneşte găteala capului cu „dăloji”
sau „dălozi”. Femeile îşi puneau de ambele părţi ale capului pe după urechi nişte
adaosuri de lână în formă de semicerc numite dăloji. Mai avem apoi zona de
tranziţie dintre Pui şi Haţeg. Apoi zona marginală de la răsărit prin portul de la
Luncani Târsa şi zona marginală pe linia satelor Sarmisegetuza şi Poieni, zonă
puternic influienţată de portul din Banat. Cu vremea diferenţele dintre porturi s-
au şters. A dispărut pieptănătura „cu coarne” care se purta în satele Clopotiva,
Râu de Mori, cele două Ostrove prin anii 1920-1930 şi apoi opincile. A dispărut
portul „broboadei” la femei, locul acesteia fiind luat de „cârpa” de stambă la
femeile bătrâne sau „chischinee”, baticuri de mătase, la tinere.
Portul popular bărbătesc din Haţeg era simplu şi practic având o
croială sobră.
Înainte de primul război mondial, bărbaţii purtau nişte pălării cu boruri
foarte late, care azi nu se mai întâlnesc. Cămaşa era lungă până la genunchi şi
uneori şi până sub genunchi. Pentru sărbători se confecţionau din pânză subţire,
iar pentru lucru din pânză groasă, ţesută la război, având mâneci cu manşete,
cusută cu arnici negri la cei tineri şi cu cei albi la bătrâni. Partea inferioară a
corpului era acoperită, vara, cu izmene largi şi iarna, cu cioareci strâmţi de lână
albă. La cei tineri izmenele aveau la marginea de jos dantelă „cipţă”, iar
deasupra, la glezne, erau legate de nişte curele numite trăgători.
Pe talie, bărbaţii se încingeau cu o curea lată, cu două sau trei catarame
mari în faţă, iar bătrânii se încongeau cu un şerpar sau brâu din piele, a cărui
lăţime ajungea la 20-25 cm. Pieptul era acoperit cu pieptar cu gură sau înfundat,
cu diferite înflorituri, iar uneori peste el îmbrăcau un mânecar de pânză sau de
pănură. Iarna şi toamna, când era vremea rece, bărbaţii se îmbrăcau cu două
piese caracteristice acestui port şi anume „laibărul” şi „şuba”, ambele făcute din
pănură albă. Laibărul e scurt, până la genunchi, iar şuba e lungă până la glezne,
având „clini” în cele două părţi de la subţiori. Laibărul şi şuba sunt singurele
piese din portul bărbătersc ornate cu găitane într-o mare bogăţie de culori şi
motive aplicate pe margini. Şuba se poartă fie îmbrăcată pe mâneci, fie
îmbăierată, când se poartă numai pe umeri. Şuba lungă a fost purtată numai de
bătrâni.
O piesă arhaică, tipică portului popular din părţile de vest ale bazinului
Haţeg a fost „gluga” sau „căşula” făcută dim pănură albă. Ea era purtată atât de
bărbaţi cât şi de femei, avâmd o dublă întrebuinţare pe timp ploios sau de
ninsoare, purtată pe cap, iar la drum având rolul de straiţă agăţată de gât sau de
umeri. La picioare purtau de regulă opinci cu colţuri de lână şi cu obiele de
pănură tivite pe margini cu roşu. Opincile au fost înlpcuite la sărbători de cizme,
bocanci, poantofi.
Portul popular femeiesc din regiunea Haţeg se compune din
următoarele părţi:
Cămaşa sau „inia” era lungă până la glezne şi avea două părţi cusute
laolaltă partea de sus până la brâu, numită „ciupag” şi partea de jos, „poalele”.
„Ciupagul” este alcătuit din trei părţi gulerul, brăţara, şi gura. Toate aceste trei
părţi sunt împodobite cu motive populare cusute cu arnici negru şi vânăt.
Mânecile aveau trei părţi: mâneca propriu zisă, manşeta mai îngustă numită şi
pumnaşi şi partea de jos, ce se deschidea ca o pâlnie numită fodori. Motivele de
pe mânecile cămăşii erau aplicate în trei feluri „pui păstă umere” şi „în rânduri”.
Pui păstă umere sunt o bandă îngustă de motive cusută de-a curmezişul mânecii
peste umeri. „Tabla” este un singur rând de motive mai late de-a lungul mânecii,
iar „rândurile” sunt formate din două sau mai multe şiruri înguste, cusute vertical
de-a lungul mânecii.
Peste poale se purta înainte şi înapoi „cătrinţă”, iarna de lână, iar vara de
bumbac. Cătrinţei de iarnă i se maispunea şi „cătrinţoi”. Mai mult, pe la Lunca
Cernii, Răchitova, Meria se purta „opreagu” cu fire, ca cel din Banat. La mijloc,
femeile se încingeau cu brâu negru de lână. În picioare încălţau opinci cu
cioareci albi de lână şi peste ei colţuni pestriţi. Peste cămaşă îmbrăcau un pieptar
înfundat sau crepat, adică deschis în faţă. Şi femeile îmbrăcau laibărul şi şuba.
Laibărul femeiesc era mai scurt ca şi pieptarul ajungând numai până la şolduri.
Era împodobit pe la marginea gulerului, la gură şi la mâneci cu găitane de
diferite culori numite „bârnaşi”. Piesa cea mai veche şi originală a portului
femeiesc din ţara Haţegului era şuba înfundată, care constituia îmbrăcămintea
femeilor mai în vârstă, în timp de iarnă geroasă. După cum arată şi numele când
se îmbrăca se trăgea peste cap şi era lungă până la glezne.
Peste mijloc se încingeau cu brâu de păr negru împletit cu păr negru cu
beţe, iar peste brâu cu o „brăşire”, ţesută la război. Culoarea „bârnaşilor” aplicaţi
la marginea gulerului, la gura şubii şi la mâneci, era diferenţiată după vârstă cei
tineri roşu, verde, vânăt, iar la poale alb negru, la cei bătrâni, găitanele erau de
culoare negră şi „roibă”.
https://www.facebook.com/406801789370763/posts/4029291087121797/
daca maneca porne􀀊te de la baza gatului odata cu la􀀍i de panza care formeaza piep\ii 􀀑i spatele
stanului, constituind ea insa􀀑i umarul sau daca porne􀀕te din umar. fiind prin aceasta pozitie,
ata􀀑ata, nu integrata
stanului.
Celelalte elemente, intre care 􀀑i lungimea prin care piesa se incadreaza cama$ifor sau ii/or, var
determina doar variantele tipului de baza.
Astfel, schema tipurilor de baza este raportata in general la partea superioara a cama$ii,
rezumandu-se la doua tipuri de baza.