REPERE METODICE

ÎN PROIECTAREA
ŞI PREGĂTIREA
SPORTIVILOR DE
PERFORMANŢĂ CU
DIZABILITĂŢI
 Sport adaptat

Iniţial Astăzi

• recuperare funcţională • beneficiază de atenția

* sportivilor cu dizabilităţi
• scop recreativ * specialiștilor din diferite
domenii
• mijloc de „măsurare a * presei
forțelor”cu alți sportivi cu * spectatori
aceeași dizabilitate
Audienţa la Jocurile Paralimpice
Atena 2004 – Rio 2016

IPC, 2016
Sport adaptat

• prelungește efectele recuperatorii, compensatorii și de

dezvoltare exercitate de procesul kinetoterapeutic și de
educația fizică adaptată

• începerea antrenamentelor – nu se face la întâmplare;

debutează numai după ce sportivul a dobândit
independență funcțională

• procesul de recuperare – participare conștientă și activă

– eforturi fizice și psihice mari
Sport adaptat

După dobândirea independenței funcționale:

•învăţarea de noi deprinderi motrice - stabilirea nivelului de
aspiraţie și obținerea de performanțe sau rezultate sportive

Antrenament
proces complex desfăşurat sistematic şi continuu
gradat, de adaptare a organismului sportivului la
eforturi fizice şi psihice intense, implicate de
participarea în concursuri (S. Teodorescu, 2009)
Procesul de antrenament

• desfășurare fără incidente - supraveghere medicală –

sportivul deficient este o individualitate care reacționează
diferit la efort

• procesul de antrenament poate începe după ce deficientul

a fost evaluat pe baza testelor specifice
– nivel funcțional
– posibilități motrice și fizice
• de la început trebuie stabilit nivelul de participare în
competiții
Procesul de antrenament

• antrenament – proces stadial

OBIECTIVE – trebuie să țină cont de

rezultatele obținute la
testele de evaluare

instruire performanţă

nivelul competiţional
 Procesul de antrenament

• antrenamentul = se va desfășura, pentru o parte din

deficiențe, după ”aceleaşi principii clasice, cerinţe
metodice, particularităţi pe ramuri de sport etc., care se
impun în pregătirea sportivilor nondeficitari” (S. Teodorescu şi
A. Bota, 2007, b, pp. 193)

SCOP antrenamentului – în sportul adaptat

– vizează nu doar minimizarea afecţiunii, ci punerea în

valoare a întregului potenţial al sportivului, cu efecte
directe asupra creșterii calității vieții acestuia
PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI
Principiile

- reprezintă „un ansamblu de cerințe, norme, reguli operaționale,

formulate în propoziții general valabile, în cazul unei activități
formative proiectate și realizate în condiții concrete” (A. Dragnea,
coord., 2006, pp. 139)

SPORT ADAPTAT – există principii care s-au structurat şi

perfecţionat de-a lungul timpului. Aceste principii sunt într-o
permanentă „mişcare”, unele s-au impus din ce în ce mai mult,
altele au pierdut din valoare
Principiile sportului adaptat

individualizării

(re)adaptării
progresive
la tipul de
solicitare
motivaţiei
programată
sau
gradarea
efortului

ciclicităţii
Principiul individualizării

• sportivul – este un individ unic → reacționează și

adaptează diferit la efort

• principiul individualizării = presupune valorificarea

tuturor aptitudinilor sportivului în diferitele situații
în care este pus – antrenament, competiţie, înainte,
în timpul sau după efort, ș.a.

• se bazează pe informaţiile subiective pe care

antrenorul le adună de la sportiv şi pe reactivitatea
psihică a sportivului la stimulii de antrenament
Principiul individualizării

antrenorul trebuie să-şi

cunoască foarte bine
sportivul

- trebuie să se țină cont și de starea de moment a sportivului

Principiul (re)adaptării progresive la tipul de
solicitare programat sau gradarea efortului

• organismul sportivului trebuie să se adapteze treptat

la diferitele tipuri de solicitare care apar de-a lungul
antrenamentului

• odată adaptat la un anumit efort bazat pe exerciții

simple, sportivul poate trece la un efort mai greu și
poate utiliza mijloace mai complexe sau necunoscute.
Astfel, organismul se adaptează treptat şi este capabil
să facă faţă unor solicitări din ce în ce mai mari.
Principiul (re)adaptării progresive la tipul de
solicitare programat sau gradarea efortului

• iniţial – volum + acumulări cantitative

• ulterior – intensitate + calitate

• conţinut variat pentru spargerea monotoniei şi

captarea permanentă a atenţiei
Principiul ciclicităţii antrenamentului

• se bazează pe alternarea efortului cu odihna și este

întâlnit la sportivii cu dizabilități care practică sport
de performanță

• ciclicitate + forma sportivă

perioada competiţională
perioada
perioada de tranziţie
pregătitoare
forma sportivă
Principiul ciclicităţii antrenamentului

• ciclicitatea antrenamentului se referă şi la refacerea

organismului după efort
* în lecţie
* după antrenament
* după un ciclu de lecţii
* în perioada de tranziţie
Principiul motivaţiei

• proces complex care reuneşte ansamblul de motive –

determină pe sportiv să facă ceva
să se orienteze spre ceva

• motivația = declanşarea acţiunilor, orientarea şi

dinamizarea lor

• motivația = îl face pe individ responsabil pentru

comportamentul motric ales

• cel mai des motiv pentru care sportivii cu deficiențe

practică sport de performanță – căutarea compensației
Nevoi motorii:
Afirmarea de sine
Căutarea compensaţiei:
Tendinţe sociale:
Interesul pentru competiţie:
Dorinţa de a câştiga
Aspiraţia de a deveni campion
Dorinţa de emulaţie
Dragostea de natură
Atracţia către aventură
a) nevoia de a consuma energie
b) nevoia de mişcare
a) complementară şi de echilibrare
b) pentru surmontare
c) pentru substituire
a) nevoia de afiliere
b) dorinţa de integrare
a) nevoia de succes
b) nevoia de a se opune altuia
c) nevoia de a se compara cu alţii
d) nevoia de neprevăzut
e) trăirea emoţiilor concursului
A.Dragnea şi S. Teodorescu, 2002
Motive – nivel de aspiraţie – nivel de expectanţă

performanţele şi rezultatele
anterioare

influenţează

nivel de aspiraţie nivel de expectanţă

motive (rezultatul pe care un
sportiv îl doreşte,
speră, i-ar plăcea să-l
obţină)
condiţionează
(estimarea rezultatelor bazată
pe aprecierea realistă a
aptitudinilor şi capacităţilor
proprii, dar şi pe expectanţa
anterioară)

performanţele viitoare
COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV
 ”elemente de structură care, pe
Componentele baza unor legi și reguli
=
antrenamentului funcționale și metodologice,
determină realizarea performanței
sportive” (A. Dragnea, 1996, p. 133)
 pregătirea
fizică

pregătirea pregătirea
artistică tehnică

componentele
antrenamentului

pregătirea pregătirea
psihologică tactică

pregătirea
teoretică
Pregătirea fizică (PF)

• reprezintă factorul de bază al procesului de

antrenament deoarece asigură baza de plecare pentru
realizarea pregătirii tehnice și a celei tactice, dar se
regăsește și la nivelul celorlalte componente:
* pregătirea teoretică
* pregătirea psihologică
* pregătirea artistică

• ponderea PF diferită – în funcţie de particularităţile

ramurii de sport practicate
 * predomină în perioada
pregătitoare

• pregătire fizică generală * dezvoltarea calităţilor motrice

(în funcţie de cerinţele ramurii de
sport)

* predomină la sportivii începători

* predomină în perioada
precompetiţională și competițională
• pregătire fizică specifică
* dezvoltarea calităţilor motrice
combinate şi a capacităţii de efort
specifice disciplinei practicate
Pregătirea tehnică

• pregătirea tehnică = „totalitatea măsurilor cu caracter

metodic, organizator, etc., stabilite în cadrul
antrenamentului cu scopul învățării tehnicii” (A. Dragnea,
1996, p. 133)
• ea nu trebuie înțeleasă izolat, ci în strânsă legătură cu
toate celelalte componente ale antrenamentului
deoarece tehnica este condiționată de ele, dar mai ales
de pregătirea fizică
• la persoanele cu dizabilităţi – foarte mare importanță şi
atenţie deoarece învățarea corectă a tehnicii
condiționează respectarea sau nu a regulilor de
execuţie a mișcărilor (mai ales la persoanele cu
dizabilitate intelectuală)
Componentele tehnicii (A. Dragnea, 1996, p. 133)

• elementul tehnic – structură motrică fundamentală ce stă

la baza practicării disciplinei sportive;
ex. pasa, săritura, aruncarea

• procedeul tehnic – modul particular de efectuarea a

elementului tehnic;
ex. pasă cu 2 mâini de la piept
aruncare la coș din săritură
Componentele tehnicii (A. Dragnea, 1996, p. 133)

• stilul – modul personal în care fiecare individ execută un

procedeu tehnic. Se respectă mecanismul de bază, dar
particularitățile morfologice, funcționale și psihice ale
sportivului influențează execuția. Se manifestă la sportivii
avansaţi și are ca rezultat efectuarea eficientă a unui
anumit procedeu;

• mecanismul de bază al procedeului tehnic – este

reprezentat de totalitatea actelor motrice, obiectiv
necesare, în vederea efectuării eficiente a unui procedeu
tehnic.
Pregătirea tactică

• pregătirea tactică = „ansamblul de măsuri, mijloace și

metode folosite pentru însușirea tacticii specifice” (A.
Dragnea, 1996, p. 150)

• foarte importantă când se întâlnesc adversari cu

același nivel de pregătire
Componentele tacticii (A. Dragnea, 1996, p. 135-136)

• concepţia tactică – reprezintă un sistem de principii, idei,

reguli și norme relativ stabile, elaborate în vederea
participării cu succes în competiții. Este stabilită de
specialişti pentru fiecare ramură sportivă în parte;

• planul tactic – reprezintă ansamblul de măsuri stabilite în

vederea rezolvării problemelor tactice ridicate de
pregătirea și desfășurarea acțiunilor de atac și apărare;
Componentele tacticii (A. Dragnea, 1996, p. 135-136)

• acţiuni tactice – sunt componentele concrete ale tacticii şi

sunt reprezentate de combinaţiile, schemele şi acţiunile
individuale efectuate în scopuri tactice bine determinate;

• sistemul de joc – specific doar jocurilor de echipă.

Pregătirea teoretică

• cunoştinţele transmite de antrenor de-a lungul

procesului de antrenament
* noţiuni de regulament
* noţiuni legate de dizabilități, bolile asociate,
comportament în şi în afara arenelor sportive, etc.

• este o componentă permanentă a procesului de

pregătire

• poate fi realizată prin discuții, indicații metodice,

analize video, etc. – adaptate dizabilității
Pregătirea psihologică

• a devenit o componentă importantă a antrenamentului

şi la persoanele cu dizabilităţi

• R. Predoiu (2016, p. 42) menţionează că, în cadrul pregătirii

psihologice a unui sportiv, trebuie să se acţioneze
asupra tuturor domeniilor acesteia: pregătire
psihomotrică, intelectuală (cognitivă), afectivă, volitivă
şi privitoare la personalitate.

• domeniile sunt în „interdependenţă absolută” şi

trebuie să se acţioneze asupra lor în strânsă legătură
cu ramura sportivă practicată.
Pregătirea artistică

• componentă a antrenamentului care se regăseşte doar

la unele ramuri sportive

• în cadrul sportului adaptat sunt puţine discipline

sportive care solicită pregătire artistică. Ne referim aici
la competiţia:

A: para dans sport – sportivi cu dizabilități neuro-

motorii
B: gimnastică artistică, gimnastică ritmică şi patinaj –
sportivi cu dizabilități intelectuale
Pregătirea artistică

A: Para dans sport – sportivi cu dizabilități neuro-

motorii (competiții organizate sub coordonarea
Comitetului Internaţional Paralimpic)

- pregătirea artistică a sportivilor se concretizează în

exersarea deprinderilor motrice cu un înalt grad de
expresivitate pentru a „transmite un mesaj spectatorilor şi
arbitrilor” (A. Dragnea, 1996, p. 234). Toată compoziţia
dansului are legătură cu personalitatea şi preferinţele
sportivilor, dar sunt subordonate regulamentului de concurs şi
cerinţelor fiecărei probe.
https://www.paralympic.org/video/com
bi-latin-class-2-2016-ipc-wheelchair-
dance-sport-asian-championships-2
Pregătirea artistică

B: gimnastică artistică, gimnastică ritmică şi patinaj –

sportivi cu dizabilități intelectuale

-muzica care însoţeşte execuţiile sportivilor cu retard mintal

are rolul de a-i ajuta şi de a le imprima ritmul de desfăşurare
a elementelor impuse

* exemplu – gimnastică artistică: sportivele de un anumit

nivel execută acelaşi exerciţiu la sol, având aceeași muzică

https://www.youtube.com/watch?v=c-zmAR6AZKQ
 Materialele prezentate sintetizează informațiile predate.

Pentru răspuns detaliat la examen, informațiile

trebuie complet cu alte noțiuni și exemple prezentate în timpul
cursurilor sau în cursul scris.